Contestaţie la executare si prescriptii

Constată că prin acţiunea înregistrată sub nr…../260/2012 pe rolul Judecătoriei Moineşti ,  C.G.C. , a formulat contestaţie la executare în contradictoriu cu intimatele S.C. „ I. „S.A., prin împuternicit S.C. A….şi Biroul Executorului Judecătoresc "C.F. ", prin care a solicitat: pe excepţie, să se constate prescripţia dreptului creditoarei  S.C. „ I. „S.A., de a cere executarea silită în baza contractului de leasing financiar nr…../17.10.2008 pentru suma de 36.473,31 lei reprezentând facturi de rată, RCA, casco, penalităţi, taxe de somaţie, debite rezultate din neexecutarea obligaţiilor contractuale, cheltuieli de recuperare aferente contractului, taxă timbru executare, onorariu şi cheltuieli de executare , pe fond, admiterea contestaţiei la executare astfel cum a fost precizată şi să se constate caracterul abuziv al unor clauze cuprinse în contractul de leasing menţionat, respectiv a art.10 (îndeosebi art. 10.5.-ajustarea ratelor de leasing, art. 10.6. dobânda de prefinanţare, art. 10.7 plăţi anticipate, art. 10.9.1. - penalităţi, art. 10.9.2.- înştiinţări/somaţii/ notificări/ executare), art. 12 {încetarea contractului), art. 13 (consecinţele apariţiei unui caz de culpă) si art. 18 (îndeosebi art. 18. L-taxe şi comisioane) din "Condiţii generale de leasing financiar ", anexă la contract, şi, pe cale de consecinţă, nulitatea acestor clauze, dispunând înlăturarea lor din titlul executoriu în baza căruia a fost începută executarea silită ; să se dispună  anularea încheierii de încuviinţare a executării silite dată în Camera de Consiliu şi pronunţată în şedinţă publică la data de 03.09.2012 de Judecătoria Moineşti în dosarul nr. …./260/2012. în condiţiile art. 399 (21) c.pr. civ. , să se dispună  anularea tuturor formelor de executare efectuate în dosarul nr. …/2012 al Biroului Executorului judecătoresc "C.F.  , inclusiv a adreselor de înfiinţare a popririi asupra conturilor pe care contestatorul le deţine la instituţiile bancare până la concurenţa sumei de 36.473,31 lei. motivat de faptul că executarea a fost pornită în baza unei creanţe care nu rezultă dintr-un titlu legal şi mu îndeplineşte condiţiile prevăzute de ari, 379 (1) Cod pr. civ., şi anume de a fi certă, lichidă şi exigibilă  , să se  anuleze cheltuielile de executare stabilite prin procesul verbal nr. 180/2012 din 07.09.2012 al BEJ „ C.F.  ,, ca fiind aferente unei executări nelegale şi potrivit dispoziţiilor ari. 403 al.(l) Cod pr.civ., să se suspende  executarea silită până la soluţionarea irevocabilă a contestaţie.

Cererea a fost timbrată cu 194 lei prin chitanţa nr.112620296/18.09.2012 , 0,30 lei timbru judiciar şi în motivare se arată că la data de 05.08.2009, C.G.C. mai datora firmei de leasing suma de 4.149,29 lei, sumă ce a fost plătită integral prin VOLKSBANK România, conform chitanţei din data de 10.09.2009 (plată în valoare de 5.992,00 lei, reprezentând facturile ILIRO 11343865/25.05.2009, ILIRO 11366418/25.06.2009 şi ILIRO 11389303/ 27.07.2009, scadente la data predării autoturismului către finanţator), suma de 3.068,00 lei pentru care s-a solicitat executarea silită în dosarul nr.739/2010, nu era datorată, întrucât după rezilierea contractului nu mai puteau fi emise alte facturi de rată leasing, cu toate acestea contestatorul a plătit şi această sumă, astfel cum rezultă din Procesul verbal de închidere a dosarului de executare silită încheiat în data de 02.02.2011 de executor D.B..

