Civil - obligaţie de a face

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul aceste instanţe la data de 9.11.2009 sub nr. 12243/320/2009, reclamanta AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU PROTECŢIA CONSUMATORILOR-COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECŢIA CONSUMATORILOR BUCUREŞTI-ILFOV a înaintat în baza art. 12 din Legea nr. 193/2000 spre competenta soluţionare procesul - verbal de constatare a contravenţiei nr. 47/1259/6.10.2009 încheiat împotriva pârâtei MKB ROMEXTERRA BANK SA, solicitând înstanţei constatarea existenţei în contractul de credit supus controlului efectuat de agentul constatator a clauzelor abuzive, aplicarea sancţiunii corespunzătoare în raport de dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 193/2000 şi obligarea pârâtei MKB ROMEXTERRA BANK SA la eliminarea din contractele de credit a clauzelor considerate ca fiind abuzive.

În drept au fost invocate prev. Legii nr. 193/2000.

În dovedire au fost depuse la dosar copii ale următoarelor înscrisuri: proces-verbal de constatare a contravenţiei nr. 47/1259/6.10.2009 (f. 2-4), adresa nr. 1/1301/17.09.2009 (f. 5), e-mail (f. 6, 7), reclamaţie/26.06.2009 (f. 8-10), grafic de eşalonare/15.06.2009 (f. 11-13), grafic de eşalonare (f. 14-15, 28-29), adresa nr. 10167/19.08.2009 (f. 16-17, 23-24), Notificare/4.02.2009 (f. 18, 30), contractul de credit nr. 222/11.08.2007 (f. 19-22), procese-verbale de predare (f. 25, 26), exemplu de calcul în graficul nou (f. 27), Notificare şi grafic de eşalonare (f. 31, 32-33).

Prin “Notele scrise” depuse la dosar prin serviciul registratură la data de 17.12.2009, reclamanta AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU PROTECŢIA CONSUMATORILOR-COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECŢIA CONSUMATORILOR BUCUREŞTI-ILFOV a solicitat constatarea existenţei în contractele de credit supuse controlului efectuat de către agentul constatator a clauzelor abuzive, aplicarea sancţiunii corespunzătoare în raport de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 193/2000, obligarea MKB ROMEXTERRA BANK SA la eliminarea din contractele de credit a clauzelor considerate ca fiind abuzive şi menţinerea în integralitate a procesului-verbal nr. 47/1259/6.10.2009 ca temeinic şi legal.

În fapt a învederat că la data de 9.07.2009 a primit reclamaţia formulată de către numitul Petre Cristian având ca obiect clauze abuzive şi nerespectarea contractului de credit nr. 222/11.05.2007 încheiat de către client în calitate de consumator pe de o parte şi pârâta MKB ROMEXTERRA BANK SA în calitate de comerciant pe de altă parte. A arătat că în urma verificării înscrisurilor şi documentaţiei ataşate reclamaţiei, agenţii constatatori, în urma celor constatate, au încheiat procesul-verbal sus-menţionat constatând că, cu privire la clauzele inserate la pct. 3.1. al art. 3 Costuri şi condiţii de plată există indicii clare şi neechivoce în a fi considerate ca intrând sub incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive.

A mai precizat că din simpla lecturare a contractului de credit supus controlului se poate observa intenţia Băncii de a modifica natura juridică a acestui contract din act juridic bilateral în act juridic unilateral, contractul ce face obiectul cauzei fiind un contract de adeziune, clauzele contractuale fiind prestabilite de bancă, fără a da posibilitate consumatorului de a le modifica sau a le înlătura. Totodată a arătat că din textul contractului supus controlului, clauzele arătate anterior dau dreptul băncii de a interveni şi a modifica în mod unilateral contractul sub aspectul obligaţiilor, iar simpla notificare a clientului cu privire la anumite aspecte reprezintă un simplu act unilateral, maniera de a acţiona a băncii fiind una discreţionară. De asemenea a mai arătat că nu sunt circumstanţiate în niciun mod elermentele specifice şi nu este indicat niciun criteriu care să ofere băncii dreptul de a modifica dobânda şi comisionul lunar, referirea la evoluţia pieţei financiare încălcând în mod flagrant prevederile legale incidente în materie, de natură a produce clienţilor grave prejudicii materiale.

