Civil - obligaţie de a face

Hotărâre 10616 din 12.11.2010


Deliberând asupra cauzei civile, constată următoarele:

Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu-Mureş la data de 07.07.2008, sub nr. 5809/320/2008, şi precizată ulterior la data de 09.10.2008, reclamanţii RVM şi RG, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, în contradictoriu cu pârâtul Csizmadia Lajos obligarea acestuia să procedeze la demolarea şi ridicarea de pe terenul acestora a construcţiei Chioşc a împrejmuirilor existente, la predarea terenului intravilan în suprafaţă de 326 mp situat în Tîrgu-Mureş, str. CV, nr. 58, jud.Mureş, înscris în CF 408 Tîrgu-Mureş, nr. top 704/1, 704/2/1/1/, sub B+63, 64, liber de orice construcţii, aplicarea unei amenzi civile de 50 lei/zi de întârziere de la data promovării prezentei până la eliberarea efectivă a terenului, cu cheltuieli de judecată.

În motivare reclamanţii au arătat că sunt proprietarii tabulari în cotă de 1/1 asupra terenului intravilan în suprafaţă de 326 mp Tîrgu-Mureş, str. CV, nr. 58, jud. Mureş, înscris în CF 408 Tîrgu-Mureş, nr. top 704/1, 704/2/1/1/, sub B+63, 64 pe care l-au dobândit prin cumpărare în anul 2000, astfel cum rezultă şi din CF 408 Tîrgu-Mureş la 63+64B în baza contractului autentic nr. 1060/2000 încheiat la BNP asociaţi Baculea & Dobârtă. De asemenea reclamanţii au arată că, antecesorul vânzătoarelor Kiss Alexa a încheiat un contract de închiriere cu pârâtul la data 01.02.1997 pe o durată de 10 ani respectiv până la data de 01.03.2007, contractul a fost înregistrat la DGFP Mureş. Reclamanţii au mai arătat că acea construcţie este demontabilă fără fundaţie, fără autorizaţie de construire, este un chioşc din FPL lăsat în paragină, fiind un adevărat focar de infecţie pentru vecini.

În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 480, 481 Cod civil, art. 580 inmd.3 Cod procedură civilă, art. 44 din Constituţia României.

La data de 16.04.2010 reclamanţii au depus concluzii scrise solicitând admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată şi precizată în sensul obligării pârâtului să procedeze la demolarea şi ridicarea de pe terenul acestora a construcţiei chioşc demontabil şi a împrejmuirilor existente, precum şi la predarea terenului menţionat, respingerea acţiunii reconvenţională a pârâtului, ca nefondată.

În dovedirea susţinerilor lor, reclamanţii au solicitat încuviinţarea administrării probei cu înscrisuri şi a probei cu martori.

Pârâtul, Csizmadia Lajos, şi soţia lui, Csizmadia Eszter, au depus întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care au solicitat respingerea acţiunii, ca nefondată, cu cheltuieli de judecată iar referitor la acţiunea reconvenţională, instituirea unui drept de retenţie asupra imobilului construcţie chioşc aflat pe terenul intravilan în suprafaţă de 108 mp situat în Tîrgu-Mureş, str. CV, nr. 58, judeţul Mureş înscris în CF 408 Tîrgu-Mureş, nr. top 704/1, 704/2/1/1/, sub B+63, 6, până la momentul achitării de către reclamanţii-pârât a sumei de 14.700 lei, reprezentând contravaloarea investiţiilor efectuate, cu cheltuieli de judecată.

În motivare pârâtul a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare din 14.12.1995, autentificat sub nr. 183/1995 de către BNP Almăşan Olimpia, încheiat între pârâtul-reclamant şi soţia lui, în calitate de cumpărători, şi Pragai Victor, în calitate de vânzător, pârâtul-reclamant şi soţia lui au dobândit în deplină proprietate construcţia chioşc, construit în baza Certificatului de alimentare şi regim de construcţii nr. 15/18.01.1991 eliberat de Serviciul de Urbanizare Tîrgu-Mureş şi a schiţei de sistematizare nr. 19/7141/1991 eliberată de Primăria municipiului Tîrgu-Mureş. De asemenea, a mai arătat că respectivul chioşc se află pe terenul lui Kiss Alexa, proprietarul antecesor al vânzătorilor către reclamanţii-pârâţi, imobilul fiind identificat în CF nr. 408 Tîrgu-Mureş, nr. ord. A+3 (ulterior B+63, 64), nr. top 704/1, 704/2/1/1. Antecesorul pârâtului-reclamant în drepturi, numitul Pragai Victor, avea un contract de închiriere încheiat cu proprietarul terenului, Kiss Alexa, valabil până în anul 1997, iar la data de 11.02.1997 au încheiat un nou contract de închiriere cu proprietarul, Kiss Alexa, pe o durată de 10 ani privind suprafaţa de teren de 108 mp, pe care se află chioşcul.