După 3 ani de la rezilierea contractului de leasing, pe data de 09.09.2012, primeşte de la BEJ « C.F. » somaţia nr. 180/2012 din 07.09.2012, prin care i se pune în vedere ca în termen de o zi de la primirea acesteia să se conformeze întocmai şi necondiţionat dispozitivului titlului executoriu, contractul de leasing financiar nr…../17.10.2008 emis de S.C. „ I. „S.A.,. şi să achite acesteia prin împuternicit S.C. A… S.R.L. suma de 36.473,31 lei "reprezentând facturi de rată RCA, casco, penalităţi, taxă de somaţie, debite rezultate din neexecutarea obligaţiilor contractuale, cheltuieli de recuperare aferente contractului de leasing nr.22863/17.10.2008, taxe timbru executare, onorariu şi cheltuieli de executare , această ultimă executare silită ,fiind vădit nelegală şi neîntemeiată.

Potrivit art. 405 al.(l) c.pr.civ., « dreptul de a cere executarea silita se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită (al.2). Prin împlinirea termenului de prescripţie orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie (al.3) ».

Astfel dreptul intimatei de a cere executarea silită pentru eventualele sume datorate în baza contractului de leasing financiar nr……/17.10.2008, s-a născut la data predării bunului către finanţator, respectiv 05.08.2009, raportat la această dată, executarea silită solicitată de intimată prin cererea din data de 20.08.2012 s-a făcut cu depăşirea termenului prevăzut de art.405 al.(l) c.pr.civ. dar şi a termenului general de prescripţie de 3 ani, prevăzut de Decretul nr. 167/1958. în vigoare la acea dată.

Pe fondul contestaţiei, cu privire la capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al unor clauze cuprinse în contractul de leasing nr……./17.10.2008, respectiv a art.10, art.12, art. 13 şi art.18 din "Condiţii generale de leasing financiar", anexă la Contractul de leasing, şi, pe cale de consecinţă, nulitatea absolută parţială a titlului executoriu în baza căruia a fost începută executarea silită, argumentele de drept sunt cele prevăzute de art.4 şi art.l al.(3) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, conform art.4 al.(l) din Legea 193/2000, art.78 din Legea nr.296/2004 privind Codul consumului şi pct.6 din anexa la această din urmă lege, o clauză contractuală va fi considerată abuzivă dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii:clauza nu a fost negociată cu consumatorul, adică aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard, preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv , încalcă exigenţele bunei credinţe şi clauza, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor datorită efectului pe care îl imprimă contractului respectiva clauză.

De asemenea , aceleaşi texte legale instituie astfel o prezumţie relativă de lipsă a negocierii şi de abuz reflectată pe plan probator prin obligaţia comerciantului, în speţa de faţă a intimatei, care pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, cum sunt clauzele stipulate de art.10, art.l2, art.l3 şi art.l8 din Contractul nr. 22863/17.10.2008, pe care le consideră a avea un caracter abuziv, de a prezenta probe în acest sens, astfel cum este stipulat şi în art.3 din Directiva 93/13/CEE .

În subsidiar, titlul executoriu este nul absolut motivat de faptul că nu se întemeiază pe o creanţă certă, lichidă şi exigibilă a creditorului asupra debitorului deoarece atât suma pretinsă de creditoare cu titlu de debit restant şi despăgubiri pentru rezilierea anticipată a contractului, cât şi cheltuielile de executare, sunt contestabile, nu au un caracter cert şi lichid în sensul dispoziţiilor art.379 al.(3) şi (4) c.pr.civ., întrucât sunt stabilite unilateral de către creditoare şi respectiv executorul judecătoresc, fără a fi însuşite măcar în parte de către contestator.

Intimata a formulat întâmpinare în care solicită respingerea contestaţiei  ca nefondată , respingerea excepţiei dreptului de a solicita executarea silită şi a invocat excepţia inadmisibilităţii aplicării Legii nr.193/2000 în cazul contractelor de leasing.

Se arată în motivare că valoarea creanţei pentru care s-a început executarea silită , respectiv 31.792,57 lei , este certă , lichidă şi exigibilă , invocarea pe fond a caracterului abuziv al art.10,12,13,18 din contractul de leasing este neîntemeiată şi nu se circumscriu prevederilor Legii 193/2000 . De asemenea nu se menţionează în mod concret critica adusă acestor articole considerate abuzive.