La termenul de judecată din data de 27.01.2010 pârâta MKB ROMEXTERRA BANK SA a depus întâmpinare (f. 46-50) prin care a solicitat respingerea pretenţiilor ANPC şi anularea procesului-verbal nr. 47/1259/2009, arătându-se că în speţă ar trebui să se constate că banca are dreptul de a modifica dobânda sau comisioanele percepute de la client fără ca acesta să beneficieze de un drept comparabil care să atenueze acest dezechilibru pe care banca l-ar putea cauza în derularea contractului prin majorarea cuantumului obligaţiei în sarcina clientului. S-a învederat că toate contractele de credit oferă în favoarea clientului posibilitatea încetării contractului de credit din iniţiativa şi la discreţia clientului prin rambursarea anticipată a creditului la orice modificare a dobânzii sau a comisionului de către bancă, fără plata comisionului de rambursare anticipată.

Totodată a arătat că având în vedere specificul modului în care băncile obţin sumele de bani pe care le pun la dispoziţia clienţilor sub formă de credite şi care presupun anumite cheltuieli pentru bănci, cu caracter variabil în funcţie de evoluţia pieţei financiare, pentru a nu conferi un caracter aleatoriu contractelor de credit încheiate cu clienţii şi a asigura obţinerea unui profit din activitatea curentă, există o practică utilizată de toate băncile din ţară de a oferi credite cu dobânda variabilă. S-a învederat că variaţia dobânzii se realizează în funcţie de costurile de finanţare proprii ale băncii, astfel încât banca să poată realiza profit ca urmare a acordării creditelor către clienţi.

De asemenea a arătat că potrivit pct. a din Lista cuprinsă în anexa la Legea nr. 193/2000 este considerată clauză abuzivă acea prevedere contractuală care dă dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Astfel s-a precizat că prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivaţie întemeiată, în condiţiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părţi contractante şi acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul. A mai învederat că aşa cum a arătat în informarea transmisă către clientul Petre Cristian, modificarea ratei dobânzii a fost determinată de creşterea indicilor Robid-Robor care reprezintă rata dobânzii pe piaţa interbancară, mai precis rata dobânzii pentru sumele împrumutate de bănci în vederea punerii lor la dispoziţie către clienţi sub formă de credite. Totodată s-a arătat că clientul a avut cunoştinţă şi a acceptat la momentul semnării toate clauzele contractuale, inclusiv cele privind dobânda variabilă, iar eliminarea unor clauze din contract ar echivala cu încălcarea principiului libertăţii contractuale consacrat de Codul civil.

În drept au fost invocate prev. Legii nr. 193/2000.

În dovedire au fost depuse la dosar copii ale următoarelor înscrisuri: Notificare/4.02.2009 (f. 60, 75, 93), proces verbal de predare-primire/5.02.2009 (f. 61), Robid-Robor istoric (f. 62-67), Condiţii generale bancare (f. 69-71, 96-98), Notificare şi grafic de rambursare (f. 72, 73-74, 90, 91-92), Grafic de eşalonare (f. 76-77, 87-89, 94-95), contractul de credit nr. 222/11.05.2007 (f. 83-86), cerere de credit (f. 99-101), adeverinţă de salariu (f. 102), cerere de deschidere de cont (f. 103), fişa clientului (f. 104), Declaraţie (f. 105).

La data de 26.03.2010 reclamanta a depus la dosar prin serviciul registratură Răspuns la întâmpinare (f. 52-56).