În dovedirea apărărilor sale pârâtul au solicitat încuviinţarea administrării probei cu înscrisuri şi a probei cu martori.

Instanţa a încuviinţat, atât pentru reclamanţi, cât şi pentru pârât, administrarea probei cu înscrisuri, fiind depuse la dosarul cauzei copie fidelă CF (f. 2-11), contract de subînchiriere (f. 12, 34), chitanţa nr. 246/02.06.2008 şi factura nr. 372/02.06.2008 (f. 13), notificare (f. 14), chitanţă pentru încasare impozite, taxe şi contribuţii (f. 15), Încheiere de autentificare nr. 1060/2000 (f. 16), împuternicire avocaţială (f. 17), tabel cu valorile unitare de referinţă ale terenurilor intravilane (f. 27), contract de vânzare cumpărare (f. 33), contract de alimentare şi regim de construcţii (f. 13), autorizaţia nr. 19/12.02.1991 (f. 36), certificat de urbanism nr. 829/22.06.1992, (f. 37), autorizaţie de construire nr. 1248/16.10.1992 (f. 38), notă de evaluare (f. 67), legitimaţie oficială pentru dovedirea domiciliului (f. 70), raport de expertiză tehnică (f. 82-87), încă un set de pe actele depuse; de asemenea, a încuviinţat proba cu interogatoriul reclamantului RVM şi pârâtului Csizmadia Lajos.

Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

În cauză, în temeiul dispoziţiilor art. 137 Cod procedură civilă, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

În ce priveşte excepţia netimbrării cererii de intervenţie formulată de Csizmadia Eszter, instanţa reţine că ea este soţia pârâtului-reclamant şi că a fost cuprinsă în înscrisul intitulat "Întâmpinare şi cerere reconvenţională" (f. 29), prin care cei doi soţi au solicitat, printre altele, un drept de retenţie asupra terenului reclamanţilor-pârâţi. Astfel, Csizmadia Eszter, deşi nu a fost iniţial chemată în judecată în calitate de pârâtă, a formulat o cerere împotriva reclamanţilor-pârâţi, cerere care a fost calificată de instanţă ca o cerere în interes propriu, motiv pentru care a fost stabilită obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru şi de aplicare a timbrului judiciar, obligaţie neîndeplinită. În consecinţă, excepţia netimbrării cererii în interes propriu va fi admisă ca fiind întemeiată, cu consecinţa anulării cererii.

În ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a soţiei pârâtului-reclamant, Csizmadia Eszter, invocată de instanţă la termenul de judecată din 26.02.2009, din oficiu, instanţa reţine că aceasta nu are calitate de pârâtă, nefiind chemată în judecată prin cererea principală, şi în consecinţă, excepţia este lipsită de fundament juridic pentru a constitui o veritabilă excepţie (excepţia lipsei calităţii procesuale pasive presupune că persoana cu privire la care este invocată are calitatea de parte pasivă - că s-a formulat o cerere contencioasă în contradictoriu cu aceasta), astfel că va fi respinsă ca fiind neîntemeiată.

Reclamanţii-pârâţi, prin cererea de chemare în judecată, au solicitat, în esenţă, obligarea pârâtului-reclamant să demoleze şi să preia de pe terenul proprietatea lor a chioşcului şi a împrejmuirilor existente, aferente acestuia, că predea terenul în suprafaţă de 108 mp, situat în Tîrgu-Mureş, str. CV, nr. 58, judeţul Mureş, înscris în CF 408 Tîrgu-Mureş, nr. top. 704/1, 704/2/1/1, sub B.+63, 64, liber de orice construcţii.

