3.Reaua credinţă este element subiectiv, rezultat al aprecierii de fapt a unei situaţii juridice; Doctrina şi jurisprudenţa sunt unanime în a considera că introducerea unei cereri în justiţie împotriva celui ce posedă un bun, face să înceteze buna-...

Decizie 200 din 21.03.2008


Prin acţiunea civilă  înregistrată pe rolul jud. Gl. sub nr.4662/03.04.2002 reclamanţii B.I. şi B.A. au chemat în judecată  Consiliul Judeţean de Protecţia Plantelor Galaţi ( în prezent Serviciul Public Jud. de Administrare a Domeniului Public şi Privat Gl.) pentru a fi obligat la plata sumei de 800 milioane lei reprezentând lipsa de folosinţă a imobilului din Gl. Str. Ştefan cel Mare nr.1.

In motivarea acţiunii reclamanţii au susţinut că imobilul compus din teren în suprafaţă de 7651 m. p. şi construcţia aflată pe teren a aparţinut autorului lor  B.A. şi în anul 1950 a fost preluat de stat  prin  Ordinul 5500724/09.11.1950 a Ministerului Agriculturii şi folosit până la 23.11.2001 de diferite instituţii locale, ultima fiind pârâta.

Prin hotărâre judecătorească imobilul a fost restituit reclamanţilor, aceştia intrând în posesia lui la data de 23.11.2001.

Cum pârâta a beneficiat de fructele şi produsele terenului care se cuveneau proprietarilor s-a promovat prezenta acţiune.

Pârâtul a formulat reconvenţională solicitând obligarea reclamanţilor la plata sumei de 1.500.000 lei cu titlu  de contravaloare investiţii efectuate la imobil.

Această cerere a fost disjunsă de cererea principală.

Într-un prim ciclu procesual, prin sentinţa civilă nr.1016/12.02.2003 Judecătoria a respins acţiunea ca nefondată, iar prin decizia civilă nr.941/13.11.2003 a Tribunalului Galaţi s-a admis apelul, s-a schimbat  sentinţa şi în rejudecare s-a admis în parte acţiunea  reclamanţilor fiind obligat pârâtul la plata sumei de 111.086.940 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilului în perioada iunie-nov.2001.

Împotriva acestei decizii părţile au promovat recurs  şi prin decizia civilă nr. 110/R/01.02.2005 a Curţii de Apel Galaţi s-au admis s-a casat decizia de apel şi sentinţa trimiţându-se cauza spre rejudecare  la Tribunalul Galaţi pentru competentă soluţionare în fond.

La tribunal cauza s-a înregistrat sub nr.922/C/2005 şi a fost soluţionată prin  sentinţa civilă nr.1037/17.06.2005 în sensul admiterii în parte a acţiunii şi a obligării pârâtului la plata sumei de 111.086.940 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilului pe perioada iunie 2001-nov.2001.

Această sentinţă a fost apelată  de ambele părţi şi prin decizia civilă nr.81/A/27.03.2006 Curtea de Apel Galaţi a admis apelul reclamanţilor, a schimbat în parte sentinţa şi a obligat pârâtul să plătească suma de 989.008.044 lei lipsa de folosinţă pentru perioada iunie-nov.2001, menţinând restul dispoziţiilor şi respingând ca nefondat apelul pârâtului.

La data de 23.05.2006 aceeaşi instanţă prin decizia civilă nr. 170 a admis cererea reclamanţilor şi a dispus completarea  deciziei de apel nr.81/A/27.03.2006 în sensul că a obligat pârâtul să plătească reclamanţilor suma de 97.318.041 lei cheltuieli de judecată.

Pârâtul a declarat recurs împotriva ambelor decizii  şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia civilă nr.10164/08.12.2006 l-a admis  a casat deciziile instanţei de apel şi a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor  împotriva sentinţa civilă nr.1073/17.06.2005 a Trribunalul Galaţi  tot  la Tribunalul Galaţi.

S-a avut în vedere prevederile art. II alin.2 din Legea nr.219/2005 în vigoare la data pronunţării deciziilor recurate, potrivit cărora competenţa de soluţionare a apelurilor la acel moment aparţinea Tribunalului şi nu Curţii de Apel.

În rejudecare, după această nouă casare a hotărârilor de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie , apelurile s-au înregistrat la Tribunalul Galaţi sub nr.6773/44/2005 şi prin dec.civ. nr.501/10.10.2007  le-a respins ca nefondate  cu următoarea motivare:

La data pronunţării sentinţei civile apelate, tribunalul ca instanţă de fond a avut în vedere faptul că prin decizia civilă nr.346/22.03.2001 a Curţii de Apel Galaţi Comisia Judeţeană Galaţi de aplicare a Legii fondului funciar a fost obligată să emită un titlu de proprietate reclamanţilor pentru suprafaţa de 7652,26 m.p. în Galaţi, str. Ştefan cel Mare nr.1.

De la data pronunţării hotărârii şi până la data punerii efective în posesie a reclamanţilor cu suprafaţa de teren pentru care s-a emis titlul, a trecut o perioadă de timp, punerea în posesie având loc la data de 23.11.2001.

Întrucât Centrul Judeţean de Protecţia Plantelor GL nu a fost parte în dosarul în care s-a pronunţat decizia civilă nr.346/2001 a Curţii de Apel Galaţi, s-a reţinut că pârâtului nu i se poate cere recunoaşterea dreptului de proprietate al reclamanţilor de la dat pronunţării dec.civ.nr.346/2001.

Abia de la data emiterii titlului de proprietate, reclamanţii sunt îndreptăţiţi să solicite despăgubiri de la pârât pentru lipsa de folosinţă a imobilului pe intervalul de timp dintre data emiterii titlului de proprietate şi data punerii în posesie, perioadă în care reclamanţii ar fi avut posibilitatea să închirieze imobilul sau să-l folosească în interes personal.

În ceea ce priveşte cuantumul prejudiciului instanţa de fond, dintre toate înscrisurile depuse la dosar a reţinut înscrisul prin care SC Prodas SA a comunicat chiria practicată în zonă, ca fiind de 1200 m.p. pentru teren şi respectiv 16.000 lei /m.p. pentru construcţii.

La calculul sumei datorate s-a avut în vedere că pentru terenul în suprafaţă de 5297 m.p. s-a emis titlu de proprietate la data de 20.06.2001 şi că pârâtul a predat imobilul la data de 23.11.2001, folosindu-l nejustificat timp de 156 zile. Raportat la o chirie de 40 lei/m.p./zi (1200:30) a rezultat un prejudiciu de 33.053.280 lei.

Pentru terenul de sub construcţie, în suprafaţă de 2357 m.p. s-a emis titlul de proprietate la data de 24.09.2001. Raportat la data eliberării imobilului a rezultat că folosirea  nejustificată a avut loc  60 zile  iar prejudiciul reprezintă 5.656.800 lei.

Pentru construcţie, la o chirie de 533 lei/m.p./zi (16000:30) rezultă un prejudiciu de 75.376.860 lei.

Totalizând cuantumul prejudiciului a fost evaluat la suma de 111.086.940 lei.

Ceea ce i-a nemulţumit pe reclamanţii apelanţi a fost modul de calcul şi perioada calculării prejudiciului.

În apelul său pârâtul a solicitat respingerea in tot a acţiunii reclamanţilor  motivat de faptul că a pus la dispoziţia acestora imobilul în intervalul de timp menţionat in notificarea din noiembrie 2001.

Tribunalul a apreciat că nici unul dintre apeluri nu este întemeiat .

Chiar dacă la data de 22.03.2001 s-a pronunţat decizia civilă nr.346/R/22.03.2001 a Curţii de Apel Galaţi prin care Comisia Jud. a fost obligată să emită titlul de proprietate reclamanţilor,îndeplinirea efectivă a avut loc la data de 20.06.2001 şi respectiv la data de 24.09.2001.

În aceste condiţii nu se poate reţine lipsa de folosinţă a imobilului din data de 22.03.2001-data pronunţării dec.nr.346-întrucât pârâtul nefiind parte in acel proces nu avea de unde să ştie că reclamanţii sunt proprietari.

Cât priveşte modul de calcul Tribalul  a reţinut că în mod corect instanţa de fond l-a aplicat în raport de chiriile practicate în zonă şi nu funcţie de valoarea stabilită prin expertiză instrumentată de Curtea de Apel în dosarul nr.1505/2005, întrucât fiind casată decizia nr.81/2006 ce s-a pronunţat în acel dosar, toate actele de procedură au fost desfiinţate, inclusiv expertiza care a stabilit valoarea prejudiciului de 989.008.044 lei.

A mai arătat  tribunalul în motivarea deciziei de apel că,  deşi suma de 111.086.940 lei s-a devalorizat de la data stabilirii sale şi până în prezent reclamanţii au posibilitatea  să facă aplicarea dispoziţiilor art.371 ind.2 alin.3 cod procedură civilă odată cu executarea creanţei.

