Revizuire întemeiată pe disp. art.322 alin.1 pct.2 Vechiul Cod de Procedură Civilă- admisibilitatea căii de atac

Cazul de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe disp. art.322 pct.2 Vechiul Cod de Procedură Civilă - minus petita – are incidenţă în situaţiile în situaţia în care instanţa nu s-a pronunţat asupra tuturor pretenţiilor deduse judecăţii (capete de cerere), indiferent dacă au caracter principal, accesoriu sau incidental.

 În sensul art. 322 pct. 2 C.pr.civ. nu constituie caz de admisibilitate al cererii de revizuire împrejurarea că instanţa s-a pronunţat având în vedere un alt temei de drept decât cel invocat în cererea de chemare în judecată sau nu a analizat argumente de drept aduse de reclamant în susţinerea temeiniciei demersului său judiciar.

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Prin decizia nr.925/2015 din 25.02.2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr.8454/63/2013*, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta C. S, în contradictoriu cu pârâţi A.N.R.P, COMISIA NAŢIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, PFA N. S, cauză reţinută în fond spre rejudecare în urma casării sentinţei civile nr. 2384 din data de 02.09.2014, prin decizia de casare nr.7573 din data de 03.12.2014 a Curţii de Apel Craiova, în dosarul nr. 8454/63/2013*.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuenta C. Ş.

În motivarea cererii a invocat prevederile art. 322 pct. 2 Cod.pr.civilă.

S-a argumentat astfel că instanţa de recurs, în fond după ultima casare nu a cercetat motivul de nelegalitate absolută a raportului de evaluare a despăgubirilor propuse de Primarul or. Govora prin Dispoziţiile nr. 63/28.02.2008 şi nr. 160/26.05.2010, respectiv că s-a efectuat de către expertul N.S. o evaluare a despăgubirilor numai asupra terenului nu şi asupra fundaţiei demolată de 100 mp., imobile situate in or. Băile Govora, jud. Valcea, str. Tudor Vladimirescu nr.118.

Revizuienta a arătat şi aspectul că expertul nu a citat-o, deşi lucrarea de evaluare necesita o deplasare la faţa locului, pentru a inspecta imobilul. Astfel expertul nu a putut să intre înăuntrul imobilului şi să facă evaluarea acestuia ceea ce ridică mari semne de întrebare cu privire la legalitatea întocmirii unei evaluări la faţa locului, premisele celor întâmplate ducând la faptul că expertul a făcut o lucrare la biroul şi nu prin deplasare la faţa locului.

Revizuienta arată că faptul că nu a fost citată conform legii la întocmirea raportului de evaluare, duce la crearea unui prejudiciu, care poate fi înlăturat numai prin constatarea nulităţii acestui raport de evaluare, fapt pentru care a demarat prezenta acţiune, unde, afară de emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubiri conform legii în vigoare la data promovării acţiunii, s-a plâns de expertiză, arătând că a făcut cerere la ANRP şi chiar expertului prin care s-a arătat nemulţumită că nu am fost chemată/înştiinţată de expert pentru efectuarea acestei expertize.

De asemenea, tot prin plângerea către pârâta ANRP a arătat că expertul nu numai că a evaluat disproporţionat de mic valoarea reală a terenului nerestituit, dar nu a evaluat fundaţia, apreciind nelegal că aceasta ca parte a unei construcţii nefinalizate, nu aduce aport valorii.

Arată că datorită faptului că expertul nu a evaluat şi fundaţia, imobil pentru care o instanţă judecătorească i-a dat dreptul la despăgubiri, duce la încălcarea dispoziţiilor cuprinse în hotărârea nr.636/2007 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr.5685/90/2006, intrată în puterea lucrului judecat.

Consideră că, în mod greşit instanţa de recurs, în fond după ultima casare, nu s-a pronunţat asupra solicitării sale de a analiza cauzele legale de nulitate absolută, invocate în motivele acţiunii, astfel cum au fost completate pe parcursul mai multor cicluri procesuale a cauzei de faţă.

Astfel, deşi se constată de către instanţa de recurs, în fond după casare, că a solicitat anularea raportului de evaluare aceasta nu s-a pronunţat asupra cauzelor de nelegalitate care ar duce la desfiinţarea acestuia şi neluarea în calcul a acestuia la pronunţarea unei decizii de către pârâta CNCI, privind despăgubirile sale, constatând în mod greşit că nu în acţiunea sa nu a invocat cauze legale de nulitate a acestuia.

O altă critică a hotărârii instanţei de recurs în fond de după ultima casare, constă în faptul că nu s-a pronunţat asupra faptului că a cerut să se aplice cauzei de faţă dispoziţiile deciziilor pronunţate de Curtea Constituţională, incidente în prezenta cauză, respectiv Decizia nr. 269/07.05.2014 si Decizia nr. 686/26.11.2014.

În acest sens s-a argumentat că, aşa cum este reglementată prin norma fundamentală, orice Decizie a Curţii Constituţionale este definitivă şi general obligatorie, pentru toate instanţele de judecată şi nu numai.

Consideră că din analiza acestor două Decizii ale Curţii Constituţionale, rezultă că acestea erau incidente direct în prezenta cauză, însă instanţa de recurs, în fond după ultima casare nu s-a pronunţat asupra incidenţei acestor două decizii obligatorii, în cauza de faţă, deşi a solicitat aceasta în etapa dezbaterii motivelor de recurs, ce a fost admis în data de 26.11.2014, când a depus la dosar copie de pe prima decizie şi la data de 25.02.2015 când am depus cea de-a doua decizie.

Prin faptul că instanţa nu s-a pronunţat asupra aplicării acestor decizii în cauza de faţă, consideră că s-a ajuns la pronunţarea unei hotărâri nelegale.

Instanţa de recurs, în fond de după ultima casare, nu s-a pronunţat asupra cererii sale modificate, în condiţiile în care s-a admis recursul pentru a preciza obiectul acţiunii şi s-a pronunţat asupra ceea ce nu s-a solicitat, adică acordarea de despăgubiri conform dispoziţiilor Legii nr. 165/2013.

Astfel, s-a arătat că în mod contradictoriu, aceeaşi instanţă, în faza de recurs a admis recursul său prin decizia nr. 7573/03.12.2014, pentru a se preciza obiectul acţiunii, dând posibilitatea reclamantei ca la primul termen, în fond după ultima casare, să-i precizeze acţiunea, după ce s-a pronunţat, fără a pune în discuţie excepţia tardivităţii, pe care şi-a întemeiat respingerea acţiunii, a admis această excepţie ce, în mod legal trebuia pusă în discuţia părţilor. Procedând în acest mod revizuienta arată că i s-a încălcat dreptul la apărare consfinţit atât de normele fundamentale interne dar şi de cele internaţionale.

Cu privire la motivul de revizuire, arată că şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile legii nr. 247/2005 astfel cum a fost modificată şi completată la momentul depunerii acţiunii.

Aşadar, instanţa de recurs, în fond de după ultima casare s-a pronunţat pe ceva ce nu a cerut, adică emiterea unei decizii în baza Legii nr. 165/2013.

Revizuienta a precizat că a solicitat să se constate refuzul pârâtei - entitatea abilitată conform Legii nr. 247/2005 să emită decizie de despăgubire, conform legii, iar instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii sale ca acţiunea să fie judecată conform Legii nr. 247/2005 aşa cum era întemeiată în drept, instanţa mulţumindu-se să se pronunţe pe ceva ce nu a cerut, adică pe soluţionarea cauzei pe dispoziţiile legii noi.

Faţă de faptul că i-a fost schimbat temeiul de drept pe care şi-au întemeiat acţiunea, a susţinut că duce la încălcarea oricăror principii ale dreptului procesual civil, având în vedere că reclamantul este cel care stabileşte temeiul de drept în virtutea căruia urmează să se judece acţiunea sa, astfel că instanţa de recurs, în fond de după ultima casare, a transformat caracterul personal al acţiunii procesual civile în caracter oficial, fapt inadmisibil în procedura civilă.

În finalul cererii de revizuire solicită să se constate admisibilitatea acesteia, încuviinţarea sa cu consecinţa schimbării în tot a hotărârii atacate.

Intimaţii nu au formulat întâmpinări.

Analizându-se cu prioritate admisibilitatea căii extraordinare de atac formulată în cauză, Curtea reţine următoarele:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva hotărârilor definitive, în cazurile şi condiţiile expres stabilite de lege.

În speţă temeiul cererii de revizuire invocat de revizuienta reclamantă constă în dispoziţiile art. 322 pct. 2 C.pr.civ.

Potrivit acestei dispoziţii legale, revizuirea unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

În cauză deşi sub aspectul obiectului cererii de revizuire aceasta este admisibilă deoarece calea de atac s-a formulat împotriva unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, inadmisibilitatea sa derivă din faptul că motivele invocate în cererea de revizuire nu se subsumează cazurilor expre prevăzute de lege pentru exercitarea căii extraordinare de atac.

Astfel prin cererea de revizuire evocându-se ipoteza legală în care instanţa „nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut se invocă în esenţă că instanţa de recurs în rejudecarea cauzei de fond după casare nu s-a pronunţat:

- asupra motivului de nulitate absolută a raportului de evaluare a despăgubirilor efectuat de către expertul Negurici Sergiu derivând din necitarea revizuientei la întocmirea lucrării de specialitate precum şi asupra cuantumului despăgubirilor stabilite de expert;

- asupra incidenţei în cauză a Deciziilor nr. 269/07.05.2014 şi nr. 686/26.11.2014 pronunţate de Curtea Constituţională;

- asupra cererii sale de precizare a acţiunii prin care după casarea cu reţinere a stabilit temeiul de drept al acţiunii ca fiind Legea 247/2005.

Aşa cum s-a arătat în mod constant în doctrină şi practica judiciară în interpretarea şi aplicarea art. 322 pct. 2 C.pr.civ., acest text de lege nu se referă la temeiurile şi argumentele aduse în susţinerea acţiunii (cauza acţiunii) ci la pretenţiile concrete formulate prin cererea de chemare în judecată (obiectul acţiunii).

Cazul de admisibilitate invocat de revizuientă prin prezenta cerere  - minus petita – are astfel incidenţă în situaţiile în situaţia în care instanţa nu s-a pronunţat asupra tuturor pretenţiilor deduse judecăţii (capete de cerere), indiferent dacă au caracter principal, accesoriu sau incidental, ipoteză care nu se regăseşte în speţă

Ca urmare, în sensul art. 322 pct. 2 C.pr.civ. nu constituie caz de admisibilitate al cererii de revizuire împrejurarea că instanţa s-a pronunţat având în vedere un alt temei de drept decât cel invocat în cererea de chemare în judecată sau nu a analizat argumente de drept aduse de reclamant în susţinerea temeiniciei demersului său judiciar, aşa cum se susţine prin calea extraordinară de atac formulată în speţă.

În raport de aceste dispoziţii legale şi văzând şi dispoziţiile art. 327 alin. 1 C.pr.civ. a fost respinge cererea de revizuire formulată în cauză ca inadmisibilă.

Domenii speta

Spete similare