Pretenţii

Sentinţă civilă 93/2014 din 17.01.2014


R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU-C.

TG-C.

Sentinţa civilă Nr. 93/2014

Şedinţa publică de la 17 Ianuarie 2014

Completul compus din:

PREŞEDINTE M.R.

Grefier F.D.

Pe rol pronunţarea în cauza  civilă privind pe reclamantul N.A.domiciliat în comuna Ţ., sat Ţ., nr.150, judeţul G.,  şi pe pârâtele SC A. SA-Societate de A.R., cu sediul în  , str. N.T.nr.3, bl.101, sector 3, S.C A. S.A - Sucursala A.I.cu seidul în A.I., strada C., nr.3, judeţul şi  T.M.- moştenitoare a defunctului R.D.V.domiciliat în comuna Ţ., sat Ţ., judeţul G., având ca obiect pretenţii.

Dezbaterile  au avut loc la termenul din 10.01.2014, fiind consemnate  în Încheierea de  şedinţă  de  la acea dată, parte integrantă din prezenta  hotărâre, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanţa a amânat  pronunţarea la termenul de  azi.

 

INSTANŢA

Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Tg-J. sub nr. …/318/2012, reclamantul N.A. a chemat în judecată pe pârâtele SC A. SA -Societate de A.R., S.C. A. S.A - Sucursala A.I. şi  T.M., solicitând obligarea în solidar la plata sumei de 30000 lei cu titlu de daune materiale şi 50.000 euro cu titlu de daune morale, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamantul a arătat că aceste sume reprezintă traumele suferite în data de 27.04.2012, ca urmare a unui accident produs de asiguratul R.D.V.care a şi decedat, că, la Parchetul de pe lângă Judecătoria C., se află în lucru dosarul 1243/P/2012, că această cerere a fost formulată în baza art.19 cpp, că pârâta deţine poliţă de asigure, că s-a încercat o conciliere directă însă fără rezultat.

În drept, a  invocat art.19 cpp, arătând că cererea este scutită de plata taxei de timbru derivând din penal, solicitând judecarea cauzei în lipsă.

În dovedire, a depus, poliţa de asigurare, scrisoare medicală, adeverinţe medicale, raport de evaluare psihologică, certificat medico-legal, autorizaţie de circulaţie provizorie, corespondenţă medicală, certificat de deces.

Prin  sentinţa civilă nr.248 pronunţată la data  de  14.01.2013 pronunţată de  Judecătoria Tg-J., în dosarul nr.19633/318/2012, s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Tg-J. şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tg-C..

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Tg. J. a avut  în vedere următoarele considerente:

Petentul solicită sume de bani de la pârâţi ca urmare a traumelor fizice şi psihice ce le-a suportat ca urmare accidentului din 27.04.2012 de pe raza localităţii Tg-C., ce face şi obiectul dosarului 1243/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., numitul R.D.V. decedând la acea dată.

În materie de asigurare , cererea privitoare la despăgubiri se va putea depune  atât la instanţa de domiciliu a pârâţilor cât şi la instanţa în circumscripţia căreia se află domiciliul asiguratului, bunurile asigurate şi locul unde s-a produs accidentul aşa cum prevede art.11 alin.1 cpc. Având în vedere că Judecătoria Tg-J. nu are competenţă pentru niciuna din instanţele indicate în codul de procedură civilă

La data de 01.02.2013 a fost înregistrat dosarul la această instanţă, sub acelaşi număr-19633/318/2012-, au fost citate părţile şi s-a solicitat de le Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. C. copia dosarului nr. 1243/P/2012.

Prin Serviciul registratură al instanţei, la data de 12.02.2013, a  fost comunicat  răspunsul  la adresa emisă către  Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-C., fiind trimis în copie, dosarul  penal nr.1243/P/2012, privind  pe Ruja  David Valentin.

Pârâta  S.C. A. SA – S.  DE A.  R. – SEDIUL CENTRAL  DIN B., la termenul din 29.03.2013,  a depus la dosar  o notă de şedinţă, cu caracter de întâmpinare, prin care  a invocat excepţia netimbrării acţiunii având in vedere prevederile Legii 146/1997, arătând că,  în prezenta cauză, nu sunt aplicabile prevederile art.l5 lit.o din Legea nr. 146/1997, întrucât pentru a putea fi incidenţa dispoziţia legala menţionata trebuie să fie sau să fi fost, pendinte, o cauza penală, înţelegând prin aceasta situaţia în care a fost pusă în mişcare o acţiune penală având ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor pârâte printr-un act de inculpare în condiţiile legii, (anexând şi practică judecătorească, respectiv Decizia Curţii Constituţionale nr. 114/13.03.2003 si Decizia nr.3247/21.04.2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ).

În cauza dedusă judecăţii, susţine pârâta, îşi găsesc aplicabilitatea dispoziţiile Ordinului Comisiei de (Supraveghere a Asigurărilor nr.14/2011 privind asigurarea obligatorie de răspundere civila pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de autovehicule.

