Nulitate acte reconstituire drept de proprietate

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU-CĂRBUNEŞTI

TG-CĂRBUNEŞTI

Sentinţa civilă Nr. 2948/2013

Şedinţa publică de la 11 Decembrie 2013

Completul compus din:

PREŞEDINTE M.R.

Grefier F. D.

Pe rol  pronunţarea în cauza civilă privind pe reclamanta C.  E., domiciliată în comuna  ……., judeţul Gorj,  şi pe pârâţii S. D.M. , S. M.  şi D. A, domiciliaţi  în comuna  ….., judeţul Gorj,  Comisia Locală de Fond Funciar D., cu sediul în comuna D., judeţul Gorj, Comisia Judeţeană de Fond Funciar Gorj, cu sediul în Tg-Jiu, judeţul Gorj,având ca obiect – fond funciar – nulitate acte reconstituire drept de proprietate.

Dezbaterile au avut loc la termenul din 06.12.2013, fiind consemnate în Incheierea de şedinţă de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre. Când, pentru ca părţile să depună concluzii scrise, instanţa a amânat pronunţarea la termenul de azi.

I N S T A N Ţ A

Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele :

Prin cererea înregistrată  la data de 17.10.2012, reclamanta C. E., în contradictoriu cu pârâţii S. D.M., S. M., D. A., Comisia Locală de Fond Funciar D., Comisia Judeţeană de Fond Funciar Gorj, a solicitat  să se constate nulitatea  absolută parţială a dispoziţiilor  de  validare  cuprinse în HCJ nr.2841/2000 referitoare  la autorul pârâţilor, defunctul  S. M. D., în legătură cu suprafaţa  de 1050 mp teren  forestier  situat  în T59, P 109, UP 7 Plosca, Ua 63, precum şi a  procesului verbal de punere  în posesie nr.3 din 15.06.2006, în legătură  cu acelaşi teren,deoarece  autorul pârâţilor nu era îndreptăţit  să primească  în proprietate aceste teren forestier şi, de asemenea:

-să se constate nulitatea  absolută  parţială a procesului verbal de  punere  în posesie nr.10 din 05.06.2006 emis pe numele  său, cât priveşte doar amplasamentul  terenului forestier în suprafaţă  de 2240 mp, situat  în T59, P 108, UP.7 Plosca, Ua 63, deoarece vechiul amplasament al acestui teren, fosta  sa  proprietate, îl reprezintă parcela 109 şi parţial parcela  108, pârâtul fiind pus  în posesie în mod nelegal  pe vechiul său amplasament, în condiţiile  în care  nu a avut niciodată teren forestier în proprietate în acest punct, fiind  persoană neîndreptăţită la reconstituire, urmând  să fie obligate  intimatele  să procedeze la o nouă punere în posesie a sa, asupra terenului forestier, pe vechiul său amplasament, în acest punct, cu cheltuieli de judecată.

 În motivare, reclamanta  a arătat că,  în fapt, în temeiul legii fondului funciar, a solicitat  reconstituirea dreptului de  proprietate asupra  terenurilor  forestiere ce au aparţinut autorilor săi D. Ghe. şi C., că, prin HCJ nr.2841/2000, cererea i-a fost validată, fiindu-i reconstituit  dreptul de  proprietate asupra terenurilor  forestiere solicitate, că, ulterior acestei HCJ de  validare, i s-a emis procesul verbal de punere  în posesie pentru aceste terenuri. Arată că procesul verbal de punere în posesie a  fost ridicat de fiul  său D. I., de  la sediul  primăriei, nefiind  în teren cu ocazia delimitării terenurilor.

Nu a obiectat în nici un fel, deoarece, terenul său  din zona litigiului se  învecina  pe latura de acord cu proprietatea autorului pârâţilor (proprietatea acestuia  fiind  teren curţi şi arabil, nu forestier), aşa cum  este menţionat  şi în procesul verbal de punere  în posesie, având  ferma convingere că i s-a făcut  punerea în posesie  pe vechiul amplasament.

