Penal - ultrajul (art. 239 C.p.) - ş.a.

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată:

Prin rechizitoriul emis la data de 29.1o.2oo7 în dosarul nr. 3282/P/2oo7 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului LC, cercetat sub aspectul săvârşirii în concurs real a două infracţiuni de ultraj şi a unei infracţiuni de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, infracţiuni comise în stare de recidivă postcondamnatorie.

S-a reţinut prin rechizitoriu că în data de 26.5.2oo7, în jurul orelor 22.3o – 23.oo, inculpatul, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice şi aflându-se în faţa barului din satul Ivăneşti, a început să se certe şi să o agreseze pe concubina sa, martora VB. La faţa locului s-a deplasat şi martora BI, mama martorei VB, între cea dintâi şi inculpat existând o altercaţie verbală. Pentru a-l linişti pe inculpat, martora BI a solicitat ajutorul organelor de poliţie, la faţa locului deplasându-se agentul de poliţie OI, din cadrul Postului de poliţie Livezeni.

S-a mai reţinut în actul de sesizare că agentul de poliţie s-a recomandat, după care i-a solicitat inculpatului să se legitimeze, acesta refuzând. La rândul său, inculpatul i-a cerut agentului de poliţie să se legitimeze iar după aceea i-a spus că nu are actele la el.

Apoi, inculpatul a început să strige la agentul de poliţie spunându-i „nu ştii cine sunt eu?” şi „satul acesta este al meu!”

Văzând că inculpatul nu se calmează, agentul de poliţie a plecat, revenind după câteva minute însoţit de agentul de poliţie RC, şeful de post.

Inculpatul, care se afla la o masă de pe terasa barului, i-a vâzut pe cei doi poliţişti, s-a înfuriat şi a spart mai multe sticle de bere iar cioburile le-a luat în mâini, ameninţându-i pe cei doi că îi va tăia. Pentru a fi mai convingător, inculpatul s-a şi tăiat cu cioburile pe abdomen şi pe mâini.

Cei doi poliţişti au încercat să-l calmeze pe inculpat, dar întrucât acesta continua să-i ameninţe şi să le spună că este recidivist şi are ani mulţi de puşcărie, afirmând că nu-i pasă dacă îi omoară, cei doi s-au retras pentru a solicita ajutorul colegilor. După plecarea acestora, inculpatul a plecat şi el la scurt timp, fiind determinat să se calmeze şi să lase cioburile de sticlă de către prietenul său, martorul HB.

În cursul urmăririi penale au fost audiaţi inculpatul, martorii OI, Rostaş RC, BI, Kiraly Jozsef, PA, Lobonţ Mihail, HB, VB şi s-au efectuat fotografii la faţa locului, fiind întocmită o planşă fotocriminalistică.

În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpatul [f. 97], martorii RC [f. 98], HB [f. 138], VB [f. 139], BI [f. 15o], PA [f. 151], OI [f. 152].

De asemenea, la dosar a fost ataşată fişa de cazier judiciar a inculpatului [f. 19 d.u.p.].

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Martora VB este concubina inculpatului LC şi împreună au un copil minor. De asemenea, martora VB este fiica martorei BI.

În data de 26.5.2oo7, în jurul orelor 22.3o – 23.oo, martora VB se afla împreună cu copilul său şi al inculpatului la barul din localitatea Ivăneşti, comuna Livezeni. Inculpatul, care se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, tocmai venise de la lucru şi s-a deplasat şi el la acelaşi bar unde i-a reproşat martorei VB că a bătut pe copil [f. 45 verso d.u.p.]. Între cei doi a izbucnit o ceartă, întâi verbală, care la scurt timp a degenerat, iar inculpatul i-a aplicat concubinei sale câteva palme. Agresiunea fizică a martorei VB de către inculpat a continuat o perioadă de timp, acest lucru fiind observat şi de către martorii HB şi PA şi de către numita Palotas Magda, soţia martorului Palotas. Numita Palotas Magda a anunţat pe martora BI, mama martorei VB, despre cele ce se întâmplă, iar martora BI s-a deplasat şi ea la barul respectiv pentru a încerca să-l liniştească pe inculpat şi să-l determine pe acesta să o lase în pace pe VB. Intervenţia mamei concubinei inculpatului nu a avut efectul dorit, dimpotrivă inculpatul a început o ceartă şi cu aceasta, insultând-o pe BI şi cerându-i să plece acasă şi să nu se mai amestece, lucru învederat de martora BI şi de martori Kiraly Joszef şi HB.