A precizat că asigurătorul RCA plăteşte despăgubiri nu pe baza delictuală ci in baza contractului de asigurare RCA nr. 007486162/09.04.2012, în conformitate cu termenii si condiţiile stabilite prin Ordinele C.S.A.( în speţa fiind in vigoare Ordinul C.S.A. nr. 14/2011), termeni si condiţii care se constituie în clauzele contractului de asigurare RCA. Despăgubirea pe care asigurătorul RCA o poate acorda,urmează în totalitate dezdăunarea pe care persoana vinovată este obligată să o plătească în conformitate cu principiul reparaţiei integrale a prejudiciului statuat de  art.999 Cod civil.

A arătat că, în data de 27.04.2012, s-a produs evenimentul în care a fost implicat autoturismul Ford cu numărul  de înmatriculare provizoriu GJ ..., condus de R.D.V., fapt care a determinat producerea accidentului soldat cu vătămarea corporală a numitului  N.A.,  că, pentru autovehiculul Ford cu numărul de înmatriculare provizoriu GJ ..., proprietatea R.D.V., era încheiată asigurare obligatorie de răspundere civila auto la SC A. SA nr. 007486162 /09.04.2012, cu valabilitate de la 10.04.2012 pana la 10.05.2012.

Cu privire la  daunele materiale solicitate de reclamant, care a fost vătămat corporal  în urma accidentului rutier, a arătat pârâta că, pentru justa stabilire a despăgubirilor materiale de către instanţă - nu a fost suficientă simpla enumerare a cheltuielilor efectuate (aproximate global de părţile civile,) fiind obligatorie dovedirea cu documente fiscale (facturi, chitanţe, bonuri  a prejudiciului suferit, că, în măsura în care vor fi depuse înscrisuri în probarea daunelor materiale, instanţa de judecată va trebui să aibă în vedere dispoziţiile art.49 pct. l din Ordinul C.S.A. nr. 14/2011 , conform cărora:

„La stabilirea despăgubirilor in cazul vătămării corporale (...). se au în vedere umătoarele:

1. în caz de vătămare corporală:

a) diferenţa dintre veniturile nete ale persoanei vătămate, probate cu documente fiscale, şi indemnizaţia primită din fondurile persoanei juridice  sau fizice la care salariatul îşi desfăşoară activitatea si/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării si a concediului medical;

b) venitul mediu lunar net realizat din activităţi desfăşurate de persoana vătămata, probat cu documente justificative, in cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat;

c) salariul de baza minim brut pe economie, in cazul persoanelor păgubite aflate la data producerii accidentului in ultimul an de studii sau de calificare;

d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident — cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, de tratament, de spitalizare, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentaţie suplimentara, conform prescripţiilor medicale, probate cu documente justificative, si care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările in vigoare;

e) cheltuielile cu îngrijitori pe perioada incapacităţii de munca, daca prin certificatul medical se recomanda acest lucru, insa nu mai mult decât salariul de baza minim brut pe economie;"

A arătat pârâta că, în cazul în care nu se face aceasta dovadă, asigurătorul nu poate fi obligat sa le suporte, că asigurătorul plăteşte despăgubiri nu pe baza delictuală ci în baza contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, în termenii şi condiţiile stabilite prin Ordinele C.S.A.

Astfel, una dintre condiţiile cerute pentru a se putea obţine repararea prejudiciului este reprezentată de caracterul cert al prejudiciului, ceea ce presupune că acesta este sigur atât în privinţa existentei cat şi în privinţa posibilităţii de evaluare, fapt pentru care nu se pot suporta prejudicii viitoare respectiv cheltuieli viitoare cum s-a invocat de reclamant.

Referitor la daunele morale solicitate de reclamant, a susţinut în continuare pârâta, instanţei de judecată îi revine misiunea ca, la calculul sumelor ce vor fi acordate cu titlu de daune morale, să ţină seama de efectul compensatoriu pe care asemenea sume trebuie să îl aibă, iar nicidecum ca aceste sume să se constituie în amenzi excesive pentru autorii daunelor ori venituri nejustificate pentru victimele daunelor, că, în absenţa unor probe materiale, judecătorul este singurul care, în raport cu  consecinţele suferite de părţile civile, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze pentru partea civila ceea ce îi lipseşte ca urmare a faptei săvârşite de inculpat, că acordarea acestor daune morale tinde să acopere un prejudiciu moral ce nu poate fi cuantificabil pecuniar şi, de aceea, întinderea lor nu trebuie sa fie excesivă,ci doar să compenseze într-un fel prejudiciul produs, pentru a nu cădea ,în caz contrar,sub imperiul unei alte instituţii de drept civil. Astfel, indemnizaţia acordată pentru repararea prejudiciului moral trebuie să reprezinte o reparare a acestuia în sensul unei compensaţii sau satisfacţii compensatorii, raportat în prezenta cauza si la numărul de îngrijiri medicale de 14-16 zile şi de faptul că leziunile nu au pus în primejdie viaţa acestuia .

In continuare, pârâta a arătat că  sumele solicitate de N.A. în prezenta cauză sunt imense, şi dacă ar fi acordate de către instanţa de judecată în aceste condiţii ar depăşi graniţele unor daune morale rezonabile şi funcţia pe care aceste daune morale o au: aceea de compensare pentru părţile civile care au fost supuse unor suferinţe fizice si psihice, că ele depăşesc cu mult chiar daunele morale acordate pârtilor civile din cauzele al căror obiect este constituit din infracţiunea de omor/omor deosebit de grav/vătămare corporală gravă, infracţiuni săvârşite cu intenţie despre care nu se poate spune ca au prejudiciat mai puţin subiectele pasive sau păgubite ale infracţiunii.