Instanta a incuviintat si administrat proba cu inscrisuri, constand in actele de la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Având în vedere prev. art. 16 din Legea 193/2000, potrivit cărora, dispoziţiile acesteia, se completează cu dispoziţiile OG 2/2001, instanţa, din oficiu, va examina aspectele ce ţin de legalitatea procesului-verbal de contravenţie, şi în subsidiar, în măsura în care nu există vreun motiv care să atragă nulitatea actului atacat, va trece, la examinarea, pe bază de probe a temeiniciei situaţiei de fapt, astfel cum a fost reţinută.

Examinând legalitatea procesului-verbal de contravenţie atacat, instanţa constată că pârâta nu a invocat prin întâmpinare cauze de nulitate relativă a procesului-verbal.

In acest context instanţa reţine ca procesul-verbal atacat a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de art.17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii absolute.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanţa reţine că la data de 11.08.2007, între numitul PETRE CONSTANTIN, în calitate de împrumutat şi pârâta MKB ROMEXTERRA BANK SA Sucursala Traian Bucureşti, în calitate de împrumutător, s-a încheiat contractul de credit nr. 222 pentru suma de 40.000 lei, sumă ce urma a fi rambursată în termen de 120 de luni.

Ca urmare a încheierii contractului, împrumutatul avea obligaţia de a restitui creditul şi dobânda lunară în conformitate cu graficul de rambursare Anexa nr. 1 la contract (f. 87-89). Rata dobânzii curente era variabilă, valoarea iniţială a acesteia fiind de 12,95% pe an iar comisionul de administrare periodic era de 0,292 % lunar. Potrivit art. 3 pct. 3.1. lit. a alin. 2 din contract în cazul ratei dobânzii variabile, Banca poate modifica rata dobânzii curente în funcţie de evoluţia pieţei financiare, urmând să aducă la cunoştinţa împrumutatului noua rată a dobânzii prin intermediul noului grafic de rambursare iar conform art. 3 pct. 3.1. lit. b alin. 2 din contract banca poate modifica comisionul periodic pe parcursul derulării creditului, urmând să aducă la cunoştinţa împrumutatului noul comision prin intermediul noului grafic de rambursare.

Prevalându-se de clauzele sus-menţionate, împrumutătorul a modificat dobânda curentă începând cu data de 9.03.2009 de la 12,95 %/an la 15,70 %/an, notificând în acest sens împrumutatul, noul grafic de rambursare fiind înmânat acestuia din urmă la data de 15.06.2009. De asemenea, împrumutătorul a modificat comisionul lunar practicat de bancă începând cu data de 25.06.2007, majorându-l de la 0,292% la 0,5 %, aducând la cunoştinţa împrumutatului această modificare prin intermediul noului grafic de rambursare.

Acest contract de credit bancar intra sub incidenta Legii nr. 193/2000, întrucât împrumutatul are calitatea de consumator, iar banca de comerciant. Această lege transpune prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5.04.1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Din analiza conţinutului contractului de credit la care se face referire în procesul-verbal, instanţa constată că, clauzele inserate la art. 3 pct. 3.1. lit. a alin. 2 şi respectiv art. 3 pct. 3.1. lit. b alin. 2 din contract, constituie clauze abuzive în sensul legii, acestea încălcând prevederile art. 4 alin.1 din Legea nr. 193/2000.

Potrivit art. 4 alin.1 din Legea nr. 193/2000,  clauza care nu a fost negociata direct cu consumatorul este apreciata ca fiind abuziva daca prin ea însăşi, sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

În momentul în care a fost încheiat acest contract, consumatorul a acţionat de pe o poziţie inegală în raport cu banca. Contractul încheiat este unul de adeziune, clauzele cuprinse fiind prestabilite de către împrumutător, fără a da posibilitatea cocontractantului de a modifica sau înlătura vreuna din aceste clauze. Consumatorul nu a avut posibilitatea să negocieze nicio clauză din contract, întregul act juridic fiindu-i impus, în forma respectiva, de către bancă. Conform art. 4 alin. ultim din Legea nr. 193/2000, băncii îi revenea obligaţia de a dovedi că a negociat în mod direct aceste clauze cu împrumutatul, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză. Semnarea  contractului de credit  de către client, dovedeşte într-adevăr acordul acesteia pentru încheierea respectivului contract, însă, nu este de natură să dovedească împrejurarea că, respectiva clauză a fost negociată între părţi, negociere în cadrul cărora acestea au formulat pretenţii şi şi-au făcut concesii reciproce.

