În recurs, cale extraordinară de atac nu pot fi invocate decât motive de nelegalitate

 În recurs, cale extraordinară de atac nu pot fi invocate decât motive de nelegalitate, chiar dacă în cauză este vorba de un recurs  exercitat în condiţiile articolului  3041 Cod procedură civilă .

Potrivit articolului 304 alin.1 Cod procedură civilă, recursul nu poate fi exercitat decât pentru motive de nelegalitate.

Chiar dacă în cauză este vorba de un recurs exercitat în condiţiile articolului 3041 Cod procedură civilă, respectiv împotriva unei hotărâri care nu este susceptibilă de a fi atacată cu apel, iar acesta nu va fi limitat la motivele enumerate expres de articolul 304 pct. 1 - 9 Cod procedură civilă, aspectele sub care va fi analizată cauza într-un astfel de recurs sunt limitate doar la nelegalitatea hotărârii.

- Articolul 304 pct. 1-9, Cod procedură civilă 1865,

 - Articolul 3041, Cod procedură civilă 1865,

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A V-A CIVILĂ,

DECIZIA CIVILĂ NR.403/ din 08.06.2015)

Prin sentinţa civilă nr. 467/07.10.2014, pronunţată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr.1852/122/2006/a1, în temeiul art.75 din Legea nr.85/2005, au fost respinse ca nefondate excepţiile lipsei interesului, lipsei calităţii procesuale active şi tardivităţii invocate din oficiu, fiind respinsă ca nefondată contestaţia formulată de pârâtul T. M. astfel cum a fost precizată şi completată ca fiind o contestaţie împotriva tabelului definitiv de creanţe vizând creditorul AJFP Giurgiu (fost AFPM Giurgiu) şi salariaţii ICMUG SA care au beneficiat de plăţi compensatorii.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin  cererea depusă la dosar, pârâtul T. M. a formulat „cerere reconvenţională” în contradictoriu cu lichidatorul judiciar Inseval IPURL şi creditorii DGFP (Actual AJFP) Giurgiu şi Salariaţii, solicitând radierea acestora de la masa credală.

În motivarea cererii sale pârâtul arată că, deşi cunoştea că prin acţiunea civilă introducă SC M. SA B. în data de 29.06.2006 în cadrul dosarului civil nr.1852/122/2006 aflat pe rolul Tribunalului Giurgiu a  cerut falimentul SC ICMUG SA Giurgiu, precum şi faptul că situaţia economică a societăţii este grea, administratorul special al societăţii, nominalizat de AVAS pe criterii politice d-na Rebegea Maria care nu avea drept de semnătură şi administrare, având atribuţiuni şi drepturi doar pe linia privatizării societăţii, a negociat şi semnat cu salariaţii societăţii un contract colectiv de muncă nou cu drepturi privind plata de salarii compensatorii în caz de lichidare a societăţii 24 de salarii în loc de 7 salarii cât au fost – număr de salarii mai mare decât salariile negociate pe ramură.

Acest fapt a dus la creşterea masei credale cu circa 15% ,adică 2.000.000 lei peste creanţa normală.

Pentru a  se acoperi acest fapt de natură penală, a fost ţinută de AGA în 20.06.2006 şi a fost numită d-na M. R. din administrator, director general, funcţie care să-i dea acesteia atribuţiuni executive şi să acopere actul administrativ, ilegal produs.

Edificatoare este numirea d-nei M. R. în funcţia de director general prin hotărârea CA nr.1/10.07.2006 data ulterioară semnării contractului colectiv de muncă  menţionat, începând cu data de 20.06.2006, deci retroactiv.

Lichidatorul societăţii numit de instanţă , SC I. IPURL ar fi trebuit să atace în justiţie acest contract să nu permită înscrierea creanţei la această valoare cu atragerea răspunderii directorului vinovat M.R., acceptând-o la masa credală în mod nejustificat.

Cu privire la mărirea masei credale a DGFP Giurgiu lichidatorul a permis acestei instituţii să se înscrie în tabloul de creanţe, cu rezultatele raportului de inspecţie fiscală încheiat în 30.03.2007 fără a verifica dacă observaţiile şi constatările din acest document sunt corecte şi  legale şi nu a contestat ilegalitatea şi neregulile din raport astfel, la pagina 3 punctul h din raport, se arată la data de 02.12.2004 SC D. I. C.SA  intră ca acţionar în SC ICMUG SA cu o cotă de 49,3116% din capitalul social, devenind astfel de la această dată persoane afiliate.

 Acesta mai susţine că lichidatorul face o confuzie intenţionată de la pag.13 alin. d) până la pag.15) paragraf 2, recapitulând, în sensul că sunt confundate firmele D. I.C. SA şi D. I. T. SRL între ele şi se confundă persoana afiliată la SC ICMUG SA, D. I. C. SA cu persoana cumpărătoare a imobilului din str. Portului nr.1 Zona Liberă, respectiv SC D. I. T. SRL.

Chiar dacă imobilul ar fi fost cumpărat de D. I. C. SA data tranzacţiei a fost 27.08.2004, iar afilierea a avut loc aşa cum inspecţia constatată în 02.-12.2004 la patru luni după tranzacţie.

Rezultă în mod indubitabil că confuzia a fost făcută intenţionat de inspectorii fiscali, sumele percepute suplimentar ca urmare a acestei tranzacţii fiind de 12.502.159.664 rol şi TVA de colectat suplimentar de 2.375.410.336 rol.

La veniturile introduse nejustificat s-au calculat impozite pe profit şi accesorii de neplată de 987.278.427 rol, respective 515.750 rol, TVA-ul introdus de asemenea nejustificat la această tranzacţie în valoare de 237.541 lei s-au calculat accesorii de 71.365 RON.

În acest fel au fost crescute nejustificat creanţele DGFP G. cu suma de 459.209 ron adică circa 3,5% din masa credală.

Pârâtul mai precizează că în urma controlului fiscal realizat la SC D. I. Co. şi D. I. T. la 312.05.2006 nu s-au stabilit relaţii de afiliere între aceste companii sau între ele şi ICMUG SA la data derulării tranzacţiilor, aşa cum în mod greşit şi rău intenţional a realizat organul fiscal din Giurgiu.

Din cele demonstrate mai sus rezultă o mărire  a masei credale cu aproape 20% adică peste 2,5 milioane ron, prin acceptarea unor creanţe ilegale şi creşterea de creanţe prin atacarea unor acte legale.

De precizat că tocmai confuzia prezentată mai sus ca realizată de DGFP G. a stat la baza atragerii răspunderii patrimoniale a sa ca administrator.

În drept au fost invocate dispoziţiile legii nr.85/2006.

În probaţiune părţile au depus la dosarul cauzei înscrisuri şi de asemenea au fost avute în vedere actele existente la dosarul de fond în care se derulează procedura de faliment a debitorului SC ICMUG SA.

Prin sentinţa comercială nr.322/2009 a Tribunalului Giurgiu, pe lângă alte chestiuni soluţionate , s-a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de pârâtul T. M. împotriva creanţelor cu care sunt înscrişi în planul de distribuţie creditorii DGFP G. şi salariaţii  SC ICMUG SA Giurgiu.

Astfel, cum rezultă din considerentele menţionatei sentinţe (pct.4, fila 7) pârâtul şi-a calificat reconvenţionala de la filele 1561 şi următoarele, vol.III, ca fiind o contestaţie la planul de distribuire în contradictoriu cu creditorii DGFP G. şi salariaţii ICMUG SA Giurgiu, cererea fiind soluţionată în consecinţă.

Prin decizia comercială nr.763/17.05.2010 a Curţii de Apel Bucureşti s-a admis recursul declarat de pârât împotriva sentinţei comerciale nr.322/2009 a Tribunalului Giurgiu pricina fiind  trimisă spre rejudecare  aceluiaşi tribunal.

În referire la  motivaţia de casaţie cu trimitere a contestaţiei la planul de distribuire Curtea a reţinut, în esenţă, necercetarea fondului pricinii, întrucât, deşi s-a respins ca neîntemeiată contestaţia, totuşi motivaţia tribunalului are în vedere lipsa interesului pârâtului în formularea contestaţiei, ca urmare a lipsei unui prejudiciu invocat de aceasta.

După primirea cauzei de la Curtea de Apel Bucureşti pârâtul  contestator T. M. şi-a completat şi precizat contestaţia trimisă spre rejudecare prin cererea completatoare şi prin ataşare de la filele 2283 – 2288, vol.V în sensul că înţelege să-şi califice contestaţia ca fiind o  contestaţie împotriva tabelului definitiv al creanţelor în contradictoriu cu creditorii AFP G. şi salariaţii ICMUG SA în condiţiile  art.75 din Legea nr.85/2006, solicitând radierea acestora din tabelul definitiv al creanţelor.

În motivarea contestaţiei sale, astfel cum a fost completată şi precizată (filele 2283-2288, vol.V) contestatorul T. M. arată că  cererea introductivă de deschidere a procedurii insolvenţei din 6.02.2006 pentru suma de 2.847.711 lei ce a făcut obiectul dosarului nr.11/JS/2006 al Tribunalului Giurgiu.

Prin sentinţa civilă nr.254/18.04.2006 a fost respinsă cererea introductivă.

Împotriva sentinţei de mai sus AFP G. a formulat şi înregistrat la Tribunalul Giurgiu la data de 23.06.2006  recurs ce a fost admis prin decizia comercială nr.3069/23.11.2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

Dosarul a fost retrimis la tribunalul G. pentru deschiderea procedurii, însă acesta a fost conexat la dosarul de faţă unde, între timp, la data de 16.01.2007 s-a deschis procedura insolvenţei la cererea creditorului M. SA B..

Cererea de înscriere la masa credală din 12.03.2007 pentru suma de 8.306.429 lei.

Cererea are anexate mai multe decizii de impunere emise la datele de 11.03.2007 şi 12,.03.2007.

Termenul limită de depunere a declaraţiilor de creanţă a fost fixat prin sentinţa de deschiderea procedurii la data de 13.03.2007.

Din această sumă lichidatorul judiciar a respins suma de 2.982.017 lei ca nefiind exigibilă şi a admis înscrierea în tabelul de creanţe cu suma de 5.324.412 lei.

AFP G. nu a făcut contestaţie împotriva trecerii parţiale a creanţei sale în tabelul preliminar.

Lichidatorul judiciar a înscris în tabelul de creanţă o sumă ce trebuia verificată temeinic, având în vedere că debitul are la bază o convenţie de reeşalonare a datoriei societăţii din anii 2000-2002 ce a fost reziliată în 2005, precum şi debite născute până la deschiderea procedurii, respectiv 16.01.2007.

Penalităţile şi majorările de întârziere urmau să fie calculate la suma de 2.847.711 lei, sumă cu care AFP G. a solicitat să fie deschisă procedura insolvenţei cu un an înainte  la 6.02.2006.

Că într-un an de zile suma s-a mărit de 4 ori se poate vedea la un calcul sumar şi de către un neprofesionist.

De asemenea faptul că AFP G. emite decizii de impunere cu o zi înaintea expirării termenului limită de depunere a declaraţiilor de creanţă, conduce la concluzia firească a necesităţii înlăturării creanţei ca neîndeplinind condiţiile de certitudine şi exigibilitate prevăzute de Legea nr.85/2006.

Creanţa AFP Giurgiu mai veche de 30 de zile era cea de 2.847.711 lei cu care a solicitat deschiderea procedurii această creanţă fiind unica ce îndeplinea condiţiile prevăzute de lege şi care trebuie trecută în tabelul de creanţă al debitoarei.

Aceste sume au fost admise integral de lichidatorul judiciar ca fiind creanţe suplimentare, adică născute în timpul perioadei de observaţie, de la data deschiderii procedurii insolvenţei şi până la data deschiderii procedurii falimentului.

Creanţele fiscale născute în timpul procedurii sunt obligaţiile fiscale curente şi nu majorări şi penalităţi calculate la debite care datează dinaintea deschiderii procedurii.

Lichidatorul judiciar printr-o eroare esenţială a considerat că aceste sume au devenit exigibile în timpul procedurii, dar ca să aibă o astfel de exigibilitate atunci şi debitul trebuia să se nască tot în timpul procedurii.

Niciuna dintre aceste creanţe nu îndeplineşte condiţia de a fi înscrisă în tabel, respectiv cea de 732.050 lei care a fost determinată în urma unei inspecţii fiscale abuziv continuată, acceptată eronat de lichidatorul judiciar, efectuată în timpul procedurii şi înscrisă tardiv la masa credală, iar suma de 2.982.017 lei respinsă iniţial din tabelul preliminar ca nefiind exigibilă, nu a devenit scadentă ulterior, pentru că sunt majorări şi penalităţi calculate la un debit ce datează dinaintea deschiderii procedurii.

Chiar dacă debitul ar data din timpul procedurii şi ar fi fost înscris prematur la masa credală, atunci lichidatorul judiciar ignoră prevederile art.122 din Codul de procedură fiscală, pentru creanţele fiscale născute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii insolvenţei nu se datorează şi nu se calculează majorări de întârziere după data deschiderii procedurii insolvenţei.

Conform art.36, 40 şi 41 din Legea 85/2006 de la data deschiderii procedurii se suspendă toate acţiunile judiciare şi extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale şi totodată nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială nu se adaugă creanţelor născute anterior.

Prin urmare debitoarea a fost aşezată sub protecţia legii şi dată în administrarea judecătorului sindic prin mandatarul judiciar desemnat, astfel că nu este admisibilă şi deci nici opozabilă, nici o activitate extrajudiciară contra debitoarei şi nici o adăugare de dobânzi sau penalităţi peste data defiptă de lege.

Între aceste activităţi suspendate se înscrie şi controlul sau calcularea adăugarea ori  recalcularea datoriei de către organul fiscal, aceste activităţi neputând fi reflectate în operaţiunile contabile legate de patrimoniul acesteia, procesele verbale încheiate după ce debitoarea s-a aflat sub protecţia legii prin puterea judecătorească odată cui deschiderea procedurii fiind lipsite de orice efect juridic.

Faţă de această situaţie înţelege să invoce conform dispoziţiilor art.76, alin.2 din Legea nr.8572006 pe cale de excepţie, decăderea AFP G. din dreptul de a fi înscris în tabelul de creanţe al debitorului SC ICMUG SA Giurgiu cu suma de 735.050 lei a cărei înscriere a fost solicitată prin cererea de completare de creanţă din data de 17.05.2007 şi prin cererea de completare din data de 10.07.2007 şi cu suma de 8.306.429 lei pentru neexigibilitate şi inopozabilitatea actului administrativ fiscal faţă de debitor a cărei înscriere în tabelul de creanţe a fost solicitată fără comunicarea deciziilor de impunere, nefiind o creanţă mai veche de 30 de zile.

Lichidatorul judiciar a admis la masa credală o creanţă a salariaţilor debitorului ICMUG SA Giurgiu ce reprezentau plăţi compensatorii izvorâte dintr-un contract colectiv de muncă, ratificat de administratorul special înainte de numirea sa şi fără a  avea atribuţii în acest sens, la un moment situat după introducerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei de către creditorul AFP Giurgiu, respectiv la data de 28.07.2006.

În virtutea principiului maximizării averii debitorului, lichidatorului judiciar era obligat să verifice condiţiile concrete în care s-a încheiat contractul colectiv de muncă în momentul în care pe rol exista o cerere de insolvenţă nesoluţionată irevocabil şi să observe că părţile semnatare sub ameninţarea falimentului au modificat doar prevederea referitoare la salariile compensatorii, mărindu-se de aproape 4 ori, respectiv de 7 la 24 de salarii.

În mod nejustificat şi păgubitor pentru creditorii chirografari, lichidatorul judiciar a preferat să nu exercite acţiunea prevăzută la art.80 alin.c) din Legea nr.85/2006 cu toate că acest contract încălca în mod vizibil drepturile celorlalţi creditori ce urmau să fie achitaţi după plata plăţilor compensatorii.

Neverificând legalitatea unui astfel de contract colectiv lichidatorul judiciar a admis înscrierea salariilor prin sindicat cu 24 de salarii compensatorii în loc de 7 cât erau înscrise în vechiul contract , astfel că aceştia au fost preferaţi cu o sumă mult mai mare în dauna celorlalţi creditori,. fapt ce a cauzat o altă mărire artificială a pasivului  debitorului.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.75 din Legea nr.85/2006.

În referire la contestaţia pârâtului T. M., astfel cum a fost precizată şi completată, tribunalul a pus în discuţia părţilor, din oficiu excepţiile lipsei interesului, lipsa calităţii procesuale active, tardivitatea contestaţiei, precum şi fondul cauzei.

În probaţiune tribunalul a avut în vedere documentele depuse de contestator în primul ciclu procesual ataşate contestaţiei iniţiale, cât şi înscrisurile aflate la dosarul de fond în care se derulează insolvenţa debitorului falit ICMUG SA.

Analizând probele dosarului tribunalul a constatat următoarele:

1. În ceea ce priveşte excepţiile lipsei interesului şi lipsei calităţii procesuale active, tribunalul le-a constatat ca nefondate şi le-a respins în consecinţă.

După casarea pricinii cu trimitere spre rejudecare contestatorul şi-a completat  şi precizat contestaţia iniţială îndreptată împotriva planului de distribuire, ca fiind o contestaţie îndreptată împotriva tabelului definitiv al creanţelor, în contradictoriu cu creditorul bugetar AJFP Giurgiu (fost DGFP Giurgiu, fost AFPM Giurgiu) şi Salariaţii ICMUG SA, solicitând radierea acestora din tabelul definitiv cu anumite sume de bani pe care  contestatorul le consideră nejustificate.

Interesul pârâtului este justificat întrucât, sumele în privinţa cărora cere radierea din tabelul definitiv al creanţelor după lichidarea activelor debitorului şi care în mod vădit nu vor acoperi întreaga masă credală, vor constitui pasivul debitorului care va trebui recuperat de la organele de conducere ale debitorului pe calea acţiunii în răspundere patrimonială personală, deja formulată împotriva pârâtului – administrator statutar, dar încă nesoluţionată.

 În consecinţă, acţiunea (contestaţia) pârâtului în sensul diminuării masei credale şi pasivului debitorului are la bază un interes legitim şi actual.

Calitatea procesuală activă reprezintă o consecinţă a existenţei interesului legitim şi temeiului legal invocat (art.-75 din Legea nr.85/2006) care dă dreptul oricărei părţi interesate să formuleze o atare contestaţie împotriva tabelului definitiv al creanţelor cu privire la înscrierea unei creanţe în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau eroare esenţială care au terminat admiterea acelei creanţe.

Cum prin contestaţia precizată şi contestată se pretinde existenţa unei erori esenţiale cu privire la admiterea creanţei creditorului bugetar şi a salariaţilor debitorului rezultă că pârâtul are calitate procesuală activă rămânând ca în cadrul  verificărilor de fond din contestaţia propriu-zisă să se stabilească dacă există sau nu vreo eroare esenţială la momentul înscrierii creanţelor contestate.

2. În ceea ce  priveşte excepţia tardivităţii contestaţiei, tribunalul o constată ca nefondată, întrucât textul legal pe care pârâtul îşi fundamentează contestaţia precizată (art.75) stabileşte un termen  limită de introducere a contestaţiei ca fiind închiderea procedurii, termen care în mod vădit nu s-a împlinit, procedura insolvenţei debitorului falit SC ICMUG SA aflându-se  în plină desfăşurare.

3. În ceea ce priveşte fondul judecăţii reprezentat de contestaţia formulată de către pârâtul T. M., astfel cum a fost precizată şi completată împotriva tabelului definitiv al creanţelor  şi în contradictoriu cu creditorul bugetar AJFP G. şi Salariaţii ICMUG SA, tribunalul o constată ca nefondată şi o va respinge în consecinţă.

Astfel, tribunalul, a constatat că prin sentinţa comercială nr.2/16.01.2007 a Tribunalului Giurgiu s-a deschis procedura insolvenţei împotriva debitorului SC ICMUG SA la cererea creditorului M. SA B., administratorul judiciar fiind desemnat în persoana I. IPURL, dreptul de administrare al debitorului fiind menţinut.

Tribunalul mai reţine că la fila 436, vol. I se află declaraţia de creanţă formulată de salariaţi din cadrul  debitorului prin  intermediul Sindicatului Uniumun IEF91 pentru suma de 2.853.195 lei reprezentând plăţi compensatorii datorate salariaţilor în conformitate cu contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr.8854/28.07.2006 la DMSSF Giurgiu, plăţile compensatorii fiind solicitate în temeiul art.131 din  menţionatul contract colectiv de muncă.

În probaţiunea creanţei sindicatul  reprezentativ a depus extras din contractul colectiv de muncă menţionat în alineatul precedent şi tabelul salariaţilor din cadrul ICMUG SA Giurgiu din care rezultă numele şi prenumele acestora,  meseria/funcţia, vechimea în muncă, numărul de salarii la care au dreptul potrivit clauzei contractuale şi suma cuvenită.

În urma analizării creanţei în condiţiile art.66 din Legea nr.85/2006 şi prin raportare la documentele doveditoare ataşate, administratorul judiciar a procedat la înscrierea salariaţilor în tabelul preliminar şi definitiv al creanţelor cu întreaga valoare declarată, practicianul în insolvenţă considerând solicitarea întemeiată şi legală.

Tabelul preliminar al creanţelor nu a fost contestat de către debitor cu privire la înscrierea creanţei salariaţilor cu plăţile compensatorii solicitate în temeiul contractului colectiv de muncă.

La filele 527 şi urm. vol. I, se află declaraţia de creanţă formulată de AFPM G. pentru suma de 8.306.429 lei reprezentând taxe, impozite, contribuţii şi accesorii datorate de către debitorul insolvent ICMUG SA bugetului de stat, în conformitate cu deciziile de impunere emise de organele fiscale în baza declaraţiilor debitorului, întreaga documentaţie regăsindu-se la filele 529 – 820 , vol.I.

Prin raportul de activitate de la filele 825 şi urm.vol.I, administratorul judiciar Inseval IPURL propune înscrierea parţială a creanţei AFPM Giurgiu doar  pentru suma de 5.324.412  lei, apreciind că diferenţa de 2.982.017 lei trebuie respinsă, întrucât: suma de 2.747.617 lei nu era exigibilă la data deschiderii procedurii insolvenţei, având termene de scadenţă posterioare date de 16.01.2007, suma urmează să fie declarată drept creanţă născută după deschiderea procedurii înscrisă ca tare în tabelul creanţelor; suma de 234.400 lei reprezintă accesorii calculate pentru creanţa născută anterior datei deschiderii procedurii (art.41 alin.1 din Legea nr.85/2006).

În consecinţa celor menţionate în raport în tabelul preliminar al creanţelor (fila 824, vol. I) creditorul AFPM Giurgiu a fost înscris  parţial cu suma de 5.324.412 lei în categoria creanţelor bugetare.

De asemenea, tribunalul mai reţine că la fila 891, vol. II se află cererea creditorului AFPM G. de completare creanţă cu suma de 732.050 lei reprezentând  impozit pe profit, TVA de plată şi majorările de întârziere, sume stabilite prin raportul de inspecţie fiscală nr.9605/30.03.2007 şi decizia de impunere nr.90/30.03.2007 ataşate cererii de completare la filele 892 – 928, vol. II, în raport de cererea completatoare creditorul AFPM precizând  o creanţă totală de  9.038.479 lei (= 8.306.429 lei + 732.050 lei).

La fila 947, vol. II se află ataşat tabelul definitiv al creanţelor întocmit pentru debitorul insolvent SC ICMUG SA în care creditorul bugetar AFP Giurgiu apare înscris doar cu suma de 5.324.412 lei, astfel cum era înscris şi în tabelul preliminar al creanţelor, ceea ce înseamnă că practicianul în insolvenţă şi-a menţinut poziţia exprimată în raportul de activitate şi nu a rectificat tabelul preliminar în sensul revenirii asupra sumei diferenţe  neînscrise sau al analizării cererii completatoare de la filele 891, vol. II, pentru suma de 732.050 lei.

La filele 949 – 950, vol. II , se află sentinţa comercială nr.130/29.05.2007 a Tribunalului Giurgiu prin care s-a dispus trecerea debitorului ICMUG SA în faliment, stabilindu-se termenele legale pentru întocmirea tabelului suplimentar şi definitiv al creanţelor.

După trecerea la faliment creditorul bugetar AFPM G. a depus la filele 955 – 956, vol. II, o cerere completare creanţă (în realitate o cerere de suplimentare a creanţei) pentru următoarele sume de bani:

-2.982.017 lei declarată iniţial şi respinsă prin tabelul preliminar şi definitiv , întrucât nu era exigibilă la data deschiderii procedurii, fiind creanţe născute după deschiderea procedurii,

-732.050 lei, reprezentând suma din cererea completatoare de la fila 891, vol.II şi care nu a fost inclusă în tabelul preliminar sau definitiv  întrucât reprezintă sume născute după  deschiderea procedurii stabilite  prin raportul de inspecţie fiscală nr.9605/3.03.2007 şi decizia de impunere nr.90/30.03.2007.

Prin tabelul suplimentar întocmit (fila 1018, vol. II) lichidatorul judiciar I. IPURL a înscris salariaţii ICMUG SA la capitolul creanţe salariale cu suma de 2.853.195 lei şi pe  creditorul AFPM G. cu suma de  3.714.067 lei (=2.982.017 lei + 732.050 lei).

Prin tabelul definitiv consolidat (fila 1019, vol. II) situaţia salariaţilor a rămas nemodificată, iar la capitolul creanţe bugetare creditorul AFPM Giurgiu figurează înscris cu suma de 9.038.497 lei (=5.324.412 LEI + 2.982.017 lei + 732.050 lei), adică rezultantă din adunarea sumelor din tabelul preliminar/definitiv cu sumele din tabelul suplimentar al creanţelor.

Prin raportul de activitate întocmit de lichidator şi aflat la filele 1024 -1027, vol.II, lichidatorul judiciar a analizat creanţele înscrise în tabelul suplimentar privind pe AFPM G. şi salariaţii ICMUG SA, exprimându-şi punctul de vedere argumentat cu privire la temeinicia acestor creanţe raportat la documentele justificative depuse.

Raportul de analiză a creanţei suplimentare a AFPM G. arată că sumele declarate înscrise provin din înlesnirile la plata obligaţiilor datorate bugetului de stat restanţe la data de 31.12.2011 acordate cu ocazia privatizării SC ICMUG SA de către AVAS şi vânzarea de acţiuni către acţionarul majoritar  S & T Oil E. and M. Ltd, în temeiul Legii nr.137/2002.

Deşi a beneficiat de  aceste înlesniri în baza mai multor ordine emise de Ministerul Finanţelor Publice şi a convenţiilor încheiate cu creditorul bugetar, acestea au fost pierdute în urma desfiinţării contractului de vânzare cumpărare de acţiuni prin care se realizase privatizarea SC ICMUG SA pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate astfel  încât creditorul bugetar a revenit asupra acestor facilităţi şi a solicitat plata lor pe calea înscrierii la masa credală.

De asemenea, se adaugă sumele calculate de organul fiscal cu titlu de impozit pe profit, TVA şi accesorii, reprezentând diferenţe de preţ pentru tranzacţiile succesive care au avut ca obiect vânzarea unor bunuri imobile ale debitorului prin  interpuşi luând în considerare preţul real al bunurilor la care s-au vândut în tranzacţiile ulterioare , iar nu în raport de valoarea subevaluată la care au ieşit din patrimoniul debitorului.

O a treia componentă a creanţei totale a creditorului bugetar este reprezentată de  sumele de bani calculate pentru cheltuielile  constatate ca nedeductibile, în sensul că s-au efectuat plăţi către furnizori pentru servicii contractate, dar neefectuate.

În conformitate cu dispoziţiile art.75 alin.1 din Legea nr.85/2006 (temeiul juridic invocat de pârât), după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor la tabelul preliminar şi până la închiderea procedurii orice parte interesată poate face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe, în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau  unei erori esenţiale care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă.

Aşadar, în regulă generală părţile interesate şi nemulţumite de modul de întocmire şi înscriere a creanţelor trebuie să folosească calea de atac a contestaţiei la tabelul preliminar al creanţelor.

În mod excepţional părţile interesate care nu au formulat contestaţie la tabelul preliminar, pot formula contestaţie împotriva tabelului definitiv al creanţelor, dar numai în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau eroare esenţială care au determinat admiterea acelei creanţe.

Pârâtul T.M. pretinde, prin contestaţia la tabelul definitiv  formulată , că s-ar afla în această ipoteză  de excepţie a legii, în sensul  existenţei unei erori esenţiale sub imperiul căruia practicianul în insolvenţă a înscris creanţele contestate declarate de AFPM Giurgiu şi salariaţi, urmând ca tribunalul să verifice dacă s-a realizat sau nu această eroare esenţială menţionată de lege.

În accepţiune juridică eroarea înseamnă falsa reprezentare a realităţii cu ocazia analizării creanţelor în discuţie, falsa reprezentare a realităţii conducând la rezultatul prejudiciabil al înscrierii creanţelor contestate.

În referire la situaţia creanţei creditorului AJFP (fost AFPM ) Giurgiu tribunalul constată că prin tabelul preliminar al creanţelor şi definitiv acesta a fost înscris parţial faţă de cererea declarată, respectiv 5.324.412 lei, restul până la 8.306.429 lei, apreciind că nu reprezintă sume exigibile la data deschiderii procedurii insolvenţei (16.01.2007).

Sumele înscrise au la bază declaraţiile fiscale efectuate de către debitor şi deciziile de impunere emise de organele fiscale,  necontestate de către debitor prin organele sale reprezentative în procedura de contencios administrativ fiscal sub imperiul căreia au fost emise, deciziile de impunere necontestate devenind titluri executorii.

În consecinţă, după verificarea documentelor justificative depuse de creditorul bugetar AFPM G., practicianul în insolvenţă a înscris parţial sumele declarate şi care erau datorate la momentul deschiderii procedurii neputând să refuze sumele ce proveneau din decizii de impunere necontestate.

Organele statutare de conducere ale debitorului, atât în prealabil deschiderii procedurii insolvenţei, cât şi ulterior până la trecerea în faliment având dreptul de administrare păstrat, nu au atacat deciziile de impunere emise, acceptând astfel implicit, dar neechivoc, că sumele pretinse de către creditorul bugetar sunt reale şi datorate.

Potrivit atribuţiilor  sale legale şi deontologiei profesionale, practicianul în insolvenţă nu era obligat să atace în contencios administrativ fiscal deciziile de impunere emise de organele fiscale, în măsura în care, din verificările efectuate, nu a constatat nereguli în ceea ce priveşte realitatea şi temeinicia creanţei declarate de AFPM G..

Dimpotrivă , practicianul în insolvenţă a procedat la analiza efectivă a creanţei creditorului AFPM Giurgiu şi a documentelor justificative depuse, ocazie cu care şi-a format convingerea, argumentată prin rapoartele de activitate şi de analiza întocmite , că sumele declarate şi înscrise în tabelul preliminar şi definitiv, iar ulterior şi în tabelul preliminar şi definitiv consolidat sunt reale şi întemeiate, motiv pentru care a dispus înscrierea lor.

Aşadar, în analiza declaraţiei de creanţă iniţiale, cât şi a declaraţiilor de creanţă suplimentare ulterioare în baza cărora creditorul bugetar a fost înscris , nu subzistă vreo eroare (falsă reprezentare a realităţii), întrucât  practicianul în insolvenţă a verificat aceste declaraţii prin raportare la documente justificative depuse în probaţiune – decizii de impunere fiscală care nu au fost contestate de către debitor prin reprezentanţii săi în procedura administrativ fiscală în temeiul căreia fuseseră emise, devenind executorii potrivit procedurii fiscale.

Astfel, cum s-a arătat deja suma de 2.982.017 lei a fost analizată de către practicianul în insolvenţă ca o creanţă suplimentară, întrucât chiar dacă titlul din care  rezultă era anterior deschiderii procedurii (16.01.2007) , totuşi sumele erau scadente posterior deschiderii,  aşa încât în mod temeinic şi legal au fost considerate creanţe suplimentare şi înscrise în tabelul suplimentar.

În ceea ce priveşte suma de 732.050 lei aceasta provine din inspecţia fiscală derulată la debitor în perioada 18.10.2006 – 30.03.2007, când în urma neregulilor constatate, s-au stabilit obligaţii suplimentare de plată, reprezentând impozit pe profit, TVA şi accesorii prin raportul de inspecţie fiscală nr.9605/30.03.2007 şi decizia de impunere nr.90/30.03.2007.

În acest context, judecătorul sindic apreciază că şi dacă obligaţiile au fost stabilite pentru o perioadă anterioară datei deschiderii procedurii, totuşi acestea nu erau cunoscute la data deschiderii procedurii, fiind constatate ca obligaţie fiscală după 16.01.2007 în baza actului  de inspecţie fiscală şi a deciziei de impunere fiscală devenind datorate din ziua de 30.03.2007 când s-a stabilit existenţa obligaţiei fiscale, deci după deschiderea procedurii insolvenţei, situaţie în care în mod corect a fost analizată şi înscrisă drept creanţă suplimentară , în mod temeinic şi legal, potrivit naturii sale.

În referire la situaţia creanţei salariaţilor ICMUG SA tribunalul a constatat că practicianul a admis în integralitatea ei această creanţă având la bază documente justificative reprezentate de contractul colectiv de muncă şi tabelul centralizator din care rezultă numele acestora, funcţia , vechimea şi drepturile cuvenite cu titlu de plăţi compensatorii în caz de concediere ca urmare a intrării în insolvenţă.

Potrivit dispoziţiilor art.130 – 131 din contractul colectiv de muncă înregistrat la DMSSF Giurgiu conducerea debitorului şi salariaţii prin sindicatul reprezentativ au stabilit acordarea unor plăţi compensatorii salariaţilor în cadrul concedierii colective, diferenţiat în funcţie de vechimea în muncă, între 8 -22 salarii medii brute pe societate.

Acest contract reprezintă voinţa liberă a părţilor semnatare care au considerat că,  în caz de concediere colectivă, salariaţilor trebuie să li se ofere o minimă protecţie socială din partea unităţii la care au fost angajaţi şi la bunul mers al căreia au contribuit, contractul fiind valabil întocmit şi producător de efecte juridice, nefiind atacat de către părţi sau terţi pretins vătămători.

Tribunalul consideră că este irelevant că acest contract a fost încheiat în timp ce pe rolul tribunalului se formulaseră acţiuni împotriva debitorului pentru deschiderea procedurii insolvenţei, întrucât în luna iulie 2006 împotriva debitorului nu se deschisese vreo procedură de insolvenţă, aflându-se în stare normală de funcţionare.

De aceea, tribunalul consideră că având în vedere contractul colectiv de muncă valabil încheiat, practicianul în insolvenţă nu putea refuza înscrierea creanţei salariaţilor reprezentând plăţi compensatorii datorate, aşa încât înscrierea a avut la bază verificarea creanţei şi documente justificative neexistând vreo eroare (falsă reprezentare a realităţii) care să determine înscrierea creanţei salariaţilor.

Potrivit atribuţiilor sale legale şi  deontologiei sale profesionale, formându-şi convingerea că plăţile compensatorii erau datorate în baza contractului colectiv de muncă valabil încheiat, practicianul în insolvenţă nu era obligat să atace sub imperiul jurisdicţiei dreptului muncii contractul menţionat.

Pentru aceste motive  tribunalul a respins ca nefondate excepţiile lipsei interesului, lipsei calităţii procesuale active şi tardivităţii invocate  din oficiu şi a respins ca nefondată contestaţia formulată de pârâtul T. M..

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurentul pârât  T. M., cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V- a Civilă.

Recursul nu a fost motivat în termenul prevăzut de lege.

Deşi la data de 04.06.2015 recurentul a depus la dosar „notă de şedinţă” ( filele 26-30), prin care a susţinut mai multe critici ale sentinţei, fără ca vreuna dintre acestea să îmbrace forma unor motive de recurs de ordine publică, instanţa a invocat excepţia nulităţii recursului, ca nefiind motivat în termenul legal, cu privire la care a reţinut următoarele:

Recursul, aşa cum era acesta reglementat de legislaţia procesuală aplicabilă cauzei de faţă ( vechiul Cod), reprezintă acea cale de atac extraordinară, nedevolutivă, comună şi, în principiu, nesuspensivă de executare, ce poate fi exercitată numai pentru motive de nelegalitate a hotărârii atacate.

Astfel, art. 299 alin. 1 din C.pr. civ. reglementează : „Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului.” Textul este situat în Titlul V intitulat „ Căile extraordinare de atac” din cadrul Cărţii a II a din vechiul Cod de procedură civilă, astfel că asupra caracterului extraordinar al acestei căi de atac, în prezent nu se mai pot propune discuţii controversate.

Dispoziţiile art. 304 din C.pr. civ. stabilesc că „Modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere în următoarele situaţii, numai pentru motive de nelegalitate : […] „ ( textul enumerând apoi motivele de recurs, cu privire la care nu ne vom opri aici deoarece nu interesează pentru soluţionarea excepţiei).

Caracterul de cale de atac extraordinară este dat de criteriul condiţiilor necesare pentru exercitarea acestei căi de atac. Dacă o cale ordinară de atac poate fi formulată pentru orice motiv pe care se justifică nemulţumirea părţii care o exercită, calea extraordinară de atac va putea fi formulată numai pentru motivele expres şi limitativ stabilite de lege.

În ce priveşte recursul, pornind de la dispoziţiile enunţate mai sus, este unanim acceptat că acesta nu poate fi exercitat decât pentru motive de nelegalitate ( art. 304 alin. 1 din C.pr. civ.).

Chiar dacă în cauză este vorba de un recurs exercitat în condiţiile art. 304 1 din C.pr. civ., respectiv împotriva unei hotărâri care nu este susceptibilă de a fi atacată cu apel, iar acesta nu va fi limitat la motivele enumerate expres de art. 304 pct. 1-9 din C.pr. civ., aspectele sub care va fi analizată cauza într-un astfel de recurs sunt limitate doar la nelegalitatea hotărârii. Altfel spus, limitarea motivelor de recurs conform art. 304 1 din C.pr. civ. nu priveşte enumerarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 1-9, ci priveşte caracterul de motive de nelegalitate a hotărârii.

Acest lucru rezultă din întreaga reglementare actuală a recursului, care este o cale extraordinară de atac, indiferent dacă priveşte o hotărâre dată în apel sau o hotărâre fără drept de apel, aceasta putând fi exercitată doar pentru motive de nelegalitate.

Acestea trebuie să îmbrace forma unor critici aduse sentinţei , a unor aspecte referitoare la modul de aplicare a legii de către prima instanţă la situaţia concretă.

Mai mult, recurentul arată în declaraţia sa de recurs că urmează să formuleze motivele după redactarea hotărârii.

Din analiza actelor dosarului rezultă că hotărârea a fost comunicată pârâtului la data de 07.04.2015, astfel cum rezultă din dovada de comunicare de la fila 366 din dosarul Tribunalului Giurgiu, astfel că acesta avea posibilitatea să depună motivele de recurs în termen de 7 zile de la comunicare, adică până cel mai târziu la data de 15.04.2015, termen calculat pe zile libere conform art. 101 din vechiul Cod de procedură civilă.

Întrucât în recursul declarat nu se regăseşte nici o critică a hotărârii, instanţa de recurs va constata nul recursul, conform art. 306 alin. 1 din C.pr. civ. rap. al art. 304 alin. 1 din C.pr. civ., pentru lipsa acestor motive de nelegalitate. În acelaşi timp, Curtea constată că nu pot fi identificate motive de ordine publică de nelegalitate, ce ar fi putut fi invocate din oficiu de către instanţă sau dintre cele cuprinse în Nota depusă la dosar la data de  04.06.2015, conform art. 306 alin. 2 din C.pr. civ., astfel că excepţia nulităţii recursului a fost admisă.

Domenii speta

Spete similare