În susţinerea acestui punct de vedere, pârâta a exemplificat a următoarele hotărâri : 

Sentinţa - penală nr.20/04.02.2009 a Tribunalului S.  prin care s-au acordat daune morale in cuantum de 50 000 lei pentru omor deosebit de grav şi viol;

Sentinţa penală nr.49/18.03.2009 a Tribunalului S. prin care s-au acordat daune morale in cuantum de 50.000 lei pentru omor deosebit de grav;

 Sentinţa  penală nr.271/12.12.2008 a Tribunalului S. prin care s-au acordat daune morale in cuantum de 4000 lei pentru tentativa de omor raportat si la numărul de îngrijiri medicale de 16-18 zile .

A arătat că instanţa investită cu soluţionarea unor asemenea cereri de despăgubiri trebuie să ţină seama şi de faptul că vătămarea corporală a fost produsă din culpa , iar nu cu intenţie, precizând, totodată, că, nu contestă suferinţa provocată reclamantului prin vătămarea sa corporală, dar nivelul daunelor morale trebuie să fie în limite rezonabile, în concordanţa cu jurisprudenţa în materie, cu venitul mediu pe cap de locuitor şi cu nivelul general de dezvoltare economică a României, că, potrivit articolului 49 punctul 1 litera f si 49 punctul 2 litera d din Ordinul C.S.A 8/2008, "asigurătorul acordă despăgubiri (...) daune morale în conformitate cu  legislaţia şi jurisprudenţa din România.".

In continuare, pârâta a mai arătat că, în conformitate cu art.55 alineat 1 din Legea 136/1995 :" despăgubirile se plătesc de către asigurător nemijlocit persoanelor fizice sau juridice păgubite, în măsura în care acestea nu au fost despăgubite de asigurat” însă această normă juridică nu instituie un raport obligaţional direct între terţul prejudiciat şi asigurător,ci, este o dispoziţie de favoare în beneficiul terţului prejudiciat pentru a se evita o eventuala insolvabilitate a debitorului sau - respectiv autorul prejudiciului.

În drept, şi-a întemeiat susţinerile pe disp.art.49,50 alin.2, 55 din Legea 136/1995 , Ordinul C.S.A. 14/2011 .

La data de  19.04.2013, reclamantul N.A. a depus la dosar răspuns  la  notele de  şedinţă depuse de  pârâta Societatea  de Asigurare – Reasigurare  A. SA  B. .

Cu privire la excepţia netimbrării acţiunii invocată de pârâtă, reclamantul a solicitat  respingerea acesteia, întrucât în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art.15 lit. O din L.146/1997, având în vedere încadrarea juridică a faptei -  art.184 alin.2 şi 4 Cod Penal, faptul că acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu, în cauză intervenind încetarea urmăririi penale, fără a afecta (sau înlătura) tragerea la răspunderea civilă a asigurătorului de răspundere civilă.

Cu privire la răspunderea asigurătorului de răspundere civilă, reclamantul a învederat că acestea din urmă participă atât în procesul penal (unde acţiunea civilă este alăturată acţiunii penale), cât şi separat în acţiunea civilă  numai în calitate de asigurător de răspundere civilă deoarece raporturile juridice dintre societatea de asigurare şi asigurat au la bază o solidaritate tacită, stabilită prin convenţie, care dă dreptul persoanelor păgubite prin producerea accidentului să pretindă, în baza art.57 alin.4 din Legea  nr. 136/1995, despăgubiri atât celui răspunzător de producerea accidentului, cât şi direct asigurătorului de răspundere civilă.

Aşa fiind, din analiza dispoziţiilor legale şi a principiilor de drept, în cazul producerii unui accident de circulaţie, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă coexistă răspunderea civilă delictuală, bazată pe art.998 Cod Civil a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare, cu răspundere contractuală a asigurătorului întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condiţiile reglementate prin legea nr. 136/1995, iar acţiunea formulată nu poate fi supusă taxelor judiciare de timbru, fiind o acţiune ce derivă din penal, iar pârâtele au calitatea de asigurător de răspundere civilă ce urmează a fi obligate în mod direct la plata despăgubirilor civile (daune materiale şi morale), evident în condiţiile dovedirii cu privire la daunele materiale întrucât cu privire la cele morale nu există criterii obiective pentru cuantificarea acestora.

Pe de altă parte, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 998 Cod Civil (în vigoare la momentul săvârşirii infracţiunii): „orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-1 repara" şi dispoziţiile art.999 Cod Civil: „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauza prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauza prin neglijenţa sau prin imprudenţa sa".

Astfel, a susţinut reclamantul, în cauză sunt întrunite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale, urmând ca societatea de asigurări în calitatea sa de asigurător de răspundere civilă să fie obligată direct (şi nu inculpatul să fie obligat în solidar cu asigurătorul de răspundere civilă) întrucât solidaritatea nu se prezumă, ci trebuie prevăzută expres, iar în raport cu contractul de asigurare intervenit între inculpat şi asigurătorul de răspundere civilă, acesta din urmă acordă despăgubirile către terţi, urmând a recupera în cazuri excepţionale despăgubirile de la cel asigurat.