Văzând că inculpatul nu se calmează, martora BI a solicitat intervenţia organelor de poliţie. Dând curs acestei solicitări, iniţial la faţa locului s-a deplasat agentul de poliţie OI, care, la acel moment, se afla îmbrăcat în haine civile. Acesta i-a cerut inculpatului să se legitimeze, lucru pe care inculpatul a refuzat să-l facă şi i-a cerut chiar el agentului de poliţie să se legitimeze. Acesta şi-a declinat calitatea de lucrător de poliţie şi i-a arătat inculpatului legitimaţia sa de serviciu. Inculpatul a persistat în refuzul de a se legitima şi i-a adresat agentului de poliţie cuvinte vulgare.

La acest moment martorul OI a apreciat că nu poate rezolva situaţia de unul singur, motiv pentru care a părăsit zona respectivă şi l-a anunţat pe şeful Postului de poliţie Livezeni, martorul RC. În acelaşi timp, martorul OI a schimbat hainele civile pe care le purta, cu uniforma de lucrător de poliţie.

Împreună, martorii OI şi RC s-au deplasat la barul respectiv unde, la vederea lor, inculpatul s-a enervat şi mai tare, a intrat într-o stare de agitaţie şi le-a cerut acestora să plece. De asemenea, i-a ameninţat pe cei doi poliţişti că îi va tăia, sens în care a spart mai întâi o sticlă de bere, iar apoi o a doua sticlă, iar cu ciotul sticlelor sparte a continuat să îi ameninţe pe aceştia.

Spargerea sticlelor de bere şi actele de ameninţare la adresa agenţilor de poliţie au fost văzute şi auzite şi de către ceilalţi martori amintiţi mai sus, martorul Kiraly Joszef chiar declarând că l-a auzit pe inculpat zicându-i martorului RC „hai Rusule încoace, că te tai” [f. 37 verso d.u.p.].

Ori, această afirmaţie inculpatului, reprodusă de martorul Kiraly Jozsef, dovedeşte fără nici un dubiu că inculpatul îl cunoştea pe martorul RC şi îi cunoştea şi calitatea sa de lucrător de poliţie. Acest aspect este confirmat şi de către martorul RC şi de către inculpat însuşi, acesta recunoscând că îl ştia pe RC şi ştia că este poliţist. În ceea ce priveşte pe celălalt agent de poliţie, rezultă din declaraţia sa că era nou în localitate şi încă nu era cunoscut de toată lumea şi este posibil ca, iniţial, inculpatul să nu-şi fi dat seama de faptul că martorul OI este poliţist. Această împrejurare este mai puţin relevantă deoarece chiar dacă inculpatul, la început, s-ar fi aflat în dubiu cu privire la acest aspect, totuşi acest lucru s-a clarificat pe parcursul derulării evenimentelor. Pe de o parte, instanţa reţine, pe baza declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză, că martorul OI s-a legitimat în faţa inculpatului prima dată când a venit la bar şi a încercat aplanarea conflictului dintre inculpat, concubina sa şi mama concubinei. Pe de altă parte, instanţa reţine şi faptul că deşi martorul OI era iniţial îmbrăcat în civil, totuşi acesta s-a schimbat în hainele de serviciu înainte de a reveni la bar împreună cu RC. În fine, chiar şi în situaţia în care martorul Oltean ar fi continuat să poarte haine civile şi la momentul celei de-a doua intervenţii, tot nu se poate susţine că inculpatul ar fi putut avea vreun dubiu cu privire la calitatea de poliţist al acestuia, din moment ce inculpatul l-a putut vedea pe martorul OI în compania martorului RC – despre care ştia că este poliţist – şi a putut vedea că cei doi conlucrau în calitate oficială la acel moment, pentru aplanarea conflictului creat de inculpat.

Agenţii de poliţie OI şi RC nu au reuşit totuşi să-l liniştească pe inculpat, iar acesta a continuat să se comporte în mod violent şi agitat. Pentru a determina retragerea agenţilor de poliţie, inculpatul a recurs şi la acte de autoagresiune, constând în aceea că s-a tăiat pe mâini şi pe abdomen, lucru observat de către toate persoanele de faţă. De asemenea, din fotografiile efectuate în prezenta cauză, se pot observa urmele de sânge rămase la faţa locului şi care provin de la inculpat [ff. 29, 3o].

Văzând că nu-l pot linişti pe inculpat şi ascultând sugestiile concubinei acestuia care le-a spus că dacă vor pleca inculpatul se va calma, agenţii de poliţie s-au retras la o scurtă distanţă de bar, dar în afara razei vizuale a inculpatului, şi au urmărit desfăşurarea evenimentelor din acel loc. După ce poliţiştii au plecat din faţa barului, inculpatul a încetat să mai exercite acte de ameninţare şi de autoagresiune şi s-a liniştit, iar la scurt timp după aceea a plecat la locuinţa sa.

La data de 6.4.2oo7, inculpatul LC a trimis organelor de urmărire penală un înscris olograf prin care a arătat că îşi cere scuze Procuraturii Târgu Mureş deoarece în data de 27.5.2oo7 a venit acasă de la lucru, a intrat în bar şi a băut băuturi alcoolice până la închiderea barului, după care a ieşit din bar şi a început scandalul cu soţia VB din cauza copilului lor. A mai arătat că în timpul scandalului o femeie din sat a chemat pe soacra sa, pe nume BI, iar soacra a chemat organele de poliţie. Inculpatul a mai declarat în scris că nu a cunoscut poliţistul respectiv pentru că a fost în haine civile şi nu a vrut să se ducă cu dânsul pentru că a fost în haine civile şi din cauza asta s-a tăiat pe sine însuşi ca să nu fie dus la postul de poliţie, unde ar fi fost bătut până dimineaţa [f. 44].

Audiat fiind în calitate de învinuit la data de 16.8.2oo7, inculpatul a arătat că nu doreşte să dea declaraţii în legătură cu faptele de care este acuzat [f. 11].

În ceea ce priveşte această primă declaraţie a inculpatului, instanţa reţine că este doar parţial sinceră, necorespunzând în întregime cu adevărată situaţie de fapt reţinută de instanţă şi descrisă mai sus, şi este, de altfel, şi contradictorie. Astfel, în primul rând inculpatul a declarat că nu a cunoscut pe poliţistul respectiv, deoarece poliţistul era în haine civile, dar exact în propoziţia următoare inculpatul învederează că nu a vrut să-l însoţească pe acesta la postul de poliţie, pentru că poliţistul era în haine civile şi dacă l-ar fi dus la post l-ar fi bătut până dimineaţa.

Ori cele două afirmaţii sunt incompatibile, fiindcă dacă inculpatul nu cunoştea calitatea de agent de poliţie a respectivei persoane, atunci nu ar fi avut motive să obiecteze la faptul că acesta era îmbrăcat în civil şi nu în uniformă şi nici nu ar fi avut motive să se teamă că dacă ar fi dus la postul de poliţei ar fi fost bătut până dimineaţa.

Pe de altă parte, inculpatul trece sub tăcere modul în care a izbucnit „scandalul” respectiv, precum şi rolul pe care l-a jucat în acesta, însă recunoaşte că s-a tăiat pe sine însuşi.

