Plângere contravenţională

Obiect: plângere contravenţională

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 599/03.03.2011

Prin plângerea contravenţională înregistrată la această instanţă, petenta SC X. SRL Vânători-Neamţ a solicitat, în contradictoriu cu Inspectoratul Teritorial de Muncă Neamţ, anularea procesului verbal de contravenţie seria NT nr. xxxxxx/10.06.2010, prin care a fost sancţionată contravenţional cu amendă în cuantum de 6000 lei, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii, coroborat cu art. 276 alin. 1 lit. e din acelaşi act normativ, constând în aceea că, în urma controalelor efectuate în data de 07.06.2010 şi 10.06.2010, s-a constatat că petenta a primit la muncă pe numiţii T.V. şi D.C., care prestau activitate de la data de 02.06.2010, fără a avea încheiate contracte individuale de muncă în formă scrisă, anterior derulării raporturilor de muncă.

În motivarea plângerii, petenta arată că sancţiunea aplicată este netemeinică şi nelegală, nu se face vinovată de săvârşirea contravenţiei reţinute în sarcina sa, întrucât nu a primit la muncă pe niciuna din persoanele indicate de agentul constatator, numitul T.V. fiind tatăl administratorului societăţii, agentul constatator a constatat evenimente dintr-o perioadă anterioară controlului, şi nu prin propriile simţuri, ci pe baza unei adrese emise tendenţios de organele de poliţie, în sfârşit că s-a aplicat amendă contravenţională într-un cuantum ce depăşeşte maximul prevăzut de lege.

În dovedire, a ataşat la dosarul cauzei în copie procesul verbal de contravenţie contestat, iar în completare a solicitat administrarea probei testimoniale.

Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea plângerii, ataşând în apărare la dosar înscrisuri.

La propunerea petentei, a fost audiat martorul T.V., declaraţia acestuia fiind consemnată la dosarul cauzei.

Plângerea contravenţională este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru şi a timbrului judiciar în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 şi art. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi susţinerile părţilor, instanţa reţine următoarele:

În fapt, la data de 10.06.2010, petenta SC X. SRL Vânători-Neamţ , reprezentată legal prin administrator T.C., a fost sancţionată contravenţional cu amendă în cuantum de 6000 lei, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 16 alin. 1 coroborat cu art. 276 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii.

Pentru a dispune sancţionarea petentei, agentul constatator a reţinut că în urma controalelor efectuate în data de 07.06.2010 şi 10.06.2010, s-a constatat că petenta a primit la muncă pe numiţii T.V. şi D.C., care prestau activitate de la data de 02.06.2010, fără a avea încheiate contracte individuale de muncă în formă scrisă, anterior derulării raporturilor de muncă.

În drept, având în vedere dispoziţiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanţa este datoare să verifice legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de contravenţie.

În ceea ce priveşte legalitatea procesului-verbal evocat, instanţa reţine că acesta a fost legal întocmit, fiind evidenţiate în cuprinsul său, toate elementele prevăzute de art. 17 alin. din OG nr. 2/2001, care pot fi analizate şi din oficiu.

Susţinerile petentei cum că s-a aplicat amendă contravenţională într-un cuantum ce depăşeşte maximul prevăzut de lege nu pot fi primite, se poate observa că intimatul a aplicat amenda minimă de 3000 lei pentru fiecare persoană identificată, deci un cuantum de 6000 lei, conformându-se dispoziţiilor art. 276 alin. 1 lit. e din Codul Muncii.

Analizând cel de-al doilea aspect propus de prevederile art. 34 alin. 1, se constată că procesul-verbal atacat nu îndeplineşte condiţiile de temeinicie pentru sancţionarea în mod valabil a contravenientei, după cum urmează:

 În primul rând, instanţa reţine că petenta beneficiază de garanţiile consacrate de prevederile art. 6 C.E.D.O., relative la dreptul la un proces echitabil.

În al doilea rând, astfel cum s-a stabilit în cauza Anghel împotriva României, jurisprudenţa curţii de contencios european al drepturilor omului fiind obligatorie pentru statele semnatare ale Convenţiei, pentru stabilirea faptului dacă o faptă are sau nu natură penală ( în vederea atragerii garanţiilor şi drepturilor corespunzătoare în favoarea persoanei care a săvârşit-o ), există trei criterii alternative:

-calificarea faptei în dreptul intern;

-natura faptei incriminate;

-natura şi gravitatea sancţiunii aplicate.

În dreptul românesc, domeniul contravenţional este unul situat în afara dreptului penal, dar cum, potrivit Curţii de la Strasbourg, acest prim criteriu are doar o valoare relativă, urmează a fi analizate celelalte două, pentru lămurirea caracterului sancţiunilor contravenţionale, prin prisma art. 6 din Convenţie.

Referitor la natura faptei incriminate, aceasta, pentru a fi calificată ca fiind penală, norma de incriminare trebuie să se adreseze tuturor, având o aplicabilitate generală, nu doar unui grup restrâns de persoane.