Cu privire la cuantumul daunelor morale instanţa urmează să aprecieze în raport cu traumele psihice cauzate de infirmitatea fizică estetică în care se află de atâta timp şi pentru viitor (perioada fiind incertă de refacere în timp), modificarea modului de viaţă obişnuit şi, nu în ultimul rând, a se ţine seama de prejudiciul de agrement suferit prin pierderea posibilităţilor de îmbogăţire spirituală, divertisment şi participare la viaţa reală şi beneficiile unei asemenea participări.

Cu privire la daunele materiale, reclamantul a arătat că, în dovedirea cheltuielilor efectuate cu tratamentul leziunilor suferite în urma accidentului,  pe lângă înscrisurile doveditoare depuse la dosar, precum şi cu înscrisurile anexate la notele de faţă (chitanţa nr.2728/13.08.2012, chitanţa nr. 15614/15.11.2012 şi bonuri fiscale în valoare totală de 598,94 lei), înţelege să se folosească  şi de proba cu martori ce vor fi nominalizaţi cu listă.

 

La  data de 9.05.2013, pârâta  T.M. a depus la dosar  note de şedinţă prin care:

1.  a invocat excepţia  netimbrării acţiunii formulată de către reclamantul N.A., în conformitate cu prevederile art.l din Legea nr.146/1997, arătând că  nu sunt aplicabile prevederile art.15 lit.o din Legea nr.146/1997, invocate de reclamant, întrucât  cauza materială unică a acţiunii penale şi acţiunii civile este săvârşirea infracţiunii, iar rezolvarea acţiunii civile este condiţionată de rezolvarea acţiunii penale, iar în cauza de faţă, latura penală a fost soluţionată prin „neînceperea urmăririi penale faţă de numitul R.D.V., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de ucidere din culpă şi vătămare corporală din culpă, fapte prevăzute şi pedepsite de art.278 şi art.184 din Codul penal".

A mai arătat pârâta că exercitarea acţiunii civile în cadrul procesului penal, cât şi la instanţa civilă, este guvernată de principiul disponibilităţii, opţiunea aparţinând persoanei care exercită acţiunea. Dar, partea care exercită acţiunea civilă în cadrul procesului penal beneficiază de scutirea platei de taxă de timbru, iar partea care exercită acţiunea în instanţa civilă plăteşte taxa de timbru, pe care însă o recuperează prin solicitarea cheltuielilor de judecată care includ şi taxa de timbru, mai ales că, probabil, reclamantul a avut în vedere prevederile art.998 şi 999 C.civ. (de la 1864), iar faţă de acest temei de drept,  raţiunea scutirii prevăzută la art.15 lit.o din Legea nr.146/1997 în prezenta cauză nu există, având în vedere faptul că s-a dispus neînceperea urmării penale faţă de autorul accidentului, nu a fost pusă în mişcare o acţiune penală având ca obiect tragerea la răspundere penală a acestuia, deci nu s-a confirmat existenţa raportului juridic penal de conflict.

2. Pe fondul cauzei, pârâta a  solicitat respingerea acţiunii din următoarele  considerente:

Conform declaraţiilor date de reclamant în faţa organelor de cercetare  penală şi reţinute de acestea în Referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală, reclamantul a precizat că nu a solicitat certificat medico-legal pentru leziunile suferite în urma accidentului şi nu are niciun fel de pretenţie materială, civilă sau penală faţă de persoanele responsabile civilmente ale autorului accidentului.

Ca atare, imediat după producerea accidentului nu a fost produsă nici-o probă  (act medical, înscris)  care să  ateste vătămările corporale  ale  reclamantului urmare a accidentului din data de 27 aprilie 2012, singurele acte medicale ale reclamantului fiind Biletul de analiză toxicologică - alcoolemie nr.389/727 din 27.04.2012 care atestă faptul că, la momentul producerii accidentului, reclamantul, în calitate de parte vătămată, avea o alcoolemie de 0,20 °/oo în sânge şi Fişa de observaţie nr. 17208 a Secţiei Oftalmologie din Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgu J., iar certificatul medico-legal nr.975/13.08.2012, de care înţelege reclamantul să se folosească în dovedirea vătămărilor corporale suferite în urma accidentului, a fost obţinut de acesta după aproape patru luni de la producerea accidentului, astfel că este necesar ca reclamantul să dovedească faptul că leziunile înscrise în Certificatul Medico - Legal au fost provocate în accidentul de circulaţie din data de 27.04.2012 şi nu într-o altă împrejurare în intervalul 27.04. - 13.08.2012.

In continuare, pârâta a arătat că, prin Raportul de evaluare psihologică depus la dosarul cauzei (fila nr.11), s-a arătat faptul că reclamantul N.A., la data examinării, respectiv 15 noiembrie 2012, a prezentat o stare de depresie anxioasă reactivă, şi că, dacă după aproape 6 luni de la producerea accidentului acesta prezintă stări depresive urmare a accidentului, cum poate explica acesta faptul că, la aproximativ 2 luni de la accident, a obţinut permisul de conducere. Cum a promovat examenul psihologic si cum a mai avut „curajul" să obţină un  permis de conducere auto când el era încă sub emoţia accidentului şi într-o  stare depresivă, cel puţin asa cum atestă Raportul de evaluare psihologică.