Audiat fiind de către instanţă în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a menţinut declaraţiile pe care le-a dat în faţa organului de urmărire penală şi a recunoscut toate acuzaţiile care i s-au adus prin actul de sesizare al instanţei. De asemenea, a mai precizat că se afla în stare de ebrietate şi s-a certat cu concubina sa care se numeşte VB. Inculpatul a recunoscut că a spart sticlele, dar a arătat că nu a dat în nimeni. A mai precizat că nu s-a tăiat pe burtă şi că era atât de ameţit încât nu mai ştia ce s-a întâmplat. În ceea ce priveşte pe cei doi poliţişti a arătat că pe RC îl cunoştea că are calitatea de poliţist, dar pe OI nu-l ştia, acesta fiind nou în localitate.

Potrivit art. 239 alin. 1 C.p. constituie infracţiunea de ultraj ameninţarea săvârşită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă contra unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii.

Din perspectiva textului legal menţionate şi prin raportare la starea de fapt – astfel cum a fost descrisă şi dovedită în cele ce preced - rezultă că fapta inculpatului LC de a ameninţa în mod nemijlocit pe lucrătorii de poliţie OI şi RC cu vătămarea integrităţii lor corporale, se încadrează în dispoziţiile textului art. 239 alin. 1 C.p. Astfel, ameninţarea a fost adresată unor funcţionari publici - întrucât lucrătorii de poliţie constituie o categorie specifică de funcţionari publici în sensul art. 147 C.p. – care îndeplinesc o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat. De asemenea, ameninţările inculpatului au fost adresate lucrătorilor de poliţie în timpul în care aceştia îşi exercitau funcţiunea, cei doi agenţi de poliţie acţionând potrivit competenţelor lor legale, la sesizarea martorei BI. În fine, rezultă din modul de acţiune a inculpatului că acesta a acţionat cu intenţie directă, ca formă a vinovăţiei.

Întrucât actele de ameninţare comise de către inculpat au fost săvârşite faţă de două persoane vătămate, ambele îndeplinind condiţiile speciale prevăzute de art. 239 alin. 1 C.p. pentru subiectul pasiv calificat al infracţiunii, rezultă că inculpatul a adus atingere valorilor sociale protejate de lege în persoana fiecăruia dintre cei doi subiecţi pasivi şi, deci, a săvârşit două infracţiuni de ultraj.

De asemenea, conform art. 321 alin. 1 C.p. constituie infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice fapta persoanei care, în public, săvârşeşte acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură, în alt mod, liniştea publică.

Din perspectiva acestui text legal şi prin raportare la starea de fapt – astfel cum a fost descrisă şi dovedită în cele ce preced - rezultă că fapta inculpatului LC de a provoca scandal, de a agresa fizic pe concubina sa, de a insulta pe mama concubinei sale, de a ameninţa cu acte de violenţă pe reprezentanţii forţei publice, de a se tăia cu cioburi de sticlă pe propriul corp, toate acestea săvârşite în public, este de natură a aduce atingere bunelor moravuri astfel cum acestea sunt înţelese şi receptate de membrii societăţii la momentul actual şi este de natură să tulbure liniştea publică care ar trebui, în mod normal, să domnească în sânul comunităţilor de oameni. De asemenea, se reţine că inculpatul a acţionat cu vinovăţie sub forma intenţiei directe şi în relaţie cu această faptă. Ca atare, conduita inculpatului se încadrează în dispoziţiile textului art. 321 alin. 1 C.p.

În consecinţă, urmează ca instanţa să condamne pe inculpat pentru săvârşirea a două infracţiuni de ultraj şi a unei infracţiuni de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice.

La stabilirea pedepsei, instanţa va avea în vedere dispoziţiile art. 72 alin. 1 C.p. potrivit cărora la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel, instanţa va ţine seama de faptul că inculpatul a acţionat într-o manieră gravă, că a adresat cuvinte jignitoare mai multor persoane care se aflau de faţă, că nu a înţeles să acorde respectul datorat reprezentaţilor forţei publice, că a continuat acţiunea sa pe o perioadă mai mare de timp, toate acestea petrecându-se în public, că atitudinea sa concretă a întrunit elementele constitutive a mai multor infracţiuni, lucruri care pun în evidenţă o periculozitate sporită a inculpatului.