Abia  în această primăvară, atunci  când a solicitat  marcare de arbori din pădure, susţine în continuare reclamanta,  a constatat că autorul  pârâţilor a  fost pus  în posesie  asupra unui teren forestier lat  de  7 m, în parcela  109 care de fapt reprezintă vechiul său amplasament, că acestuia  i se  reconstituise dreptul de  proprietate  asupra  unui teren  forestier situat  între terenul  său curţi – construcţii  şi proprietatea sa în mod  cu totul nelegal şi fără să fie  îndreptăţit  să primească în proprietate  teren forestier în acest punct şi că nu a fost  pusă în posesie integral pe vechiul său amplasament, în condiţiile  legii.

A mai arătat că  autorii săi  D. Ghe..  şi C., au avut în proprietate în acest  punct  o curea de teren forestier lată de 16 m şi care se întindea  din şoseaua  Piscul Rugului până în  Matca Peşana, vecină la nord cu Drăgănescu  Dumitru(fratele  autorului său), iar la sud  cu moşt. Marin Vlăduţu, potrivit  testamentului pe care îl anexează.

Vecinul  de pe latura de  nord al terenului lor, numitul D.  D., care era  frate cu autorul său, D.  Ghe., a vândut  bunicilor  paterni ai pârâţilor, terenul curţi- construcţii şi arabil  pe care aceştia  şi-au întemeiat gospodăria, astfel că terenul lor se învecinează  pe această porţiune pe latura de nord  cu familia  acestora, astfel că , autorului pârâţilor, greşit şi nelegal  i s-a  reconstituit dreptul de  proprietate  asupra  terenului forestier în suprafaţă de 1050 mp, el nefiind  îndreptăţit  să primească acest  teren după cum la fel de evident  este şi faptul  că  pârâtul  a  fost pus  în posesie greşit  şi nelegal pe vechiul său amplasament.

În drept, şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile legii  fondului funciar  actualizată.

În dovedirea acţiunii, reclamanta  a depus la dosar copie de pe următoarele înscrisuri:  testamentul din 1953, procesele  verbale de punere în posesie  contestate.

La data de 29.11.2012  pârâţii  S. D. M., S. M. şi D. A. au depus întâmpinare la acţiunea formulată  de reclamanta C. E.  şi au solicitat respingerea  acţiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

În motivare pârâţii au arătat că,  în motivarea acţiunii reclamantei, aceasta recunoaşte că proprietatea  terenului curţi – construcţii  şi arabil  se învecinează cu proprietatea lor, respectiv  a  autorului lor, că în continuarea acestor terenuri  arabile şi curţi – construcţii  autorul lor nu mai avea  în proprietate  şi terenul forestier şi că practic tot terenul forestier aferent celor două curele de  teren  i  se cuvine acesteia, ori, chiar din actul invocat  de  către aceasta, acel testament  din 1953, este evident  că, pe toată lungimea curelei  proprietatea acesteia,  se învecina  la N cu terenul lui D.  D. şi avea o lăţime de 16 m,tot terenul ce  i se cuvenea acesteia  ca  urmare a  acestui înscris fiind evident că i-a fost  restituit prin HCJ Gorj 2841/2000 şi ulterior prin procesul  verbal de punere  în posesie  nr.10/2006, din schiţa  procesului  verbal de punere în posesie  rezultând  în mod  clar că, pentru ambele terenuri i se  respectă lăţimea  de 16 m, lăţime  de  care  chiar reclamanta recunoaşte că trebuia să o aibă şi care  este  aferentă curelei  de pe teren.

Au mai precizat pârâţii că procesul verbal de punere  în posesie nr.10 din 2006 a fost semnat personal  de reclamantă, fiind  astfel de  acord cu cele menţionate în acest proces verbal,  inclusiv cu faptul  că terenul  proprietatea acesteia din T59, P 9 se învecinează  la  N cu terenul  proprietatea lor,  recunoscând astfel, evident,  îndreptăţirea autorului lor la acest teren, că procesul verbal  de punere în posesie  a lor este emis  cu respectarea  întocmai a  procedurii Legii 1/2000, autorul lor solicitând  acest  teren conform  cererii de reconstituire  nr.259/26.01.1998, în baza Legii 169/1997, cerere ce a fost validată  prin hotărârea  comisiei judeţene  nr.2841/6.10.2000, pentru terenul ce  se cuvenea autorului său, teren cu vegetaţie forestieră care se afla  în continuarea terenului arabil şi curţi – construcţii, ce  chiar  şi reclamanta  recunoaşte că este  proprietatea lor, fiind evident  că terenul forestier reconstituit lor se  află pe cureaua  de teren  ce a aparţinut lui  D. D. , iar reclamanta,  prin motivarea  făcută  în acţiune, nu justifica  şi nu afirma  nici un drept asupra terenului reconstituit acestora.

În drept, au invocat dispoziţiile  art.115-118 C.Proc.Civilă  şi celelalte  texte  legale sus arătate.

La solicitarea  instanţei, cu adresa nr.3948 din data de 05.12.2012, emisă de  Comisia Locală de  Fond Funciar  D., s-au  comunicat documentaţiile cerute, actele ce au stat  la baza  emiterii HCJ nr.2841/2000 pentru autorul pârâţilor, S. D.M; cererea  de  reconstituire nr.259/26.01.1998, cu actele  alăturate  ei ; anexa nr.53 unde tata pârâtului  S. D. apare la  poziţia  729, actele  ce  au stat la baza  emiterii procesului  verbal de punere în posesie a reclamantei C.  E.; cererea de reconstituire  nr.1055/31.03.1998 formulată de aceasta şi anexa nr.53 unde reclamanta  apare  la poziţia  nr.732..

La data de  11.01.2013,  reclamanta  a depus la dosar o notă de  şedinţă prin care a solicitat instanţei  să revină cu adresă către  Comisia  locală de fond funciar D.  pentru:

A se comunica  dacă autorul  pârâţilor a solicitat  spre  reconstituire teren forestier, situat  în zona  litigiului, respectiv  cureaua  de  teren care s-ar învecina la nord  cu restul  proprietăţii sale, iar la sud  cu proprietatea sa (având în vedere  că, potrivit  testamentului depus la dosar, cureaua de teren a  autorilor săi  se  învecinează  pe latura de nord, pe toată lungimea cu D. D., fratele  autorului  său), iar  în caz afirmativ  să se menţioneze  la ce punct  din cererea  de reconstituire formulată de  autorul pârâţilor, este solicitat  acest teren.

A se arăta dacă terenul în litigiu, înscris în procesul  verbal  de  punere în posesie al autorului  pârâţilor, ca  şi amplasament, se află în continuarea terenului  curte şi grădină al pârâţilor.

Să se  comunice documentaţia  ce stă la baza emiterii procesului verbal de punere în posesie , emis autorului pârâţilor, cu precizarea că a solicitat aceasta deoarece, în întâmpinarea depusă,  pârâţii  susţin că terenul  în litigiu  se  află amplasat  pe  cureaua  de  teren  pe care au cumpărat-o  de la fratele autorului  său, D.  D, în continuarea curţii şi grădinii lor.

La solicitarea  instanţei  cu adresa nr.235 din data de 28.01.2013 emisă de  Comisia Locală de Fond Funciar  D.  a comunicat că:

- în procesul – verbal cu suprafaţa  de  teren (1050 mp) emis pârâţilor S. D. M, S.  M. şi D. A., nu este parte din terenul de pe cureaua de  16 m reconstituit  reclamantei C. E.