Prin necircumstanţierea în nici un mod a elementelor care-i permit băncii modificarea unilaterală a dobânzii curente contractuale, prin neindicarea niciunui criteriu care să-i dea băncii acest drept, lăsând la libera sa aprecierea majorarea dobânzii – în funcţie de evoluţia pieţei financiare, această clauză încalcă prevederile legale incidente în materie, fiind de natură să-l prejudicieze pe consumator. Această clauză care dă dreptul împrumutătorului să modifice unilateral dobânda nu este raportată la un indicator precis, individualizat, acest factor fiind menţionat generic, drept evoluţia pieţei monetar financiare, fiind de netăgăduit că piaţa financiară evoluează diferit în funcţie de indicele la care te raportezi. Această modalitate de exprimare face ca respectiva clauză să fie interpretată doar în favoarea împrumutătorului, servind doar intereselor acestuia, fără a da posibilitatea consumatorului să verifica dacă majorarea este judicios dispusă şi dacă este necesară şi proporţională scopului urmărit.

In cuprinsul Anexei 1 din Legea nr. 193/2000 se mai prevede la alin. 1 lit a teza 2 că „prevederile potrivit cărora sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivaţie întemeiată, în condiţiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părţi contractante şi acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.”

Fiind o prevedere de exceptie care exclude calificarea unei clauze ca fiind abuzive desi principiul general aplicabil clauzelor de aceeasi natura este in sensul contrar are a fi interpretata si aplicata restrictiv. Se mai retine ca fiind cuprinsa in cadrul unei enumerari exemplificative a clauzelor calificate de lege ca fiind abuzive, conditia mentionata in cuprinsul exceptiei referitoare la existenta unei motivatii intemeiate trebuie nu doar sa fie interpretata restrictiv ci si in acord cu dispozitiile art. 4 alin. 1 din acelaşi act normativ. Altfel spus invocarea motivelor sa nu fie contrara bunei credinte si sa fie intemeiată, chiar daca nu mentionate expres in contract. Fata de acestea, instanta retine ca dispozitiile alin. 1 lit a teza 2 din Anexa la lege nu se refera la contractele de credit cu dobanda variabila in sensul de a permite bancii sa modifice dobanda in mod unilateral fara respectarea unor criterii stabilite in contract prin simpla invocare a unor „motive intemeiate” ci doar la clauzele de impreviziune in care dreptul bancii de a modifica unilateral dobanda prevazuta in contract are fi recunoscut in baza clauzei prevazute in contract in ipoteza aparitiei unor imprejurari exceptionale si imposibil de prevazut la momentul incheierii contractului. Instanta considera ca fata de scopul adoptarii Legii 193/2000 privind protectia consumatorului nu se poate aprecia ca o dispozitie continuta de acest act normativ este de natura se permita bancii incalcarea principiului fortei obligatorii a contractului in dauna consumatorului fara a fi incidente niste motive exceptionale. Ca nu este admisibila o astfel de interpretare reiese si din cuprinsul reglementarii speciale adoptate in materia contractelor de credit bancar (dispozitiile art III din OUG 174/2008) care  obliga banca la precizarea in cuprinsul contractului de credit cu dobanda variabila a unor indici de referinta verificabili, mentionati in contract iar variatia dobanzii sa fie independenta de vointa creditorului.

Retinand in consecinta, contrar sustinerilor paratei, ca prevederile alin. 1 lit. a teza 2 ale Anexei la Legea nr. 193/2000 nu sunt aplicabile clauzei supuse analizei instantei, reiese ca in speta devin pe deplin incidente dispozitiile art. 1 lit a potrivit carora este considerata ca fiind abuziva clauza care da dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract.

Faţă de această dispoziţie legală şi cele expuse anterior nu poate fi retinută nici sustinerea  paratei in sensul ca aşa cum a indicat în informarea adresată clientului modificarea ratei dobânzii a fost determinată de creşterea indicilor Robid-Robor care reprezintă rata dobânzii pe piaţa interbancară, având în vedere că aceasta reprezintă doar o simplă afirmaţie ce nu poate fi luată în considerare atât timp cât în cuprinsul contractului nu se face o astfel de specificare, lasand deci la facultatea bancii alegerea indicelui in functie de care procedeaza la modificarea ratei dobanzii precum şi stabilirea nivelului până la care cuantumul dobânzii poate fi majorat prin indicarea modului de calcul al acesteia. De altfel, criteriul indicat de pârâta respectiv rata dobânzii pentru sumele împrumutate de bănci în vederea punerii lor la dispoziţie către clienţi sub formă de credite şi modificarea permanentă a dobânzii în funcţie de condiţiile pieţei nu ar trebui să ridice probleme băncilor în a reînvesti banii la un randament similar.

Fata de cele de mai sus, este lipsita de relevanta sub aspectul solutionarii fondului cauzei, imprejurarea ca parata a informat clientul cu privire la modificarea dobanzii si ca a acordat acestuia posibilitatea de a rezilia contractul in ipoteza neacceptarii noilor conditii, pentru calificarea clauzei ca fiind abuziva. Mai mult, instanta considera ca posibilitatea recunoscuta clientului de a rezilia contractul daca nu accepta majorarea dobanzii, in conditiile in care rezilierea era permisa doar daca se achita in 20 de zile de la notificarea deciziei de majorare întregul debit restant cu dobanzile scadente, in conditiile in care contractul era incheiat pe o perioada de 120 de luni nu poate fi apreciata ca fiind altfel decat pur formala. 

În privinţa comisionului periodic de administrare instanţa constată că potrivit prevederilor contractuale banca poate să îl modifice în mod unilateral urmând a aduce la cunoştinţa împrumutatului noul comision prin intermediul noului grafic de rambursare, aşa cum s-a şi întâmplat în cauză. Nu este indicat niciun criteriu care să justifice o astfel de modificare şi care să poată fi supusă verificării consumatorului, direct afectat de orice majorare a costurilor pe care le implică derularea unui contract de credit.

Nici condiţiile generale bancare însuşite de client prin semnătură, nu detaliază indicatorul avut în vedere de împrumutător la majorarea dobânzii sau a comisionului de administrare, prevăzând în termeni generali faptul că banca îşi rezervă dreptul de a schimba oricând dobânzile şi comisioanele în funcţie de politica proprie şi condiţiile existente pe piaţă. Practic, prin neindicarea în contractul de credit şi în condiţiile generale bancare a unui indicator precis la care Banca se raportează, aceasta acţionat cu rea-credinţă, urmărind crearea unei aparenţe de legalitate pentru conduita viitoare generatoare de prejudicii pentru consumatori.

In consecinta, instanţa apreciază ca prevederile art. 3 pct. 3.1. lit. a alin. 2 şi respectiv prevederile art.3 pct. 3.1. lit. b alin. 2 din contractul de credit sus-menţionat creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