Din fişa de cazier judiciar a inculpatului [f. 19] instanţa reţine şi faptul că acesta a mai fost anterior condamnat definitiv pentru comiterea altor infracţiuni. Prin sentinţa penală nr. 197/14.7.2oo5 pronunţată de Tribunalul Mureş, s-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea în cuantum de 3 ani şi 3 luni pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 2o8 alin. 1 – art. 2o9 alin. 1 lit. a, g C.p., art. 276 alin. 1 C.p. şi art. 78 alin. 1 din OUG 195/2oo2. De asemenea rezultă că la data de 24.2.2oo6, inculpatul a fost liberat condiţionat din executarea acestei pedepse cu închisoarea, restul de pedeapsă rămas neexecutat la acel moment fiind de 479 de zile. Ca atare, se reţine că la momentul săvârşirii infracţiunilor descrise mai sus inculpatul încă nu executase în întregime durata pedepsei dispuse printr-o condamnare definitivă anterioară. Faţă de această împrejurare instanţa va reţine în cauză şi incidenţa prevederilor art. 37 lit. a C.p. potrivit cărora există recidivă când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracţiune este închisoarea mai mare de un an.

Prin raportare la aspectele arătate mai sus instanţa apreciază că aplicarea a câte unei pedepse de 1 ani şi 6 luni închisoare pentru fiecare dintre cele două infracţiuni de ultraj descrise mai sus este justificată în cauză, ţinând cont de conţinutul concret al acţiunilor inculpatului şi de persoana acestuia. De asemenea, instanţa apreciază că aplicarea unei pedepse de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice este şi ea potrivită pentru pedepsirea inculpatului.

Prin urmare, în baza art. 345 alin. 2 C.p.p. raportat la art. 239 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 37 lit. a C.p. instanţa va condamna pe inculpatul LC la pedeapsa închisorii în cuantum de 1 an şi 6 luni pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj [faptă comisă împotriva lui OI].

În baza art. 345 alin. 2 C.p.p. raportat la art. 239 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 37 lit. a C.p. instanţa va condamna pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii în cuantum de 1 an şi 6 luni pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj [faptă comisă împotriva lui RC].

În baza art. 345 alin. 2 C.p.p. raportat la art. 321 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 37 lit. a C.p. instanţa va condamna pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii în cuantum de 1 an pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice.

De asemenea, faţă de condamnarea anterioară suferită de către inculpat, instanţa constată că infracţiunile care fac obiectul prezentei cauze au fost săvârşite înăuntrul termenului de liberare condiţionată, motiv pentru care în baza art. 61 alin. 1 teza 2 C.p. va revoca liberarea condiţionată cu privire la restul rămas neexecutat de 479 de zile din pedeapsa închisorii în cuantum de 3 ani şi 3 luni aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 197/14.7.2oo5 pronunţată de Tribunalul Mureş.

În baza art. 61 alin. 1 teza 3 C.p. va contopi pe rând acest rest neexecutat de 479 de zile cu fiecare dintre cele trei pedepse cu închisoarea aplicate în prezenta cauză şi menţionate mai sus, rezultând următoarele trei pedepse rezultante:

-o pedeapsă rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare;

-o pedeapsă rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare;

-o pedeapsă rezultantă de 1 an, 3 luni şi 24 de zile închisoare.

În baza art. 33 lit. a şi art. 34 lit. b C.p. va contopi aceste trei pedepse rezultante mai sus arătate, şi va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare pe care o va spori până la maximul ei special de 2 ani, astfel încât inculpatul va executa pedeapsa rezultantă finală de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C.p. va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza 2 şi lit. b C.p. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 alin. 1 C.p. va deduce din pedeapsa rezultantă finală aplicată inculpatului durata reţinerii de 24 de ore.

În baza art. 189 şi art. 191 alin. 1 C.p.p., va obliga inculpatul la plata sumei de 63o lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 2oo lei reprezentând onorarii apărători desemnaţi din oficiu [1oo de lei pentru faza de urmărire penală şi 1oo de lei pentru faza de judecată] va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.

Domenii speta

Spete similare