Litigii cu profesioniştii - somaţie de plată

Deliberand asupra cauzei de fata instanta retine urmatoarele:

Prin cererea formulata si înregistrata pe rolul Judecatoriei Targu-Mures la data de 11.06.2010 sub nr. 8126/320/2010 creditoarea COMISIA NAŢIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE a solicitat emiterea unei ordonanţe conţinând somatia de plata impotriva debitoarei SSIF VENTRUST INVESTMENT SA pentru suma de 48.919,05 lei, din care suma de 41.483,94 lei reprezintă debite restante provenite din cota de 1% venituri din exploatare aferente perioadei 2008-2009 iar suma de 7.841,90 lei reprezintă majorări de plată în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere.

In motivarea cererii, creditoarea a aratat ca în baza Deciziei CNVM nr. 2796/2005 societatea debitoare a fost autorizată să funcţioneze ca societate de servicii de investiţii financiare iar ulterior, prin Decizia nr. 3490/29.11.2006 CNVM a autorizat modificarea autorizaţiei de funcţionare ca urmare a schimbării denumirii societăţii în conformitate cu Actul adiţional nr. 5 la actul constitutiv al societăţii.

Creditoarea a învederat că în conformitate cu prev. art. 10 alin. 2 din Regulamentul CNVM nr. 7/2006 privind veniturile CNVM pentru monitorizarea entităţilor autorizate şi supravegheate de CNVM sunt percepute anumite sume care se determină prin aplicarea cotei prev. la pct. 6.1 din anexă şi au drept bază de calcul veniturile din exploatare obţinute lunar din activităţile autorizate de CNVM realizate de acestea, calculate conform reglementărilor contabile elaborate de CNVM. Potrivit art. 12 din acelaşi Regulament debitoarea avea obligaţia să transmită într-un anumit termen balanţa de verificare din care să rezulte distinct veniturile din exploatare şi să vireze sumele datorate trimestrial în contul indicat de CNVM.

Creditoarea a arătat că potrivit art. 14 şi 15 din acelaşi Regulament pentru nevirarea sumelor la termenele stabilite se calculează penalităţi de întârziere în conformitate cu legislaţia aplicată veniturilor bugetare iar în cazul neraportării în termenele stabilite a datelor necesare pentru calcularea veniturilor se aplică anumite penalităţi.

Creditoarea a mai arătat că potrivit OUG nr. 25/2002 privind aprobarea Statutului CNVM sumele arătate anterior se constituie ca venit al CNVM.

Creditoarea a mai arătat că întrucât în sarcina debitoarei au fost reţinute încălcări grave ale legislaţiei speciale a pieţei de capital, în baza prerogativelor sale statuare CNVM  a emis mai multe acte administrative individuale.

Creditoarea a învederat că prin adresa nr. DEC/7406/2009 a solicitat debitoarei transmiterea soldurilor acesteia la data de 31.12.2008 cu privire la datoriile pe care le înregistrează faţă de CNVM constând în cote raportate şi neachitate iar ca răspuns debitoarea a transmis adresa nr. 14541/2009 prin care a comunicat că datoriile societăţii faţă de CNVM la data de 31.12.2008 sunt în sumă de 25.595,75 lei. Creditoarea a precizat că în vederea recuperării debitului restant înregistrat de debitoare faţă de CNVM a transmis mai multe notificări acesteia. Creditoarea a menţionat că prin adresa înregistrată la CNVM sub nr. 37923/2009 debitoarea a transmis raportarea cu privire la cota de 1% datorată din veniturile din exploatare aferente perioadei august 2008-decembrie 2008 şi ianuarie 2009-septembrie 2009.

Creditoarea a arătat că creanţa solicitată este certă, lichidă şi exigibilă şi izvorăşte din Statutul CNVM şi din Regulamentele CNVM şi reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani.

În drept au fost invocate prev. OG nr. 5/2001, Cod proc. civ, OUG nr. 25/2002, Legea nr. 297/2004, Regulamentul nr. 7/2006, Legea nr. 500/2002.

In temeiul art. 242 alin. 2 Cod proc. civ., creditoarea a solicitat judecarea cauzei si in lipsa.

