Validare poprire rate de leasing. Nerespectarea termenului de 3 luni de formulare a cererii

Sentinţă civilă 2235 din 08.10.2013


Prin  cererea  de  chemare  în  judecată  creditorii  xxxxxxxxxxxxx  în  contradictoriu  cu  terţul  poprit  Primăria  B  şi  debitorul  S  M  au  solicitat  validarea  popririi  înfiinţată  de  BEJ xxxxxxxxxx  la data  de  03.04.2013  asupra  sumelor  datorate  de  terţul poprit  debitorului.

In  fapt,  în motivarea  cererii, creditorii  au  arătat  că, la  data  de  12.02.2013  s-a  formulat  cerere de executare  silită  împotriva  debitorului  S  M în vederea  recuperării  sumei  de  91.071,53  lei  pe  care  le-o  datorează  conform  contractului  de  leasing  nr.9030709/070018  şi  în  vederea  reintrării în  posesia  autovehiculului  marca  SEAT  TOLEDO, număr  înmatriculare B 45 YIW .

 Cererea a  fost  înregistrată  pe  rolul  Biroului  Executorilor  Judecătoreşti  xxxxxxxx  formând  dosarul de executare  silită  nr. xxxxxxxx

 Ulterior,  în data  de  3.04.2013 executorul  judecătoresc a  emis  către  Primăria  B  o  ordonanţă  de  înfiinţare a popririi asupra  sumelor datorate  de  către  debitorul  S  M  până  la  îndeplinirea  obligaţiei  ce  se  execută  silit, respectiv  până la  concurenţa  sumei  de  98.606,53  lei  din  are  91.071,53  lei reprezintă contravaloarea  ratelor de  leasing  restante, a  ratelor  prime de  asigurare Casco  restante,  valoarea  estimativă a  cheltuielilor  de executare  la  contractul  de  leasing nr. xxxxxxxxx şi  7535  lei  reprezentând  cheltuieli  de  executare.

S-a  mai  arătat  că  Primăria  B  nu a  dat  curs  adresei  şi  drept  urmare  nu a  procedat  la  virarea  sumelor  poprite  în contul Biroului  Executorilor  Judecătoreşti .

 Astfel,  terţul  poprit  avea  obligaţia  conform art.456  alin.1  lit. a  şi  b),  a  în termen de  15  zile de la  primirea  ordonanţei  de  înfiinţare  a popririi sau  pentru  sumele  datorate  în viitor  de  la  scadenţa  acestora,  să  consemneze  sumele de bani  şi să  trimită  dovada  executorului  judecătoresc, confirmând  înfiinţarea  popririi .

Mai  mult  decât  atât  terţul  poprit  Primăria  B a  încălcat  şi prevederile  art.  460  alin.1  întrucât  nu a  consemnat  la  dispoziţia  executorului  judecătoresc  suma  urmăribilă,  ci le-a  eliberat  debitorului  S  M.  Subliniază  faptul  că cel  ce stabileşte cuantumul  sumelor  urmărite  este  executorul  judecătoresc.

In drept  şi-a  întemeiat cererea  pe  disp.art.452 -  460  C.p.c.  de la 1865.

In dovedirea  cererii a  solicitat  proba  cu  înscrisuri, sens  în care a depus  la dosar  adresa  de  înfiinţare a  popririi,  dovada  de  comunicare , proces  verbal  de  stabilire a  onorariului  şi a  cheltuielilor  de  executare ,  contract  de  leasing  financiar.

Cauza a  parcurs  procedura  de  verificare  şi regularizare a  cererii de chemare  în  judecată  conform art. 200 NCPC.

Terţul poprit  a  formulat  întâmpinare (  fila  19)  prin care  a  arătat că este de  acord în  parte  cu acţiunea  şi cu obligarea  debitorului  S  M la  plata sumei  de  98.606,53  lei,  reprezentând  contravaloarea  ratelor  de  leasing  restante, a  ratelor  prime de asigurare  Casco  restante,  valoarea  estimată a  cheltuielilor  de executare  a  contractului  de  leasing  şi  7535  lei  cheltuieli de executare , precum şi a  cheltuielilor de  judecată.

In motivarea  întâmpinării,  terţul poprit a  arătat  că, în mod  neîntemeiat  s-a  susţinut  că  nu a  dat  curs adresei  de  înfiinţare a  popririi  şi  că  în realitate  debitorul  S  M  are  calitatea  de  viceprimar  al  com.  B , iar  în această calitate a  intrat în posesia  actelor de executare înainte de  creditori  terţului  poprit  şi a  omis transmiterea  acestora  Serviciului  Contabilitate pentru înfiinţarea  popririi  pe  salariu  şi ca atare  termenul a  fost depăşit.