 Pârâta T.M. a solicitat instanţei  ca reclamantul să prezinte o copie a permisului său de conducere şi a rezultatului examenului psihologic susţinut pentru obţinerea permisului de conducere auto şi, totodată,  să facă dovada legăturii de cauzalitate dintre vătămările corporale menţionate în Certificatul medico legal nr.975 din 13.08.2012 şi producerea acestora urmare a accidentului din data de 27.04.2012.

Cu privire la  cuantumul despăgubirilor atât materiale, cât mai ales morale, solicitate de reclamantul N.A., raportat la numărul zilelor de îngrijiri medicale (14-16 zile) şi la faptul că leziunile nu au pus în primejdie viaţa acestuia, pârâta a arătat că sunt exagerat de mari.

În privinţa obligării moştenitorilor făptuitorului decedat în solidar cu asigurătorul la plata despăgubirilor, pârâta a susţinut următoarele:

Moartea părţilor, în general, nu produce efecte asupra acţiunii civile, dar, pentru ca moştenitorii să poată fi introduşi în cauză este nevoie ca aceştia să fi acceptat moştenirea. Or, până la această dată, pârâta T.M., moştenitoarea făptuitorului decedat R.D.V., nu a făcut nici-un act de acceptare a moştenirii fiului decedat în accident;.

La data producerii evenimentului rutier, autoturismul marca Ford Focus, cu numărul de înmatriculare provizoriu GJ 038198, proprietatea autorului accidentului, R.D.V.şi condus de acesta, era eliberată poliţa de asigurare de răspundere civilă auto (RCA). seria RO/02/X1/SP nr. 007486162, de către SC ASIGURARE - REASIGURARE A. SA cu valabilitate de la 10.04.2012-10.05.2012.

În temeiul art. 49 din Legea 136/1995 „ Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţa de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil, în conformitate cu legislaţia în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul şi cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislaţia respectivă şi cel prevăzut în contractul de asigurare", iar în temeiul art.50 din aceiaşi lege „ Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri. în caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât şi pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepţia conducătorului vehiculului respectiv ".

În temeiul art. 43 din aceiaşi lege „Despăgubirea se stabileşte şi se efectuează în baza asigurării valabile la data producerii accidentului, conform  dispoziţiilor art. 49, fără a mai fi necesar acordul asiguratului din cauza căruia s-a produs paguba".

 În dovedirea celor susţinute a depus în copii certificate pentru conformitate cu originalul următoarele acte :

- Actele de identitate ale pârâtei din România şi Franţa;

- Contractul de vânzare cumpărare pentru un autovehicul folosit;

- Autorizaţie de circulaţie provizorie nr. 04138145;

- Poliţa de asigurare de răspundere civilă auto RCA seria RO/02ZX1/SP nr. 007486162;

- Certificatul de deces al autorului accidentului - R.D.V..

La data  de 07.06.3013 reclamantul N.A.,  prin apărătorul său, a depus la dosar  răspuns la  notele de şedinţă  formulate  de pârâta T.M., invocând următoarele aspecte:

Cu privire la excepţia netimbrării acţiunii invocată de pârâtă, a reiterat considerentele făcute în raport cu aceeaşi excepţie invocată de asigurător.

Cu privire la cuantumul daunelor morale, reclamantul a arătat că instanţa urmează să aprecieze în raport cu traumele psihice cauzate de infirmitatea fizică estetică în care se află de atâta timp şi pentru viitor (perioada fiind incertă de refacere în timp), modificarea modului de viaţă obişnuit şi nu în ultimul rând să ţină seama de prejudiciul de agrement suferit prin pierderea posibilităţilor de îmbogăţire spirituală, divertisment şi participare la viaţa reală şi beneficiile unei asemenea participări.

A mai arătat că viata personală, modul în care a  fost perceput de colectivitate înainte de producerea acestui accident, relaţionarea cu semenii, s-au schimbat radical.

A fost practic, privat de dreptul de a se  bucura de viaţă, în general, aşa cum se bucura un om obişnuit şi de care s-ar fi putut bucura el, dacă nu eram victima acestui accident care i-a marcat existenţa.

Intervenţiile chirurgicale suferite, tratamentele şi traumele fizice si psihice prin care am trecut si trec in prezent nu pot fi înţelese de parata care caută să se eschiveze, prin invocarea unor motivaţii juridice de neadmis în cauza, de la plată  a despăgubirilor materiale şi morale pe care le-a solicitat pentru a compensa intr-o mică măsură infirmitatea fizică de ordin estetic creată în urma accidentului suferit şi care îi va marca întreaga existenţă.

Cu privire la susţinerile pârâtei în sensul că nu  a existat în cauză raport de cauzalitate dintre fapta defunctului, R.D.V., şi prejudiciul creat  lui, că era imposibil ca, pe fondul depresiei anxioase reactive a acestuia stabilită prin Raportul de evaluare psihologică depus la dosarul cauzei, să mai reuşească să obţină permisul de conducere după aproximativ 2 luni de la data accidentului, reclamantul a susţinut că sunt lipsite de fundament şi urmăresc, aşa cum a menţionat iniţial, să convingă, într-un mod meschin, instanţa că, pe de o parte, suferinţele pe care le-a încercat şi le încercă în continuare, sunt irelevante si nu necesită forme de despăgubire ,iar pe de altă parte, aceste suferinţe ar fi trebuit să îl determine să nu mai lupte cu viaţa şi să caute să rămână asemeni unei legume, nemaiavând nici un scop şi nici un ideal al său. Şi-a dorit cu ardoare să obţină permisul de conducere şi s-a pregătit cu mult înainte de producerea acestui accident a cărei victimă a căzut, sens în care a avut parte de sprijinul financiar al familiei sale şi a învăţat pentru a promova examenul pentru obţinerea permisului auto. A reuşit, aşadar, să promoveze acest examen ca urmare a motivaţiei pe care a avut-o, aşa cum a şi susţinut înainte, această reuşită netrebuind să fie un motiv pentru pârâtă să eludeze obligaţiile care-i incumbă.

Evident, societatea de asigurare la care defunctul a avut poliţa RCA valabila este obligată să achite despăgubirile materiale şi morale pe care instanţa le va aprecia funcţie de întreg probatoriul administrat în cauză. După cum  s-a observat  parata, T.M., prin avocat ales, a invocat în cuprinsul notelor de şedinţă temeiurile de drept al răspunderii asigurătorului RCA, acceptând în final pretenţiile acestuia şi obligarea asigurătorului la plata despăgubirilor solicitate funcţie de dovedirea lor în fata instanţei de judecată, nemai invocând inexistenta raportului de cauzalitate dintre fapta defunctului şi prejudiciul suferit de acesta şi nici aspecte care ţin de insignifianta prejudiciului suferit de acesta în urma acestui accident, după opinia acesteia.

 Pentru termenul din data de 28 iunie  2013  reclamantul  Negrea Alexandru a depus la  dosar o precizare la acţiune, astfel:

1. Cuantumul total al daunelor materiale pretinse în cauză este în sumă de  15.000 lei  (faţă de 30.000 lei în acţiunea iniţială), reprezentând costul cheltuielilor efectuate şi suportate ca urmare a leziunilor traumatice cauzate ca urmare a evenimentului rutier din data de 27.04.2012 (leziuni dovedite cu certificatul medico – legal  nr.975/13.08.2012  şi completarea la acesta din data de 24.08.2012, înscrisuri anexate la dosarul cauzei).

Cu privire la  leziunile constând în infirmitatea sa fizică estetică în care se află şi în prezent, aşa cum rezultă şi din diagnosticul „Sechele cicatriciale posttraumatice la nivelul regiunii sprâncenare drepte cu diformarea  ½ interne  a  regiunii prin cicatrice vicioasă şi alopecie, cicatrice posttraumatică 3 cm la nivelul regiunii frontale", reclamantul a arătat că :

1. Costul  intervenţiei  chirurgicale  ce  urmează a  se efectua – aproximativ  5.000 RON(conform diagnosticului  clinicii Dr. med. L. M. G. din 31.08.2012, înscris anexat), intervenţie  ce depinde  de  imposibilitatea financiară în care se  află şi care depinde  de  acordarea  sumei de  către Asiguratorul  de  răspundere civilă(singura posibilitate având  în vedere că asiguratul este decedat.

2. Costul  cheltuielilor de  transport avansate corespunzător deplasărilor; Ţ. – Tg-J.; Tg-J. –Ţ.; Ţ. – C. şi Ţ. – Timişoara(cheltuieli  de combustibil: 600 lei, cheltuieli  consultaţii medicale şi certificat  medical: 68 lei, cheltuieli  alimentaţie; 332 lei; total 1.000 lei;

3.Costuri  şi  cheltuieli  cu tratamentul  medicamentos pentru o perioadă de  un an  de zile; 9.000 lei( ca structură a cheltuielilor  sunt  cele ce vizează  medicamentele impuse  pentru  atenuarea  durerilor, unguente, consultaţii  şi servicii medicale din partea personalului medical prin deplasările  la  domiciliul său.

.

II. Cu privire la daunele morale-cuantumul sumelor pretinse este cel pe care l-a solicitat în obiectul acţiunii: 50.000 EURO, reiterând susţinerile anterioare care ar justifica acest cuantum.

III -Cu privire la veniturile anterioare datei producerii accidentului, a arătat  că la acel moment se afla în clasa a XII-a Liceul Industrial din localitatea F., judeţul D., iar ca o consecinţă a acelui eveniment rutier a pierdut examenul de bacalaureat, fiind astfel, în prezent fără loc de muncă şi posibilitatea să-şi asigure veniturile necesare efectuării intervenţiei chirurgicale , ori să-şi asigure cele necesare traiului.

Reclamantul a anexat copie de pe: chitanţa nr.15614 din data de 15.11.2012 emisă de Spitalul  Judeţean G., în sumă de 30 lei: chitanţa nr.2728  din data de  13.08.2012  emisă de Spitalul Judeţean G. în sumă de  38,00 lei, bonuri fiscale, două adeverinţe medicale, scrisoare medicală  emisă d e Spitalul Judeţean de Urgenţă Tg-J., secţia  Oftamologie; certificat medico –legal  nr.975 din data de 13.08.2012 emis de  Serviciul de Medicină  Legală G..

În temeiul  art.194 Cod procedură civilă  instanţa a procedat  la ascultarea  martorilor  B.  D., M. T., B. S. C. şi I.  G. – A., declaraţiile  fiind consemnate  şi ataşate la dosarul cauzei.