În dovedire creditoarea a depus la dosar copii ale următoarelor înscrisuri: Decizia CNVM nr. 2796/13.10.2005 (f. 7), Decizia CNVM nr. 3490/29.11.2006 (f. 8-9), adresa nr. 7406/9.04.2009 emisă de CNVM şi răspunsul debitoarei (f. 10), Somaţia de plată nr. 14797/23.06.2009 (f. 11-12), adresa nr. 21535/21.10.2009 emisă de CNVM (f. 14), adresa cuprinzând răspunsul debitoarei înregistrată sub nr. 37923/2.11.2009 şi tabelele cuprinzând cota de 1% din venituri din exploatare 2008 şi 2009 (f. 16, 17, 18), Somaţia de plată nr. 6558/13.04.2010 (f. 20) şi Situaţia debitelor provenite din 1% venituri din exploatare 2008-2009 (f. 22).

Debitoarea nu a formulat intampinare şi nu s-a prezentat în instanţă pentru formularea poziţiei procesuale.

La termenul de judecata din data de 29.09.2010 instanţa a invocat  din oficiu exceptia necompetentei  materiale a Judecatoriei Targu-Mures.

Analizînd actele şi lucrările dosarului sub aspectul exceptiei invocate instanţa reţine următoarele:

Potrivit Deciziei CNVM nr. 2796/13.10.2005 (f. 7) societatea debitoare a fost autorizată să funcţioneze ca societate de servicii de investiţii financiare sub denumirea IFC INVESTIŢII SA iar ulterior, prin Decizia nr. 3490/29.11.2006 (f. 8-9) CNVM a autorizat modificarea autorizaţiei de funcţionare a SSIF IFC INVESTIŢII SA ca urmare a schimbării denumirii societăţii în VENTRUST INVESTMENT SA.

Potrivit art. 6 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital societăţile de servicii de investiţii financiare, denumite în continuare S.S.I.F., sunt persoane juridice, constituite sub forma unor societăţi pe acţiuni, emitente de acţiuni nominative, conform Legii nr.31/1990, care au obiect exclusiv de activitate prestarea de servicii de investiţii financiare şi care funcţionează numai în baza autorizaţiei C.N.V.M. iar conform art. 9 din acelaşi act normativ S.S.I.F. are obligaţia să respecte condiţiile de autorizare, cerinţele prudenţiale şi de adecvare a capitalului stabilite prin prezenta lege şi prin reglementările C.N.V.M., pe toată durata desfăşurării activităţii şi va notifica sau va supune în prealabil autorizării, după caz, orice modificare în modul ei de organizare şi funcţionare, în conformitate cu prevederile reglementărilor C.N.V.M.

Totodată instanţa reţine că potrivit art.23 alin. 1 din Legea nr. 297/2004 intermediarii autorizaţi de C.N.V.M. au obligaţia să prezinte situaţiile lor financiare, precum şi rapoarte periodic iar potrivit alin. 2 C.N.V.M va emite reglementări privind conţinutul, forma şi termenele de transmitere a rapoartelor menţionate la alin. 1.

Potrivit art. 13 alin. 1 şi 2 lit. g din OUG nr. 25/2002 privind aprobarea Statutului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare CNVM se finanţează integral din venituri extrabugetare iar veniturile CNVM provin şi din tarife percepute pentru prestarea de servicii către entităţi supravegheate sau terţe persoane.

Conform art. 10 alin. 2 şi 3 din Regulamentul nr. 7/2006 privind veniturile Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare sumele percepute pentru monitorizarea entităţilor autorizate şi supravegheate de CNVM se determină prin aplicarea cotei prevăzute la pct. 6.1 din anexă şi au drept bază de calcul veniturile din exploatare obţinute lunar din activităţile autorizate de CNVM realizate de acestea, calculate conform reglementărilor contabile elaborate de CNVM iar aceste sume datorate CNVM se virează trimestrial, până la data de 25 a primei luni din trimestrul următor celui pentru care se datorează, în contul indicat de CNVM. Potrivit art. 12 din acelaşi regulament entităţile care datorează sumele arătate anterior au obligaţia să informeze CNVM prin situaţii lunare care se transmit în formă scrisă şi în format electronic până la data de 25 a fiecărei luni calendaristice pentru luna precedentă iar entităţile care datorează sumele prevăzute la art. 10 alin. 2 au obligaţia să transmită, cel mai târziu până la data de 25 a lunii următoare, balanţa de verificare din care să rezulte distinct veniturile din exploatare. Pentru nevirarea sumelor arătate anterior, în temeiul art. 14 din acelaşi regulament CNVM va calcula penalităţi de întârziere în conformitate cu legislaţia aplicată veniturilor bugetare iar în art. 15 alin. 1 din Regulamentul nr. 7/2006 sunt arătate penalităţile care se aplică în cazul neraportării în termenele stabilite a datelor necesare pentru calcularea veniturilor CNVM.

Conform art. 1 din OUG nr. 25/2002 privind aprobarea Statutului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare CNVM este o autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică care reglementează şi supraveghează piaţa de capital, pieţele reglementate de mărfuri şi instrumente financiare derivate, precum şi instituţiile şi operaţiunile specifice acestora. Autoritatea CNVM se exercită pe întregul teritoriu al României iar la cerere, CNVM raportează Comisiilor pentru buget, finanţe şi bănci ale Senatului şi Camerei Deputaţilor, Comisiei economice a Senatului şi Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare a Camerei Deputaţilor, asupra activităţii desfăşurate, cu respectarea prevederilor legale privind informaţiile confidenţiale şi cele clasificate. Potrivit art. 16 din acelaşi act normativ cel târziu până la data de 30 aprilie a fiecărui an CNVM va trimite Parlamentului respectiv comisiilor pentru buget, finanţe şi bănci ale Senatului şi Camerei Deputaţilor, Comisiei economice a Senatului şi Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare a Camerei Deputaţilor, raportul său anual de activitate, raportul anual de audit financiar şi execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli pentru anul precedent, care vor fi dezbătute în şedinţă comună a Camerelor iar comisiile pentru buget, finanţe şi bănci ale celor două camere, Comisia economică a Senatului şi Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare a Camerei Deputaţilor pot dispune oricând verificarea activităţilor CNVM în conformitate cu Regulamentele Senatului şi ale Camerei Deputaţilor.

Pe de altă parte, potrivit art. 2 alin. 1 lit. c din Legea contenciosului administrative nr. 554/2004 actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice. Art. art. 2 lit. b din acelasi act normativ prevede ca sunt asimilate autoritatilor publice în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Din analiza textelor legale mai sus-menţionate reiese că tariful perceput de CNVM pentru monitorizarea entităţilor autorizate şi supravegheate de CNVM se aplică tuturor societăţilor de servicii de investiţii financiare care funcţionează în baza autorizaţiei emise de CNVM. Instanta apreciaza ca acest tarif nu este datorat in temeiul unor raporturi juridice de drept privat, ci este impus de lege, avand caracter general si obligatoriu. Totodata, in cadrul acestui raport juridic, ce a luat naştere ca urmare a emiterii de căre CNVM a deciziei nr. 2796/13.10.2005 prin care societatea debitoare a fost autorizată să funcţioneze ca societate de servicii de investiţii financiare, creditoarea apare ca o autoritate publica, in sensul art. 2 alin. 1 lit. b din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar decizia emisă de CNVM, care a dat naştere raportului juridic dintre părţi şi care coroborată cu dispoziţiile legale sus-menţionate reprezintă actul pe care creditoarea îşi întemeiază pretenţiile, este un act administrativ, conform art. 2 alin. 1 lit. c din acelasi act normativ, emis in vederea exercitarii unei activitati de interes public şi anume implementarea şi supravegherea respectării regulilor de conduită de către toţi intermediarii care prestează servicii de investiţii financiare pe teritoriul României. Astfel, instanţa apreciază că în speţă este vorba de un litigiu în care creditoarea este o autoritate publică iar conflictul s-a născut ca urmare a emiterii de către creditoare a unui act administrativ ce a dat naştere unui raport juridic între părţi, generator de drepturi şi obligaţii specifice printre care şi obligaţia de plată a debitoarei a unui tarif care se percepe pentru efectuarea unor servicii de interes public, în vederea executării în concret a legii.

Asadar, instanta apreciaza ca in cauza este vorba de un raport juridic de drept administrativ, competenta de solutionare apartinand instantei de contencios administrativ, in temeiul art. 2 alin. 1 din OG nr. 5/2001 (conform caruia cererile privind somatia de plata se depun la instanta competenta pentru judecarea fondului cauzei in prima instanta), coroborat cu art. 2 pct. 1 lit. d Cod proc.civ., vazand si dispozitiile art. 10 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ coroborat cu art. 2 pct. 40 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice. Pe cale de consecinta, instanta va admite exceptia necompetentei materiale, invocata din oficiu si, in temeiul art. 158 alin. 1 Cod proc. civ., va declina competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Mureş-Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal.

Domenii speta

Spete similare