In  concluzie,  terţul poprit  este de  acord cu  înfiinţarea  popririi .

In drept şi-a  întemeiat  cererea  pe disp.art.  150, 205,  249  şi art.269  alin.1  şi 2  C.p.c.

 A  solicitat  administrarea  probei  cu  acte.

Debitorul  nu a  formulat  întâmpinare  în termenul  prevăzut  de art.  201  alin.1  NCPC  şi redus de  instanţă, conform art.  201  alin.5  NCPC la  10  zile , însă a  formulat  o  cerere după  primul  termen de  judecată, prin care a arătat  că i s-a pus  deja  poprire pe salariu  începând cu  data  de  09.09.2013.

S-a  ataşat  şi  dosarul  de executare în copie.

Din analiza  actelor  şi  lucrărilor  dosarului,  instanţa reţine  următoarele:

Creditorii  au  formulat  cerere  de  executare  silită  faţă de  debitor  la  data  de  12.02.2013,  formându-se  dosarul de  executare xxxxxxxxx  al  BEJ xxxxxxxxxxxxxxx.

Faţă de  data  formulării  cererii de executare, instanţa  constată  că  aplicabile  în cauză  sunt  dispoziţiile  Codului de Procedură  Civilă de la  1865, în temeiul art. 3  din Legea  72/2012  şi  art.25  alin.1  NCPC  în vigoare la  data promovării  prezentei  cereri .

 Astfel,  în  cauză  este  incident  art.  460  alin.1  C.p.c.  de  la  1865, conform  căruia  dacă  terţul poprit  nu-şi  îndeplineşte  obligaţiile  ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv  în cazul  în care, în loc  să consemneze  suma urmăribilă  a  liberat-o  debitorului  poprit, debitorul  sau  organul  de executare, în  termen de  3  luni de la  data când  terţul  poprit  trebuia  să  consemneze sau  să  plătească  suma  urmăribilă, poate sesiza  instanţa  de executare, în vederea validării  popririi .

 Or, termenul de  3  luni  prev. de art.460  alin.1  C.p.c.  este  un  termen  imperativ  ( preemtoriu) legal,  fix  şi  absolut, a cărui  nerespectare  atrage  sancţiunea  decăderii, în acest  sens  pronunţându-se  şi  decizia  nr.7/2013 a  ICCJ  în recursul  în  interesul  legii .

 După  cum se  poate constata  în  cauză  adresa  de  înfiinţare a  popririi a  fost  comunicată  la  data  de  08.04.2013, însă  doar  terţului  poprit  Primăria  B, în  timp ce pe  numele  debitorului  nu  a  fost expediată nicio adresă  de  înfiinţare  a  popririi .

Admiţând că respectiva adresă a fost  comunicată Primăriei  B pentru  că  debitorul  avea  calitatea de  viceprimar  şi  s-a  dorit  expedierea adresei de  înfiinţare  poprire la  locul de  muncă, instanţa  constată  că,  nici  în aceste  condiţii  nu se poate considera  că această comunicare este  legală , deoarece  nu a  fost  respectat  termenul  de  3  luni prev. de  art.460 alin.1  din  C.p.c. de  la  1865 .  Astfel,  se  poate  observa  că acest  termen a  fost încălcat  deoarece  adresa  de  înfiinţare a popririi a  fost  înmânată la data  de  09.04.2013  iar  creditorii  au  sesizat  instanţa  la  data  de  19.08.2013 , aşa  cum  de  altfel  se  arată  chiar  de  creditori  în răspunsul  la  întâmpinare (fila  33).

 Or, conform  deciziei  nr.7/2013 a  ICCJ, pronunţată  în recursul  în  interesul  legii termenul de 3  luni  prev. de  art. 460 alin.1 C.p.c.  este  un termen  legal,  imperativ  şi absolut .

In  consecinţă,  instanţa a  invocat  excepţia  tardivităţii  la  termenul  din  08.10.2013 ,  excepţie pe  care  faţă de considerentele  ce  preced,  instanţa  o  priveşte  ca fiind  întemeiată.

Faţă  de  aceste  motive,  instanţa  va respinge  cererea  ca fiind  tardiv  formulată  şi pe  cale  de  consecinţă, în conformitate  cu  art. 460  alin.2 C.p.c. de la  1865  va desfiinţa  poprirea  înfiinţată  de executorul judecătoresc în dosarul  de executare  al  BEJ xxxxxxxxxxxxxx prin  adresa  emisă la  data  de  03.04.2013 vizând  pe  debitorul  S  M.

Domenii speta