Pentru termenul  din data de 13.09.2013, reclamantul N.A. prin apărătorul ales, Avocat C. I., a depus la dosar  o notă cu concluzii scrise prin care  a solicitat:

Admiterea acţiunii în pretenţii cu precizările ulterioare depuse la dosar (răspunsul la termenul din data de 19.04.2013 şi precizarea depusă pentru termenul din data de 28.06.2013), în sensul obligării în solidar a pârâtelor S.C. A. SA Societate de A.R. (forul central) şi SC A. SA Sucursala A l. la plata sumelor cu titlu de daune materiale şi daune morale:

- l5.000 lei - daune materiale;

-50.000 EURO - daune morale

- Obligarea aceloraşi pârâte la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, conform chitanţei la dosar.

Prin concluziile scrise au fost reiterate susţinerile anterioare, solicitând obligarea la despăgubiri doar a asigurătorului, aşa cum a solicitat şi prin concluziile orale.

Cu adresa nr.24 din data de  09.01.2014  a fost depusă la dosar  o notă  cu concluzii de către pârâta S. DE A. – R. A. S.A, reiterându-se, de asemenea, toate susţinerile din nota de şedinţă depusă la dosar, inclusiv excepţia netimbrării acţiunii, solicitând  respingerea ca  neîntemeiate a pretenţiilor reclamantului  întrucât nu au fost probate cu documente justificative.

Pârâta T.M. a depus la dosar o notă  cu concluzii prin  care a solicitat respingerea acţiunii, cu cheltuieli de judecată.

Pe lângă susţinerile anterioare, reiterate în întregime, pârâta a arătat că îşi exprimă îndoiala cu privire la fişa de diagnostic emisă de cabinetul „Dr.G. A.”, întrucât, ca urmare a verificărilor făcute de avocatul său, acest cabinet îşi are sediul în Serbia, nu în Timişoara, că acest cabinet nu are vreun sediu în Romania, astfel că înţelege să se înscrie în fals, cererea nefiind luată în consideraţie în condiţiile în care a fost formulată prin concluziile scrise prin care, de altfel, s-a solicitat şi respingerea pe fond a acţiunii.

Examinând excepţia netimbrării acţiunii, funcţie de motivele de admitere şi respingere a acesteia, invocate de părţi, precum şi de dispoziţiile legale în  materie, instanţa apreciază că nu este întemeiată, motivat de următoarele considerente:

Potrivit art. 24 lit. o din Norma Metodologică din 22/04/1999 pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru , potrivit legii, acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile pentru daunele materiale şi morale decurgând din acestea, formulate cu prilejul soluţionării dosarului penal sau prin acţiune civilă separată, introdusă la instanţa civilă potrivit dispoziţiilor art. 19 şi 20 din Codul de procedură penală sau ca urmare a amnistiei intervenite în cursul procesului penal.

In speţa de faţă, procesul penal nu s-a finalizat pentru inexistenţa faptei sau pentru că ea nu a fost săvârşită de R.D.V., ci pentru că autorul a decedat.

In aceste condiţii nu se poate reţine că nu a existat un proces penal, mai ales că în dosarul nr. 1243/P/2012 s-a dat Rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 228 alin.6 rap. la art. 10 lit.g C.p.p., decesul făptuitorului neavând efecte asupra acţiunii civile, mai ales în  raport cu asiguratorul.

Examinând acţiunea în raport cu probele administrate şi cu dispoziţiile legale în materie, instanţa apreciază că este întemeiată în parte, motivat de următoarele considerente:

Pentru autoturismul marca Ford Focus, cu numărul de înmatriculare provizoriu GJ 038198, proprietatea autorului accidentului, R.D.V., era eliberată poliţa de asigurare de răspundere civilă auto seria RO/02/X1/SP, nr. 007486162, de către SC A.-R. A. SA, cu valabilitate pentru perioada 10.04.2012-10.05.2012, accidentul auto având loc la data de 27.04.2012, deci în perioada asigurată, atrăgându-se, astfel, răspunderea contractuală a asigurătorului.

 Potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995, asiguratorul acorda despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund fata de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum şi tramvaie şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil, iar potrivit art. 50 din aceeaşi lege, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecata persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri, iar în caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acorda atât pentru persoanele aflate în afară vehiculului care a produs accidentul, cat şi pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepţia conducătorului vehiculului respectiv.

Instanta apreciază că reclamantul a dovedit că se afla în autoturism în momentul producerii accidentului, ca şi pasager, leziunile suferite, rezultate din înscrisurile medicale,(cum ar fi: scrisoarea medicală din FO nr. 17208, emisă la 30.04.2012) declaraţiile martorilor ( B. S. C.) dovedind cert acest aspect, astfel că, în  limita în care sunt dovedite, acesta este îndreptăţit la despăgubire pentru daunele materiale suferite.

Faptul că, în prima sa declaraţie dată la organul de cercetare penală, a arătat că nu solicită despăgubiri, nu îl împiedică legal pe acesta de a reveni asupra declaraţiei, după ce constată că suferinţele sale fizice şi/sau psihice sunt mult mai accentuate, cu consecinţe de lungă durată.

Faptul că, după producerea accidentului, s-a constatat că reclamantul consumase băuturi alcoolice nu are vreo relevanţă, nu acesta conducând autoturismul.