- în procesul verbal  emis reclamantei  C. E. nu este înscris  teren care  a aparţinut  altor persoane  şi s-a respectat  cureaua de 16 m lăţime  conform cererii nr.1055 din 31.03.1998 de la punctul 3 şi a Testamentului din 12 martie 1953 de la punctul nr.1,depuse la judecătorie cu adresa nr.3948 din 05.12.2012.

- pe ambele curele ale  lui C. E. şi  a pârâţilor  S. D. M., S. M. şi D.  A. au ca vecini la  vest un teren  forestier nedat  din care  pleacă teren agricol cu o curea a  lui D.  I.  şi cu alţi  proprietari cu alte dimensiuni, iar  la est  se găseşte teren agricol cu o curea  a lui S.  D.M. cu o lăţime de  16 -15 m şi alţi proprietari. Dreptul de proprietate al pârâţilor  şi a reclamantei  asupra celor două  curele s-a  făcut conform cererilor de  reconstituire şi actelor aferente  lor care au fost trimise  la această instanţă  şi a măsurătorilor  făcute  la  faţa locului  cu proprietari  şi declaraţiile  lor verbale.

- din schiţele de la procesele  verbale de punere  în posesie  şi din  trasarea curelelor pe planul  cadastral ar rezulta  un spaţiu  cu teren forestier la  nord  cu cureaua  pârâţilor şi din  „ududoi” la vest de  cureaua  pârâţilor şi a reclamantei  se  afla  un alt teren  forestier fără proprietari pe care nu i-a putut identifica. O parte  din cureaua  de  7 m se găseşte în continuarea curţii, dar că reclamanta  a fost pusă  în posesie pe vechiul  amplasament conform cererii  de  reconstituire.

Pârâta a depus în copie xerox planul cadastral  cu curelele identificate.

În şedinţa publică din data de 08.02.2013, la cererea ambelor părţi procesuale, a fost desemnat,  prin tragere la sorţi  expertul  G. V.  C, cu un onorariu  în cuantum de 1000, în sarcina ambelor părţi, urmând  ca reclamanta să achite  800 lei, iar pârâţii  200 lei, fiind  stabilite obiectivele.

Prin serviciul registratură , la data de  18.02.2013, a fost depusă  de  către expertul G. V.  C. o cerere prin care a solicitat înlocuirea, motivat de faptul  că, prin Decizia  nr.102/244.05.2011, eliberată de Ministerul Justiţiei – Serviciul Profesii  Juridice  Conexe , s-a dispus suspendarea sa  din calitatea  de expert tehnic judiciar, cerere  ce  a fost admisă, fiind înlocuit  expertul G. V. C.  cu expertul  P. V..

Prin serviciul  registratură, la data de 18.03.2013, a fost depusă de apărătorul pârâţilor o notă de şedinţă şi în copie următoarele înscrisuri:  fila de rol agricol 1948-1952 a  autorului S. M., act de vânzare din 1937.

La data de  04.09.2013 a  fost depus la dosar raportul de expertiză  tehnică judiciară întocmit de  expert  tehnic judiciar ing. Popa Virginia, la care reclamanta a formulat obiecţiuni.

Prin serviciul registratură al instanţei la data de 15.11.2013 a fost depus  de către expertul P. V. răspunsul la obiecţiunile formulate la raportul de expertiză tehnică, la care apărătorul reclamantei a formulat alte obiecţiuni, acestea fiind respinse  având  în vedere  că  expertul  a  răspuns  la  realele  obiecţiuni  făcute, chiar dacă  nu  la  fiecare  punct  din acestea,  întrucât  susţinerile de  la cele  mai  multe puncte nu  sunt  reale  obiecţiuni,  ci  doar  critici  de  fond  sau nemulţumiri personale funcţie  de  concluziile  raportului  de  expertiză  tehnică.

Tot la termenul din 06.12.2013, a fost respinsă şi cererea de admitere a unei noi expertize, reţinându-se că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 212 alin.1 C. proc.civ.

Din raportul de expertiză, rezultă aceeaşi situaţie de fapt comunicată de pârâta Comisia Locală de Fond Funciar D., respectiv că terenul asupra căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea autorului pârâţilor nu se suprapune cu terenul din cureaua lată de 16 m care aparţine reclamantei, că terenul cu care a fost pusă în posesie se regăseşte în întregime pe cureaua lată de 16 m ce i se cuvine acesteia, pe vechiul amplasament din testament, identificat de expert, că părţile nu au solicitat spre reconstituire acelaşi teren.

In esenţă, expertul a concluzionat că nu există suprapunere nici faptică, nici scriptică.

In schiţele anexe raportului de expertiză, situaţia fiecărui teren este redată cu claritate, fiind făcută o identificare şi individualizare profesională, lămuritoare în întregime pentru instanţă.

Examinând cererea în raport cu probele administrate şi cu dispoziţiile legale în  materie, instanţa apreciază  că nu este întemeiată, motivat de următoarele considerente:

Terenul la care este îndreptăţită reclamanta este poziţionat pe o curea lată de 16 m, aceasta fiind identificată în testamentul din 12 martie 1953, curea care cuprinde atât teren agricol cât şi teren forestier. Din  procesul verbal de punere în posesie emis reclamantei pentru terenul forestier, coroborat cu raportul de expertiză şi schiţele anexe, rezultă că acesta (2240 mp) se află pe aceeaşi curea cu terenul său agricol, astfel că nu se poate reţine ca întemeiată susţinerea reclamantei în sensul că pârâţilor li s-a dat teren forestier care se regăseşte pe cureaua sa de 16 m lăţime, nefiind, deci, întemeiat vreun motiv de nulitate a actelor emise pe numele autorului pârâţilor sau pe numele acestora.

Toate susţinerile reclamantei, la fel ca şi obiecţiunile la răspunsul la obiecţiuni, nu se bazează pe vreo dovadă preexistentă reconstituirii dreptului, dovadă care să creeze măcar aparenţa de drept în sensul acestor susţineri, acestea urmărind, în fapt,  doar stabilirea unui nou amplasament al curelei late de 16 m şi, în consecinţă, deposedarea pârâţilor de terenul cu care au fost puşi în posesie.

De altfel, susţinerea reclamantei în sensul că pârâţii nu erau îndreptăţiţi la teren forestier, ei cumpărând de la fratele autorului reclamantei doar teren agricol, nu are relevanţă în cauză, sub acest aspect putându-se reţine chiar lipsa de interes al reclamantei, în condiţiile în care ea a solicitat şi i s-a reconstituit doar dreptul asupra terenului ce i se cuvenea conform testamentului din 1953.

Având în vedere aceste considerente, instanţa va respinge acţiunea.

Văzând şi dispoziţiile art. 274 C.pr.civ., reclamanta va fi obligată şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum 850 lei, din care 650 lei onorariu avocat şi 200 lei, onorariu expert.

Cererea prind cheltuielile de transport ale pârâţilor la termenele de judecată nu poate fi admisă, motivat de simplul fapt că pârâţii nu s-au prezentat la niciunul dintre termene, fiind în permanenţă reprezentaţi de avocat. 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge  acţiunea formulată de reclamanta C. E., domiciliată în ….. judeţul Gorj, în contradictoriu cu pârâţii S.D.M., S. M. D. A, domiciliaţi  în ……, judeţul Gorj,  Comisia Locală de Fond Funciar D., cu sediul în …., judeţul Gorj, Comisia Judeţeană de Fond Funciar Gorj, cu sediul în Tg-Jiu, judeţul Gorj,având ca obiect – fond funciar – nulitate acte proprietate pentru teren forestier.

Obligă reclamanta  să  plătească pârâţilor suma  de  850 lei  cheltuieli  de  judecată.

 Cu  recurs în 15  zile  de  la  comunicare.

 Pronunţată în  şedinţa publică din 11.12.2013,

Preşedinte,

MR

Grefier,

F.D.

Domenii speta

Spete similare