Prin urmare, faţă de cele expuse, instanţa, apreciind întemeiată sesizarea o va admite şi, in temeiul art. 4 alin. 2 si art. 13 din Legea 193/2000, instanţa va constata caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 3 pct. 3.1. lit. a alin. 2 şi art. 3 pct. 3.1. lit. b alin. 2 din contractul de credit nr. 222/11.08.2007 încheiat de părţi, potrivit cărora „În cazul ratei dobânzii variabile, Banca poate modifica Rata dobânzii curente în funcţie de evoluţia pieţei financiare, urmând să aducă la cunoştinţa Împrumutatului noua Rată a dobânzii prin intermediul noului grafic de rambursare.” şi respectiv „Banca poate modifica comisionul periodicf pe parcursul derulării creditului, urmând să aducă la cunoştinţa Împrumutatului noul comision prin intermediul noului grafic de rambursare.”, urmând ca contractul nr. 222/11.08.2007 încheiat de părţi să se desfăşoare în continuare cu o dobandă curentă de 12,95 % pe an şi un comision de administrare periodic de 0,292% lunar, prevazute la încheierea contractului.

Art. 16 alin. 1 statuează ca încălcarea interdicţiei stipulate la art. 1 alin. 3 (Se interzice comercianţilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei. Prin derogare de la dispoziţiile de drept comun în materie contravenţională, nu organul constatator este în drept sa aplice sancţiunea, ci, potrivit art. 13 alin.1 din lege, instanţa de judecată, este aceea care aplică sancţiunea, dispunând totodată, modificarea clauzelor contractuale, în măsura în care contractul rămâne în fiinţa, sau desfiinţarea acelui contract, după caz. Contravenţia are caracter continuu, astfel cum se arată în art. 13 din OG nr. 2/2001.

In cauză sunt întrunite elementele constitutive ale contravenţiei reglementate de art. 16 alin.1 din lege, în sensul că, faţă de cele expuse anterior, în contract au fost stipulate clauze abuzive, încălcându-se în acest mod prevederile imperative ale legii.

În consecinţă instanţa constată că fapta pârâtei MKB ROMEXTERRA BANK SA de a insera în cadrul contractul de credit nr. 222/11.08.2007, clauzele de la art. 3 pct. 3.1. lit. a alin. 2 şi art. 3 pct. 3.1 lit. b alin. 2 constituie contravenţia prevăzută de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 193/2000.

Totodată instanţa va menţine procesul-verbal de constare a contravenţiei nr. 47/1259/6.10.2009, încheiat de AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU PROTECŢIA CONSUMATORILOR – COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECŢIA CONSUMATORILOR BUCUREŞTI-ILFOV, ca legal şi temeinic.

Având în vedere caracterul continuu al acestei contravenţii, clauza abuzivă producându-si efectele şi în prezent, în ceea ce priveşte sancţiunea ce urmează a fi aplicată, faţă de limitele fixate de legiuitor, instanţa urmează să aplice pârâtei o amendă contravenţională în cuantum de 1.000 lei.

Faţă de prevederile art. 13 din Legea nr. 193/2000, instanţa va dispune modificarea clauzelor prevăzute la art. 3 pct. 3.1. lit. a alin. 2 şi art. 3 pct. 3.1 lit. b alin. 2 din contractul de credit nr. 222/11.08.2007, în sensul, raportării modificării dobânzii şi a comisionului de administrare periodic la un criteriu precis determinat, acceptat de ambele părţi şi detaliat corespunzător în cuprinsul clauzei. La adoptarea acestei soluţii, instanţa are în vedere şi prevederile art. 7 din Legea nr. 193/2000 şi dezideratele fixate prin Directiva 87/1002/CCE a Consiliului din 22.12.1986, cu privire al armonizarea dispoziţiilor legislative, reglementare şi administrative ale Statelor Membre în materie de credit, destinat consumului, Directiva 90/1988 CCE a Consiliului din 22.02.1990, de modificare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului din 22.12.1986 cu privire la armonizarea dispoziţiilor legislative, reglementare şi administrative a statelor membre, în materie de credit, respectiv Directiva 97/7/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16.02.1988, de modificarea Directivei 87/102/CEE a Consiliului din 22.12.1986, cu privire la armonizarea dispoziţiilor legislative, reglementare şi administrative ale statelor membre în materie de credit, în sensul prevalenţei drepturilor şi interesului consumatorului în raport cu cele ale împrumutătorului.

Domenii speta

Spete similare