Se solicită respingerea cererii de suspendare a executării silite deoarece contestatorul nu aduce o motivare temeinică a cererii sale.

În cauză s-au depus acte , au fost efectuate expertize de specialitate auto şi contabilă , a fost ataşat în copie certificată dosarul nr. …./2012 al Biroului Executorului judecătoresc "C.F. ” , probatorii din analiza cărora instanţa a reţinut următoarele :

Între contestatorul C.G.C., în calitate de utilizator şi S.C. „ I. „S.A.,. în calitate de finanţator, a intervenit contractul de leasing financiar nr……/17.10.2008, având ca obiect finanţarea în regim de leasing, pe o durată de 48 luni, a unui autoturism marca TOYOTA/COROLLA/VERSO 2.2 D-4D SOL PLUS .

La data de 05.08.2009, a fost predat, prin MILLENNIUM SERVICES SECURITIES SRL, reprezentantul firmei de leasing, potrivit procesului verbal de predare-primire autovehicul , în procesul verbal de predare menţionat s-a specificat că, la data de 05.08.2009, utilizatorul mai datora firmei de leasing suma de 4.149,29 lei, sumă ce a fost plătită integral prin VOLKSBANK România, conform chitanţei din data de 10.09.2009 (plată în valoare de 5.992,00 lei, reprezentând facturile ILIRO 11343865/25.05.2009, ILIRO 11366418/25.06.2009 şi ILIRO 11389303/27.07.2009, scadente la data predării autoturismului către finanţator).

În anul 2010,  S.C. „ I. „S.A., prin executorul propriu D.B. , declanşează în baza contractului de leasing nr…../17.10.2008 , executarea silită pentru suma de 3.068,00 lei reprezentând facturi scadente şi neachitate la data de 09.11.2009 .

 Contestatorul a plătit această sumă, astfel cum rezultă din Procesul verbal de închidere a dosarului de executare silită încheiat în data de 02.02.2011 de executor D.B..

La data de 09.09.2012, contestatorul primeşte de la BEJ « C.F.  » somaţia nr. …./2012 din 07.09.2012, prin care i se pune în vedere ca în termen de o zi de la primirea acesteia să se conformeze dispozitivului titlului executoriu, contractul de leasing financiar nr……../17.10.2008 emis de S.C. „ I. „S.A., şi să achite acesteia prin împuternicit S.C. A…. S.R.L. suma de 36.473,31 lei reprezentând facturi de rată (din nou!). RCA, casco, penalităţi, taxă de somaţie, debite rezultate din neexecutarea obligaţiilor contractuale, cheltuieli de recuperare aferente contractului de leasing nr……./17.10.2008, taxe timbru executare, onorariu şi cheltuieli de executare .

Conform art.248 Cod proc civilă , instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

1.excepţia prescrierii dreptului de a solicita executarea silită

Această excepţie urmează să fie respinsă deoarece conforma art.405 indice 2 lit.a Cod proc civilă , aplicabil la acea dată , cursul prescripţiei se întrerupe pe data îndeplinirii de către debitor , …în cursul executării silite , a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii , în orice mod a datoriei.

De asemenea se va ţine seama şi de prevederea contractuală că valoarea autovehiculului se va scădea din restul de plată a creanţei şi este firesc să se ia în consideraţie şi data când intimata a reuşit să comercializeze bunul .

2.excepţia inadmisibilităţii ridicată de intimată

Instanţa s-a pronunţat asupra acesteia prin Încheierea din data de 06.03.2013.

Potrivit dispoziţiilor Art.5 alin. 1 din Condiţiile generale ale convenţiei, în cazul neexecutării culpabile a obligaţiilor contractuale de către reclamant, finanţatorul este în drept sa reintre în posesia bunului; de asemenea, plata obligaţiilor rezultate din contract nu este suspendată, nici plata celorlalte obligaţii financiare.