Nici faptul că şi-ar fi obţinut permisul de conducere ulterior producerii accidentului nu are vreo relevanţă în acordarea unor daune morale, acestea fiind solicitate, în principal, pentru prejudiciul de agrement suferit, cicatricea frontală dar lipsa unei părţi din sprânceană, acela care se poate constata cu ochiul liber şi care a fost constatat direct de către instanţă în sala de judecată.

Raportat şi la vârsta reclamantului – 19 ani - respectivul prejudiciu poate fi perceput ca fiind foarte grav, cu consecinţe permanente, ceea ce îl poate conduce la stări depresive, de însingurare etc., astfel că obţinerea permisului de conducere poate constitui tocmai un remediu al unei astfel de stări, persoana nefiind bolnavă psihic, astfel încât să poată fi încadrat în rândul persoanelor cu diagnostice incompatibile cu conducerea unor autovehicule.

In analiza cererii având ca obiect daunele materiale, instanţa va lua în consideraţie numai acele cheltuieli dovedite cu înscrisuri, nu şi prezumtivele daune viitoare, motivat de faptul că acestea din urmă nu sunt justificate cu acte certe, emise de o unitate medicală cu sediul în ţară, fişa de diagnostic şi cost intervenţie chirurgicală, emisă de dr. L. M. G., din Vrsac – S., neputând constitui o probă certă a pagubei viitoare.

Evident că, în condiţiile în care reclamantul va avea costuri suplimentare pentru intervenţii medicale, cert legate de prejudiciile suferite prin accident, dreptul acestuia de a  solicita un supliment de despăgubiri subzistă.

Constatând că reclamantul a dovedit doar plata sumei de 30 lei cu chitanţa nr. 15614/15.11.2012 (p.44) a sumei de 38 lei cu chitanţa nr. 2728/13.08.2012, precum şi cheltuielile de transport făcute pentru un drum la Timişoara, cheltuieli care se reduc, funcţie de distanţă, de costul benzinei şi de consumul mediu acceptat de lege – 7,5 l la suta de km, la suma de 272,67 lei, instanţa va  admite cererea în limita sumei totale de 340,67 lei.

Instanţa reţine că pentru datele la care s-a prezentat la Tg. J. – la Spitalul Judeţean şi la IML – reclamantul nu a depus bonuri fiscale de carburanţi sau pentru alte mijloace de transport, cererea neputând fi admisă pe baza unor bonuri de carburant emise la alte dăţi.

La această sumă, 340,67 lei urmează a fi obligată doar firma asigurătoare, faţă de pârâta T.M. cererea urmând a fi respinsă, având în vedere că, în cazul existenţei unei asigurări legal încheiată, asigurătorul este cel răspunzător, fapt care rezultă din dispoziţiile legale reţinute mai sus. Mai mult, asigurătorul nici nu a susţinut dar nici nu a dovedit că, în speţă, ar subzista un motiv de nerăspundere civilă în favoarea acestuia.

Cu privire la daunele morale solicitate de reclamant, şi acestea se vor acorda în parte, răspunzător fiind, de asemenea, numai asigurătorul, nu şi pârâta T.M., motivele fiind aceleaşi.

Instanţa apreciază suma de 3.000 euro sau echivalentul în lei la data plăţii efective reprezintă o justă şi echitabilă despăgubire, aptă atât să dea satisfacţie morală victimei, reclamant în cauză, cât şi să nu constituie o îmbogăţire fără justă cauză a acesteia.

Prin cuantumul daunelor morale acordate reclamantului, instanţa apreciază că despăgubirea prezintă un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă sănătăţii fizice şi psihice a acestuia, reflectând gradul de lezare a valorii sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii aduse.

In consecinţă, pârâtele SC A. SA şi SC A. SA – SUCURSALA A.I. cor fi obligate în solidar la plata către reclamanta a daunelor morale în cuantum de 3000 EU, în lei, la cursul BNR de la data plăţii.

Având în vedere şi dispoziţiile art. 274 C.pr.civ., aceleaşi pârâte, în solidar vor fi obligate şi la plata cheltuielilor de judecată dovedite, în cuantum de 1000 lei.

Cu motivaţia reţinută mai sus, se va respinge cererea de chemare în judecată a pârâtei T.M..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

 Respinge excepţia netimbrării acţiunii invocată de pârâţi.

Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul N.A. domiciliat în comuna Ţ., sat Ţ., nr.150, judeţul G.,  în contradictoriu cu pârâtele SC A. SA-S. de A.R., cu sediul în B., str.N.T.nr.3, bl.101, sector 3, S.C A. S.A - Sucursala A.I. cu sediul în A.I., strada C., nr.3, judeţul A,  şi  T.M.- moştenitoare a defunctului R.D.V. domiciliat în comuna Ţ., sat Ţ., judeţul G., având ca obiect pretenţii.

Obligă în solidar pârâtele  SC A. SA şi SC A. SA, SUCURSALA A.I., să plătească reclamantului următoarele sume:

a. 340,67 lei despăgubiri civile;

b. 3000 EU despăgubiri morale , în lei, la cursul B.N.R. de la data plăţii;

c. 1000  lei cheltuieli de judecată.

Respinge cererea formulată împotriva pârâtei T.M..

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 17.01.2014.

Preşedinte,

M.R.

Grefier,

F.D.