Plângerea Contravenţională

Prin plângerea contravenţională înregistrată la Judecătoria R petentul PI a contestat procesul-verbal de constatare a contravenţiei nr.11/09.10.2012 emis de CJ, prin care i s-a aplicat o amendă în valoare 3.000 lei, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa să anuleze procesul verbal sus-menţionat, întrucât clădirea supusă controlului din data de 09.10.2012 este o construcţie anexă în varianta parter care se află în planul vechi de amplasament şi delimitare a imobilului, document pe care-l are în posesie.

Clădirea a fost adăpost pentru animale şi depozit produse agricole, având caracter agrozootehnic, iar categoria de importantă a clădirii, conform disp. Legii 50/1991 este „D” – importanţă redusă.

Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii contravenţionale şi menţinerea procesului verbal de constatare a contravenţiei.

Prin sentinţa civilă nr.997/19.03.2013, Judecătoria R a admis în parte plângerea formulată de petentul PI şi a dispus înlocuirea amenzii aplicate cu sancţiunea avertisment, reţinându-se în sarcina sa că a efectuat o construcţie – anexă din BCA construită urmare a demolării fostei anexe, din lemn, fara a detine autorizaţie de construire.

Situaţia de fapt rezultată din cuprinsul procesului verbal este confirmată de către petent prin plângere, acesta recunoscând fapta şi solicitând reindividualizarea sancţiunii în sensul înlocuirii amenzii cu avertisment, avându-se în vedere situaţia de fapt concretă, respectiv faptul că a înlocuit pereţii vechi de la o anexă a casei, care erau din chirpici cu BCA, dar nu a schimbat structura şi forma anexei.

Astfel, luând în considerare împrejurările săvârşirii faptei, persoana contravenientei, vârsta acestuia 83 ani şi gradul redus de pericol social al faptei şi urmările acesteia instanţa de fond a considerat că scopul preventiv şi educativ pe care trebuie să-l aibă orice sancţiune poate fi atins şi prin aplicarea unei sancţiuni mai puţin severe, în speţă avertismentul.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs recurentul pârât, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei recurate, iar pe fond respingerea plângerii contravenţionale, considerând că prima instanţa nu a avut în vedere dispoziţiile legii cadru în materie, respectiv Legea nr.50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată

Examinând sentinţa civilă recurată, potrivit motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu, Tribunalul a constatat că recursul este fondat, din următoarele considerente:

Prin procesul verbal de contravenţie nr.11/09.10.2012 emis de intimat i s-a aplicat petentului amendă contravenţională în cuantum de 3.000 lei, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art.26 alin.3 din Legea 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, reţinându-se în sarcina sa că a efectuat o construcţie – anexă din BCA construită urmare demolării fostei anexe, din lemn, fara a deţine autorizaţie de construire.

De asemenea, procesul verbal, fiind un act administrativ, încheiat de un funcţionar învestit cu exerciţiul autorităţii de stat, în limitele competenţelor conferite de lege şi, constatând o stare de fapt percepută personal, se bucură de prezumţia de temeinicie care poate fi răsturnată de petent prin probă contrară. O asemenea probă, într-adevăr, nu a fost făcută în cauză.

Tribunalul a observat că lucrările efectuate de către reclamant, după cum a reţinut şi instanţa de fond, nu sunt dintre cele exceptate de la obţinerea autorizaţiei de construire, fiind vorba despre înlocuirea unor ziduri de lemn cu ziduri din BCA, lucrări care nu se încadrează în categoria reparaţiilor ce se pot realiza fără autorizaţie de construire.

Potrivit dispoziţiilor art.26 alin.1 din Legea nr.50/1991, „Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să fie considerate infracţiuni: a) executarea sau desfiinţarea, totală ori parţială, fără autorizaţie a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepţia celor menţionate la lit. b), de către investitor şi executant,” şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 la 100.000 lei.

Alineatul (6) al aceluiaşi articol prevede că, „În condiţiile prezentei legi nu se aplică sancţiunea avertisment”.

Aşadar, cu neobservarea dispoziţiilor art.26 alin.6 din Legea nr.50/1991, instanţa de fond a înlocuit sancţiunea amenzii cu sancţiunea avertismentului.

Tribunalul, având în vedere criteriile de individualizare ale sancţiunii prevăzute de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, respectiv limitele sancţiunii prevăzute de actul normativ, gradul scăzut de pericol social al faptei, persoana contravenientului cu vârstă înaintată, poziţia sinceră a acestuia, dar şi imposibilitatea de a înlocui sancţiunea amenzii cu avertismentul, a redus sancţiunea amenzii, de la suma de 3.000 lei, la suma de 1.000 lei, reprezentând minimul prevăzut de lege pentru contravenţia săvârşită. 

Domenii speta

Spete similare