Vătămare corporală, art. 181 alin.1 Cod penal

Obiect: vătămare corporală, art. 181 alin.1 Cod penal

SENTINŢA PENALĂ Nr. 159/ 27.05.2010

Prin rechizitoriul înregistrat la această instanţă sub, Parchetul de pe lângă Judecătorie a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului U.G.,  ocupaţia muncitor necalificat, cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 08.10.2009, inculpatul a lovit cu pumnul şi picioarele în zona feţei pe M.G., provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale.

Partea vătămată M.G. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10.000 lei, reprezentând c/val. cheltuielilor ocazionate de vindecare şi c/val. veniturilor din muncă nerealizate pe o perioadă de 90 de zile, precum şi cu suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale, pentru suferinţa psihică şi durerea cauzate prin fapta culpabilă a inculpatului.

Prin declaraţia dată în instanţă, inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei puse în sarcina sa.

Au fost audiaţi martorii B.N., G.U., M.G.P., A.U., I.U., V.T., U.N. şi U.V., declaraţiile acestora fiind consemnate la dosarul cauzei.

Examinând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt :

În seara de 08.10.2009, inculpatul, partea vătămată şi martorii audiaţi în cauză au participat la o petrecere de „burlaci” organizată de A.C., alături de alţi tineri.

În jurul orelor 23,30, partea vătămată a ieşit din curte, la poartă, pentru a vorbi pe telefonul mobil. Imediat, a fost ajuns din urmă de inculpat, acesta fără niciun motiv i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feţei, apoi a continuat să-l lovească cu picioarele tot în zona feţei, după ce M.G. a căzut.

Martorul B.N., care fusese pentru scurt timp la domiciliu şi care tocmai se întorcea la domiciliu, a observat când inculpatul a lovit pe partea vătămată în zona feţei, părţii vătămate îi curgea sânge din gură şi avea măselele deplasate, imediat martorul a anunţat despre incident pe ceilalţi participanţi la petrecere, apoi toţi au plecat la domiciliul inculpatului, care între timp fugise, pentru a-i cere socoteală cu privire la cele întâmplate.

De asemenea, martorul G.U., care la fel fusese plecat pentru scurt timp la domiciliu, a observat când inculpatul a lovit pe partea vătămată, care avea gura deplasată şi vorbea cu dificultate, imediat a fost anunţată salvarea, iar tinerii participanţi la petrecere au plecat în grup după inculpat pentru a-i cere socoteală.

Ajungând la poarta inculpatului, toţi au fost ameninţaţi de acesta cu un topor.

Toţi ceilalţi martori din lucrări audiaţi în cauză au declarat că au fost anunţaţi de B.N. şi G.U. despre incident, au văzut pe partea vătămată căzută, cu faţa umflată şi plină de sânge şi cu măselele deplasate, după care au mers în grup la poarta inculpatului.

Urmare a loviturilor aplicate de inculpat, partea vătămată a suferit o fractură dublă de mandibulă, vindecabilă în 50-55 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. xxxx/09.10.2009, fiind internat la Spitalul or. Tg.Neamţ şi apoi la Spitalul Clinic de Urgenţe Sf. Spiridon din Iaşi – Secţia Maxilo Facială.

Susţinerile inculpatului cum că anterior incidentului partea vătămată ar fi râs la adresa sa, întrucât purta un cercel, nu sunt de natură să justifice săvârşirea infracţiunii.

Din probele administrate în cauză, instanţa reţine că, în drept, fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal, text de lege în baza căruia va fi pedepsit.

La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată, instanţa va avea în vedere gradul de pericol social al infracţiunii, circumstanţele concrete în care a fost comisă, persoana inculpatului, care a avut o poziţie procesuală nesinceră, leziunile grave cauzate părţii vătămate şi ignoranţa inculpatului faţă de o posibilă împăcare cu partea vătămată, şi în raport de aceste criterii, se reţine că scopul educativ şi preventiv al pedepsei va putea fi realizat prin condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii.