Instanţa, din înscrisurile depuse, coroborate cu interogatoriile părţilor şi cu declaraţiile martorilor, reţine că reclamanţii-pârâţi sunt titularii dreptului de proprietate în devălmăşie asupra terenului situat în Tîrgu-Mureş, str. CV, nr. 58, judeţul Mureş, în suprafaţă de 326 mp, înscris în CF 408 Tîrgu-Mureş, nr. top 704/1, 704/2/1/1/, sub B+63, 64, dobândit prin contractul autentic de vânzare-cumpărare nr. 1060/2000 (f. 16). Anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare, la data 01.02.1997, autorul în drepturi al reclamanţilor-pârâţi, Kiss Alexa, proprietar la acel moment, a încheiat un contract de închiriere cu pârâtul-reclamant, Csizmadia Lajos, pe o durată de 10 ani, respectiv până la data de 01.03.2007 (f. 12). Ulterior, prin contractul autentic de vânzare-cumpărare nr. 183/1995 (f. 33), încheiat între pârâtul-reclamant şi soţia lui, în calitate de cumpărători, şi Pragai Victor, în calitate de vânzător, pârâtul-reclamant şi soţia lui au dobândit dreptul de proprietate al chioşcului, construit în baza certificatului de alimentare şi regim de construcţii nr. 15/18.01.1991 eliberat de Serviciul de Urbanizare Tîrgu-Mureş şi a schiţei de sistematizare nr. 19/7141/1991 eliberată de Primăria municipiului Tîrgu-Mureş (f. 35-39). Acest chioşc a fost amplasat pe terenul lui Kiss Alexa, proprietar la acea dată al terenului, aşa cum s-a reţinut anterior. Autorul în drepturi al pârâtului-reclamant şi al soţiei sale, Pragai Victor, a încheiat un contract de închiriere cu proprietarul terenului, Kiss Alexa, valabil până în anul 1997, iar la data de 11.02.1997, pârâtul-reclamant şi soţia au încheiat un nou contract de închiriere cu Kiss Alexa, pe o durată de 10 ani privind suprafaţa de teren de 108 mp pe care se află chioşcul.

În cauză, instanţa reţine că apărările şi susţinerile pârâtului-reclamant sunt, în esenţă, circumscrise următoarelor argumente: deoarece el şi soţia au cumpărat chioşcul în litigiu de la proprietarul acestuia, care avea încheiat la data vânzării un contract de închiriere cu proprietarul terenului pe care era amplasat, ei sunt cumpărători de bună-credinţă; ei înşişi, la momentul împlinirii duratei convenite a primului contract de închiriere, încheiat de autorul lor, au încheiat cu proprietarul terenului şi autorul în drepturi al reclamanţilor-pârâţi un nou contract de închiriere, pe o durată de 10 ani, până în anul 2007; deoarece au efectuat lucrări de îmbunătăţire şi amenajare a chioşcului, pârâtul solicită un drept de retenţie şi stabilirea unui drept de creanţă în cuantum egal cu valoarea actualizată a chioşcului.

În continuare, instanţa reţine că niciunul dintre argumentele invocate în apărare nu sunt întemeiate. Astfel, în ce priveşte primul argument, instanţa reţine că buna-credinţă cu care pârâtul-reclamant şi soţia au cumpărat chioşcul nu poate avea ca efect, dincolo de limitele stabilite în contractul de închiriere (temporale şi spaţiale), restrângerea exerciţiului dreptului de proprietate al reclamanţilor-pârâţi şi a unor componente ale dreptului lor de proprietate - folosinţa - deoarece la momentul formulării cererii de chemare în judecată pârâtul-reclamant nu mai avea vreun drept de folosinţă opozabil asupra terenului pe care chioşcul este amplasat, folosindu-l fără drept, pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.

În ce priveşte al doilea argument, instanţa reţine că durata celui de-al doilea contract de închiriere a terenului s-a împlinit în anul 2007, iar la data de 02.06.2008 a fost trimisă notificare expresă pârâtului-reclamant prin care se denunţă încetarea unilaterală a contractului (concediul) (f. 14), astfel că la data formulării cererii de chemare în judecată contractul era încetat, conform dispoziţiilor art. 1436 Cod civil - locaţiunea făcută pentru un timp determinat încetează de la sine cu trecerea termenului, fără să fie trebuinţă de o prealabilă înştiinţare, iar dacă contractul a fost fără termen, concediul trebuie să se dea de la o parte la alta, observându-se termenele defipte de obiceiul locului. Astfel, potrivit regulilor în materie, contractul de locaţiune cu termen se transformă într-un contract fără termen la momentul împlinirii duratei contractului şi dacă operează tacita relocaţiune, astfel încât în privinţa lui devin aplicabile dispoziţiile art. 1436 alin. (2) Cod civil.

