Civil - contestaţie la executare

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 16.09.2009, sub numărul 9434/320/2009, contestatoarea Municipiul Târgu-Mureş a solicitat instanţei în contradictoriu cu intimata Gal Margareta ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea somaţiei în ceea ce priveşte obligarea Primăriei Municipiului Târgu-Mureş la plata sumei de 230 lei, precum şi a tuturor actelor de executare pornite în baza acestei somaţii în privinţa sumei sus-menţionate, acte efectuate în dosarul execuţional nr. 220/2009 al executorului judecătoresc Soos Ştefan.

In motivarea cererii, contestatoarea a arătat în esenţă că, prin Sentinţa civilă nr. 1082/3.06.2008 Tribunalul Mureş, în rejudecare, a admis acţiunea formulată de reclamanta Gal Margareta, a anulat Dispoziţia nr. 57771/2973/2.08.2006 emisă de Primăria Municipiului Târgu-Mureş şi a obligat contestatoarea la întocmirea şi depunerea documentaţiei în vederea acordării de despăgubiri reclamantei, pentru imobilul situat în Târgu-Mureş, str. Gheorghe Marinescu, nr. 8, apelul formulat împotriva acestei sentinţe fiind respins prin Decizia nr. 62/A din 6.05.2009 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, în dosar nr. 1155.1/10272006.

Contestatoarea a mai precizat că, având în vedere data comunicării Deciziei sus-menţionate, respectiv 10.06.2009, consideră că este în termen pentru întocmirea şi înaintarea documentaţiei către instituţia competentă, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Totodată contestatoarea a învederat că legalizarea şi învestirea cu formulă executorie a Sentinţei civile nr. 1082/3.06.2008 de către reclamantă s-a realizat la data de 11.08.2009.

Contestatoarea a arătat că pentru a se proceda la întocmirea documentaţiei, potrivit hotărârii judecătoreşti sus-menţionate, reclamanta trebuia să se adreseze contestatoarei cu o solicitare, însoţită de sentinţa judecătorească legalizată şi învestită cu formulă executorie, în niciun caz prin executor judecătoresc. Contestatoarea a menţionat că faptul de a se adresa executorului judecătoresc pentru executarea silită a unei obligaţii a cărei realizare nici măcar nu s-a solicitat debitorului este un abuz de drept, pedepsit de art. 723 Cod proc. civc.

Contestatoarea a mai învederat că nu s-a realizat punerea în întârziere a instituţiei faţă de obligaţiile stabilite de instanţa de judecată, condiţie esenţială pentru începerea executării silite, iar sentinţa nr. 1082/2008 nu stabileşte un termen imperativ până la care să se realizeze întocmirea şi depunerea documentaţiei, astfel că nu se află în întârziere de drept.

Contestatoarea a mai învederat că în somaţia comunicată se stabileşte ca plata să se efectueze în termen de o zi liberă, în condiţiile în care în cazul instituţiilor publice sunt aplicabile prevederile OG nr. 22/2002. Contestatoarea a mai arătat că cheltuielile solicitate prin somaţie nu au fost reţinute în niciunul din titlurile executorii în temeiul cărora s-a pornit executarea silită, iar acestă sumă nu are caracter cert, potrivit art. 379 alin. 3 Cod proc. civ.

În drept, contestatoarea a invocat prevederile art.112, art. 105 alin. 2, art. 372, art. 379 alin. 3, art. 399 şi urm. Cod proc. civ..

În temeiul art. 242 alin. 2 Cod proc. civ. contestatoarea a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

În dovedire contestatoarea a depus copia ale următoarelor înscrisuri: Sentinţa civilă nr. 1082/3.06.2008 a Tribunalului Mureş învestită cu formulă executorie (f. 3-4), Somaţia nr. 220-2009 din 1.09.2009 (f. 5), proces-verbal din data de 1.09.2009 (f. 6), cererea intimatei de încuviinţare a executării silite adresată BEJ Şooş Pop (f. 7) şi Dispoziţia nr. 1274/1.02.2010 (f. 17).