 Art.13 din Condiţiile generale ale convenţiei de credit prevede că, „În cazul încetării înainte de termen a contractului (...) finanţatorul are dreptul să calculeze toate creanţele ce decurg din Contract (de exemplu: dobânda de prefinanţare neachitată, valoarea însumată a tuturor ratelor de leasing neplătite, a primelor de asigurare CASCO, RCA până la radierea bunului de pe numele Finanţatorului din evidentele organelor abilitate, a valorii reziduale a bunului, valoarea însumată a tuturor celorlalte obligaţii financiare prevăzute în sarcina Utilizatorului conform Contractului, scadente dar neplătite de Utilizator, totalitatea cheltuielilor ocazionate de încetarea înainte de termen a Contractului, incluzând fără însă a se limita la cheltuielile efectuate de către Finanţator cu încetarea Contractului, recuperarea bunului şi valorificarea acestuia către terţi, indiferent de obiectul acestor cheltuieli, taxe vamale, cheltuielilor de radiere, alte prestaţii efectuate ca urmare a încetării Contractului, cheltuieli legale de recuperare şi/sau executare silita a debitelor restante şi alte cheltuieli aferente încetării Contractului)(...) De asemenea, Finanţatorul va fi îndreptăţit la plata, de către Utilizator, a unor despăgubiri suplimentare, în special cheltuieli neprevăzute, impozite, taxe sau orice alte cheltuieli suplimentare.(...) În cazul încetării Contractului fără să aibă loc transferul proprietăţii asupra Bunului către Utilizator, Finanţatorul va fi îndreptăţit să reţină toate sumele deja plătite de către Utilizator în cadrul Contractului ca suma globala datorata pentru folosirea bunului de către Utilizator."

Prin art. 10.5 din contract, finanţatorul îşi rezervă dreptul de a modifica unilateral ratele de leasing.

La art. 10.9.1. intitulat „Penalităţi” se prevede că „în caz de întârziere a plăţii oricăror sume de bani datorate de Utilizator (...), Finanţatorul va avea dreptul să aplice Utilizatorului - în afara celor prezentate la art. 10.4 - şi penalităţi de întârziere în valoare de 0,35% din suma restantă pentru fiecare zi de întârziere. În toate cazurile, totalul penalităţilor poate depăşi cuantumul sumei asupra cărora au fost calculate. în plus, Finanţatorul are dreptul să aplice Utilizatorului achitarea tuturor costurilor suportate de Finanţator în legătură cu solicitarea şi realizarea cestor pretenţii. Art. 10.9 se aplică tuturor situaţiilor de întârziere a plăţii de către Utilizator, indiferent dacă în cadrul articolelor din Condiţii s-a făcut referire expresă sau nu la art. 10.9”.

Art. 12 prevede cazurile de încetare a contractului de leasing şi dreptul de opţiune al finanţatorului de a rezilia contractul, iar Clauza stipulată la art. 13 din contract prevede următoarele: „în cazul încetării înainte de termen a contractului, toate obligaţiile financiare prevăzute în sarcina Utilizatorului, altele decât cele care au avut scadenţa până la data încetării contractului inclusiv, devin scadente la termenul indicat în factură de către Finanţator.

În acest sens, Finanţatorul are dreptul să calculeze toate creanţele ce decurg din contract (de exemplu: dobânda de prefinanţare neachitată, valoarea însumată a tuturor ratelor de leasing neplătite, a primelor de asigurare CASCO, RCA până la radierea bunului de pe numele Finanţatorului din evidenţa organelor abilitate, a valorii reziduale a Bunului, valoarea însumată a tuturor celorlalte obligaţii financiare prevăzute în sarcina Utilizatorului conform contractului, scadente dar neplătite de către Utilizator, totalitatea cheltuielilor ocazionate de încetarea înainte de termen a contractului, incluzând fără însă a se limita la cheltuielile efectuate de Finanţator cu încetarea contractului, recuperarea bunului şi valorificarea acestuia către terţi, indiferent de obiectul acestor cheltuieli, de titlul cu care aceste plăţi sunt efectuate de către Finanţator şi de identitatea creditorului plăţii cheltuielilor, taxe vamale, cheltuieli de radiere, alte prestaţii efectuate ca urmare a încetării contractului, cheltuieli legate de recuperarea şi/sau executarea silită a debitelor restante şi alte cheltuieli aferente încetării contractului etc.). Aceste cheltuieli/debite vor fi deduse din preţul obţinut din vânzarea bunului.

De asemenea, Finanţatorul este îndreptăţit la plata de către Utilizator a unor despăgubiri suplimentare, în special, cheltuieli neprevăzute, impozite, taxe şi orice alte cheltuieli suplimentare. Scadenţa acestor plăţi va fi în termen de 5 (cinci) zile lucrătoare de la data emiterii facturii de către Finanţator. În cazul în care plăţile nu sunt efectuate în termen, Utilizatorul va plăti Finanţatorului - în afara diferenţelor de curs etc. (menţionate la art. 10.4) - şi penalităţi de întârziere conform art. 10.9. în cazul în care debitul Utilizatorului faţă de finanţator nu este acoperit în totalitate de suma de bani obţinută din valorificarea bunului sau bunul nu poate fi valorificat în termen de 15 zile de la data încetării contractului, Utilizatorul va plăti întreaga diferenţă în termen de 5 zile de la emiterea facturii de către Finanţator”.

Prevederea din contractul de leasing privind plata daunelor interese în cuantum egal cu suma dintre ratele de leasing rămase şi valoarea reziduală, are natura unei clauze penale, fiind determinată întinderea prejudiciului şi cuantumul daunelor care vor fi acoperite prin rezilierea contractului de leasing, ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare de către utilizator a obligaţiilor sale.

Potrivit dispoziţiilor art. 1066 din Codul civil în vigoare la data încheierii contractului de leasing, clauza penală fiind un contract, trebuie să îndeplinească condiţiile de validitate ale oricărei convenţii, în principiu instanţa de judecată neputând să reducă sau să-i mărească cuantumul şi având posibilitatea de a micşora proporţional cu ce s-a executat, în caz de executare parţială a obligaţiilor de către debitor, conform dispoziţiilor art. 1070 Cod civil.

Potrivit art.4 alin.(1) şi alin.(2) din Legea nr.193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, o clauză contractuală fiind considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.

De asemenea, potrivit art.4 alin.(6) din Legea nr.193/2000, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil.

Astfel cum art.4 alin.(3) din Lege stabileşte, faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidenţiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.

De asemenea, art.1 alin.(1) din Legea nr.193/2000 prevede că orice contract încheiat între comercianţi şi consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate.

Potrivit art.4 alin.(2) din Directiva nr.93/13/CEE, aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu priveşte nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al preţului sau remuneraţiei, pe de o parte, faţă de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar şi inteligibil.

Din textele legale anterior menţionate reiese că o clauză contractuală este considerată abuzivă dacă întruneşte trei condiţii: 1) nu a fost negociată direct cu consumatorul; 2) creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, în detrimentul consumatorului şi contrar bunei-credinţe; 3) nu se referă la obiectul sau la preţul contractului, atunci când acestea sunt clar şi inteligibil exprimate.

Referitor la caracterul negociat sau nenegociat (de adeziune, standard preformulat) al unui contract, instanţa reţine că din prima categorie fac parte convenţiile ale căror prevederi sunt rezultatul voinţelor concordante ale ambelor/tuturor părţilor contractante, respectiv rezultatul propunerilor şi contrapunerilor sau chiar al concesiilor părţilor, în timp ce din a doua categorie fac parte convenţiile ale căror clauze nu au fost negociate sau discutate de părţi, încheierea contractului având loc numai ca urmare a adeziunii unei părţi la oferta celeilalte. Trăsăturile generale ale contractelor de adeziune sunt: existenţa unei inegalităţi economice între contractanţi, o parte având o poziţie economică superioară celeilalte;  existenţa unei oferte generale şi abstracte (adresate tuturor potenţialilor contractanţi), permanente (privitoare la toate contractele încheiate într-o anumită perioadă de timp) şi detaliate (cuprinzând în integralitate clauzele contractelor care vor fi încheiate); oferta de a contracta este rezultatul manifestării de voinţă a unei singure părţi contractante.

Cu privire la dezechilibrul semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor contractante, pe care clauzele atacate trebuie sa-l produca, sarcina probei revine reclamantului consumator, care nu a făcut această dovadă în cauza de faţă.

Instanţa reţine în acest sens precizarea legiuitorului, anume clauza contractuala trebuie sa creeze, nu orice dezechilibru, ci unul semnificativ, fiind o condiție esentiala pentru constatarea caracterului abuziv al acesteia.

La analizarea caracterului abuziv trebuie avut in vedere si dispozitiile art. 10 lit. f din Ordonanta nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing, unde se prevede ca utilizarorul se obliga „sa isi asume pentru intreaga perioada a contractului, in lipsa unei stipulatii contrare, totalitatea obligatiilor care decurg din folosirea bunului direct sau prin prepusii sai, inclusiv riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat, din cauze fortuite, si continuitatea platilor cu titlu de rata de leasing pâna la achitarea integrala a valorii contractului de leasing”.

Asadar, legea speciala in materie de leasing, obliga consumatorul sa achite integral valoarea contractului.

La momentul incheierii contractul de leasing, consumatorul reclamant a beneficiat de o finantare, pe care trebuie sa o restituie prin plata unor rate de leasing, compuse din capital si dobanda. Orice contract de leasing are o valoare care se stabileste la momentul semnarii contractului, astfel incat consumatorul cunoaste, dincolo de orice dubiu, suma pe care acesta trebuie sa o restituie.

De asemenea, valoarea contractului este negociata de catre consumator, deoarece reprezinta finantarea pe care a solicitat-o in vederea folosirii unui bun, finantatorul neavand nicio o implicare in acest sens.

La analizarea clauzelor contractuale, prin prisma Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive, trebuie avute in vedere drepturile si obligatiile partilor, precum si existenta unei corelatii intre acestea, in care trebuie mentionat efortul finantatorului de a avansa integral suma de bani catre furnizorul bunului, in vederea achizitionarii acestuia, pentru a fi pus la dispozitia consumatorului, cu titlu de folosinta, avand posibilitatea de a dobandi dreptul de proprietate, cu speranta legitima de a obtine restituirea investitiei, prin intermediul ratelor de leasing ce trebuiau achitate.

Pe de alta parte trebuie avut in vedere, la analizarea clauzelor abuzive, si motivul incetarii contractului, avand in vedere ca rezilierea a intervenit din culpa exclusiva a reclamantului consumator, pentru neexecutarea obligatiilor contractuale, care au dus in final la esecul intregii operatiuni de finantare, fapt ce a dus la inregistrarea unui prejudiciu evident pentru pârâta finantator.

Singura situatie care ar putea atrage caracterul abuziv al clauzelor din contractul de leasing, atunci cand finantatorul solicita restituirea intregii finantari, respectiv si a ratelor de leasing datorate dupa restituirea bunului, ar exista daca, dupa rezilierea contractului, societatea de leasing doreste recuperarea acestor sume, fara sa scada suma obtinuta in urma valorificarii bunului catre o terta persoana, consumatorul urmand sa suporte diferenta.

O asemenea situatie, ar fi reprezentat un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor contractante, reprezentand o imbogatire fara justa cauza a finantatorului.

Atata timp cat din suma ce poate fi obtinuta in urma valorificarii bunului catre o terta persoana, consumatorul trebuie sa plateasca doar diferenta, cand aceasta exista, clauzele contractului de leasing, nu pot avea un caracter abuziv, deoarece nu creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor contractante, chiar daca nu au fost negociate.

Instanţa mai reţine ca actele juridice sunt nule numai daca nesocotesc normele imperative sau prohibitive ale legii. Pe de alta parte, sunt legal facute si deci produc efecte juridice actele care se abat de la dispozitiile legale, daca aceste dispozitii au caracter supletiv ori interpretativ, adica sunt norme ce se aplica numai atunci cand partile nu au hotarat altfel, cum este cazul art. 15 din Ordonanta nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing.

Articolul 15 din OG nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing are următorul conținut : ”Daca în contract nu se prevede altfel, în cazul în care utilizatorul nu executa obligația de plata integrala a ratei de leasing timp de doua luni consecutive, calculate de la scadenta prevazuta in contractul de leasing, finantatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar utilizatorul este obligat sa restituie bunul si sa plateasca toate sumele datorate, pana la data restituirii in temeiul contractului de leasing.”

Deci, sensul juridic dat de legiuitor articolului 15 este cat se poate de clar „Daca in contract nu se prevede altfel…”

Prin urmare, clauza prin care finantatorul are dreptul sa solicite restituirea ratelor de leasing neachitate dupa recuperarea bunului, nu poate avea un caracter abuziv, deoarece legiuitorul nu a interzis o asemenea prevedere, neexistand norme de drept imperative care sa-l impiedice pe finantator sa le solicite.

De asemenea, pârâta finantator are dreptul de a solicita valoarea contractului, indiferent daca reclamantul consumator nu mai foloseste bunul folosit in sistem leasing.

Prin incheierea unui contract de leasing, consumatorul primeste cu titlu de finantare o suma de bani, ce trebuie restituita prin achitarea unor rate de leasing lunare.

Aceasta finantare trebuie recuperata in totalitate de la consumator, in caz contrar, pentru finantator ar fi o pierdere evidenta, sens in care activitatea economica nu se justifica.

Codul Civil recunoaste dreptul creditorului de a solicita restul ratelor de leasing ce nu au fost achitate, dupa restituirea bunului, plecand de la un principiu ce da dreptul creditorului sa-si recupereze prejudiciul efectiv suferit (capitalul nerecuperat) si beneficiul nerealizat (dobanda nerecuperata), urmare a neexecutarii culpabile a obligatiilor contractuale de catre consumator.

Art. 1084 C.civ. vechi prevede: „Daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind in genere pierderea ce a suferit si beneficiul de care a fost lipsit, afara de exceptiile si modificarile mai jos menționate.”

Art. 1085 C.civ. vechi prevede: „Debitorul nu raspunde decat de daunele-interese care au fost prevazute sau care au putut fi prevazute la facerea contractului, cand neindeplinirea obligatiei nu provine din dolul sau.”

Art. 1086 C.civ. vechi prevede: „Cand conventia cuprinde ca partea nu va executa va plati o suma oarecare drept daune-interese, nu se poate acorda celeilalte parți o suma nici mai mare nici mai mica.”

Art. 1087 C. civ. Vechi prevede: „Când conventia cuprinde ca partea care nu va executa va plati o sumă oarecare dreptul daune-interese, nu se poate acorda celeilalte parți o suma nici mai mare nici mai mica”.

Prin urmare, ratele de leasing şi celelalte sume datorate trebuie restituite in totalitate, acestea reprezentand finanțarea acordata si cheltuielile aferente administrării, aşa încât, prin neachitarea lor, prejudiciul inregistrat de finantator este evident, după cum este tot atât de evident, în baza aceloraşi temeiuri legale, că reclamantul trebuie să suporte toate despăgubirile menţionate la art. 13 din contractul de leasing, întrucât toate decurg din contract.

Faptul că trebuie să plătească RCA până la radierea bunului de pe numele finanţatorului este justificat de faptul că bunul se află pe numele finanţatorului tocmai datorită acţiunii reclamantului care a solicitat finanţarea, aşa încât nu este nimic abuziv în faptul că este obligat la plată până la radiere, care nu poate avea loc decât după vânzarea autovehiculului şi, în orice caz, o atitudine abuzivă din partea pârâtei poate fi cenzurată de instanţa de judecată la solicitarea reclamantului, dacă acesta ar dovedi o întârziere abuzivă în radiere.

La fel, neindicarea în concret a obiectului cheltuielilor nu are caracter abuziv, întrucât este imposibilă determinarea anticipată a acestora, fiind imprevizibile la momentul încheierii contractului toate daunele care ar putea rezulta pentru pârâtă, iar enumerarea din art. 13 este doar exemplificativă.