În ce priveşte al treilea argument, instanţa reţine că reclamanţii-pârâţi nu au solicitat dreptul de proprietate sau vreun alt drept asupra chioşcului, ci ca pârâtul-reclamant să-l demonteze şi să-l ridice de pe terenul pe care este amplasat, astfel încât, pe de parte, dreptul de retenţie este acel drept al celui ce trebuie să restituie un lucru al altuia, de a refuza restituirea până când cel care pretinde lucrul va stinge datoria rezultată din cheltuielile de conservare, întreţinere sau îmbunătăţire a lucrului, ceea ce nu este cazul în speţă, iar, pe de altă parte, nu se poate reţine existenţa unei creanţe în legătură cu lucrul a pârâtului-reclamant în raport cu reclamanţii-pârâţi, deoarece reclamanţii-pârâţi nu solicită predarea chioşcului.

O chestiune litigioasă asupra căreia părţile au dezbătut în contradictoriu a fost legată de necesitatea ca cererea de chemare în judecată să fie formulată şi împotriva soţiei pârâtului-reclamant, Csizmadia Eszter. În această privinţă, instanţa reţine că reclamanţii-pârâţi nu au solicitat vreun drept asupra chioşcului (care a fost, într-adevăr cumpărat de pârâtul-reclamant şi de soţia sa, împreună, şi asupra căruia au un drept de coproprietate codevălmaşă), ci solicită ridicarea chioşcului şi redobândirea posesiei asupra terenului pe care acesta este amplasat în temeiul dreptului lor de proprietate asupra acestuia, cu toate că ar fi avut la îndemână şi acţiunea izvorâtă din contract (dualitate de acţiuni). Astfel, titular al dreptului de folosinţă asupra terenului, în temeiul contractului de închiriere (f. 12), a fost numai pârâtul-reclamant, nu şi soţia lui, în temeiul principiilor forţei obligatorii a convenţiilor legal făcute, relativităţii efectelor actelor juridice şi ţinând cont de faptul că obiectul contractului este un drept personal patrimonial (drept de creanţă).

În ce priveşte cererea de aplicare a unei amenzi civile pentru fiecare zi de întârziere de la data introducerii cererii şi până la eliberarea terenului, instanţa reţine că dispoziţiile legale invocate, art. 5803 alin. (1) Cod procedură civilă, nu sunt aplicabile, ele având în vedere o ipoteză distinctă, cea în care există deja un titlu executoriu prin care debitorul este ţinut de o obligaţie de a face faţă de creditor, pe care nu o îndeplineşte, motiv pentru care această cerere va fi respinsă ca fiind neîntemeiată.

În concluzie, reclamanţii-pârâţi şi-au dovedit dreptul lor de proprietate asupra terenului pe care este amplasat chioşcul, şi, de asemenea, au reuşit să dovedească faptul că chioşcul are caracterul unei construcţii demontabile şi dispensabile, aşa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză (f. 83-87). Chiar dacă expertul constată că există fundaţie din beton, ulterior arată că este o construcţie demontabilă. Aşadar, nu sunt aplicabile dispoziţiile privitoare la accesiunea imobiliară artificială şi nici regulile privitoare la constructorul de bună-credinţă.

În consecinţă, atât argumentele invocate în apărare, cât şi cele invocate în susţinerea cererii reconvenţionale, de pârâtul-reclamant sunt neîntemeiate, aşa încât instanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 480, 481 Cod civil, va admite în parte cererea de chemare în judecată şi va respinge cererea reconvenţională.

În temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă, având în vedere faptul că pârâtul-reclamant a căzut în pretenţii, ţinând cont de faptul că îi aparţine culpa procesuală în declanşarea procesului, instanţa îl va obliga să plătească cheltuieli de judecată, reprezentând valoarea taxei judiciare de timbru achitată, contravaloarea timbrului judiciar aplicat, onorariul avocatului şi al expertului.