La dosarul cauzei a fost acvirat Dosarul execuţional nr. 220/2009 al BEJ Şooş Pop.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Instanta a incuviintat si administrat proba cu inscrisuri, constand in actele de la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Executarea silită este procedura prin mijlocirea căreia creditorul, titular al dreptului recunoscut printr-un titlu executoriu, constrânge cu concursul organelor competente pe debitorul său, care nu-şi execută de bunăvoie obligaţiile decurgând dintr-un asemenea titlu, de a le aduce la îndeplinire, în mod silit. Această procedură, ca drept comun, este reglementată în cartea V – a din Codul de procedură civilă de la art. 3711 la 5805.

Prin Sentinţa civilă nr. 1082/3.06.2008 devenită irevocabilă prin respingerea apelului declarat de Municipiul Târgu-Mureş, Tribunalul Mureş-Secţia civilă a dispus anularea dispoziţiei nr. 57771/2973/2.08.2006 emisă de Primăria Municipiului Târgu-Mureş şi obligarea pârâtei Primăria Municipiului Târgu-Mureş prin primar la întocmirea şi depunerea documentaţiei în vederea acordării de despăgubiri reclamantei Gal Margareta, pentru imobilul situat în str. Gh. Marinescu, nr. 8, jud. Mureş. Această sentinţă a fost învestită cu formulă executorie la data de 11.08.2009. Prin Încheierea nr. 910/24.08.2009 pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş în dosar nr. 8468/320/2009 a fost încuviinţată începerea executării silite solicitată de creditoarea Gal Margareta împotriva debitoarei Primăria Municipiului Târgu-Mureş, în baza titlului executoriu constând în Sentinţa civilă nr. 1082/3.06.2008.

Instanţa constată astfel că titlului executoriu sus-menţionat vizează obligarea contestatoarei la întocmirea şi depunerea documentaţiei în vederea acordării de despăgubiri intimatei şi nu obligaţia de plată a unei sume de bani. Este vorba aşadar de punerea în executare a unei obligaţii de a face intuitu personae.

Dispoziţiile OG nr. 22/2002 nu sunt aplicabile în ceea ce priveşte obligarea contestatoarei prin somaţia nr. 220-2009 la întocmirea şi depunerea documentaţiei de către pârâta Primăria Municipiului Târgu-Mureş prin primar în vederea acordării de despăgubiri pentru imobilul situat în Tg.-Mureş, str. Gh. Marinescu, nr. 8, jud. Mureş în favoarea reclamantei Gal Margareta, deoarece acest aspect nu se încadrează în noţiunea de executare a obligaţiilor de plată despre care face vorbire OG nr. 22/2002, care acoperă plata unor sume de bani.

Cu privire la această obligaţie devin aşadar aplicabile dispoziţiile din Codul de procedură civ. referitoare la executarea silită a obligaţiilor de a face.

Conform art. 387 alin. 1 Cod proc. civ. în afară de cazurile în care legea prevede altfel, executarea poate începe numai după ce se va comunica debitorului o somaţie cuprinzând menţiunile de la punctul 1-6 al acestui articol iar potrivit alin. 2 dacă în termenul arătat în somaţie debitorul nu-şi execută de bunăvoie obligaţia, executorul judecătoresc va proceda de îndată la executarea silită. Potrivit art. 5803 Cod proc. civ. alin. 1 coroborat cu art. 5802 Cod proc. civ. dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligaţie de a face care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la primirea somaţiei, debitorul poate fi constrâns la îndeplinirea ei prin aplicarea unei amenzi civile iar conform art. 572 în cazul în care obligaţia debitorului prevăzută în titlul executoriu constă în îndeplinirea oricărei alte activităţi stabilite pentru realizarea drepturilor creditorului, iar debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa în termenul prevăzut în somaţie, executorul sau, după caz, creditorul, în raport cu împrejurările cauzei şi natura obligaţiei ce se execută, va proceda fie la executarea silită, fie va sesiza instanţa de executare în vederea aplicării unei amenzi civile.