Infracţiunea de vătămare corporală este una gravă, nimănui nefiindu-i permis să atenteze la viaţa şi integritatea corporală a altei persoane.

Avându-se în vedere însă că inculpatul nu are antecedente penale şi că pedeapsa ce urmează a fi aplicată nu este mai mare de 3 ani, în baza art. 81-82 Cod penal, instanţa va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, sens în care inculpatul va fi atenţionat cu privire la dispoziţiile art. 83 Cod penal.

Cu privire la latura civilă a cauzei, instanţa reţine următoarele :

Partea vătămată a suferit leziuni foarte grave, respectiv fractură de mandibulă, cu deplasarea unor dinţi, astfel că, în mod evident şi logic, a avut nevoie de îngrijiri speciale pentru vindecare, respectiv medicamentaţie şi alimentaţie specială. Din înscrisurile ataşate de acesta la dosarul cauzei (filele 23-45, fila 62 din dosar), rezultă că partea vătămată a necesitat mai multe intervenţii chirurgicale, s-a deplasat de mai multe ori la Iaşi în acest sens, de asemenea, a avut nevoie de o proteză dentară, numai pentru care a plătit suma de 1050 lei.

Astfel, martorii U.N., U.V. şi T.V., au declarat că după incident l-au vizitat pe inculpat, acesta era slăbit, prezenta echimoze pe faţă, avea gura legată şi se alimenta cu un pai.

Aceiaşi martori au declarat că partea vătămată lucra timp de 6 zile pe săptămână împreună cu ei ca muncitor în construcţii, fiind plătit în medie cu 70-100 lei pe zi şi că după incident acesta nu a mai putu lucra o perioadă îndelungată de timp.

Este evident că faţă de leziunile grave suferite, partea vătămată a fost în imposibilitate de a mai presta munca zilnică pe care o efectua în mod obişnuit.

Martorul A.U. a declarat că după 8-9 zile de la incident a văzut pe partea vătămată la o betonieră, însă din cuprinsul depoziţiei martorului U.V., rezultă că a solicitat pe partea vătămată să-i dea doar nişte indicaţii cu privire la o lucrare, şi că acesta nu a lucrat efectiv.

În consecinţă, instanţa reţine că partea vătămată a suferit un prejudiciu patrimonial, constând în c/val. cheltuielilor ocazionate de îngrijirea medicală şi beneficiul nerealizat în construcţii, unde lucra în mod obişnuit; instanţa reţine că suma de 10.00 lei, astfel cum partea vătămată a solicitat, reprezintă o despăgubire echitabilă, în raport cu prejudiciul suferit.

Cu referire la prejudiciul moral suferit de partea vătămată, instanţa reţine următoarele :

Partea vătămată a suferit un traumatism foarte grav, respectiv fractură mandibulă, cu deplasarea unor dinţi, pentru care a avut nevoie atât de intervenţii chirurgicale repetate, cât şi de proteză dentară parţială.

Acest traumatism a provocat dureri fizice foarte mari părţii vătămate, la fel şi un prejudiciu estetic major, fie el şi temporar.

Prejudiciul nepatrimonial suferit de partea vătămată constă în eforturile suplimentare pe care aceasta a fost ţinută să le facă în procedurile necesare vindecării, durerea fizică suferită, limitarea posibilităţilor de desfăşurare a vieţii fireşti, astfel că instanţa apreciază că partea vătămată este îndreptăţită la obţinerea unei reparaţii echitabile pentru aceste neajunsuri, suma de 10.000 lei indicată de partea vătămată reprezentând o valoare corectă a acestui prejudiciu nepatrimonial, motiv pentru care va admite pretenţiile părţii civile în totalitate.

În baza art. 14, art. 346 Cod procedură penală, instanţa va lua act că Serviciul de Ambulanţă Neamţ, Spitalul or. Tg.Neamţ şi Spitalul Clinic de Urgenţe Sf. Spiridon din Iaşi nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art. 193 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către partea vătămată.

Domenii speta

Spete similare