Cât priveşte apelul pârâtului tribunalul a arătat că este nefondat pentru că acesta a folosit imobilul din iunie până in noiembrie 2001,iar faptul că l-a pus la dispoziţia reclamanţilor înlăuntrul termenului prevăzut în notificare nu-l exonerează de la plata contravalorii lipsei de folosinţă a imobilului din iunie. Cele două  titluri au devenit opozabile erga omnes de la data emiterii lor iar pârâtul nu se poate prevala de faptul că nu a cunoscut de existenţa lor, având în vedere şi precizările  făcute prin întâmpinările depuse la dosar.

Împotriva acestei decizii au  declarat recurs ambele părţi care au reiterat motivele din apel .

Curtea apreciază că doar recursul reclamanţilor este întemeiat.

Instanţele de judecată au interpretat eronat dispoziţiile legale în materie privind  buna sau reaua credinţă a posesorului precum şi  criteriile privind calcularea cuantumului prejudiciului.

Potrivit art. 485 din codul civil, posesorul nu câştigă proprietatea fructelor decât când posedă cu bună-credinţă iar potrivit art. 486 este de bună credinţă când posedă ca proprietar în puterea  unui titlu translativ  de proprietate, ale cărui vicii nu-i sunt cunoscute.

Potrivit art. 487 din codul civil, el încetează de a fi cu bună-credinţă din momentul când aceste vicii îi sunt cunoscute.

Dispoziţiile legale mai sus invocate sunt destul de clare şi nu comportă interpretări.

Este adevărat  că determinarea momentului în care încetează buna-credinţă este o chestiune de fapt, lăsată de la caz la caz, la aprecierea judecătorului, dar doctrina şi  jurisprudenţa sunt unanime în a considera că introducerea unei cereri în justiţie împotriva celui ce posedă un bun, face să înceteze buna credinţă a acestuia din urmă şi că, începând din acel moment, el nu mai poate să se prevaleze de buna sa credinţă pentru a-şi însuşi produsele bunului.

În speţă este adevărat, aşa cum au reţinut şi instanţele anterioare că reclamanţii nu au chemat în judecată posesorul,  ci Comisia Judeţeană Galaţi de aplicare a Legii nr.18/1991 din cadrul Consiliului Judeţului Galaţi pentru obligarea la emiterea titlurilor de proprietate .

Însă pârâtul din prezenta cauză, aşa cum chiar el a precizat în dosarul de fond  a fost înfiinţat şi organizat în subordinea aceluiaşi Consiliu Judeţean Galaţi, iar imobilul i-a fost dat in folosinţă tot de Consiliu.

Aşadar nu se poate invoca de către pârât că nu a cunoscut viciile proprietăţii decât din momentul  eliberării titlurilor de proprietate a imobilului.

În concluzie, Curtea apreciază că posesorul neproprietar datorează despăgubiri din momentul  în care reclamanţii au promovat acţiunea pentru  emiterea titlului  şi nu din momentul în care aceste titluri au fost emise de Comisia Judeţeană aşa cum au reţinut instanţele.

Având în vedere că reclamanţii au solicitat despăgubiri nu de la data introducerii acţiunii ci de la data pronunţării deciziei de recurs nr.346 prin care a fost obligată Comisia Judeţeană la eliberarea titlurilor  şi pentru a se respecta principiul disponibilităţii părţilor reclamante, Curtea  apreciază că se impune admiterea cererii de obligare la despăgubiri din momentul indicat de reclamanţi.

Şi critica privind modul de stabilirea  valorii prejudiciului este întemeiată.

Motivarea tribunalului în sensul că expertiza efectuată într-unul din ciclurile de judecată a fost anulată ca efect al casării deciziei  de apel de către Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate fi reţinută pentru că în decizia de casare nu s-a menţinut o astfel de anulare şi este ştiut că probele administrate rămân câştigate procesului şi sunt valorificate la pronunţarea noii hotărâri.

Din raportul de expertiză contabilă efectuat de expert M.P. în dosarul nr.1505/2005 al Curţii de Apel rezultă că s-au propus două variante  de calcul al folosului nerealizat constând în chirii:

 - Varianta I în sumă de 989.008.044 lei pornind de la 1USD/m. p./lună ;

 - Varianta a II a în sumă de 801.292.141 lei pornind de la chiria stabilită conform HCL Galaţi nr.392/20.11.2001, care cuprinde chirii pentru spaţiile cu altă destinaţie decât cea de locuinţă ,hotărâre pusă la dispoziţia expertului chiar de către pârât.

Aşadar, Curtea apreciază că în lipsa altor criterii pentru stabilirea chiriei  se impune calcularea acesteia funcţie de chiria practicată de Consiliul Galaţi prin Hot.392/2002 şi nicidecum chiria practicată de SC Prodas SA. aşa cum au reţinut instanţele.

Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursul reclamanţilor cu consecinţa modificării în parte a deciziei de apel în sensul arătat.