De asemenea, instanţa arată că, necesitarea emiterii somaţiei de plată este evidentă întrucât de la data primirii acesteia de către debitor începe să curgă termenul legal de 10 zile în care debitorul trebuie să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia stabilită prin titlul executoriu. De altfel instanţa constată că, deşi contestatoarea a primit Somaţia la data de 4.09.2009, abia la data de 1.02.2010 a emis Dispoziţia nr. 1274 prin care a înaintat întregul dosar constituit în temeiul Legii nr. 10/2001 Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea acordării măsurilor reparatorii potrivit Sentinţei civile nr. 108273.06.2008 a Tribunalului Mureş.

În ceea ce priveşte cheltuielile de executare cuprinse în Somaţia nr. 220-2009 instanţa reţine că potrivit art. 3711 alin. 1 şi 2 Cod proc. civ. partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activităţi care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop, cu excepţia cazului in care creditorul a renunţat la executare sau daca prin lege se prevede altfel. Debitorul va fi ţinut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară. Aşadar legea consacră principiul avansării de către partea care recurge la serviciile unui organ de executare a cheltuielilor pe care le implică cea de-a doua fază a procesului civil. Întrucât este în culpă procesuală, debitorul va fi ţinut să plătească cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite, în temeiul disp. art. 274 Cod proc. civ., fiind aplicabil acelaşi principiu al culpei procesuale care guvernează şi faza judecăţii. În cursul urmăririi silite culpa procesuală a debitorului constă în neexecutarea de bunăvoie a obligaţiei ce-i incumbă potrivit titlului executoriu, determinându-l pe creditor să recurgă la executarea silită, astfel încât apare firească raţiunea legiuitorului de instituire în sarcina debitorului a obligaţiei de suportare a cheltuielilor de executare. De asemenea, debitorul va fi ţinut să suporte aceste cheltuieli de executare, întrucât culpa în declanşarea executării îi aparţine, în sensul că obligaţia de executare voluntară îi revenea anterior sesizării organului de executare. Disp. art. 3717 Cod proc. civ. îşi găsesc aplicare chiar dacă debitorul execută obligaţia voluntar înainte de comunicarea somaţiei. Sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, care constituie titlu executoriu. Avand in vedere aceste dispozitii legale, potrivit cu care cheltuielile de executare se stabilesc cu anticipatie, instanta retine ca procesul-verbal prin care se stabileste cuantumul acestora se intocmeste anterior emiterii somatiei. In plus, somatia trebuie sa cuprinda, potrivit art. 387 pct. 4 Cod procedura civila, titlul executoriu in baza caruia urmeaza sa se faca executarea silita, asadar, inclusiv procesul-verbal privind cheltuielile de executare, inscris care prezinta un astfel de caracter.

Recunoaşterea de către debitor a obligaţiei stabilită prin titlul executoriu nu este de natură a-l exonera de plata cheltuielilor de executare. De îndată ce hotărârea judecătorească a devenit executorie, aceasta urmează a fi pusă în executare fără îndeplinirea niciunei alte formalităţi prealabile, dispoziţiile privind punerea debitorului în întârziere fiind aplicabile numai în faza judecăţii, iar nu şi în cea a executării silite. Formalitatea punerii în întârziere este necesară întrucât, atâta vreme cât creditorul nu cere constatarea întârzierii debitorului prin una din modalităţile prevăzute de lege, se presupune că debitorul nu l-a păgubit pe creditor. Or, prin obţinerea unui titlu executoriu de către creditor, raţionamentul mai sus-expus nu-şi mai găseşte aplicabilitate, titlul executoriu făcând dovada prejudiciului suferit de creditor. În plus, o soluţie contrară ar fi de natură să confere demersului creditorului în obţinerea îndeplinirii exacte a obligaţiei debitorului un caracter mult prea oneros, creditorul văzându-se pus în situaţia de a aştepta o nouă perioadă de timp pentru ca debitorul să fie din nou pus în întârziere, ceea ce este incompatibil cu procedura executării silite.