Ultimul criteriu, respectiv natura şi severitatea sancţiunii, este îndeplinit când sancţiunea are un caracter preventiv şi sancţionator, indiferent de cuantumul amenzii, dacă ea nu este destinată acoperirii unui prejudiciu, ci vizează prevenirea săvârşirii altor fapte şi sancţionarea făptuitorului.

Mergând pe linia de raţionament a Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţa reţine că primul şi cel de-al doilea criteriu, menţionate în cele ce preced, nu sunt aplicabile speţei de faţă ( primul, evident, deoarece contravenţia în dreptul intern, se apropie cel mai mult de procedura civilă, iar cel de-al doilea, întrucât normele de incriminare, respectiv Codul Muncii, se adresează unui grup restrâns de persoane, format din indivizi cu o anumită calitate, anume aceea de angajatori ).

Totuşi, potrivit ultimului criteriu, fapta petentei SC X. SRL  poate fi asimilată uneia penale, în sensul  evocat, având în vedere faptul că sancţiunea aplicată, respectiv amendarea cu suma de 6000 lei, are un caracter deopotrivă sancţionator şi preventiv, nefiind destinată acoperirii vreunui prejudiciu.

Aşa fiind, contravenienta beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, pe care nu poate fi obligată să o răstoarne, sarcina probei revenind instituţiei al cărei angajat este agentul constatator, respectiv intimatului ITM Neamţ.

Sub acest aspect, se reţine că procesul-verbal, beneficiind de o prezumţie relativă de autenticitate şi veridicitate, face dovada deplină a celor reţinute prin propriile simţuri de agentul constatator. Relativ la prezumţiile evocate, instanţa aminteşte că, potrivit jurisprudenţei instanţei de contencios european al drepturilor omului, ar fi lipsit de logică să le fie recunoscut statelor parte la Convenţie dreptul de a învesti organe administrative cu competenţa de sancţionare a unor fapte minore (a se vedea in acest sens cauza Lauko împ. Slovaciei, hotărâre din 2 septembrie 1998, § 64), fiind conformă Convenţiei procedura de aplicare şi executare a unei sancţiuni contravenţionale pe baza unui act necontestat în faţa unei instanţe, având implicit şi valoare probatorie, iar în momentul formulării unei contestaţii judiciare împotriva unui alt act de acelaşi gen, acordarea unei relevante probatorii acestuia sa contravină CEDO.

Pe de altă parte, vinovăţia contravenientei trebuie demonstrată dincolo de orice dubiu rezonabil; altfel spus, orice dubiu profită acesteia.

Aşa fiind, instanţa reţine, în raport de probatoriul administrat, că situaţia de fapt inserată în procesul-verbal nu este susceptibilă de a face dovada unei atari vinovăţii, astfel:

După cum rezultă din depoziţia martorului T.V. (fila 48 din dosar), tatăl administratorului T.C., acesta locuieşte în aceiaşi curte şi clădire în care societatea îşi are sediul, nu a prestat în luna iunie niciun fel de activitate la firma fiului său, iar declaraţia de care agentul constatator se prevalează a dat-o sub presiunea şi la dictarea organelor de poliţie. A mai declarat martorul că numitul D.C. este bolnav şi pensionar şi că nici acesta nu a lucrat niciodată la SC X. SRL.

Mai înainte de toate, instanţa reţine însă că pretinsa contravenţie nu a fost constatată de agentul constatator prin propriile simţuri, ci pe baza unei sesizări a Poliţiei Oraşului nr. 943/P/03.06.2010, prin care se sesiza că cei doi, respectiv T.V. şi D.C., la data de 02.06.2010 prestau activităţi la firma petentă.

Urmare a acestei sesizări şi pe baza declaraţiilor date de cei doi în faţa organelor de poliţie, a fost încheiat procesul verbal de contravenţie.

Declaraţiile date de T.V. şi D.C. la Poliţia Oraşului în legătură cu un pretins furt, în urma căruia s-a efectuat perchiziţie la domiciliul acestora, nu pot avea valoare probatorie şi nu fac dovada, dincolo de orice dubiu rezonabil, că petenta i-a primit la muncă fără încheierea contractelor de muncă în formă scrisă, anterior derulării raporturilor de muncă, pe de o parte întrucât acestea nu au fost date în condiţii de legalitate, potrivit cu dispoziţiile CPC, pentru a putea fi avută în vedere ca generatoare de consecinţe juridice, în calitate de materializare a probei testimoniale, iar pe de altă parte,  declaraţia numitului D.C. nu poate fi primită cu atât mai mult cu cât acesta suferă de anumite afecţiuni psihice precum „tulburare organică de personalitate”, aşa cum rezultă din cuprinsul actului medical ataşat la dosarul cauzei de petentă.

În raport de considerentele expuse, se reţine faptul că situaţia de fapt nu corespunde realităţii obiective, astfel încât vinovăţia contravenientei nu este dovedită dincolo de orice dubiu rezonabil, procesul-verbal atacat fiind, în acest caz, netemeinic, urmând a fi anulat şi exonerată petenta de obligaţia de plată a amenzii.

În virtutea principiului disponibilităţii, instanţa va luat act nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare