Drept procesual PENAL.Camera preliminara. Verificarea legalitatii sesizarii instantei, a administrarii probelor si a efectuarii actelor de urmarire penala

DREPT PROCESUAL PENAL.Camera preliminara. Verificarea legalitatii sesizarii instantei, a administrarii probelor si a efectuarii actelor de urmarire penala

- camera preliminara

- exceptii privind legalitatea sesizarii instantei

- a administrarii probelor si a efectuarii actelor de urmarire penala

- nulitati relative

- art. 342 Cod procedura penala

- art. 345 Cod procedura penala

- art. 328 Cod procedura penala

- art. 280 - 282 Cod procedura penala

- art. 38 alin. 1 Cod procedura penala

- art. 47 Cod procedura penala

- art. 101 si 102 Cod procedura penala

Indicarea în cuprinsul rechizitoriului a persoanelor vatamate în cazul pretinsei savârsiri a unor infractiuni de rezultat se impune atât pentru a permite acestora sa îsi exercite drepturile conferite de lege cât si pentru a conferi inculpatului posibilitatea de a-si formula aparari vis-a-vis de cererile si exceptiile pe care le-ar putea invoca acesta. Încalcarea dreptului la aparare atrage nulitatea relativa si determina excluderea declaratiilor de martori doar daca se dovedeste existenta unei vatamari ce nu poate fi înlaturata în alt mod.

Încheierea penala nr. 14/CP din 20 martie 2015

Dosar 490/35/P/2014

La data de 19.12.2014 s-a înregistrat pe rolul Curtii de Apel O. rechizitoriul Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie – Directia Nationala Anticoruptie prin care au fost trimisi în judecata inculpatii P. V. C. pentru comiterea infractiunilor de luare de mita, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 Cod penal, raportat la art. 7 alin.l lit.b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din Cod penal; santaj, fapta prev. si ped. de art.207 alin.l din Cod penal, cu aplicarea, art.131 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art.5 din Cod penal; instigare la efectuarea unei prelevari atunci când prin aceasta se compromite o autopsie medico-legala prev. de art. 47 din Cod penal raportat la art. 156 din Legea nr. 95/2006 republicata, totul cu aplicarea art.38 alin. 1 din Cod penal, abuz în serviciu conf. art. 13 din Legea nr. 78/2000 modificata, cu referire la art. 297 alin. 1 din Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Cod penal; distrugere de înscrisuri, prev. de art. 242 alin. 1 si 3 din Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Cod penal; favorizarea faptuitorului, prev. de art. 269 alin. 1 din Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Cod penal; abuz în serviciu, conform art. 13 din Legea nr. 78/2000 modificata, cu referire la art. 297 alin. 1 din Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Cod penal; distrugere de înscrisuri, prev. de art. 242 alin. 1 si 3 din Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Cod penal; favorizarea faptuitorului, prev. de art. 269 alin. 1 din Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal totul cu aplicarea art. 38 alin. 1 si 2 Cod penal; trafic de influenta prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 din Cod penal, raportat la art. 7 alin.l, lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din Cod penal; abuz în serviciu, prev. de art. 132 din Legea 78/2000, cu referire la art.297 alin.l din Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Cod penal; distrugere de înscrisuri, prev. de art. 242 alin.l si 3 din Cod penal cu aplicarea art. 5 din Cod penal; favorizarea faptuitorului, prev. de art. 269 alin. 1 din Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 si 2 din Cod penal, M. G. C. pentru comiterea infractiunii de efectuare a unei prelevari atunci când prin aceasta se compromite o autopsie medico-legala, prevazuta de art.156 din Legea 95/2006 republicata si D. F. A. pentru comiterea infractiunii de cumparare de influenta prev. de art.6 din Legea 78/2000 raportat la art.292 Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal.

În sarcina inculpatului P. V. C. s-a retinut ca:

1. În perioada anilor 2013 - 2014, a constrâns-o pe numita L. M. prin amenintarea acesteia cu o serie de grave repercusiuni la care s-ar supune în cazul în care nu i-ar remite suma de 7.700 lei, reprezentând diferenta de bani ramasa nerestituita dintr-un împrumut acordat anterior. În realizarea continutului infractiunii, inculpatul a uzat de calitatea sa de prim procuror al Parchetului de pe lânga Tribunalul B., precum si de relatiile pe care le are cu institutii de control de pe raza judetului, fapt ce a creat si accentuat starea de temere a persoanei vatamate; în perioada care a urmat, firma a partinând persoanei vatamate a fost controlata în repetate rânduri, fiind aplicate si sanctiuni contraventionale.

2. În perioada 2011 - 2014, inculpatul P. V. a primit de la denuntatorul E. D. diferite foloase necuvenite, constând în principal, în plata periodica (de circa 2 - 3 ori pe luna) a unor sume de bani cuprinse între 500 si 1.500 euro. De asemenea, martorul E. D. i-a construit si amenajat numitului P. V.-C., pe cheltuiala sa, un teren de tenis de câmp si i-a asigurat si alte foloase, cum ar fi plata unor bilete de avion, cazari la hotel, precum si a unor servicii sexuale de care a beneficiat magistratul. Valoarea totala a foloaselor necuvenite pe care P. V.-C. le-a primit de la martorul E. D. este de circa 50.000 euro.

În schimbul foloaselor remise, inculpatul P. V. urma sa protejeze activitatea infractionala a numitului E. D. si sa nu îsi îndeplineasca atributiile de serviciu ce decurgeau din functia detinuta si prevazute în Codul de procedura penala, Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor, Legea nr. 304/2004 privind organizarea judecatoreasca si propriile reglementari interne, constând în conducerea si coordonarea directa a activitatii de urmarire penala a Parchetului de pe lânga Tribunalul B..

3. În perioada iunie - septembrie 2009, inculpatul P. V. C., în calitate de prim procuror al Parchetului de pe lânga Judecatoria O., si-a exercitat în mod defectuos atributiile de serviciu, aducând atingere grava interesului general de înfaptuire a justitiei si implicit intereselor legitime ale Parchetului de pe lânga Tribunalului B., afectând grav încrederea justitiabililor în aceasta institutie chemata sa aplice legea si sa înfaptuiasca actul de justitie, inculpatul sus-mentionat a distrus rechizitoriul din data de 10.06.2009 emis în dosarul cu nr. 7157/P/2008 al Parchetului de pe lânga Judecatoria O., întocmit de procurorul A. C., dupa care, în data de 16.09.2009, a dispus scoaterea de sub urmarire penala a învinuitului G. C. P., fara a emite solutie procedurala de infirmare a actului de sesizare a instantei, obtinând în acest mod un folos necuvenit pentru învinuit.

4. În perioada iulie 2010 - ianuarie 2011, inculpatul P. V. C., în calitate de prim procuror al Parchetului de pe lânga Judecatoria O., a distrus rechizitoriul întocmit de procurorul B. A. în dosarul cu nr. 7515/P/2008 al Parchetului de pe lânga Judecatoria O., obtinând în acest mod un folos necuvenit pentru învinuitii H. F., F. F. si I. M. C.

5. În cursul anului 2008 a rupt un act de sesizare a instantei din data de 11.08.2009, întocmit de martorul F. A. A., procuror la Parchetul de pe lânga Judecatoria O. în dosarul penal 8153/P/2008, privindu-l pe învinuitul B. G. C., cercetat pentru comiterea unei infractiuni la regimul rutier, dispunând, dupa predarea dosarului la grefa, sanctiunea amenzii cu caracter administrativ în cuantum de 1000 lei.

6. În cursul lunii aprilie 2014, suspectul P. V. C. l-a determinat pe numitul M. G. C., seful Serviciului de Medicina Legala B., sa efectueze o prelevare de organe într-un caz în care legea interzicea expres acest fapt, cu consecinta compromiterii autopsiei medico-legale a cadavrului numitului O. O. L. S.

7. În cursul verii anului 2011 P. V. C. l-a contactat pe martorul G. C. R., lucrator de politie la S.R.P.C.I.V. B. ,solicitându-i sa-l ajute sa înmatriculeze un autoturism V. pe care sustinea ca l-a cumparat din G.. Dupa ce martorul a indicat documentele necesare înmatricularii a constatat ca autoturismul a fost cumparat de o firma din D., administrata de D. F. A., în contradictie cu cele sustinute de P. V. Martorul a declarat totodata ca autoturismul a purtat trei numere de înmatriculare, în primele doua cazuri martorul fiind cel care a întocmit documentatia necesara, la solicitarea lui P. V., care era însotit de D. F. A.

D. F. A. a declarat ca a vândut autoturismul abia în anul 2013 direct lui P. L., fosta sotie a lui P. V., cu care a negociat pretul si nu a primit decât jumatate din suma solicitata, P. L. refuzând sa dea relatii în acest sens.

În schimbul folosului necuvenit P. V. a promis ca intervine si chiar a intervenit la procurorii aflati în subordinea sa, în scopul rezolvarii dosarelor penale pe care cumparatorul de influenta le avea la Parchetul de pe lânga Judecatoria B.

În sarcina inculpatului M. C. s-a retinut ca a efectuat o prelevare care a compromis autopsia cadavrului numitului O. O. L.

În sarcina inculpatului D. F. A. s-a retinut ca, în cursul anului 2011 a oferit si remis inculpatului P. V. un autoturism marca V., achizitionat din G. contra sumei de 26.900 euro, pentru ca acesta sa intervina la prim procurorul S. G. I. din cadrul Parchetului de pe lânga Judecatoria B., în scopul solutionarii dosarelor penale ce le avea pe rolul acestei unitati de parchet.

S-a dispus totodata clasarea fata de inculpatul P. V. C. pentru savârsirea infractiunii de luare de mita prevazuta de art.6 din Legea 78/2000 raportat la art.289 Cod penal,raportat la art.7 alin.1 litera b) din Legea 78/2000 cu aplicarea art.5 Cod penal, constând în aceea ca ar fi primit prin intermediul comisarului –sef B. I. suma de 6000 euro de la G. M. O. si T. Z., precum si pentru operatiuni financiare incompatibile cu functia sau însarcinarea detinuta prevazuta de art.12 litera a) din Legea 78/2000, întrucât nu exista suficiente probe care sa ateste vinovatia inculpatului si disjungerea cercetarilor fata de acesta sub aspectul comiterii infractiunii de înselaciune si declinarea acestora la D.N.A. Serviciul Teritorial O.

Situatia de fapt mai sus mentionata, se arata în rechizitoriu se sustine cu proces-verbal de sesizare din oficiu al Directiei Nationale Anticoruptie din data de 10.10.2013, înregistrat sub nr. 421/P/2013 - Sectia de combatere a infractiunilor conexe infractiunilor de coruptie, proces-verbal de sesizare din oficiu al Directiei Nationale Anticoruptie din data de 30 mai 2014, înregistrat sub nr. 530/P/2014 - Sectia de combatere a infractiunilor conexe infractiunilor de coruptie, adresa Consiliului Superior al Magistraturii nr. 14/NP/2014, împreuna cu Hotarârile nr. 600 si 601 din data de 08 octombrie 2014, adresa D.N.A. nr. 2693/C/2014 din 07 octombrie 2014 catre C.S.M. - Sectia pentru procurori, proces-verbal nr. 421/P/2013 din 09 octombrie 2014 de aducere la cunostinta a masurii de retinere pentru P. V. C., ordonanta de retinere nr. 421/P/2013 din 09 octombrie 2014, ora 14,15, pentru P. V. C., copie cazier judiciar P. V. C., declaratie de suspect P. V. C. din 09 octombrie 2014, ordonanta de efectuare a urmaririi penale nr. 42l/P/2013 din 02 octombrie 2014 – P. V. C., declaratie de inculpat P. V. C. din 09 octombrie 2014, ordonanta de efectuare a urmaririi penale fata de suspect P. V. C. nr. 421/P/2013 din 02 octombrie 2014, ordonanta de efectuare a urmaririi penale fata de suspect nr. 421/P/2013 din 27 octombrie 2014 - P. V. C. si D. F. A., proces-verbal de aducere la cunostinta a calitatii de suspect si de comunicare a drepturilor si obligatiilor nr. 421/P/2013 din 28 octombrie 2014 - P. V. C., ordonanta de punere în miscare a actiunii penale nr. 421/P/2012 din 28 octombrie 2014 - P. V. C., proces-verbal de aducere la cunostinta a calitatii de inculpat si de comunicare a drepturilor si obligatiilor nr. 421/P/2013 din 28 octombrie 2014 - P. V. C. -filele 160-162, declaratie de inculpat P. V. C. din 28 octombrie 2014, declaratie de inculpat P. V. C. din 28 decembrie 2014, ordonanta de începere a urmaririi penale nr. 42l/P/2013 din 14 februarie 2014, ordonanta de începere a urmaririi penale nr. 421 /P/2013 din 12 iunie 2014, ordonanta nr. 421/P/2013 din 24.09.2014 de reuniune a dosarului nr. 530/P/2014 la dosarul nr. 421/P/2013, ordonanta de extindere a urmaririi penale nr. 42 l/P/2013 din 24 septembrie 2014, autodenunt E. D., proces-verbal de cautare date site nr. 421/P/2013 din 11.10.2013, împreuna cu extrase aferente, proces-verbal nr. 421/P/2013 din 06.11.2013 de redare a convorbirilor telefonice, în baza încheierii nr. 281/14.10.2013 si a Autorizatiei nr. xxx/14.10.2013, declaratie olografa T. I. N. din 06.10.2013, ordonanta de conexare nr. 421/P/2013 din 11.12.2013 a dosarului nr. 100/P/2013 al D.N.A.- Serviciul Teritorial O. la dosarul nr. 42l/P/2013 al D.N.A. - Sectia de combatere a infractiunilor conexe infractiunilor de coruptie, adresa nr. 100/P/2013 a D.N.A. - Serviciul Teritorial O. declaratie numitul B. T. din 16 octombrie 2013 data în dosarul nr. 100/P/2013, autodenunt al numitei G. M. O. din 22.10.2013, denunt al numitului T. Z., rezolutie de neîncepere a urmaririi penale data în dosarul nr. 74/P/2011 din 30 iunie 2011 al Parchetului de pe lânga Tribunalul B., referat cu propunere de neîncepere a urmaririi penale nr. Ip. 10806/2010-74/P/2011 al Vl.A.I. - I.G.P.R. - Inspectoratul de Politie Judetean B. din 21 iunie 2011, procesul-verbal nr. 715167/09.07.2010 al M.F.P. - A.N.A.F. - Garda Financiara B., adresa nr. 465579/SJA Bh. O. din 15.10.2013 si procesul-verbal din 15.10.2013 ale M.A.I. - D.G.A. Serviciul Judetean Anticoruptie B. catre D.N.A. - Serviciul Teritorial O., proces-verbal nr. 715167 din 09.07.2010 încheiat de M.F.P. - Garda Financiara B., denunt al numitului B. T., ordonanta de efectuare a urmaririi penale fata de suspect nr. 421 /P/2013 din 27 octombrie 2014 - P. V. C. si D. F. A., proces-verbal de aducere la cunostinta a calitatii de suspect si de comunicare a drepturilor si obligatiilor nr. 421/P/2013 din 30 octombrie 2014 - D. F.-A., ordonanta de punere în miscare a actiunii penale nr. 421/P/2012 din 30 octombrie 2014 -D. F.-A., proces-verbal de aducere la cunostinta a calitatii de inculpat si de comunicare a drepturilor si obligatiilor nr. 421/P/2013 din 30 octombrie 2014 - D. F.-A., declaratie de suspect D. F. A. din 30 octombrie 2014, cazier judiciar D. F. A. si plic de corespondenta, declaratie de inculpat D. F. A. din 06 noiembrie 2014, ordonanta de efectuare a urmaririi penale fata de suspect nr. 421/P/2013 din 23 octombrie 2014 M. G. C., proces-verbal de aducere la cunostinta a calitatii de suspect si de comunicare a drepturilor si obligatiilor nr. 421/P/2013 din 30 octombrie 2014 - M. G. C., proces-verbal de aducere la cunostinta a calitatii de inculpat si de comunicare a drepturilor si obligatiilor nr. 421/P/2013 din 30 octombrie 2014 - M. G. C. ordonanta de punere în miscare a actiunii penale nr. 421/P/2012 din 30 octombrie 2014 M. G. C., proces-verbal din 30 octombrie 2014, raport de expertiza medico-legala necroptica, trimis de Spitalul Clinic Judeteana de Urgenta O. - nr. 772/111/112 din 02 aprilie 2014, memoriu depus de M. G. C., declaratie martor E. D. din 25 martie 2014, împreuna cu înscrisurile depuse în sustinere, declaratie martor E. D. din 30 septembrie 2014, declaratie martor E. D. 02 octombrie 2014, continuare declaratie martor E. D. din 08 octombrie 2014, proces-verbal nr. 421/P/2013 din 28 iulie 2014 al D.N.A. - Serviciul Teritorial O., articol ziar - proces-verbal de primire documente nr. 421/P72013 din 01 octombrie 2014 al D.N.A. - Serviciul Teritorial O. (situatia de lucrari pentru obiectul H., factura fiscala seria CJZON nr. 2007876 din 17.06.2011, emisa de S.C. Z. S. S.R.L. C.-N., situatia de livrari întocmita de C. S.R.L. pentru perioada 2-27 mai 2011, document tipizat intitulat „livrarile de beton catre E. S.R.L." din perioada 5-27 iulie 2012, avizul de însotire a marfii seria BH nr. 010682 emis de C. S.R.L. catre E. S.R.L. O., avizul de însotire a marfii seria BH nr. 010684 emis de C. S.R.L. catre E. S.R.L. O., avizul de însotire a marfii seria BH w. 010686 emis de C. S.R.L. catre E. S.R.L. O.), adresa T. nr. 1015/01.04.2014 si documentele atasate, adresa nr. 421/P/2013 din 28 martie 2014 catre T. S.A., ordonanta nr. 421/P/2013 din 27.03.2014, adresa nr. 421/P/2013 din 21 octombrie 2014 catre E. GARA DE NORD, proces-verbal ridicare documente (facturi fiscale) de la S.C. E. S.R.L. din Municipiul B., din 23 octombrie 2014 si documentele aferente, ordonanta de instituire a masurii asiguratorii a sechestrului pentru P. V. C. nr. 421/P/2013 din 13.10.2014 - filele 308-309,ordonanta de dispunere a depunerii sumei de 16.500 lei la C. B. S.A. nr. J21/P/2013 din 13.10.2014, declaratie martor B. N., declaratie martor C. M.-C., declaratie martor B. M., declaratie martor L. A.-L., declaratie martor C. M. M., declaratie martor F. M.-C., declaratie martor F. B. F. A., declaratie martor B. C. C., declaratie martor B. R.-O., declaratie martor V. D., declaratie martor L. D., declaratie martor D. D. - G., declaratie martor B. F. - D., declaratie martor T. D., declaratie martor T. I., declaratie martor U. A. - D., declaratie martor S. - H. C.-A., declaratie martor B. A., declaratie martor D. R. V., declaratie martor M. I., completare declaratie M. I., declaratie martor G. M.-O., declaratie martor T. Z., declaratie martor M. M., declaratie martor B. I.-I., declaratie martor C. M.-A., declaratie martor M. D., declaratie martor B. I.-M., declaratie martor M. A. C., declaratie martor F. M.-F., declaratie martor I. F.-A., declaratie martor M. A.-I., declaratie martor S. G.-I., declaratie martor G. C. P., declaratie martor N. D., domiciliat în O., strada P. T. G. nr. xY, jud. B., declaratie martor D. F.-A., completare declaratie D. F.-A., adresa de predare documente de catre D. F. – A., documente proprietate auto V., declaratie completare martor S. G.-I., declaratie martor B. A. A., declaratie martor G. C.-R., declaratie martor T. S.-D., declaratie martor C. F.-L., adresa Serviciul Teritorial O., documente în fotocopie emise de Parchetul de pe lânga Judecatoria B., ordonanta ridicare de înscrisuri, p.v. de contraventie, în fotocopie, ordonanta ridicare de înscrisuri, adresa înaintare documente emisa de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si înmatriculare a Vehiculelor, documente emise de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si matriculare a Vehiculelor, ordin nr. 7 din 26.02.2013 al Parchetului de pe lânga Tribunalul B., declaratie martor L. M., declaratie martor L. D., proces-verbal ridicare documente, registru control, declaratie martor L. A.-O., declaratie martor H. D.-V., declaratie martor P. C., declaratie martor P. D.-M., declaratie martor M. M.-A., declaratie martor S. I., declaratie martor S. O. A., declaratie martor N. A.-F., declaratie martor G. R., declaratie martor R. I.-A., declaratie martor L. A.-D., declaratie martor B. I., declaratie martor B. T., declaratie martor F. A.-A., documente predate de martorul F. A.-A., declaratie martor A. C. M., documente predate de martorul A. C. M., declaratie martor I. T. I., documente predate de martorul I. T. I., declaratie martor E. M.-I., declaratie E. V.-V., declaratie E. F.-D., declaratie U. L., declaratie martor T. G., declaratie martor G. I.-M., declaratie martor B. A.-F., declaratie martor B. L.-A., contract executie lucrari între P. L. C. si SC R. I. SRL, chitanta si factura plata P. L. C., declaratie martor P. L.-C., adresa nr. 21802/05.11.2014 a Spitalului Clinic Judetean de Urgenta O. împreuna cu originalul Foii de Observatie cu numarul xxxxx a donatorului cadavru O. O. L. S. si radiografie, urma dosar nr. 7157/P/2008 al Parchetului de pe lânga Judecatoria O. - privind pe G. C. P., urma dosar nr. 7515/P/2008 al Parchetului de pe lânga Judecatoria O. - privind pe H. F., F. F. si I. M. C., urma dosar 8153/P/2008 al Parchetului de pe lânga Judecatoria O. - privind pe B. G. C., încheierea nr. 16/P din 26 septembrie 2014 emisa în dosar nr. 5896/2/2014 de Curtea de Apel B., adresa nr. 421/P/2013 din 25 septembrie 2014 catre Curtea de Apel B., proces-verbal de perchezitie domiciliara nr. 421/P/2013 din 02 octombrie 2014, proces-verbal de perchezitie nr. 421/P/2013 din 02 octombrie 2014 - filele 28-33, proces-verbal de perchezitie nr. 421/P/2013 din 02 octombrie 2014, proces-verbal de perchezitie nr. 421/P/2013 din 02 octombrie 2014 si documentele anexate, ordonanta de instituire a sechestrului asigurator pentru P. V. C. nr. xx/P/2013 din 13 octombrie 2014, proces verbal depunere suma de bani la C. B. nr. 421/P/2013 din 13 octombrie 2014, adresa nr. 421/P/2013 din 13 octombrie 2014 catre C. B., recipisa de consemnare nr. 3864312/1 si chitanta nr. 64237786/1 C. B., adresa nr. 421/P/2013 din 21 octombrie 2014 catre A.N.A.F. - OJ.C.P.I. B., proces-verbal de aplicare a masurii sechestrului nr. 421/P/2013 din 20 octombrie 2014, adresa nr. 421/P/2013 din 14 octombrie 2014 catre D.N.A. - Serviciul Teritorial O., încheierea nr. 83978/23.10.2014 a O.C.P.I. B., ordonanta de ridicare de înscrisuri nr. 421 /P/2013 din 02 octombrie 2014, procese-verbale ridicare înscrisuri nr. 421 /P/2013 din 02 octombrie 2014 si 08 octombrie 2014, ordonanta de ridicare înscrisuri nr. 421/P/2013 din 06 octombrie 2014, proces-verbal de ridicare înscrisuri nr. 421/P/2013 din 06 octombrie 2014, adrese de înaintare dosare nr. 4488/P/2009, 852/P/2009, 8153/P/2008 si7459/P/2009 din data de 06 octombrie 2014 ale Parchetului de pe lânga Judecatoria O., proces-verbal de xerocopiere nr. 421/P/2013 din 06 octombrie 2014, proces-verbal de restituire documente nr. 421/P/2013 din 15 octombrie 2014, delegatie de substituire nr. 057905 din 21.10.2014, adresa nr. 421/P/2013 din 26 septembrie 2014 catre D.N.A.- Serviciul Teritorial O., ordonanta delegare nr. 421/P/2013 din 26 septembrie 2014, ordonanta de ridicare înscrisuri nr. 421/P/2013 din 0 octombrie 2014, încheierea penala nr. 79/DL/2014 din 10.07.2014 emisa de Tribunalul B. - Sectia penala la în dosar nr. 3552/111/2014, proces-verbal de ridicare înscrisuri din dosarul penal nr.93/P/2014 al D.N.A. - Serviciul teritorial O. nr. 421/P/2013 din 06 octombrie 2014 si înscrisurile aferente, tivindu-1 pe E. D., ordonanta de ridicare înscrisuri nr. 421/P/2013 din 06 octombrie 2014, proces-verbal de ridicare înscrisuri din dosarul penal nr.93/P/2014 al D.N.A. – Serviciul Teritorial O. nr. 421/P/2013 din 06 octombrie 2014 si înscrisurile aferente, privindu-l pe E. D., încheierea nr. 281 din 14 octombrie 2013, emisa în dosar nr. 6783/2/2013 de Curtea de Apel B., autorizatie nr. xxx/14 octombrie 2013 - dosar nr. 6783/2/2013 al Curtii de Apel B., încheierea nr. 2899 din 11 noiembrie 2013, emisa în dosar nr. 7353/2/2013 de Curtea de Apel B., autorizatie nr. 291/11 noiembrie 2013 - dosar nr. 7353/2/2013 al Curtii de Apel B., încheierea nr. 299 din 11 noiembrie 2013, emisa în dosar nr. 7353/2/2013 de Curtea de Apel B. - filele 15-17, autorizatie nr. 291/1 noiembrie 2013 - dosar nr. 7353/2/2013 al Curtii de Apel B., adresa D.N.A. nr. 2306/C/2013 din 11.11.2013 catre Serviciul Tehnic, încheierea nr. 39 din 17 februarie 2014, emisa în dosar nr. 1017/2/2014 de Curtea de fel B., adresa D.N.A. nr. 371/C/2014 din 18 februarie 2014 catre Serviciul Român de Informatii, încheierea nr. 59 din 18 martie 2014, emisa în dosar nr. 1821/2/2014 de Curtea de Apel B., încheierea nr. 67 din 27 martie 2014, emisa în dosar nr. 2079/2/2014 de Curtea de Apel B., încheierea nr. 92 din 11 aprilie 2014, emisa în dosar nr. 2514/2/2014 de Curtea de Apel B., încheierea nr. 92 din 11 aprilie 2014, emisa în dosar nr. 2514/2/2014 de Curtea de Apel B., încheierea nr. 125 din 15 mai 2014, emisa în dosar nr. 3294/2/2014 de Curtea de Apel B., încheierea nr. 151 din 12 iunie 2014, emisa în dosar nr. 3912/2/2014 de Curtea de apel B., încheierea nr. 152 din 12 iunie 2014, emisa în dosar nr. 3913/2/2014 de Curtea de Apel B., încheierea nr. 167 din 10 iulie 2014, emisa în dosar nr. 4565/2/2014 de Curtea de Apel B., încheierea nr. 168 din 10 iulie 2014, emisa în dosar nr. 4572/2/2014 de Curtea de Apel B., adresa P.I.C.C.J. - Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Serviciul Teritorial O. nr. 1322/11.1/2014, împreuna cu încheierile din data de 13.02.2009 si 16.02.2009, autorizatiile nr. 26/2009 si 55/2009, emise de Tribunalul B. în dosarul nr. 1232/111/2009, notele privind convorbirile telefonice din data de 27.03.2009, 2 CD - uri marca TDK, proces-verbal nr. 806/11-1/2013 din 21 noiembrie 2014 de redare a dialogului ambiental purtat de numitii E. D., T. G. si P. V. C. la data de 13 iulie 2014, proces-verbal nr. 806/II-1/2013 din 20 noiembrie 2014 de redare a dialogului ambiental purtat de numitii E. D. si B. N. la data de 11 iulie 2014, proces-verbal nr. 806/11-1/2013 din 20 noiembrie 2014 de redare a dialogului ambiental purtat de numitii E. D. si B. N. la data de 29 iulie 2014, proces-verbal nr. 806/II-1/2013 din 20 noiembrie 2014 de redare a dialogului ambiental purtat de numitii E. D. si B. N. la data de 16 iulie 2014, proces-verbal nr. 806/11-1/2013 din 19 noiembrie 2014 de redare a dialogului ambiental purtat de numitii E. D., B. N. si N. M. la data de 28 iulie 2014, proces-verbal nr. 806/II-1/2013 din 19 noiembrie 2014 de redare a dialogului ambiental purtat de numitii E. D., T. G. si P. V. C. la data de 22 iulie 2014, proces-verbal nr. 806/11-1/2013 din 24 noiembrie 2014 de redare a dialogului ambiental purtat de numitii E. D., T. G., E. F. si I. la data de 03 aprilie 2014, proces-verbal nr. 806/II-1/2013 din 25.11.2014 de redare a unor convorbiri telefonice interceptate în baza încheierilor nr. 281/14.10.2013, 39/17.02.2014, 59/18.03.2014, t/11.04.2014, 125/15.05.2014, 152.12.06.2014 si 168.10.07.2014, pronuntate de catre Curtea de Apel B., ordonanta nr. 421/P/2013 din xx.xx.2014 de respingere a cererilor referitoare la administrarea de probe, ordonanta nr. 421/P/2013 din 04.12.2014, prin care a fost respinsa cererea inculpatului P. V. C., ordonanta nr. 421/P/2013 din 04.12.2014, prin care a fost respinsa cererea inculpatului tipa V. C., ordonanta nr. 421/P/2013 din 06.12.2014, prin care a fost respinsa cererea inculpatului P. V. C., ordonanta nr. 421/P/2013 din 08.10.2014, prin care a fost respinsa cererea formulata de avocat L. A., aparator ales al inculpatului P. V. C., ordonanta nr. 421 /P/2013 din 21.10.2014, prin care a fost respinsa cererea inculpatului P. V. C. de restituire a sumei de 16.500 lei, cereri, sesizari, memorii, depuse de aparatorii alesi ai suspectului si inculpatului P. V. C., împuterniciri avocatiale.

Totodata rechizitoriul cuprinde datele referitoare la faptele pentru care au fost trimisi în judecata inculpatii, încadrarea juridica, actele de urmarire penala efectuate, la trimiterea în judecata si cheltuieli judiciare.

La dosarul cauzei s-a depus de catre inculpati urmatoarele cereri si exceptii cu privire la legalitatea sesizarii instantei precum si cu privire la legalitatea administrarii probelor si a efectuarii actelor de urmarire penala.

Inculpatul D. F. A. a solicitat restituirea cauzei la parchet întrucât rechizitoriul este neregulat întocmit, iar neregularitatea nu poate fi remediata de catre procuror, iar în subsidiar, excluderea declaratiilor de martori administrate înainte de ordonanta de efectuare a urmaririi penale fata de el si începerea judecatii.

În motivarea cererilor s-a aratat ca efectuarea urmaririi penale si punerea în miscare a actiunii penale s-a realizat în mod nelegal, prin încalcarea dispozitiilor art.15 Cod procedura penala si art.16 litera c) Cod procedura penala întrucât, cu privire la infractiunea retinuta în sarcina acestuia, nu au fost administrate probe care sa conduca la presupunerea rezonabila ca inculpatul a savârsit aceasta fapta.

În aceste conditii, sanctiunea care intervine cu privire la aceasta încalcare este nulitatea relativa, efectul acestei nulitati constând în desfiintarea actului, acesta fiind singurul remediu procesual, deoarece în privinta efectelor pe care le produc nulitatile relative sau absolute legea nu distinge.

S-a precizat ca, avându-se în vedere efectele pe care le produce nulitatea în procesul penal, atâta timp cât rechizitoriul are la baza, printre alte acte si ordonantele de efectuare a urmaririi penale si de punere în miscare a actiunii penale, actul de sesizare al instantei este, la rândul lui, lovit de nulitate, conform principiului resoluto iure dantis, resolvitur jus accipientis.

S-au invocat si dispozitiile art.280 alin.2 Cod procedura penala, precizându-se ca actele lovite de nulitate care au o legatura directa cu alte acte ulterioare atrag si nulitatea acestora din urma.

Probele administrate nu se coroboreaza în sensul sustinerii unei acuzatii de natura celei retinute, inculpatul aratând ca a vândut autoturismul numitei P. L., fosta sotie a inculpatului P. V., fara ca inculpatul sa aiba vreun moment reprezentarea ca acesta din urma are vreo influenta asupra vreunui functionar public.

A aratat inculpatul ca a vândut în mod real autoturismul si nu l-a oferit în scopul cumpararii influentei inculpatului P., iar din probele administrate nu se desprinde aceasta idee. Cele doua elemente esentiale ale existentei infractiunii –remiterea bunului si traficarea influentei - nu au fost probate de catre acuzare, probele administrate – declaratiile de martori si convorbirea telefonica interceptata cu privire la plata taxei de prima înmatriculare neputând duce la concluzia evidenta de savârsire a unei fapte penale.

Inculpatul a mai aratat ca urmarirea penala s-a desfasurat fara a se mai proceda la administrarea de probe, toate probele fiind administrata în faza urmaririi penale in rem, ceea ce determina excluderea tuturor mijloacelor de proba administrata înainte de aducerea la cunostinta a învinuirii, fiind încalcat caracterul echitabil al procesului penal si lipsindu-l pe acesta de garantiile procesuale conferite de art.92 Cod procedura penala.

S-au încalcat si dispozitiile art.100 alin.1 Cod procedura penala care obliga organul de urmarire penala sa administreze probe atât în favoarea cât si în defavoarea inculpatului.

Inculpatul M. G. C. a solicitat restituirea cauzei la parchet în conditiile art.346 alin.1 litera a) sau c) Cod procedura penala pentru urmatoarele motive:

S-a aratat ca ordonanta de punere în miscare a actiunii penale fata de inculpat este lovita de nulitate absoluta deoarece acesta nu a fost audiat cu privire la acuzatia adusa si nu i s-a dat posibilitatea sa-si exprime în mod personal punctual de vedere referitor la suspiciunea ce planeaza asupra lui si sa-si formuleze aparari proprii.

Inculpatul a precizat ca prin ordonanta din data de 23.10.2014 s-a dispus efectuarea urmaririi penale fata de suspectul M. G. C. pentru comiterea infractiunii prevazute de art.156 din Legea 95/2006, prin citatia emisa la aceeasi data acesta fiind chemat în calitate de suspect la sediul unitatii de parchet ce efectua cercetari în cauza pentru data de 30.10.2014,orele 10,00.

Prin procesul verbal încheiat la data de 30.10.2014 s-a procedat la aducerea la cunostinta a calitatii de suspect precum si a drepturilor si obligatiilor procesuale ce deriva din aceasta calitate, indicându-i-se si acuzatia în concret.

Prin procesul verbal din aceeasi data s-a consemnat pozitia suspectului potrivit careia doreste sa formuleze un memoriu cu privire la infractiunea retinuta în sarcina sa.

Prin ordonanta din 30.10.2014 s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale fata de inculpatul M. G. C., întocmindu-se totodata un proces verbal prin care i s-a adus la cunostinta noua calitate procesuala.

S-a aratat ca nu i s-a cerut în nici un moment sa dea o declaratie prin care sa-si exprime apararile cu privire la acuzatia care i s-a adus, desi acesta nu a ales sa uzeze de dreptul la tacere, dorind sa dea lamuriri complete despre circumstantele cauzale si acuza adusa cu atât mai mult cu cât a dobândit calitatea de inculpat la circa 30 de minute dupa ce i s-a adus la cunostinta calitatea de suspect.

Întrucât nu s-a desfasurat o urmarire penala în mod efectiv ordonanta de punere în miscare a actiunii penale din data de 30.10.2014 si rechizitoriul sunt nelegale, raportat la dispozitiile art.307 Cod procedura penala art.309 Cod procedura penala si art.327 Cod procedura penala, art.8 Cod procedura penala, art.5 Cod procedura penala, art.10 Cod procedura penala, art.97 Cod procedura penala care garanteaza desfasurarea procesului penal cu respectarea garantiilor procesuale si a drepturilor partilor si ale subiectilor procesuali, astfel încât infractiunile sa fie constatate la timp si în mod complet si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala, iar orice persoana care a savârsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit legii, într-un termen rezonabil.

Chiar daca legiuitorul nu conditioneaza explicit punerea în miscare a actiunii penale de audierea suspectului, aceasta rezulta implicit din maniera de reglementare a normelor enuntate, în situatia în care s-a procedat la aducerea la cunostinta a învinuirii si a dobândirii calitatii de suspect.

Textele legale invocate impun organelor de urmarire penala sa administreze probe si în favoarea persoanei cercetate si sa respecte dreptul acestuia de a se apara în cauza si de a propune probe în apararea sa.

Declaratia suspectului sau a inculpatului constituie mijloc de proba în procesul penal, astfel ca administrarea acestora este obligatorie pentru organul judiciar, daca nu se identifica niciuna din situatiile de exceptie prevazute de lege, fiind si un drept al persoanei cercetate.

S-a aratat ca, datorita neregulilor mai sus exprimate este nelegal si rechizitoriul, nefiind respectate dispozitiile art.327 Cod procedura penala, probele fiind administrata unilateral si unidirectional, prin limitarea activitatii de strângere a acestora la cele obtinute în mod exclusiv de acuzare cu ocazia cercetarii faptelor unei alte persoane-inculpatul P. V., fara a se verifica pozitia inculpatului M. G. C.

Desi inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale si a solicitat o opinie din partea Consiliului Superior de Medicina Legala organul de urmarire penala nu a raspuns în nici un fel acestor cereri.

Din continutul ordonantei de punere în miscare a actiunii penale rezulta ca inculpatul este acuzat ca a prelevat organe cu încalcarea dispozitiilor legale, fapt total nereal în conditiile în care nu a efectuat nici un act de prelevare si nici nu a dispus un asemenea lucru, aspect pe care l-a spus si procurorului, însa nu a primit nici un raspuns.

În aceste conditii, nerespectarea dispozitiilor legale referitoare la audierea suspectului sau a inculpatului au produs o vatamare a dreptului la aparare al partii, astfel ca atrag nulitatea relativa a actelor întocmite.

Împrejurarile ca inculpatul nu a fost împiedicat sa dea declaratie în cauza si a depus la dosar un memoriu nu pot fi retinute ca fiind de natura a garanta dreptul la aparare al acestuia câta vreme organele de urmarire penala nu si-au îndeplinit obligatia de a-i aduce la cunostinta ca are posibilitatea de a declara, ci doar aceea de a nu da declaratii, iar apararile formulate în memoriu nu au fost verificate.

Inculpatul P. V. C. a solicitat ca, în baza art.345 alin.2 Cod procedura penala sa se constate încalcarea dispozitiilor art.282 si 280 Cod procedura penala cu privire la actele indicate si subsecvent, sa se constate neregularitatea actului de sesizare si sa se solicite procurorului care a emis rechizitoriul remedierea neregularitatilor indicate, iar în masura în care procurorul nu va proceda la remedierea neregularitatilor în termenul prevazut de lege sa se constate ca aceste neregularitati atrag imposibilitatea stabilirii limitelor si obiectului judecatii în ceea ce-l priveste pe inculpat si în consecinta sa se dispuna restituirea cauzei la parchet în conditiile art.346 alin.3 litera a) Cod procedura penala.

Totodata, s-a solicitat ca, în situatia în care procurorul nu raspunde în termenul prevazut de lege sa se dispuna restituirea cauzei la parchet în conditiile art.346 alin.3 litera c) Cod procedura penala.

În motivarea cererii, s-a aratat ca solicitarea vizeaza neregularitatea rechizitoriului, însa ea trebuie privita în strânsa legatura cu ordonantele de continuare a cercetarilor fata de suspect si extindere a urmaririi penale din data de 2 octombrie 2014 si 27 octombrie 2014 prin care a fost extinsa urmarirea penala si cercetarea fata de P. V. C. sub aspectul savârsirii infractiunilor de favorizare a faptuitorului.

Desi, potrivit acestor ordonante la momentul respectiv nu era incident niciunul din cazurile prevazute de art.16 alin.1 Cod procedura penala, verificându-se în concret data consumarii presupuselor infractiuni de favorizare a faptuitorului se constata ca acestea s-au consumat cel târziu la datele de 16 septembrie 2009, respectiv 11 august 2009, date de la care nu a fost efectuat niciun act de urmarire fata de aceste fapte.

Raportând cele expuse la dispozitiile art.154 alin.1 litera d) Cod procedura penala si art.269 alin.1 Cod penal se poate observa ca era incident cazul prevazut de art.16 alin.1 litera f) Cod procedura penala si exista un impediment pentru a se dispune extinderea urmaririi penale si continuarea cercetarilor fata de suspect motivat de intervenirea prescriptiei raspunderii penale cu privire la infractiunea de favorizare a faptuitorului.

Fiind încalcate dispozitiile art.305 si art.311Cod procedura penala cele doua ordonante de extindere a urmaririi penale si continuare a cercetarilor fata de suspect sunt nule relativ sub aspectul faptei de favorizare a faptuitorului, vatamarea cauzata constând în cercetarea nelegala a numitului P. V. C. sub aspectul acestor fapte si, în mod subsecvent încalcarea dreptului sau la un proces echitabil cu toate componentele sale astfel cum el este garantat prin art.8 raportat la art.2 Cod procedura penala.

Actele de urmarire penala efectuate sub aspectul dovedirii acestor fapte se circumscriu dispozitiilor art.280 alin.2 din Codul de procedura penala si trebuie excluse.

S-a mai aratat ca o corecta încadrare juridica a faptelor de distrugere de înscrisuri retinute lui P. V. C., cel putin prin prisma Deciziei Curtii Constitutionale nr.265/2014, ar fi condus la constatarea împlinirii termenului de prescriptie a raspunderii penale si pentru fapta prevazuta de art.275 alin.1 Cod penal si incidenta cazului de la art.16 alin.1 litera f) Cod procedura penala care împiedica punerea în miscare a actiunii penale în cauza.

Rechizitoriul este neregulamentar întocmit deoarece nu respecta dispozitiile art.328 alin.1 Cod procedura penala raportat la art.286 alin.2 litera f) Cod procedura penala, fiind nelegala dispozitia de trimitere în judecata sub aspectul celor doua fapte de favorizare a faptuitorului câta vreme s-a retinut în mod gresit ca nu este incident niciunul din cazurile prevazute la art.16 alin.1 Cod procedura penala.

În acelasi timp, rechizitoriul nu respecta dispozitiile art.328 alin.1 raportat la art.286 alin.1 litera d) Cod procedura penala din interpretarea carora rezulta faptul ca, prin rechizitoriu procurorul dispune o solutie fata de faptele care fac obiectul dosarului de urmarire penala, respectiv clasare, disjungere sau trimitere în judecata.

Prin procesul verbal din 11 octombrie 2013 D.N.A. - Sectia de Combatere a Infractiunilor Conexe Infractiunilor de Coruptie s-a sesizat pentru un numar de 4 fapte de luare de mita pentru care a si început urmarirea penala la data de 14 februarie 2014, iar prin rechizitoriu nu s-a dispus nicio solutie cu privire la aceste fapte, solutia de clasare vizând dosarul cu nr.100/P/2013, iar solutia de disjungere priveste o fapta de înselaciune care nu se afla în legatura cu prezentul dosar.

S-a aratat ca pentru infractiunea de santaj nu este stabilit cadrul procesual, întrucât persoana vatamata prin infractiunea de santaj a fost audiata si citata ca martor în cauza, aspect care nu permite stabilirea limitei judecatii si impune restituirea cauzei la parchet.

Cu ocazia sustinerii exceptiilor în fata instantei s-a aratat ca nici în ceea ce priveste infractiunile de abuz în serviciu retinute în sarcina sa nu au fost indicate persoanele vatamate.

S-a invocat totodata nulitatea ordonantei din data de 28 octombrie 2014 de punere în miscare a actiunii penale si a ordonantei din data de 27 octombrie 2014 de continuare a cercetarii fata de suspect si de extindere a urmaririi penale deoarece s-a omis sa se descrie fapta imputata inculpatului la punctul II din ordonante.

În ambele ordonante se retine ca în cursul anului 2008 martorul F. A. A. a avut în supraveghere dosarul penal nr. 8153/P/2008 privindu-l pe învinuitul B. G. C., cercetat pentru comiterea infractiunii de sustragere de recoltare a probelor biologice. Conform declaratiei martorului mentionat, la 11 august 2009 acesta a întocmit rechizitoriul, prin care dispunea trimiterea în judecata a inculpatului B. G. C. pentru comiterea infractiunii prevazute de art.87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002 republicata. Ulterior, acesta a constatat ca un alt coleg de al sau, dupa ce a predat dosarul la grefa a dispus, la 9 noiembrie 2009 sanctiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1000 lei.

Din descrierea faptei rezulta ca inculpatului P. V. C. nu i s-a imputat nicio fapta de natura penala, dar cu toate acestea s-a dispus continuarea cercetarilor si ulterior punerea în miscare a actiunii penale, între descrierea faptei si încadrarea juridica retinuta, respectiv abuz în serviciu, distrugere de înscrisuri si favorizarea faptuitorului neexistând nicio corespondenta.

Ordonantele se caracterizeaza prin lipsa acuzei materiale efectiv imputate inculpatului P. V. C. pentru extinderea urmaririi penale si a punerii în miscare a actiunii penale procedura folosita fiind contrara dreptului inculpatului la un proces echitabil în sensul dezvoltat de CEDO. Astfel, în cauza Adrian C./România, Curtea a aratat ca se impune acordarea unei atentii deosebite notificarii acuzatiei aduse persoanei în cauza, întrucât dupa notificare persoana pusa sub acuzare este oficial înstiintata în scris cu privire la temeiul legal si factual al acuzatiilor ce se aduc.

Inculpatul a aratat ca urmarirea penala sub aspectul savârsirii infractiunii de instigare la prelevarea de organe prevazuta de art.156 din Legea nr.95/2006 s-a efectuat de un organ de urmarire penala necompetent material, în conditiile în care aceasta infractiune este de competenta materiala a judecatoriei, însa ca efect al calitatii persoanei, inculpatul fiind procuror, competenta a partine Parchetului de pe lânga Curtea de Apel O.

Încalcarea dispozitiilor relative la competenta dupa materie a organelor de urmarire penala este sanctionata cu nulitatea relativa, în masura în care a provocat o vatamare care nu poate fi înlaturata altfel decât prin anularea actului. În cazul de fata, D.N.A. nu putea sa efectueze acte de urmarire penala aflate în competenta materiala a Parchetului de pe lânga judecatorie, ci trebuia sa dispuna declinarea competentei, deoarece potrivit art.58 alin.1 Cod procedura penala era dator sa-si verifice competenta si abia apoi sa aprecieze daca poate sa dispuna extinderea urmaririi penale sau este necesar sa decline competenta catre procurorul competent.

Dispozitiile art.311 Cod procedura penala trebuie aplicate cu respectarea regulilor generale privind competenta organelor judiciare, concluzie care rezulta si din analiza dispozitiilor O.U.G. nr.43/2002 care nu confera competenta generala D.N.A. pentru a efectua urmarirea penala a tuturor infractiunilor descoperite cu ocazia cercetarilor efectuate de competenta proprie. Prin urmare, organul de urmarire penala trebuia sa sesizeze din oficiu cu privire la savârsirea infractiunii mai sus aratate si sa dispuna declinarea competentei în favoarea Parchetului de pe lânga Curtea de Apel O. Procurorul de caz nu a înteles sa procedeze astfel ci a dispus în mod nelegal extinderea cercetarii fata de alte fapte.

Conform dispozitiilor art.292 Cod procedura penala în situatia în care organul de urmarire penala se sesizeaza din oficiu trebuie sa încheie un proces verbal în acest sens, acesta având rolul de a consemna manifestarea de vointa si de a descrie faptele despre savârsirea carora a luat la cunostinta organul de urmarire penala. Existenta acestei sesizari din oficiu reprezinta o conditie sine qua non pentru începerea urmaririi penale, astfel cum rezulta din dispozitiile art.305 alin.1 Cod procedura penala, iar în conditiile în care organul de urmarire penala nu a fost sesizat si urmarirea penala nu a fost legal începuta, nici dispozitia de trimitere în judecata nu poate fi legala întrucât s-ar înfrânge principiile legalitatii si a oficialitatii prevazute de art.2 Cod procedura penala.

De asemenea s-a solicitat ca în temeiul dispozitiilor art. 345 alin. 2 Cod procedura penala sa se dispuna excluderea de la dosarul cauzei, ca fiind nelegal obtinute a înregistrarilor convorbirilor si comunicarilor telefonice, respectiv înregistrarile din mediu ambiental realizate în baza încheierilor penale nr. 67/27.03.2014, nr. 92/11.04.2014, nr. 125/15.05.2014, nr. 151/12.06.2014, nr. 167/10.07.2014 si a mandatelor aferente, emise de Judecatorul de drepturi si libertati din cadrul Curtii de Apel B. a procesului-verbal din 21.11.2014 privind redarea convorbirilor în mediu ambiental din data de 13.07.2014, procesul-verbal din 20.11.2014 privind redarea convorbirilor în mediu ambiental din data de 11.07.2014, procesul-verbal din 20.11.2014 privind redare a convorbirilor în mediu ambiental din data de 29.07.2014, procesul-verbal din 20.11.2014 privind redare a convorbirilor în mediu ambiental din data de 16.07.2014, procesul-verbal din 19.11.2014 privind redare a convorbirilor în mediu ambiental din data de 28.07.2014, procesul-verbal din 19.11.2014 privind redare a convorbirilor în mediu ambiental din data de 22.07.2014, procesul-verbal din 24.11.2014 privind redarea convorbirilor în mediu ambiental din data de 03.04.2014, procesul-verbal din 25.11.2014 privind redarea convorbirilor telefonice pct. 22, pct. 27, pct. 28, pct. 33, pct. 34 si a declaratiilor martorilor obtinute cu încalcarea dispozitiilor legale.

În motivarea cererii s-a aratat ca în fapt, judecatorului de drepturi si libertati din cadrul Curtii de Apel B. i s-a solicitat încuviintarea si, ulterior, prelungirea supravegherii tehnice pentru o fapta care nu facea obiectul unui proces penal la acel moment, respectiv fapta de luare de mita presupus a fi savârsita de catre inculpatul P. V. C. si denuntata de catre numitul E. D. organelor de urmarire penala din cadrul DNA. – S.T. O. la data de 05.03.2014.

Prin încheierea penala nr. 59/18.03.2014, Judecatorul de drepturi si libertati a admis propunerea DNA si a încuviintat, pentru o perioada de 30 de zile supravegherea tehnica a numitului P. V. C., constând în interceptarea comunicatiilor si a oricarui tip de comunicare la distanta; supravegherea video, audio sau prin fotografiere; localizarea sau urmarirea prin mijloace tehnice.

Subsecvent, prin încheierea penala nr. 92/11.04.2014 si încheierea penala nr. 125/15.05.2014, ambele ale Judecatorului de drepturi si libertati din cadrul Curtii de Apel B., a fost prelungita supravegherea tehnica a numitului P. V.

În paralel, a fost încuviintata supravegherea tehnica a numitilor E. D. si T. G., prin încheierea penala nr. 67/27.03.2014 a Judecatorului de drepturi si libertati din cadrul Curtii de Apel B. Ulterior prin încheierile penale nr. 92/11.04.2014, nr. 125/15.05.2014, nr. 151/12.06.2014 si 167/10.07.2014 a fost prelungita masura supravegherii tehnice a persoanelor mentionate.

S-a aratat ca încheierile penale sunt nelegale întrucât solicitarea organelor de urmarire penala de supraveghere tehnica privea o fapta care nu facea obiectul dosarului cu nr. 421/P/2013, or supravegherea tehnica se poate încuviinta doar pentru faptele care fac obiectul unui proces penal si pentru persoane în legatura cu acesta.

Pentru cele 4 fapte de luare de mita pentru care DNA - Sectia de Combatere a Infractiunilor Conexe Infractiunilor de Coruptie s-a sesizat din oficiu la data de 11.10.2013, a fost începuta urmarirea penala prin Ordonanta din data de 14.02.2014. La data de 05.03.2014, la DNA - Serviciul Teritorial O. a fost înregistrat denuntul formulat de catre numitul E. D., iar la data de 06.03.2014 acesta a fost transmis pe cale administrativa catre DNA - Sectia de Combatere a Infractiunilor Conexe Infractiunilor de Coruptie.

De la data de 06.03.2014 si pâna la data de 02.10.2014, când s-a dispus efectuarea în continuare a urmaririi penale fata de suspect pentru aceasta fapta, presupusa infractiune denuntata nu a fost urmarita penal. Mai mult decât atât, nu a existat un act procesual prin care fapta denuntata sa fie reunita la dosarul nr. 421/P/2013.

În mod evident, nu ar putea fi acceptat argumentul potrivit caruia urmarirea penala a fost începuta in rem si fata de aceasta fapta întrucât denuntul numitului E. D. a intervenit ulterior datei de 14.02.2014, iar fapta denuntata nu poate fi inclusa în urmarirea penala a unor fapte totalmente distincte.

Pe cale de consecinta, nu au fost respectate dispozitiile art. 140 alin. (1) Cod procedura penala, conform carora „supravegherea tehnica poate fi dispusa în cursul urmaririi penale...", ori în mod evident, faptele pentru care s-a început urmarirea penala nu o implica si pe cea denuntata la data de 05.03.2014, motiv pentru care încheierile penale mentionate sunt nelegale. Mai mult decât atât, prin modalitatea de formulare a referatelor cu propunere de luare, respectiv prelungire a masurii supravegherii tehnice, fapta denuntata este inclusa printre cele urmarite penal, fara a exista însa o corespondenta în actele procesual penale efectuate. În aceste conditii, judecatorului de drepturi si libertati i s-a prezentat, în mod intentionat, eronat, o stare de drept necorespunzatoare realitatii.

În esenta s-a aratat ca nu au fost respectate dispozitiile privitoare la urmarirea penala in rem, modalitate apta sa confere cadrul procesual necesar si, în acelasi timp, o garantie minima a respectarii drepturilor numitului P. V. C. în procesul penal.

Nelegalitatea evocata se impune a fi raportata la dispozitiile art. 280 si art. 282 Cod procedura penala în acest sens, din argumentele expuse reiese fara echivoc faptul ca au fost încalcate dispozitiile art. 140 alin. (1) Cod procedura penala si ale art. 305 alin. (1) si (2) Cod procedura penala. Nerespectarea cerintelor legale aratate, aduce vatamari dreptului inculpatului P. V. C. la viata privata, în contextul inexistentei unui cadru procesual minimal cu privire la fapta pentru care s-a solicitat supravegherea tehnica, conditie necesara si obligatorie potrivit art. 12 alin. (2) raportat la art. 140 alin. (1) Cod procedura penala. Vatamarea cauzata nu poate fi înlaturata altfel decât prin desfiintarea încheierilor penale indicate.

În mod corelativ, în considerarea acelorasi argumente rezumate prin lipsa unui proces penal cu privire la fapta denuntata la data de 05.03.2014, sunt lovite de sanctiunea nulitatii relative si încheierile prin care au fost interceptati numitii E. D. si T. G. În sustinerea acestei solutii sunt si argumentele din expunerea de motive a Codului de procedura penala, care, în esenta, motiveaza simplificarea fazei de urmarire penala prin dispozitiile art. 305 alin. (1) si (2) Cod procedura penala, prin necesitatea existentei unei garantii a respectarii drepturilor procesuale ale persoanei cercetate si vine în sustinerea inconvenientelor cauzate de existenta fazei actelor premergatoare în reglementarea anterioara.

În plus, s-a aratat ca încheierile prin care s-a dispus supravegherea tehnica, mai precis supravegherea video, audio sau prin fotografiere în spatii private, nu pot depasi 120 de zile potrivit art. 144 alin. 3 din Cod procedura penala. Astfel, prin încheierea nr. 92/11 aprilie 2014 a fost prelungita supravegherea video, audio sau prin fotografiere a numitului P. V. în privinta presupusei fapte de luare de mita expusa la pct. 4 din încheiere, cu toate ca era deja împlinit termenul de 120 de zile prevazut de art. 144 alin. 3 Cod procedura penala.

De asemenea, tot cu referire la respectarea dispozitiilor art. 144 alin. 3 Cod procedura penala, durata pentru care au fost supravegheati video, audio sau prin fotografiere numitii E. D. si T. G. este de 142 de zile, motiv pentru care încheierea nr. 167/10 iulie 2014 este nelegala începând cu data de 23.07.2014, fiind încalcate dispozitiile mentionate.

Pe cale de consecinta, sunt lovite de nulitate încheierile penale nr. 92/11.04.2014 si nr. 167/10.07.2014 întrucât au fost încalcate dispozitiile art. 144 alin. 3 Cod procedura penala, aceeasi persoana neputând fi supravegheata pentru aceeasi fapta, în spatii private, mai mult de 120 de zile.

Inculpatul P. V. a solicitat totodata excluderea din materialul probator administrat in faza de urmarire penala a declaratiilor martorilor audiati cu încalcarea legii, respectiv:

În legatura cu fapta de luare de mita denuntata la data de 05.03.2014 de catre numitul E. D. au fost administrata mijloace de proba, în special declaratii de martori în sustinerea presupusei acuzatii. În contextul în care primul act de urmarire penala al procurorului care face referire la aceasta fapta este Ordonanta din data de 02.10.2014, declaratiile administrata în perioada 05.03.2014 - 02.10.2014 trebuie excluse ca fiind nelegale, ele nefiind administrata într-un proces penal.

Potrivit dispozitiilor art. 306 alin. (3) Cod procedura penala, dupa începerea urmaririi penale, organele de cercetare penala strâng si administreaza probele, atât în favoarea, cât si în defavoarea suspectului ori inculpatului. În considerarea acestor argumente, urmeaza a fi excluse ca nelegale declaratiile martorului E. D. din data de 25.03.2014, declaratia martorului E. M.-l. din data de 1.10.2014, declaratia martorului E. V.-V. din data de 1.10.2014, declaratia martorului E. F.-D. din data de 1.10.2014, declaratia martorului U. L. din data de 30.09.2014, declaratia martorului T. G. din data de 1.10.2014, declaratia martorei G. I. din data de 1.10.2014, declaratia martorului B. A. F. din data de 1.10.2014, declaratia martorei B. L. A. din data de 1.10.2014.

Tot în legatura cu fapta de luare de mita s-a invocat declaratia martorei P. L., declaratie care este luata cu încalcarea dispozitiilor art. 117 alin. 1 lit. b) si alin. 2 Cod procedura penala, întrucât organul de urmarire penala nu i-a adus la cunostinta martorului dreptul de a refuza sa dea declaratii în considerarea calitatii sale de fosta sotie a persoanei cercetate în cauza, aspect care se poate observa, în declaratia martorei de la filele 443-447, nu este consemnata aducerea la cunostinta a dreptului de a refuza sa depuna ca martor, motiv pentru care declaratia este nelegala, urmând a fi exclusa.

Referitor la faptele de abuz în serviciu, distrugere de înscrisuri si favorizarea faptuitorului, fapte pentru care organul de urmarire penala nu a fost nici macar sesizat, având în vedere argumentele precizate mai sus, s-a aratat ca sunt nelegal administrata si se impune a fi excluse declaratiile martorilor A. C. din data de 30.09.2014 si I. T. din data de 30.09.2014.

Totodata, în lipsa cadrului procesual cu privire la fapta de trafic de influenta s-a aratat ca au fost administrata declaratiile martorilor S. G. I. din data de 21.10.2014, B. A. A. din data de 21.10.2014 si continuarea declaratiei din aceeasi data, când a fost audiata în legatura cu presupusa fapta de santaj imputata numitului P. V., însa declaratia acesteia priveste fapta de trafic de influenta, declaratia martorului T. S. din data de 21.10.2014, declaratia martorului C. F. din data de 21.10.2014.

Aceste mijloace de proba au fost administrata fara a exista o sesizare ori indiciu cu privire la fapta pentru care ulterior a fost extinsa urmarirea penala prin Ordonanta din data de 28.10.2014, lipsa unui cadru procesual, materializata prin nerespectarea dispozitiilor cu privire la urmarirea penala, determinând nelegalitatea si corelativ excluderea acestor declaratii.

S-a aratat ca, în contextul în care faptele care formeaza obiectul dosarului 421/P/2013 determina competenta obligatorie a procurorului potrivit art. 56 Cod procedura penala, observând si faptul ca ordonantele de delegare au fost emise pentru perioada 18.02.2014 - 30.06.2014, iar ordonanta privind efectuarea comisiei rogatorii se limiteaza la perioada 29.09.2014 - 10.10.2014, actele de urmarire penala efectuate de organele de cercetare penala (cu referire la cms. sef S. T.) sunt nelegale si urmeaza a fi excluse continuarea declaratiei martorului D. F. A. din data de 22.10.2014, declaratia martorului F. M.-C. din data de 7.11.2014, declaratia martorei F. B. din data de 7.11.2014, declaratia martorului B. C. din data de 14.11.2014, declaratia martorului G. C. din data de 17.10.2014, declaratia martorului C. M. A. din data de 21.10.2014, declaratia martorei P. D. M. din data de 21.10.2014, declaratia martorei B. M. din data de 21.10.2014, declaratia martorului M. M. din data de 21.10.2014, declaratia martorei S. I. din data de 21.10.2014, declaratia martorului S. O. din data de 21.10.2014, declaratia martorei N. A. F. din data de 21.10.2014, declaratia martorei G. R. din data de 21.10.2014, declaratia martorului L. A.-D. din data de 22.10.2014, declaratia martorului B. I. din data de 21.10.2014 si declaratia martorului B. T.

În conditiile în care cererea de încunostintare a aparatorului inculpatului a fost depusa la dosarul cauzei la data de 06.10.2014 si la dosar nu exista dovada încunostintarii acestuia, au fost administrata cu nerespectarea dispozitiilor art. 92 alin. (1) din Cod procedura penala si se impun a fi excluse declaratia martorului S. G. I. din data de 7.10.2014 si declaratia martorului B. I. I. din data de 14.10.2014.

În raspunsul formulat de catre procuror potrivit art.344 alin.4 Cod procedura penala, s-a aratat ca urmarirea penala a fost efectuata de catre Directia Nationala Anticoruptie conform dispozitiilor legale ce reglementeaza competenta materiala întrucât inculpatul P. V. a fost cercetat sub aspectul mai multor infractiuni de coruptie.

S-a aratat totodata ca prin ordonanta de extindere a cercetarilor din 24.09.2014 s-a dispus extinderea urmaririi penale cu privire la infractiunea prevazuta de art. 47 Cod penal raportat la art.156 din Legea nr.95/2006, ce a fost retinuta ulterior în sarcina aceluiasi inculpat, fiind evidenta situatia prevazuta de art.43 alin.2 litera a) Cod procedura penala, astfel ca inculpatul M. G. C., instigat de inculpatul P. V., nu putea fi cercetat separat într-un alt dosar penal.

Inculpatului M. G. C. i-au fost prezentate toate drepturile si obligatiile ce-i revin în calitate de suspect, conform procesului verbal din 30.10.2014, în mod integral. Singura solicitare a suspectului de la acel moment a fost de a reveni cu un memoriu, fapt consemnat prin proces verbal. Memoriul a si fost depus ulterior la dosar, fiindu-i acceptat în sustinerea apararii sale.

Având în vedere domiciliul inculpatului M. G. C. – municipiul O. – dupa solicitarea sa de a depune ulterior un memoriu, i-au fost aduse la cunostinta drepturile si obligatiile ce îi revin în calitate de inculpat, pentru a evita o alta deplasare de la O. la B.

Inculpatul fusese legal citat, cunostea care este motivul pentru care se prezenta la sediul DNA si, cu toate acestea, a ales sa se prezinte fara aparator si nu a dorit sa dea declaratii.

S-a aratat ca, la dosarul cauzei nu exista nici macar o singura solicitare adresata de inculpatul M. G. care sa fi fost respinsa.

Referitor la exceptia ridicata de inculpatul D. F. A., aceea de nulitate în cascada, s-a aratat ca, la data de 30.01.2014, în declaratia de suspect a solicitat un termen de o saptamâna pentru a-si dovedi apararea.

Ulterior, la data de 6.11.2014, inculpatul a declarat în prezenta aparatorului sau ales ca nu doreste sa dea declaratie si a facut trimitere la declaratia de martor pe care a dat-o anterior, la care a adaugat ca nu are nimic de adaugat si o mentine.

Referitor la exceptiile ridicate de inculpatul P. C. s-a aratat ca urmarirea penala a fost efectuata de catre Directia Nationala Anticoruptie conform dispozitiilor legale, la dosarul cauzei fiind depusi suportii optici care probeaza acuzatiile retinute în sarcina inculpatului. Datele aflate pe suportii optici care nu au fost atasati la dosar, pe lânga faptul ca nu contin date necesare urmaririi penale, ar putea afecta si dreptul la intimitate al unor persoane care nu au legatura cu cauza si care, în consecinta, nu sunt acuzate de comiterea de infractiuni.

S-a aratat ca toate probele au fost administrata în mod legal, iar trimiterea conform careia ar trebui excluse unele înregistrari si procese- verbale aferente, nu pot face obiectul dezbaterii în camera preliminara, conform art.342 Cod procedura penala, atâta timp cât au fost autorizate de instanta competenta.

Nici o declaratie nu a fost luata în afara procesului penal, în conditiile în care, înainte de consemnarea declaratiilor de martor, avocatii care au depus delegatii la dosar au fost înstiintati, iar toate declaratiile au fost luate, ori în baza ordonantelor de delegare ori în prezenta procurorului.

Prin ordonanta de extindere a cercetarilor din 24.09.2014 s-a dispus extinderea urmaririi penale cu privire la infractiunea prevazuta de art.47 Cod penal raportat la art.156 din Legea nr.95/2006, ce a fost retinuta ulterior în sarcina aceluiasi inculpat, fiind evidenta situatia prevazuta de art.43 alin.2 litera a) Cod procedura penala.

S-a aratat ca neregularitatea rechizitoriului privita exclusiv sub aspectul datelor de întocmire a ordonantelor nu poate fi luata în discutie.

Urmare a Deciziei Curtii Constitutionale nr.599/21.10.2014 prin care s-a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.341 alin.5 Noul Cod procedura penala s-a stabilit termen în camera de consiliu pentru a se pune în dezbatere contradictorie cererile si exceptiile depuse în scris de catre inculpati.

Judecatorul de camera preliminara constata ca obiectul procedurii de camera preliminara îl constituie, potrivit art.342 Cod penal, verificarea, dupa trimiterea în judecata, a competentei si a legalitatii sesizarii instantei, precum si verificarea legalitatii administrarii probelor si a efectuarii actelor de catre organele de urmarire penala. În cadrul acestei verificari, potrivit art.346 alin.4 Cod procedura penala, judecatorul de camera preliminara poate constata neregularitati ale actului de sesizare, poate exclude una sau mai multe din probele administrata ori poate sanctiona actele de urmarire penala efectuate cu încalcarea legii, fiecare dintre aceste operatiuni, doar în conditiile art.280-282 Cod procedura penala.

Procedând la verificarea propriei competente materiale curtea a constatat ca este competenta sa judece prezenta cauza raportat la dispozitiile art.38 alin.1 litera c) Cod procedura penala potrivit caruia curtea de apel judeca în prima instanta infractiunile savârsite de judecatorii de la judecatorii, tribunale si de la procurorii de la parchetele care functioneaza pe lânga aceste instante precum si la împrejurarea ca inculpatul P. V. C. a fost prim procuror la Parchetul de pe lânga Tribunalul B., în prezent fiind suspendat din functie pâna la solutionarea cauzei.

Referitor la competenta organelor de urmarire penala s-a apreciat ca în cauza urmarirea penala fost efectuata în mod corect de catre Directia Nationala Anticoruptie cu privire la toti cei trei inculpati si la toate faptele pentru care acestia au fost cercetati si trimisi în judecata.

Astfel, s-a retinut ca, initial dosarul a fost constituit în vederea efectuarii urmaririi penale fata de inculpatul P. V. C. sub aspectul savârsirii mai multor infractiuni de coruptie. Prin ordonanta din data de 24.09.2014 s-a dispus fata de acesta extinderea urmaririi penale cu privire la savârsirea infractiunii de instigare la efectuarea unei prelevari atunci când prin aceasta se compromite o autopsie medico-legala, solicitata în conditiile legii, prevazuta de art.47 Cod penal raportat la art.156 din Legea 95/2006.

Articolul 43 alin.2 Noul Cod de procedura penala prevede ca instanta poate dispune reunirea cauzelor daca prin aceasta nu se întârzie judecata atunci când între doua sau mai multe infractiuni exista legatura si reunirea cauzelor se impune pentru buna înfaptuire a justitiei.

Articolul 63 Cod procedura penala prevede ca dispozitiile art.41 - 46 si 48 se aplica în mod corespuzator si în cursul urmaririi penale.

Raportat la dispozitiile legale mai sus aratate s-a apreciat ca în mod corect a fost efectuata urmarirea penala de catre Directia Nationala Anticoruptie si pentru infractiunea de instigare la efectuarea unei prelevari atunci când prin aceasta se compromite o autopsie medico- legala, solicitata în conditiile legii, prevazuta de art.47 Cod penal raportat la art.156 din Legea 95/2006, retinuta ulterior în sarcina inculpatului P. V. C., fata de care se începuse anterior urmarirea penala pentru presupusa savârsire a unor fapte de coruptie.

În conditiile în care în sarcina inculpatului P. V. s-a retinut ca l-a instigat la savâsirea acestei infractiuni pe inculpatul M. G. C. este normal si legal ca acesta sa fie cercetat în acelasi dosar cu inculpatul P. V. C.

Cu privire la legalitatea sesizarii instantei curtea a retinut ca aceasta verificare poarta asupra actului de sesizare propriu – zis, asupra îndeplinirii conditiilor prevazute de lege cu privire la continutul actului de sesizare si asupra respectarii dispozitiilor art.328 Cod procedura penala.

Instanta verifica în cadrul acestui criteriu daca rechizitoriul a fost verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei de catre procurorul ierarhic superior, daca acesta cuprinde mentiunile obligatorii prevazute de art.328 Noul Cod procedura penala, daca în cuprinsul rechizitoriului sunt descrise fapte care constituie obiectul acuzarii fata de fiecare inculpat în parte pentru a se putea stabili obiectul si limitele judecatii.

În acest sens curtea a retinut ca rechizitoriul a fost verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei de catre procurorul ierarhic superior la data de 17.12.2014, împrejurare ce rezulta din stampila si semnatura aflate pe prima pagina acestuia.

Referitor la mentiunile obligatorii prevazute de art.328 Cod procedura penala curtea a constatat ca, intr-adevar, procurorul a omis sa se pronunte cu privire la infractiunile de luare de mita pentru care s-a început urmarirea penala prin ordonanta din 14.02.2014 în baza procesului verbal de sesizare din oficiu încheiat în data de 10.10.2013, precum si cu privire la infractiunea de operatiuni financiare incompatibile cu functia sau însarcinarea detinuta pentru care s-a început urmarirea penala prin ordonanta din 12.01.2014.

Cu toate acestea s-a apreciat ca în procedura camerei preliminare judecatorul de camera preliminara verifica daca rechizitoriul cuprinde mentiunile prevazute de art.328 Noul cod procedura penala cu privire la persoanele care au fost trimise în judecata si doar cu privire la faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecata.

În consecinta, curtea a apreciat ca, chiar daca procurorul a omis sa se pronunte asupra altor fapte pentru care a fost efectuata urmarirea penala, rechizitoriul este apt sa investeasca în mod valabil instanta de judecata cu privire la infractiunile pentru care a fost trimis în judecata, fiind neîntemeiata critica formulata de inculpatul P. V. privind neregularitatea actului de sesizare.

Curtea a apreciat însa ca rechizitoriul este neregulamentar întocmit în ceea ce priveste infractiunile de santaj si abuz în serviciu retinute în sarcina inculpatului P. V. C. la punctele 2, 3, 4 si 5 din actul de sesizare întrucât nu sunt indicate persoanele vatamate prin savârsirea acestor infractiuni.

Astfel, referitor la infractiunile de abuz în serviciu s-a constatat ca nu au fost identificate persoanele vatamate prin aceste infractiuni, care sunt infractiuni de rezultat si nu de pericol.

În ceea ce priveste infractiunea de santaj s-a retinut ca numita L. M., cu privire la care se sustine ca ar fi fost santajata de inculpatul P. V. C. a fost audiata în calitate de martor.

Potrivit art.79 Cod procedura penala persoana vatamata este persoana care a suferit o vatamare fizica, materiala sau morala prin fapta penala. Persoana vatamata printr-o fapta pentru care actiunea penala se pune în miscare din oficiu si care nu doreste sa participe la procesul penal trebuie sa înstiinteze despre aceasta organul judiciar, care, daca apreciaza necesar, o va putea audia în calitate de martor.

Persoana vatamata are drepturile si obligatiile prevazute în art.111 alin.2 Cod procedura penala pe care organul judiciar trebuie sa i le aduca la cunostinta la începutul primei audieri.

De asemenea, potrivit art.84 Cod procedura penala persoana vatamata poate excita actiunea civila în cadrul procesului penal, sens în care dobândeste calitatea de parte civila, iar, potrivit art.85 Cod procedura penala are drepturile prevazute la art.81 Cod procedura penala, dintre care retinem dreptul de a propune administrarea de probe de catre organele judiciare, de a ridica exceptii si de a pune concluzii, de a formula orice alte cereri ce tin de solutionarea laturii penale a cauzei si de a consulta dosarul, în conditiile legii.

Din lecturarea declaratiilor date de L. M. în cursul urmaririi penale rezulta ca aceasta a fost audiata doar în calitate de martor, desi potrivit art.114 alin 1 Cod procedura penala poate fi audiata în calitate de martor orice persoana, cu exceptia partilor si subiectilor procesuali principali.

De asemenea organele de urmarire penala nu i-au adus la cunostinta ca poate participa în calitate de persoana vatamata sau sa se constituie parte civila în cauza.

Indicarea de catre procuror a persoanelor vatamate se impune, pe de o parte, pentru a permite persoanelor vatamate sau partilor civile sa îsi exercite drepturile procesuale conferite de Codul de procedura penala, iar pe de alta parte, pentru stabilirea corecta a cadrului procesual si conferirea inculpatului a posibilitatii de a-si formula aparari vis a vis de cererile si exceptiile pe care le pot formula persoanele vatamate, care au posibilitatea de a se constitui  parti civile în cauza.

Doar persoana vatamata este în masura sa renunte la aceasta calitate, având obligatia sa încunostiinteze organele de urmarire penala despre aceasta împrejurare.

S-a apreciat ca se impune indicarea persoanelor vatamate prin comiterea infractiunilor mai sus mentionate si raportat la considerentele Deciziei nr.641/2014 a Curtii Constitutionale, în considerentele careia se arata ca acestora trebuie sa li se ofere aceleasi drepturi ca si inculpatului, prevederile art.6 din CEDO trebuind respectate si în domeniul procedurilor penale care nu tin de rezolvarea cauzei pe fond, inclusiv si în ceea ce priveste procedura camerei preliminare.

Referitor la legalitatea sesizarii instantei cu privire la infractiunea de abuz în serviciu retinuta în sarcina inculpatului P. C. V. la punctul 5 din actul de sesizare, curtea a constatat urmatoarele:

Prin ordonanta din 27.10.2014 s-a dispus, printre altele, extinderea si efectuarea în continuare a urmaririi penale fata de suspectul P. V. C. pentru comiterea infractiunii de abuz în serviciu prevazuta de art. 13/2 din Legea 78/2000 modificata, cu referire la art.297 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal constând în aceea ca în cursul anului 2008, martorul F. A. A., procuror la Parchetul de pe lânga Judecatoria O. a avut în supraveghere dosarul penal nr.8153/P/2008 privind pe învinuitul B. G. C., cercetat pentru comiterea infractiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice. Conform declaratiei martorului la data de 11.08.2009 acesta a întocmit rechizitoriul, însa ulterior a constatat ca un alt coleg de-al sau, dupa ce s-a predat dosarul la grefa, a dispus la 9.11.2009, sanctiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1000 lei.

Prin ordonanta din 28.10.2014 s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale împotriva inculpatului P. V. C. pentru infractiunea retinuta mai sus, descrisa în acelasi fel ca si în ordonanta din 27.10.2014.

Prin rechizitoriul cu care a fost sesizata instanta inculpatul P. V. a fost trimis în judecata pentru infractiunea de abuz în serviciu constând în aceea ca în cursul anului 2008 a rupt un act de sesizare a instantei din data de 11.08.2009, întocmit de martorul F. A. A., procuror la Parchetul de pe lânga Judecatoria O. în dosarul penal 8153/P/2008, privindu-l pe învinuitul B. G. C., cercetat pentru comiterea unei infractiuni la regimul rutier, dispunând, dupa predarea dosarului la grefa, sanctiunea amenzii cu caracter administrativ în cuantum de 1000 lei.

Este adevarat, în ceea ce priveste dreptul la informare cu privire la acuzare, art.6 din Directiva 2012/13/UE/22.05.2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale, prevede ca statele membre trebuie sa se asigure ca persoanele suspectate sau acuzate primesc informatii cu privire la fapta penala de a carei comitere sunt suspectate sau acuzate.

Informatiile respective se furnizeaza cu promptitudine si cu detaliile necesare pentru a putea garanta caracterul echitabil al procedurilor si exercitarea efectiva a dreptului la aparare.

De asemenea art.10 alin.3 Cod procedura penala prevede ca suspectul are dreptul de a fi informat de îndata si înainte de a fi ascultat despre fapta pentru care se efectueaza urmarirea penala si încadrarea juridica a acesteia, drept recunoscut si inculpatului.

Curtea a constatat însa ca, în cursul urmaririi penale, dupa ce i-a fost adusa la cunostinta aceasta învinuire, inculpatul a dat declaratie cu privire la aceasta fapta – filele 166 - 170 volumul 1 dosar 421/P/2013 – si a solicitat administrarea unor probe prin care a înteles sa-si formuleze apararea cu privire la pretinsa activitate infractionala imputata, în forma în care a fost retinuta în rechizitoriu – fila 91 din cererea de probatiune aflat la filele 89 – 93 volumul 9 dosar 421/P/2013, cererea de probatiune aflata la filele 120 – 127 volumul 9 dosar 421/P/2013.

În aceste împrejurari s-a apreciat ca inculpatul P. V. C. a primit de la organele de urmarire penala detaliile necesare cu privire la acuzatia adusa, sens în care si-a exercitat efectiv dreptul la aparare prin declaratiile date si prin probele pe care a solicitat a fi administrata.

Referitor la critica vizând neregularitatea rechizitoriului cu privire la infractiunile de favorizare a faptuitorului, cu privire la care se sustine ca s-a împlinit termenul de prescriptie a raspunderii penale, curtea a apreciat ca aceste critici nu pot face obiectul examinarii judecatorului de camera preliminara, ele vizând solutia care poate fi pronuntata pe fondul cauzei.

Referitor la legalitatea administrarii probelor de catre organele de urmarire penala curtea a retinut urmatoarele:

Excluderea este o sanctiune procesuala specifica, aplicabila în materia probelor administrata cu încalcarea principiului legalitatii, loialitatii. Aceasta sanctiune are un domeniu de aplicare special, deosebindu-se, astfel, de sanctiunea nulitatii ce se aplica numai actelor procesuale sau procedurale.

Excluderea probelor se poate dispune în cazul în care se constata o încalcare substantiala si semnificativa a unei dispozitii legale privind administrarea probatoriului care, în împrejurarile concrete ale cauzei, face ca mentinerea mijlocului de proba astfel administrat sa aduca atingere caracterului echitabil al procesului penal.

Art. 102 alin.1 Cod de procedura penala prevede în mod explicit ca probele obtinute prin tortura, precum si probele derivate nu pot fi folosite în procesul penal.

Articolul 102 alin.2 si 3 Cod procedura penala prevad ca probele obtinute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal, nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrata determinând excluderea probei.

Legiuitorul a instituit astfel prezumtia absoluta ca va fi adusa întotdeauna atingere caracterului echitabil al procesului penal în conditiile în care probele sunt obtinute prin tortura, tratamente inumane sau degradante, în timp ce, în cazul probelor obtinute în mod nelegal, acestea vor fi excluse doar daca actul prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrata este lovit de nulitate absoluta ori relativa.

În expunerea de motive a noului Cod de procedura penala se arata ca institutia excluderii probelor nelegal sau neloial administrate cunoaste o reglementare detaliata, fiind însusita teoria legitimitatii, care plaseaza dezbaterea într-un context mai larg, având în vedere functiile procesului penal si ale hotarârii judecatoresti cu care acesta se finalizeaza. Având în vedere natura acestei institutii (preluata în sistemul de drept continental din traditia common-law), precum si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, mijloacele de proba administrate cu încalcarea dispozitiilor legale pot fi în mod exceptional folosite daca prin aceasta nu se aduce atingere caracterului echitabil al procesului penal în ansamblu. Probele obtinute prin tortura, tratamente inumane sau degradante nu pot fi folosite în cadrul procesului penal.

Examinând cererea inculpatului P. C. V. prin prisma textelor legale mai sus invocate s-au retinut urmatoarele:

La data de 5.03.2014 a fost înregistrat la DNA –Serviciul Teritorial O. autodenuntul formulat de catre E. D. care a fost trimis pe cale administrativa catre DNA – Sectia de Combatere a Infractiunilor Conexe Infractiunilor de Coruptie în vederea continuarii cercetarilor, cu referire la dosarul 421/P/2013, conform adresei nr.1122/II.6/6.03.2013 aflata la fila 181 a volumului 1 al dosarului de urmarire penala.

La data de 2.10.2014 s-a dispus prin ordonanta efectuarea în continuare a urmaririi penale fata de suspectul P. V. pentru infractiunea de luare de mita art.6 din Legea.78/2000 raportat la art.289 Cod penal si art. 7 alin. 1 Legea 78/2000, constând în aceea ca, în perioada 2011 – septembrie 2013, inculpatul P. V. a primit de la denuntatorul E. D. diferite foloase necuvenite, constând în principal, în plata periodica (de circa 2 - 3 ori pe luna) a unor sume de bani cuprinse între 500 si 1.500 euro. De asemenea, martorul E. D. i-a construit si amenajat numitului P. V.-C., pe cheltuiala sa, un teren de tenis de câmp si i-a asigurat si alte foloase, cum ar fi plata unor bilete de avion, cazari la hotel, precum si a unor servicii sexuale de care a beneficiat magistratul. Valoarea totala a foloaselor necuvenite pe care P. V.-C. le-a primit de la martorul E. D. este de circa 50.000 euro.

În schimbul foloaselor remise, inculpatul P. V. urma sa protejeze activitatea infractionala a numitului E. D. si sa nu îsi îndeplineasca atributiile de serviciu ce decurgeau din functia detinuta si prevazute în Codul de procedura penala, Legea nr.303/2004 si Legea nr. 304/2004 si propriile reglementari interne, constând în conducerea si coordonarea directa a activitatii de urmarire penala a Parchetului de pe lânga Tribunalul B.

De la data de 6.03.2014 si pâna la data de 2.10.2014 când s-a dispus efectuarea în continuare a urmaririi penale fata de suspectul P. V. pentru aceasta infractiune, acesta nu a fost urmarit penal.

Potrivit art.140 alin.1 Cod procedura penala supravegherea tehnica poate fi dispusa în cursul urmaririi penale, text de lege fata de care s-a apreciat ca masurile de supraveghere tehnica se pot încuviinta doar pentru faptele care fac obiectul unui proces penal si pentru persoanele în legatura cu acesta.

În speta, s-a constatat ca, la datele la care au fost încuviintate masurile de supraveghere tehnica prin încheierile mai sus mentionate în cauza nu a fost începuta urmarirea penala cu privire la fapta de luare de mita denuntata de martorul E. D.

Pe de alta parte curtea a retinut ca, la data la care au fost încuviintate masurile de supraveghere mai sus mentionate în cauza era începuta urmarirea penala pentru cele patru infractiuni de coruptie cu privire la care organul de urmarire penala s-a sesizat din oficiu la data de 10.10.2013, conform ordonantei din 14.02.2014 – fila 173 volumul I dosar urmarire penala, pentru savârsirea infractiunilor de operatiuni financiare incompatibile cu functia sau însarcinarea detinuta, prevazuta de art.12 litera a) din Legea nr.78/2000 si santaj, conform art.207 alin.1 din Codul penal cu aplicarea art.13/1 din Legea 78/2000, conform Ordonantei din 12.06.2014 data în dosarul nr.530/P/2014 si pentru savârsirea infractiunii de instigare la efectuarea unei prelevari atunci când prin aceasta se compromite o autopsie medico-legala solicitata în conditiile legii, prevazuta de art.47 Cod penal raportat la art.156 din Legea nr.95/2006 conform Ordonantei data în 24.09.2014 în dosarul 530/P/2014.

Din cuprinsul ordonantelor mai sus mentionate rezulta ca urmarirea penala a fost începuta strict cu privire la faptele ce fac obiectul proceselor verbale de sesizare din oficiu încheiate în 10.10.2013 si 30.05.2014 si a fost extinsa cu privire la infractiunea de instigare la efectuarea unei prelevari atunci când prin aceasta se compromite o autopsie medico-legala solicitata în conditiile legii, prevazuta de art.47 Cod penal raportat la art.156 din Legea nr.95/2006.

Prin încheierea nr.92/11.04.2014 emisa de Curtea de Apel B. s-a încuviintat supravegherea tehnica a inculpatului P. V., a numitilor E. D. si T. G., dar si a numitilor B. C. C., B. R., A. R., S. L.

Prin încheierea nr.125/15.05.2014 emisa de Curtea de Apel B. s-a încuviintat supravegherea tehnica a inculpatului P. V., a numitilor E. D. si T. G., dar si a numitilor M. A. I., D. D., etc.

Curtea a retinut ca, la momentul pronuntarii încheierii în cauza fusese începuta urmarirea penala prin ordonanta din 14.02.2014 pentru presupusa savârsire a unor fapte de luare de mita cu privire la care organele de urmarire penala s-au sesizat prin procesul verbal de sesizare din oficiu încheiat la data de 10.10.2013.

Prin urmare, fata de inculpatul P. V. exista cadrul procesual care permitea supravegherea tehnica a mijloacelor de comunicare ale acestuia, instanta raportându-se la ordonanta de începere a urmaririi penale din 14.02.2014 privind savârsirea de catre inculpatul P. V. a unor infractiuni de coruptie într-un dosar aflat în faza de urmarire penala la Parchetul de pe lânga Tribunalul B. si care privea savârsirea de catre B. C. C., B. R., A. R., S. L. a unor infractiuni de evaziune fiscala.

Din cuprinsul încheierilor penale nr.67/27.03.2014, nr.151/12.06.2014 si nr.167/10.07.2014 emise de Curtea de Apel B. rezulta ca s-a solicitat încuviintarea supravegherii tehnice cu privire doar la numitii E. D. si T. G.

Potrivit art. 26 alin 1 din Constitutia României autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si privata, iar persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea însasi, daca nu încalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri.

Articolul 53 din Constitutie, ce poarta denumirea marginala Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, arata la aliniatul 1 ca „exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrâns numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si libertatii cetatenilor; desfasurarea instructiei penale, prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.”

În mod evident interceptarile, ca tehnici speciale de investigatie penala aduc atingere dreptului la viata privata, ingerinta permisa de art. 53 din Constitutia României însa doar cu privire la desfasurarea instructiei penale. Nu credem ca se impune a face o analiza aprofundata a sintagmei „instructie penala”, care, în opinia noastra, raportat la considerentele Deciziei nr. 962 din data de 25 iunie 2009 a Curtii Constitutionale, are sensul de urmarire penala.

Atâta vreme cât în cauza s-a dispus începerea urmaririi penale in rem cu privire la faptele de luare de mita mai sus aratate este evident ca masurile de supraveghere tehnica mai sus mentionate au fost dispuse fata de inculpatul P. V. în cadrul procesului penal, nefiind încalcat astfel dreptul la viata privata a inculpatului P. V.

Cu privire la masurile de supraveghere dispuse prin încheierile mai sus aratate doar cu privire la numitii E. D. si T. G. curtea a apreciat ca, într-adevar, au fost încalcate dispozitiile art. 140 Cod procedura penala si ale art. 305 Cod procedura penala, încalcari care atrag nulitatea relativa a acestora, întrucât nerespectarea cerintelor impuse de lege aduc atingere dreptului acestor persoane la viata privata, în contextual inexistentei unui cadru procesual minimal cu privire la fapta pentru care s-a solicitat supravegherea tehnica.

Articolul 281 Cod procedura penala prevede ca încalcarea oricaror dispozitii legale în afara celor prevazute de art.281 determina nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerintei legale s-a adus o vatamare drepturilor partilor ori subiectilor procesuali principali, care nu poate fi înlaturata altfel decât prin desfiintarea actului.

Încalcarea dispozitiilor legale privind nulitatea relativa se invoca în cursul sau imediat dupa efectuarea actului ori cel mai târziu în termenele prevazute la alin.4, iar potrivit alin.4 litera a) Cod procedura penala se pot invoca pâna la închiderea procedurii de camera preliminara, daca încalcarea a intervenit în cursul urmaririi penale sau în aceasta procedura.

Ca urmare, raportat la dispozitiile legale mai sus aratate, s-a constatat ca inculpatul P. V. nu poate invoca nulitatea relativa a acestor încheieri întrucât masurile de supraveghere tehnica dispuse fata de E. D. si T. G. înainte de începerea urmaririi penale cu privire la fapta denuntata de E. D. au produs o vatamare dreptului la viata privata a celor doi si nu inculpatului.

Totodata s-a constatat ca cei doi au calitatea de martori în prezenta cauza, nefiind  parti ori subiecti procesuali principali, asa cum cere textul art.281 Cod procedura penala.

Referitor la cererea inculpatului P. V. privind excluderea declaratiilor de martori administrata în legatura cu fapta de luare de mita denuntata la data de 5.03.2014 de catre martorul denuntator E. D. înainte de data de 2.10.2014, când s-a dispus efectuarea în continuare a urmaririi penale fata de inculpat si pentru aceasta infractiune, curtea a retinut urmatoarele:

Înainte de a se dispune efectuarea în continuare a urmaririi penale fata de inculpatul P. V. si pentru aceasta infractiune au fost audiati martorii E. D., E. M. I., E. V. V., E. F. D., U. L., T. G., G. I., B. A. F. si B. L. A.

Din lecturarea declaratiilor date de catre martori rezulta ca la audierea acestora nu a participat niciunul dintre aparatorii alesi ai inculpatului.

La data de 17.11.2014 inculpatul P. V. a formulat o cerere de probatiune – fila 89, volumul 9 urmarire penala – ocazie cu care a solicitat reaudierea martorelor G. I. M., si B. L. A., iar la data de 4.12.2014 a solicitat reaudierea martorului U. L. – fila 135 volumul 9 dosar urmarire penala.

Cu privire la aceeasi infractiune a fost audiata martora P. L., fosta sotie a inculpatului P. V., la audierea acesteia neasistând niciunul dintre aparatorii inculpatului – filele 443 - 447 volumul III dosar urmarire penala.

Cu privire la infractiunile de abuz în serviciu, distrugere de înscrisuri si favorizarea faptuitorului pentru care a fost extinsa urmarirea penala la data de 2.10.2014 si pentru infractiunea de trafic de influenta au fost audiati în afara urmaririi penale martorii A. C., I. T., S. G. I., B. A. A., T. S. si C. F.

La data de 17.11.2014 si la data de 13.12.2014 s-a solicitat de catre inculpat reaudierea martorilor A. C. si I. T. si a inculpatului D. F. A.

Curtea a retinut ca art.10 Cod procedura penala garanteaza  partilor si subiectilor procesuali principali dreptul la aparare, constând în dreptul de a se apara ei însisi sau de a fi asistati de avocat.

În cursul urmaririi penale avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala, cu exceptiile prevazute de art.92 alin.1 literele a) si b) Cod procedura penala si poate solicita sa fie încunostiintat de data si ora efectuarii actului de urmarire penala, lipsa acestuia neîmpiedicând efectuarea actului daca exista dovada ca acesta a fost încunostiintat.

În cursul procesului penal inculpatul are drepturile conferite de art.83 Cod procedura penala, printre care pe acela de a consulta dosarul, în conditiile legii, de a avea un avocat ales sau desemnat din oficiu în cazurile de asistenta obligatorie, de a propune administrarea de probe si de a formula orice cereri ce tin de solutionarea cauzei.

Din lecturarea declaratiilor persoanelor mai sus mentionate rezulta ca la audierea martorilor S. G., B. A. A., T. S., C. F. au asistat aparatorii inculpatului P. V. C., care au si formulat obiectiuni cu privire la modalitatea în care s-a efectuat audierea unora dintre acestia.

Cu toate acestea s-a constatat ca inculpatul a solicitat reaudierea doar a martorilor G. I. M., B. L. A., U. L. A. C., I. T. si a inculpatului D. F. A.

Curtea a apreciat ca audierea unor martori înainte de începerea urmaririi penale nu are drept consecin?a aprecierea acestor depozitii ca fiind probe ilegale de natura sa compromita caracterul echitabil al procedurilor judiciare derulate împotriva inculpatului în sensul exigen?elor CEDO, întrucât încalcarea dispozitiilor art. 83 si 92 Cod procedura penala este sanc?ionata cu nulitatea relativa.

Curtea a constatat ca, dupa data la care s-a început urmarirea penala si s-a adus la cuno?tin?a învinuirea, inculpatul, în vederea exercitarii drepturilor conferite de Codul de procedura penala, a solicitat doar reaudierea martorilor mai sus mentionati, fara a face vreo referire cu privire la celelalte persoane care au fost audiate în aceleasi conditii si la audierea carora nu a asistat niciunul dintre aparatorii sai.

Procurorul a respins cererea de reaudiere a martorilor U. L. si G. I. M., motivând ca o astfel de masura doar ar duce la tergiversarea solutionarii cauzei, martorii fiind audiati amanuntit si cu respectarea procedurii, iar cu privire la ceilalti martori a caror reaudiere s-a solicitat nu s-a pronuntat în vreun fel.

Curtea a considerat ca în administrarea mijloacelor de proba mentionate, prezenta aparatorului îi conferea dreptul de a formula cereri, concluzii, plângeri, potrivit sferei notiunii de asistenta asa cum prevad dispozitiile Codului de procedura penala, existând însa posibilitatea permiterii de catre procuror sa formuleze întrebari cu ocazia audierii  martorilor si a inculpatului D. A. F., ceea ce ar fi condus la realizarea deplina a garantiei dreptului la aparare.

De asemenea, s-a apreciat ca ascultarea coinculpatului si a martorilor în instanta, cu ocazia cercetarii judecatoresti, nu poate complini obligatia procurorului de administrare, cu respectarea efectiva a dreptului la aparare a tuturor mijloacelor de proba.

Raportat la cele mai sus retinute s-a impus excluderea declaratiilor martorilor U. L. din data de 30.09.2014, a martorei G. I. din data de 1.10.2014, a martorei B. L. A. din data de 1.10.2014, a martorului A. C. din data de 30.09.2014, a martorului I. T. din data de 30.09.2014 si completarea la declaratia martorului D. F. din data de 22.10.2014, ca urmare a încalcarii dreptului la aparare, al învinuitului, prin lipsa avocatului la efectuarea actelor de urmarire penala în conditiile în care prin nerespectarea dreptului efectiv la aparare s-a produs o vatamare în realizarea actelor de urmarire penala.

Referitor la declaratia data de martora P. L. curtea a retinut ca, într-adevar acesteia nu i-a fost adus la cunostinta dreptul de a refuza sa dea declaratie în cauza.

Potrivit art.102 Cod procedura penala probele obtinute prin tortura, precum si probele derivate din acestea nu pot fi folosite în cadrul procesului penal. Probele obtinute nelegal nu pot fi folosite în procesul penal.

Practica CEDO arata ca utilizarea în cadrul procedurilor penale a probelor obtinute prin încalcarea unuia dintre drepturile fundamentale prevazute de Conventie ridica întotdeauna probleme legate de echitabilitatea procesului penal, chiar daca admiterea unei asemenea probe nu a fost decisiva în luarea unei decizii - cauza Cesnieks/Letonia.

Însa tot Curtea Europeana a Drepturilor Omului a aratat în cauza Van der HEJDEN/Olanda ca încalcarea dreptului unei persoane aflata în sfera notiunii de viata de familie cu persoana acuzata - sotie sau concubina - de a refuza sa faca declaratii reprezinta o ingerinta în dreptul la viata de familie dar nu este atât de împovaratoare sau disproportionata încât sa aduca, în mod nejustificat, atingere drepturilor acesteia, nefiind încalcate astfel dispozitiile art.8 din Conventia Europeana, câta vreme reclamanta nu a putut invoca necunoasterea legii.

Retinem totodata ca, ulterior martora P. L., chemata din nou sa dea declaratii în cauza, a refuzat acest lucru, prelevându-se de dreptul acesteia ca, în calitate de fosta sotie, sa refuze acest lucru.

Aceasta împrejurare dovedeste ca martora P. L. cunostea ca are dreptul sa refuze sa fie audiata în calitate de martor, chiar daca acest drept nu i-a fost adus la cunostinta de catre organele de urmarire penala, însa nu a înteles sa si-l exercite, asa cum a facut ulterior.

Ca urmare, s-a apreciat ca declaratia data de fosta sotie a inculpatului P. V. nu se impune a fi exclusa, aceasta neaducând atingere caracterului echitabil al procesului penal în ansamblu.

Cu privire la cererea de excludere a declaratiilor martorilor F. M.-C. din data de 7.11.2014, F. B. din data de 7.11.2014, B. C. din data de 14.11.2014, G. C. din data de 17.10.2014, C. M. A. din data de 21.10.2014, P. D. M. din data de 21.10.2014, B. M. din data de 21.10.2014, M. M. din data de 21.10.2014, S. I. din data de 21.10.2014, S. O. din data de 21.10.2014, N. A. F. din data de 21.10.2014, G. R. din data de 21.10.2014, L. A.-D. din data de 22.10.2014, B. I. din data de 21.10.2014 si B. T. din data de 20.10.2014 curtea a retinut urmatoarele:

Din cuprinsul ordonantei de delegare (filele 299 – 303, vol. I dosar U.P.) rezulta ca delegarea a fost emisa pentru perioada 18.02.2014 -30.06.2014, iar din cuprinsul ordonantei privind efectuarea comisiei rogatorii rezulta ca aceasta a fost emisa pentru perioada 29.09.2014 – 10.10.2014, declaratiile martorilor mai sus mentionati fiind luate de catre organul de cercetare penala în afara perioadelor pentru care au fost emise ordonantele de delegare sau de efectuare a comisiei rogatorii.

Curtea a apreciat însa ca nu se impune excluderea lor întrucât din cuprinsul declaratiilor martorilor audiati în conditiile mai sus mentionate rezulta ca aparatorii inculpatului P. V. C. au fost de fata la luarea acestora, declaratiile fiind semnate de catre acestia si cuprinzând, unele dintre ele, obiectiunile formulate de catre aparatorii inculpatului cu privire la modalitatea în care s-a efectuat audierea martorilor, împrejurare ce demonstreaza ca dreptul la aparare al inculpatului a fost exercitat conform legii.

Referitor la cererea inculpatului de excludere a declaratiei martorului S. G. I. din data de 7.10.2014 si declaratia martorului B. I. I. din data de 14.10.2014 curtea a retinut ca la data de 6.10.2014 a fost depusa la dosarul cauzei de catre aparatorul inculpatului P. V. o cerere de încunostiintare, cei doi martori fiind audiati ulterior datei la care s-a depus aceasta cerere.

Desi la dosarul cauzei nu exista dovada ca organele de urmarire penala au încunostiintat pe aparatorul inculpatului despre audierea martorului S. G. în data de 7.10.2014, aceasta împrejurare rezulta din cuprinsul cererii adresata de catre inculpat procurorului sef serviciu din cadrul DNA – Sectia de combatere a infractiunilor conexe infractiunilor de coruptie aflata la filele 81-88 ale volumului 9 UP.

Din cuprinsul acesteia rezulta ca la data de 6.10.2014 aparatoarea inculpatului a formulat o cerere pentru a asista la efectuarea oricaror acte de urmarire penala, precizându-se ca în aceeasi zi, la ora 9,18 a primit un mail în care i se spunea ca vor avea loc audieri în perioada 6.10 – 8.10.2014, începând cu orele 9,00.

De asemenea, la fila 353 a volumului III de urmarire penala se afla comunicarea organelor de urmarire penala trimisa prin mail avocatului inculpatului, prin care i s-a adus la cunostinta ca în data de 14.10.2014, începând cu ora 13,00 vor avea loc de audieri de persoane în dosarul ce-l privea pe inculpat.

Raportat la starea de fapt expusa s-a apreciat ca organele de urmarire penala si-au îndeplinit obligatia de încunostiintare a aparatorului inculpatului, fiind respectate dispozitiile art.92 alin.1 Cod procedura penala.

Cu privire la criticile formulate de catre inculpatul M. G. C. curtea le-a apreciat ca nefondate, având în vedre urmatoarele motive:

Inculpatul M. G. C. a invocat încalcarea dreptului sau la aparare întrucât nu i s-a adus la cunostinta ca are posibilitatea de a da declaratii în cauza, iar procurorul nu a desfasurat o urmarire penala efectiva întrucât nu s-a pronuntat asupra cererii de probatiune depusa de el la dosarul cauzei, toate probele fiind administrate unilateral si unidirectional, în defavoarea sa.

Curtea a apreciat ca neaudierea inculpatului de catre organul de urmarire penala nu este de natura sa încalce drepturile procesuale ale acestuia în conditiile în care, la data de 30.10.2013 i s-a adus la cunostinta calitatea de suspect precum si drepturile si obligatiile procesuale ce deriva din aceasta calitate.

La aceeasi data s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale fata de acesta, ocazie cu care i s-a adus la cunostinta noua calitate procesuala, conform procesului verbal aflat la fila 268 a dosarului.

Asa cum a aratat si inculpatul extinderea si efectuarea urmaririi penale fata de acesta în calitate de suspect si punerea în miscare a actiunii penale au avut loc în aceeasi zi, – 30.10.2014 la interval de 30 de minute, în prezenta aparatorului ales al inculpatului, ocazie cu care acesta a depus la dosarul cauzei o fotocopie a unui raport de expertiza medico-legala si a precizat ca va depune un memoriu scris cu privire la infractiunea retinuta în sarcina sa, memoriu pe care l-a si depus ulterior.

Curtea a retinut ca motivele invocate de catre inculpat sunt de natura sa atraga nulitatea relativa, care, potrivit art.282 alin.1 intervine atunci când încalcarea dispozitiilor legale au produs o vatamare a drepturilor  partilor si subiectilor procesuali care nu poate fi înlaturata altfel decât prin desfiintarea actului.

În speta inculpatul poate sa dea declaratie în cauza si în ipoteza începerii judecatii, ocazie cu care, de asemenea, poate propune administrarea de probe în apararea sa.

Cu privire la cererile si exceptiile invocate de inculpatul D. F. A. curtea a apreciat ca acestea nu pot face obiectul analizei judecatorului de camera preliminara, în aceasta procedura neexaminându-se aptitudinea probelor de a conduce la pronuntarea unei solutii de achitare sau de condamnare ori lipsa de claritate a probelor, acesta limitându-se la a constata daca probele au sau nu un caracter legal, daca au fost administrate în conditiile legii, iar daca constata o încalcare a dispozitiilor legate de administrarea probelor evalueaza impactul acesteia asupra probatoriului.

Fata de starea de fapt si de considerentele mai sus mentionate curtea a admis în parte cererile si exceptiile formulate de inculpatul P. V. C. si, în consecinta:

În baza art.345 alin.2 Cod procedura penala a constatat neregularitatea rechizitoriului în ce priveste descrierea infractiunilor de santaj si abuz în serviciu retinute în sarcina inculpatului P. V. C. la punctele 2, 3, 4 si 5 din actul de sesizare.

În baza art. 345 alin. 2 teza a II a Cod procedura penala a exclus din materialul probator, declaratia martorului U. L. din data de 30.09.2014, declaratia martorei G. I. din data de 1.10.2014, declaratia martorei B. L. A. din data de 1.10.2014, declaratia martorului A. C. din data de 30.09.2014, declaratia martorului I. T. din data de 30.09.2014 si completarea la declaratia martorului D. F. din data de 22.10.2014.

A respins celelalte cereri si exceptii formulate de inculpatul P. V. C. precum si cererile si exceptiile formulate de inculpatii D. A. F. si M. G. C.

A constatat ca masura arestului la domiciliu dispusa fata de inculpatul P. V. C. a fost verificata la data de 18.03.2015.

Copia încheierii a fost comunicata spre stiinta parchetului si inculpatilor conform art. 345 alin. 2 Cod procedura penala.

În termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, procurorul s-a conformat dispozitiilor art. 345 alin. 2, 3 Cod procedura penala.

Domenii speta

Spete similare