Totodată, având în vedere şi cele arătate mai sus, instanţa apreciază că susţinerea contestatoarei în sensul că, somaţia emisă de Biroul Executorului Judecătoresc Asociaţi „SOOS-POP” în dosarul de executare nr. 220-2009 se impune a fi anulată pentru că, executorul  judecătoresc  a  fixat termenul de o zi în vederea achitării cheltuielilor de executare, nerespectând prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002, este neîntemeiată.

Chiar dacă creanţa reprezentând cheltuieli de executare stabilite prin procesul-verbal din 1.09.2009 în sarcina contestatoarei se încadrează în disp. art. 1 din Ordonanţa nr. 22/2002, totuşi, cu privire la termenul de plată stabilit în sarcina contestatoarei sunt aplicabile prev. art. 411 alin. 1 Cod proc. civ. având în vedere că derogarea de la procedura de drept comun de executare silită este de strictă reglementare şi aplicare iar Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 nu stabileşte vreun termen de plată care să fie trecut în somaţia de plată. De altfel, termenul de graţie de 6 luni acordat instituţiilor publice pentru executarea creanţei stabilită prin titluri executorii, prevăzut de acest act normativ devine aplicabil doar în anumite condiţii care însă nu au fost dovedite în niciun fel de contestatoare.

Totodată, faţă de cele expuse, instanţa apreciază că aceste cheltuieli de executare cuprinse în somaţie nu puteau fi cuprinse în hotărârea judecătorească atât timp cât reprezintă cheltuieli efectuate în a doua fază a procesului civil, instanţa neputând reţine în momentul pronunţării hotărârii o eventuală rezistenţă din partea debitorului la executarea acesteia.

Pentru aceleaşi considerente, instanţa va înlătura şi apărarea contestatoarei în sensul că decizia i-a fost comunicată la data de 10.06.2009 iar învestirea cu formulă executorie a Sentinţei civile nr. 1082/3.06.2008 s-a realizat la data de 11.08.2009. În mod obişnuit executarea unei hotărâri judecătoreşti se face voluntar, imediat ce aceasta a rămas irevocabilă şi numai în caz contrar se recurge la executarea silită. Nu este prevăzută în lege obligaţia creditoarei de a se adresa debitoarei cu o solicitare însoţită de sentinţa judecătorească legalizată şi învestită cu formulă executorie, ceea ce este şi firesc având în vedere scopul urmărit şi anume realizarea cu celeritate a drepturilor creditorului stabilite de către instanţă.

Instanţa mai retine că procesul-verbal din data de 1.09.2009 intocmit de Biroul Executorului Judecătoresc Asociaţi „SOOS-POP” a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 388 Cod procedura civila.

Privitor la cuantumul cheltuielilor de executare, instanţa constată că, in cuprinsul procesului-verbal din data de 1.09.2009, au fost detaliate aceste cheltuieli care sunt justificate de înscrisurile aflate în dosarul execuţional. Totodată instanţa constată că suma de 200 lei reprezentând onorariu executare silită achitată de către intimată conform chitanţei nr. 220/2009 din dosarul execuţional se încadrează în anexa 1 din Ordinul nr. 2550/C din 14.11.2006 cuprinzând onorariile minimale şi maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti, fiind de altfel onorariul minim prevăzut pentru notificarea şi comunicarea actelor de procedură.

Prin urmare, instanţa apreciază că Somaţia nr. 220-2009 emisă de Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi „SOOS-POP” în dosarul  de executare nr. 220-2009 a fost întocmită în conformitate cu dispoziţiile legale.

Faţă de cele arătate mai sus, instanţa va respinge contestaţia la executare formulată de contestatoare ca neîntemeiată.

Va lua act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare