Plangere contraventionala.

Dosar nr.18704/318/2010 Cod operator 2445

ROMÂNIA

JUDECATORIA  TG-JIU

SENTINTACIVILA NR.7948

Sedinta publica de la 25.11.2010

Completul constituit din:

JUDECATOR- ANGELA GAVANESCU

GREFIER: IUTALÎM RAMONA CLAUDIA

Pe rol fiind solutionarea plângerii contraventionale formulate de petenta SC S SRL în contradictoriu cu intimata ITM Gorj.

La apelul nominal facut în sedinta publica au lipsit partile.

Procedura de citare este legal îndeplinita.

S-a facut referatul oral al cauzei de catre grefierul de sedinta, în temeiul art.167 C.proc.civ. instanta a încuviintat pentru ambele parti proba cu înscrisurile atasate la dosarul cauzei,  dupa care nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, constatându-se plângerea în stare de judecata, s-a trecut la solutionare conform disp.art.242 alin.2 C.proc.civ.

JUDECATA

Prin plângerea contraventionala înregistrata pe rolul Judecatoriei Tg-Jiu la data de 09.09.2010, sub nr.18704/318/2010, petenta SC S SRL a solicitat instantei ca în contradictoriu cu intimata ITM Gorj  sa se dispuna anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei seria GJ nr.0006699/23.07.2010, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu sanctiunea avertismentului.

În motivarea plângerii, petenta a aratat ca a fost înstiintata de catre intimata pentru ca la data de 19.07.2010 sa prezinte documentele mentionate în înstiintare, însa a fost în imposibilitate de a prezenta documentele deoarece administratorul societatii a fost plecat din localitate în perioada respectiva.

A sustinut ca neavând cunostinta despre înstiintare, a constatat la data de 28.08.2010 ca la sediul societatii a fost afisat procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei.

În drept, plângerea nu a fost motivata.

În dovedirea plângerii, petenta a depus la dosar înstiintare de plata, procesul-verbal seria GJ nr.0006699/23.07.2010.

Intimata, legal citata, a formulat întâmpinare, invocând exceptia tardivitatii plângerii contraventionale, iar pe fond a solicitat  respingerea plângerii ca neîntemeiata.

În motivarea întâmpinarii a aratat ca situatia de fapt a fost corect calificata juridic de catre agentul constatator, fiind neadevarata sustinerea petentei ca a gasit procesul-verbal contestat afisat în data de 28.08.2010, în conditiile în care actul a fost afisat în data de 23.08.2010.

A sustinut ca petenta avea cunostinta de sanctionarea sa contraventionala, în conditiile în care la data de 25.07.2010 administratorul însotit de un salariat s-a prezentat la ITM unde i s-a comunicat ca actul contestat a fost trimis prin posta.

Petenta a refuzat însa sa primeasca actul prin serviciul postal, fapt ce a condus la afisarea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei.

A invocat reaua credinta a petentei rezultata din aceea ca desi sustine ca nu stia de control, din plansele fotografice depuse la dosar se observa persoana careia i s-a comunicat înstiintarea.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiata pe dispozitiile art.115-118 din Codul de procedura civila si a solicitat judecarea cauzei în lipsa conform disp.art.242 alin.2 C.proc.civ.

În aparare, a înaintat la dosar procesul-verbal seria GJ nr.0006699/23.07.2010, proces-verbal de afisare a actului contestat, planse fotografice, înstiintare nr.347/15.07.2010.

Plângerea este scutita de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar, conform dispozitiilor art. 15 lit.i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Cu privire la exceptia tardivitatii plângerii contraventionale, invocata prin întâmpinare, instanta retine urmatoarele:

Potrivit art.31 alin.1 din O.G.nr.2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânarii sau comunicarii acestuia.

Coroborând aceste prevederi legale cu dispozitiile art.47 din O.G.nr.2/2001, în conformitate cu care dispozitiile ordonantei se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civila, instanta constata ca termenul de 15 zile se calculeaza potrivit disp.art.101 C.proc.civ.

Asadar, termenul se calculeaza pe zile libere, neintrând în socoteala nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârsit termenul.

Transpunând aceste principii în speta, instanta constata ca termenul în care petenta putea formula plângere contraventionala a început sa curga în data de 23.08.2010, zi care nu intra în calcul si s-a sfârsit în ziua de 07.09.2010, care de asemenea nu intra în calcul.

Ca atare, ultima zi în care petenta putea depune plângerea contraventionala este 08.09.2010, or conform plicului postal aflat la fila 11 în dosarul cauzei petenta a trimis plângerea prin posta la data de 07.09.2010, deci înainte de  împlinirea termenului.

În atare situatie devin de asemenea incidente si prevederile art.104 C.proc.civ., în conformitate cu care actele de procedura trimise prin posta instantelor judecatoresti se socotesc îndeplinite în termen numai daca au fost predate recomandat la oficiul postal înainte de împlinirea termenului.

În consecinta, constatând ca petenta a trimis prin posta plângerea contraventionala înainte de împlinirea termenului legal de 15 zile si având în vedere considerentele mai sus expuse, în temeiul prevederilor art.31 alin.1 din O.G.nr.2/2001, instanta va respinge exceptia tardivitatii  plângerii contraventionale  invocata de intimata prin întâmpinare, ca neîntemeiata.

Analizând materialul probator administrat în cauza instanta retine urmatoarele:

Prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria GJ  nr.0006699/23.07.2010  s-a dispus sanctionarea petentei cu amenda contraventionala în cuantum de 4500 lei pentru savârsirea contraventiei prevazute de art.20 din Legea nr.108/1999, retinându-se ca în data de 15.07.2010, ora 10.30, cu ocazia Campaniei  nationale privind controlul masurilor de îmbunatatire a modului de munca din domeniul contructiilor a fost controlat punctul de lucru dela Caminul si Cresa orasului T al firmei SC S SRL din ...

S-a consemnat ca inspectorii din cadrul ITM Gorj au efectuat fotografii cu ocazia controlului si au lasat înstiintarea nr.347/15.07.2010 în care petenta era chemata în data de 19.07.2010 ora 11.00 cu documentele precizate în înstiintare pentru încheierea procesului-verbal de control.

S-a consemnat ca înstiintarea a fost primita, semnând pentru primire, de lucratorul NCD, angajat al firmei, iar ulterior la data precizata în înstiintare reprezentantul legal al petentei nu s-a prezentat si nici nu a solicitat în scris ITM Gorj amânarea controlului pentru o alta data.

Procesul-verbal a fost întocmit în lipsa petentei.

Procedând la verificarea, potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, a legalitatii si temeiniciei procesului-verbal contestat, instanta retine, în ceea ce priveste legalitatea, ca  actul contestat cuprinde mentiunile prevazute de art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, nefiind incident vreunul din motivele de nulitate care se constata din oficiu de catre instanta de judecata.

De asemenea, instanta constata ca pentru fapta descrisa a fost stabilita în mod corect încadrarea în textele de lege indicate ca temei legal al constatarii si sanctionarii contraventiei, respectiv art.20 din Legea nr.108/1999, în conformitate cu care constituie contraventie împiedicarea, în orice mod, de catre un angajator, persoana fizica sau juridica, a inspectorilor de munca sa îsi exercite controlul în limitele prevazute la art. 6 si 19, fapta fiind sanctionata  cu amenda de la 45.000.000 lei la 90.000.000 lei.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanta apreciaza ca prezentul litigiu trebuie sa ofere garantiile procesuale recunoscute si garantate de articolul 6 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, ratificata de România prin Legea nr. 30/1994, care, în baza articolului 11 din Constitutia României, face parte din dreptul intern si are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentala.

Instanta are în vedere  faptul ca nu întreaga materie a contraventiilor din dreptul intern reprezinta o "acuzatie în materie penala", în sensul  autonom al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. O premisa contrara, în sensul ca natura "penala" are întreaga materie a contraventiilor, nefiind de conceput vreo distinctie din acest punct de vedere în interiorul unei materii cu caracter unitar, se loveste de cel putin doua contraargumente.

Primul are în vedere însasi modalitatea de analiza a Curtii Europene, care nu porneste niciodata - nici chiar în situatiile în care s-a mai confruntat cu ipoteze similare - de la premisa ca o anumita fapta contraventionala reprezinta o acuzatie în materie penala. Curtea procedeaza în mod necesar si invariabil la o analiza a cazului concret dedus judecatii, pentru clarificarea aplicabilitatii ratione materiae a art. 6 si subsecvent, a incidentei garantiilor instituite de acesta.

Aceasta analiza are loc prin aplicarea principiilor stabilite în cauzele Engel si altii împotriva Olandei si Oztürk împotriva Germaniei.

Pentru clarificarea continutului notiunii autonome de "acuzatie în materie penala ", necesara tocmai pentru a analiza realitatile procedurii în litigiu, Curtea a stabilit trei criterii si anume (a) calificarea faptei potrivit dreptului national, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sanctiunii.

În ceea ce priveste primul criteriu, în dreptul intern  derularea de  raporturi de munca cu încalcarea prevederilor Legii nr.108/1999 reprezinta o fapta contraventionala si nu penala. 

Însa în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului calificarea faptei în dreptul national al statului în cauza are o valoare formala si relativa, reprezentând doar un punct de plecare în analiza efectuata de Curte ( cauza Weber împotriva Elvetiei).

Ratiunea pentru care calificarea realizata de dreptul intern nu este una absoluta este prezentata de Curte în cauza Oztürk  împotriva Germaniei. Astfel, ar fi contrar obiectului si scopului art. 6, care garanteaza oricarei persoane dreptul la un proces echitabil, daca statelor le-ar fi permis sa excluda din câmpul de aplicare al art. 6 o întreaga categorie de fapte, pe motivul ca acestea ar fi contraventii.

Al doilea criteriu, natura faptei incriminate,  este considerat de Curte cel mai important ( cauza Jussila împotriva Finlandei), iar el presupune analiza alternativa a mai multor aspecte.

Astfel, un prim aspect analizat îl constituie sfera de aplicare a normei încalcate prin savârsirea faptei. În ipoteza în care textul normativ se adreseaza tuturor cetatenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special (de exemplu, militarilor în exercitiul functiunii, avocatilor tinuti sa respecte solemnitatea sedintei de judecata ori secretul profesional), atunci acesta este de aplicabilitate generala si art. 6 sub aspect "penal " devine incident ( hotarârea Bendenoun împotriva Frantei). Evident, aceasta nu exclude stabilirea unor conditii privind savârsirea faptei, calitatea persoanei (de exemplu, sofer sau contribuabil) sau alte aspecte ale raspunderii juridice, în masura în care norma îsi pastreaza caracterul de generala aplicare.

Verificând existenta acestui element în cauza, instanta constata ca Legea nr.108/1999 este un act normativ cu aplicabilitate generala, adresându-se tuturor persoanelor juridice care au calitatea de angajatori, iar ratiunea urmarita de legiuitorul român în incriminarea faptei retinute în sarcina petentei o constituie protejarea angajatilor împotriva abuzurilor angajatorilor.

Un al doilea element analizat de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului îl constituie caracterul represiv (punitiv) si disuasiv, iar nu reparator al masurii luate.

În cauza, sanctiunea aplicata are acest caracter, întrucât nu este menita sa acopere un prejudiciu material produs statului, ci are rolul de a sanctiona o anumita conduita apreciata de legiuitor ca prezentând pericol social pentru derularea raporturilor de munca.

În ceea ce priveste cel de-al treilea criteriu, natura si gravitatea sanctiunii, se  are în vedere maximul pedepsei prevazut de lege pentru fapta incriminata, deci sanctiunea la care faptuitorul s-ar fi putut expune, iar nu neaparat cea efectiv aplicata ( cauzele Campbell si Fell împotriva Marii Britanii sau Demicoli împotriva Maltei).

Fiind distincta de eventualele prejudicii produse prin savârsirea faptei, amenda contraventionala este o sanctiune pecuniara principala, un mijloc de constrângere având un caracter preventiv si sanctionator.

În aceste conditii, trebuie analizat cuantumul acesteia, Curtea statuând în cauza Oztürk  împotriva Germaniei ca o amenda, chiar într-un cuantum moderat, nu este de natura sa înlature de plano aplicabilitatea laturii penale a art. 6.

În prezenta cauza, petenta a fost sanctionat cu amenda contraventionala în cuantum de 4500, însa instanta are  în vedere faptul ca potrivit art.63 alin.2 C.penal, minimul amenzii penale îl constituie 150 lei, comparatie care  imprima severitate sanctiunii aplicate petentei.

Ultimele doua criterii formulate de Curtea europeana pentru identificarea notiunii autonome de "acuzatie în materie penala " sunt alternative, nu cumulative, îndeplinirea oricaruia dintre ele ducând la concluzia ca art. 6 sub aspectul laturii penale este aplicabil. Ca exceptie însa, abordarea cumulativa nu este exclusa atunci când analiza separata a celor doua criterii nu a fost suficienta pentru excluderea oricarui dubiu cu privire la natura faptei ce face obiectul cauzei ( hotarârea Bendenoun împotriva Frantei).

Ca atare, având în vedere criteriile analizate mai sus, instanta apreciaza ca faptele imputate petentei în prezenta cauza reprezinta o "acuzatie în materie penala".

Mai mult, Curtea a stabilit în cauza Blum contra Austria, hotarârea din 03.02.2005, ca în procedura de solutionare a unei plângeri împotriva modului în care petenta a fost sanctionata de catre inspectorii de munca, sunt aplicabile garantiile art.6 CEDO.

Consecintele calificarii faptei imputate petentei de catre instanta în prezenta cauza drept acuzatie în materie penala sunt acelea ca petenta se bucura de prezumtia de nevinovatie, iar sarcina probei incumba autoritatilor statului.

Însa niciuna dintre aceste garantii procesuale nu are un caracter absolut, deoarece limitele pâna la care functioneaza prezumtia de nevinovatie si continutul obligatiei autoritatilor de a suporta sarcina probei se raporteaza la specificul fiecarui caz în parte.

În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal si incluse în sfera abaterilor contraventionale, instanta de fata constata ca legiuitorul european  a admis faptul ca limitele de apreciere sub aspectul respectarii prezumtiei de nevinovatie sunt mult mai largi. Prezumtia de nevinovatie nu este una absoluta, ca de altfel nici obligatia acuzarii de a suporta întreaga sarcina a probei. Dat fiind ca analiza se plaseaza într-un domeniu în care numarul faptelor sanctionate este extrem de mare, Curtea Europeana a retinut ca aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enuntate ar duce la lasarea nepedepsite a multor contraventii si ar pune în sarcina autoritatilor ce aplica astfel de sanctiuni o povara excesiva si nejustificata, orientare jurisprudentiala dovedita prin  decizii de inadmisibilitate de tipul Falk împotriva Olandei.

O cauza semnificativa în jurisprudenta Curtii este Salabiaku împotriva Frantei, în care instanta europeana analizeaza limitele prezumtiei de nevinovatie prin raportare la instituirea de catre legislatiile nationale a unor prezumtii de drept ori prin folosirea de catre judecatorii nationali a prezumtiilor simple de fapt.

În aceasta cauza  instanta europeana a amintit faptul ca prezumtiile de fapt sau de drept opereaza în legile represive din toate sistemele juridice si ca ea nu interzice în principiu asemenea prezumtii. Cu toate acestea, exigentele unui proces echitabil impun statelor contractante ca, în materie penala, sa nu depaseasca cu privire la instituirea prezumtiilor de fapt sau de drept anumite limite si le foloseasca într-o maniera rezonabila, tinând cont de gravitatea faptei si cu respectarea dreptului la aparare al acuzatului.

De asemenea, Curtea a stabilit ca sarcina ei nu este aceea de a verifica compatibilitatea in abstracto a unei prezumtii legale sau simple cu prevederile Conventiei, ci de a determina daca aceasta a fost aplicata în concret reclamantului într-o maniera compatibila cu respectarea prezumtiei de nevinovatie (pentru ultimul aspect cauza Bouamar împotriva Frantei).

Prin urmare, Curtea statueaza ca instituirea unor prezumtii care opereaza  împotriva persoanei sanctionate si care au rolul de a inversa sarcina probei, nu sunt incompatibile de plano cu respectarea prezumtiei de nevinovatie.

Nu trebuie uitat  ca, în dreptul nostru contraventional, procedura solutionarii unei cereri privind o plângere contraventionala este reglementata în mare parte de Codul de procedura civila (art.47 din O.G.nr.2/2001) si ca procesul-verbal de contraventie  este un act administrativ, astfel încât unele elemente ale principiului prezumtiei de nevinovatie  nu trebuie absolutizate, existând posibilitatea, cu respectarea cerintei proportionalitatii mijloacelor folosite cu scopul legitim urmarit, sa functioneze si alte prezumtii de drept si de fapt, chiar si în favoarea organului constatator (cauza Blum împotriva Austriei).

Este unanim acceptat astfel ca procesul-verbal de contraventie întocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatari beneficiaza de o prezumtie  relativa de legalitate si veridicitate, urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. În aceste conditii, cum prezumtia poate fi rasturnata, nu este în nici un fel încalcat dreptul contravenientului la aparare si la un proces echitabil. De altfel, C.E.D.O. a stabilit ca folosirea prezumtiilor nu este contrara jurisprudentei sale.

Transpunând aceste principii în speta, instanta constata ca petenta are dreptul la un proces echitabil, conform art.31-36 din O.G.nr.2/2001, în cadrul caruia sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce argumente pentru dovedirea împrejurarii ca situatia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfasurare a evenimentelor, iar sarcina instantei de judecata este de a respecta limita proportionalitatii între scopul urmarit de autoritatile statului de a nu ramâne nesanctionate actiunile antisociale prin impunerea unor conditii imposibil de îndeplinit si respectarea dreptului la aparare al persoanei sanctionate contraventional.

Agentul constatator al intimatei a încheiat procesul-verbal în urma constatarii personale a savârsirii contraventiei, asa cum rezulta din  procesul-verbal de control seria GJ nr.0006699/23.07.2010 (fila 16), iar  prezumtia de veridicitate a procesului-verbal de contraventie contestat este întarita prin înscrisurile depuse de intimata la dosar si conduita procesuala a petentei.

Astfel, cum de altfel nici petenta nu contesta, aceasta a fost înstiintata cu ocazia controlului din data de 15.07.2010 sa se prezinte în data de 19.07.2010, ora 11.00 la sediul  ITM Gorj cu documentele mentionate în înstiintare, înscris care a fost comunicat petentei prin intermediul angajatului NCD, care a semnat în acest sens (fila 20).

Coroborând acest înscris cu fotografiile atasate de intimata la dosar, precum si cu recunoasterea implicita a petentei din plângere în sensul neprezentarii documentelor, instanta constata ca starea de fapt  descrisa de agentul constatator în actul contestat corespunde realitatii.

Sustinerea petentei în sensul ca a fost în imposibilitate de a prezenta documentele întrucât administratorul societatii a fost plecat din localitate este apreciata de instanta putin credibila, nefiind dovedita de aceasta cu niciun mijloc de proba.

Mai mult, în situatia ipotetica în care doar administratorul firmei ar fi avut acces la documentele mentionate în înstiintare si acesta a fost în imposibilitate de a se prezenta, petenta avea posibilitatea înstiintarii ITM despre imposibilitatea prezentarii la data stabilita sau  posibilitatea solicitarii de a se amâna data controlului.

Neprocedând în niciuna din aceste modalitati, instanta apreciaza ca petenta cu rea credinta a încercat sa se sustraga controlului efectuat de catre intimata.

Retinând astfel, instanta are în vedere ca nici macar ulterior, în cursul cercetarii judecatoresti, petenta nu a prezentat documentele mentionate în înstiintare, cum ar fi rezultatele verificarilor periodice ale echipamentelor de munca, planul de securitate si sanatate în munca pe santierele temporare sau mobile, fisele individuale de intruire în domeniul SSM, necesarul de dotare a lucratorilor cu EIP si nu a facut dovada ca aceste documente erau întocmite la data controlului, ceea ce ar fi reprezentat un element al bunei credinte pe care o invoca în aparare.

De asemenea, instanta observa ca într-adevar agentul constatator a acordat petentei un ragaz suficient chiar si dupa data stabilita pentru prezentarea documentelor,  procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei fiind întocmit ulterior datei de 19.07.2010, respectiv în data de 23.07.2010.

Fata de reaua credinta de care a dat dovada petenta,  astfel cum a fost retinuta mai sus, atitudine care sporeste gradul de pericol social al faptei, instanta apreciaza  ca la stabilirea sanctiunii  au fost avute în vedere dispozitiile art.4 alin.5 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor,  în sensul ca sanctiunea stabilita este  proportionala cu gradul de pericol social al faptei savârsite, proportionalitatea  între fapta comisa si consecintele comiterii ei fiind una dintre cerintele impuse prin jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului în materia aplicarii oricaror masuri restrictive de drepturi,  în cauze precum Handyside împotriva Marii Britanii si Muller împotriva Elvetiei.

Instanta apreciaza totodata ca prin aplicarea minimului amenzii contraventionale prevazute de lege-4500 lei, în împrejurarile în care fapta a fost comisa, descrise mai sus, agentul constatator a dat suficienta relevanta circumstantei atenuante constând în aceea  ca petenta nu a mai fost sanctionata contraventional anterior pentru o abatere similara.

Pentru aceste considerente, pe fond, instanta va respinge plângerea contraventionala ca neîntemeiata, retinând legalitatea si temeinicia actului contestat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Respinge exceptia tardivitatii plângerii contraventionale, invocata prin întâmpinare, ca neîntemeiata.

Pe fond, respinge plângerea contraventionala formulata de petenta SC SSRL, cu sediul în .... în contradictoriu cu intimata ITM , cu sediul în ......... împotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria GJ nr.0006699/23.07.2010, ca neîntemeiata.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica din  25.11.2010 la Judecatoria Tg-Jiu.

Presedinte,   Grefier,

Red./Tehn.AG

4 ex./27.12.2010

1

Domenii speta

Spete similare