Pedepsirea unor furturi la plângerea prealabilă art. 210 Cod penal ,art.180,193 Cod penal

Obiect: art. 210 Cod penal ,art.180,193 Cod penal.

Sentinţa penală nr. 337/09.11.2009

Deliberând asupra cauzei penale , aflată pe rolul Judecătoriei, privind pe inculpatul X., trimis în judecată în stare de libertate, arestat ulterior în altă cauză, pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe, furt între rude şi ameninţare, prevăzute de art. 180 alin. 11, 210, 193 CP, cu aplicarea art. 33 lit. a, 37 lit. a şi 61 CP, constată următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătorie, efectuat în dosarul de urmărire penală, s-au reţinut următoarele:

1. În luna septembrie 20xx, inculpatul, liberat condiţionat din executarea unei pedepse privative de libertate, a revenit în domiciliul comun, unde a început să se manifeste violent, datorită faptului că soţia sa, Y., a refuzat să mai convieţuiască cu el. Astfel, în cursul nopţii de 17-18 septembrie, inculpatul a lovit-o pe soţia sa cu pumnii, aceasta din urmă, împreună cu fiica sa, părăsind domiciliul.

2. Când Y. a revenit în domiciliu, în data de 19.09.20xx, a constatat de inculpatul i-a sustras mai multe bunuri, în principal hainele şi rechizitele de şcoală ale minorei. Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 400 lei, pentru acest aspect.

3. În cursul zilei de 21.09.20xx, inculpatul a adresat ameninţări cu moartea, cu acte de violenţă şi cu incendierea bunurilor, părţilor vătămate P. şi Z., care locuiesc în apropierea sa. Acesta le-a reproşat faptul că au găzduit pe soţia şi fiica sa, luându-le apărarea şi amestecându-se astfel în viaţa sa de familie.

Situaţia de fapt expusă în rechizitoriu se probează cu: plângeri şi declaraţii părţi vătămate, declaraţiile martorilor T., U., W., R., Q., P., O., N., M., proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţie inculpat, declaraţiile martorilor T., U., W., R., P., O., N., M., declaraţii părţi vătămate, înscrisuri.

La termenul din data de 15.10.2009, instanţa a formulat din oficiu cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor, în sensul reţinerii şi a dispoziţiilor art. 37 lit. b CP, cerere pusă în discuţia părţilor.

Analizând, cu precădere, o atare cerere, instanţa reţine că faptele pentru care inculpatul este judecat s-au petrecut în perioada toamnei 2008. Astfel cum rezultă din fişa de cazier judiciar a inculpatului ( fila 26 ), acesta a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 18 ani, prin sentinţa penală nr. x/24.0x.198x a Tribunalului ( filele 140-145 ), definitivă prin decizia Curţii de Apel, nr. xxxx/10.0x.198x, fiind arestat la 23.11.198x şi liberat condiţionat la 29.xx.20xx, cu un rest de 2184 de zile. Astfel cum reiese din referatul întocmit de BEP a Tribunalului, durata pedepsei s-a împlinit la data de 22.xx.20xx ( fila 145 verso ).

Potrivit art. 37 lit. b CP, există recidivă pentru persoana fizică, când după executarea unei pedepse cu închisoarea mai mari de 6 luni ( … ), cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. În raport de atare reglementare şi de aspectele evocate în cele ce preced, instanţa reţine că cererea formulată din oficiu este întemeiată, fiind îndeplinite condiţiile precizate, urmând ca, în temeiul art. 334 CPP, să o admită, şi să reţină în încadrarea juridică a faptelor, şi dispoziţiile relative la recidiva postexecutorie.

Instanţa mai reţine faptul că, la termenul din data de 15.10.2009, partea vătămată Y., atât în nume propriu, cât şi pentru partea vătămată minoră K., pe care o reprezintă, şi inculpatul au declarat că doresc să se împace, părţile vătămate precizând că nu au pretenţii civile faţă de inculpaţi.

 În raport de aceste declaraţii, în virtutea dispoziţiilor art. art.11 pct.2 lit. b rap. la art.10 lit. h C.P.P., instanţa va dispune încetarea procesului penal faţă de inculpaul X., pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe şi furt între rude, prevăzute de art.180 al.11 C.P. şi 210 CP, cu aplicarea art. 33 lit. a CP şi art. 37 lit. a şi b CP, urmând a lua act de renunţarea părţilor vătămate la pretenţiile civile.

Pentru pronunţarea unei atari soluţii au a fi luate în considerare dispoziţiile art. 132 alin. 1 CP, conform cărora împăcarea părţilor în cazurile prevăzute de lege, înlătură răspunderea penală şi stinge şi acţiunea civilă, şi alin. 2, potrivit cărora împăcarea este personală şi produce efecte numai dacă intervine până la rămânerea definitivă a hotărârii.

Prevederile evocate urmează a fi coroborate cu cele ale art. 180 alin.4 şi art. 210 alin. 2 CP, ce statuează că împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

De asemenea, instanţa va avea în vedere şi decizia nr. XXVII/2006 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a admis recursul în interesul legii cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 alin. 1 lit. h teza a II-a CPP, referitoare la exprimarea acordului de voinţă al părţilor de a se împăca, în cazurile prevăzute de lege, dispunându-se: „Încetarea procesului-penal în cazul infracţiunilor pentru care împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, poate fi dispusă de instanţă numai atunci când aceasta constată nemijlocit acordul de voinţă al inculpatului şi al persoanei vătămate de a se împăca total, necondiţionat şi definitiv, exprimat în şedinţa de judecată de aceste părţi, personal sau prin persoane cu mandat special, ori prin înscrisuri autentice”.

În ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunilor de ameninţare, coroborând probele administrate pe parcursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

În cursul zilei de 21.09.20xx, inculpatul a adresat ameninţări cu moartea, cu acte de violenţă şi cu incendierea bunurilor părţilor vătămate P. şi Z..

Faptele se probează cu declaraţiile celor două părţi vătămate, care au menţionat că vorbele inculpatului, determinate de indignarea acestuia decurgând din credinţa sa că părţile vătămate au ingerat în viaţa sa familială, prin adăpostirea soţiei şi fiicei sale, le-au produs o stare vădită de panică şi frică ( filele 10, 11 d.u.p., şi 30, 125 dosar instanţă ).

Declaraţiile acestora se coroborează cu depoziţiile martorilor W. ( fila 14 d.u.p. şi 125 dosar instanţă ); R. ( fila 15 d.u.p. şi 128 dosar instanţă ); Q. ( fila 15 d.u.p. ); P. ( fila 17 d.u.p., 129 dosar instanţă ); M. ( fila 19 d.u.p., 132 dosar instanţă ); N. ( fila 20 d.u.p. şi 131 dosar instanţă ), care au confirmat alegaţiile părţilor vătămate faţă de faptele inculpatului.

Declaraţiile inculpatului, atât din timpul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti, urmează a fi îndepărtate din ansamblul probator, întrucât nu au concludenţă în cauză, din moment ce nu se coroborează cu nicio altă probă administrată, întrucât acesta nu a recunoscut săvârşirea faptelor.

În drept, faptele inculpatului X., de a adresa, la data de 21.09.20xx, părţilor vătămate P. şi Z., ameninţări cu moartea, cu violenţe fizice şi incendierea bunurilor, fapte care le-au alarmat pe acestea din urmă, întrunesc elementele constitutive a două infracţiuni de ameninţare, prevăzute de art. 193 CP.

Elementul material al laturii obiective îl constituie acţiunea acestuia de ameninţare a părţilor vătămate, iar urmarea imediată a faptei constă într-o stare de pericol, concretizată în starea de alarmare a acestora. Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu intenţie directă, prevăzând rezultatul, pe care l-a urmărit prin săvârşirea faptei.

Vor fi reţinute dispoziţiile art. 33 lit. a CP, relative la concursul de infracţiuni, precum şi dispoziţiile privitoare la recidiva postcondamnatorie, având în vedere că faptele au fost săvârşite în termenul de liberare condiţionată, precum şi cele relative la recidiva postcondamnatorie.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor care urmează a fi aplicate inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C.P., respectiv dispoziţiile părţii generale ale CP, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Faţă de probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine faptul că aspectele evocate se materializează în: existenţa antecedentelor penale ale inculpatului, atitudinea nesinceră a acestuia pe parcursul procesului, dar şi recunoaşterea şi regretarea faptelor în momentului ultimului cuvânt.

Toate circumstanţele menţionate converg spre determinarea concluziei că infracţiunile prezintă un grad de pericol social moderat, şi că, în condiţiile date, inculpatul este susceptibil a beneficia de o oarecare clemenţă, urmând a fi aleasă pedeapsa cu închisoarea

Aşa fiind, faţă de considerentele reţinute instanţa apreciază că aplicarea unor pedepse de 3 luni închisoare este suficientă pentru atingerea scopului prevăzut de art. 52 C.P., ca măsură de constrângere şi mijloc de reeducare a inculpatului, cu finalitatea prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, urmărindu-se în acelaşi timp, formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială, în persoana acestuia.

Urmează a fi aplicate dispoziţiile art. 33 lit. a şi 34 lit. b CP, şi contopite pedepsele concurente, inculpatul urmând să o execute pe cea mai grea, de 3 luni închisoare.

De asemenea, instanţa reţine că, în aplicarea jurisprudenţei instanţei de contencios european al drepturilor omului, (a se vedea cauza Hirst c. Marii Britanii şi cauza Sabou şi Pârcălab împotriva României) nu va stabili în mod automat, ope legis, pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 C. P. lit. a-c, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, acestea se impun în funcţie de natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite sau de comportamentul inculpaţilor.

Faţă de considerentele reţinute în individualizarea pedepsei, instanţa apreciază că acesta nu are profilul moral al unor persoane demne de a participa la conducerea societăţii din care fac parte, urmând să i se interzică drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi b C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie sau de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul art. 61 alin. 1 CP, va menţine liberarea condiţionată dispusă prin sentinţa penală nr. 1205/03.09.2008 a Judecătoriei, cu privire la pedeapsa de 1 an închisoare, dispusă prin sentinţa penală nr. xxx/1x.xx.20xx a Judecătoriei, definitivă prin neapelare, la data de 1x.xx.20xx, având în vedere că gradul de pericol social al infracţiunii nu impune revocarea măsurii.

Se va lua act că inculpatul este arestat în altă cauză.

În ceea ce priveşte latura civilă, având în vedere principiul disponibilităţii, instanţa va lua act că părţile vătămate P. şi Z. nu s-au constituit părţi civile.

În baza art. 191 Cod proc. pen., va fi obligat inculpatul la plata sumei de 300 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, către stat, reprezentând onorariul avocatului din oficiu şi parte din valoarea serviciilor poştale, privind citaţiile.

Potrivit art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. b CPP, vor fi obligate părţile vătămate K. la plata sumei de 20 lei ( prin reprezentant legal – faţă de decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 58/2007 ) şi Y. la plata sumei de 40 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, proporţional cu culpa procesuală, reprezentând parte din contravaloarea citaţiilor efectuate.

Domenii speta

Spete similare