Este absolut firesc, iar nu abuziv ca, în cazul în care utilizatorul eşuează în îndeplinirea obligaţiilor sale, prin neplata obligaţiilor lunare, contractul să fie reziliat, iar finanţatorul să fie îndreptăţit să recupereze sumele datorate, precum şi prejudiciile create prin încetarea înainte de termen a contractului pentru restabilirea echilibrului contractual. Trebuie avut în vedere faptul că autoturismul ce face obiectul contractului de leasing este proprietatea finanţatorului de la momentul semnării contractului şi până la finalizarea acestuia, iar proprietatea asupra bunului este garanţia aducerii la îndeplinire, finalizării contractului de leasing. Odată reziliat contractul, bunul reintră în posesia finanţatorului, iar utilizatorul este cum s-a precizat, ţinut de repararea prejudiciilor şi a debitelor restante. Pe lângă caracterul de locatiune, contractul de leasing are şi un pronunţat caracter de finanţare, deoarece, la momentul semnării acestuia de părţi, societatea de leasing obţine un împrumut de la o instituţie bancară pentru a putea achiziţiona autoturismul comandat de utilizator, astfel încât în situaţia în care contractul de leasing nu se derulează până la finalul perioadei de leasing, este pe deplin justificat ca finanţatorul să-şi recupereze de la utilizatorul aflat în culpă contractuală, finanţarea neacoperită şi pierderile înregistrate, pentru ca la rândul ei să poată rambursa creditul contractat şi costurile unui astfel de credit. Faţă de această situaţie de fapt, pe care intimata a considerat-o pe deplin lămurită, a calculat restanţele pe care contestatorul le înregistrează faţă de intimată, restanţe care sunt compuse din contravaloarea facturilor fiscale emise şi neachitate, la care se adaugă penalităţile de întârziere. Tocmai pentru a nu exista o obligaţie disproporţionată în sarcina contestatorului, din penalităţile de întârziere înregistrate de către debitor, intimata a scăzut suma obţinută în urma valorificării bunului.

Autoturismul care a făcut obiectul contractului , a fost valorificat pentru suma de 10.320 euro (fără TVA ), în data de 07.09.2009 fiind expertizat de către un expert numit de intimată cu suma de 12.150 euro.

Expertiza efectuată în prezenta cauză , de specialitate auto , evaluează  autovehicolul la 13.147,37 euro , aşa cum se exprimă expertul ca fiind valoarea teoretică , în condiţiile în care nu a avut la dispoziţie nici autoturismul în materialitatea lui , nici prea multe caracteristici pe care le avea acesta la data când a fost preluat de intimată.

Chiar dacă este aproximativă ca valoare , cu o diferenţă de 1000 euro , valorificarea autoturismului de către societatea de leasing s-a făcut la preţul pieţii de la acea dată conform art.13 din contract şi astfel nu are relevanţă aceast decalaj.

În ceea ce priveşte apărarea contestatorului că titlul executoriu este nul absolut motivat de faptul că nu se întemeiază pe o creanţă certă, lichidă şi exigibilă a creditorului asupra debitorului , deoarece nu derivă din contract şi se bazează pe clauze abuzive.

De asemenea pe aceleaşi considerente este necesar şi desfiinţarea încheierii judecătoriei Moineşti 03.09.2012 care a încuviinţat executarea silită.

Contractul de leasing este titlu executoriu conform art.8 din OG nr.51/1997 , republicată şi a fost verificat sub aceste aspecte , celelalte apărări invocate de contestator putând fiind examinate în cadrul contestaţiei la executare prin administrarea de probe.

Suma pretinsă de creditoare cu titlu de debit restant şi despăgubiri pentru rezilierea anticipată a contractului, cât şi cheltuielile de executare, au un caracter cert şi lichid în sensul dispoziţiilor art.379 al.(3) şi (4) c.pr.civ., derivând cu certitudine din conţinutul contractului.

Din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză de expert Lazăr Alina Elena, anexa 1 (Situaţia achitării facturilor de leasing emise de ), până la data de 05.08.2090 au fost emise un număr de 10 facturi în valoare totală de 37.260,89 RON care au fost achitate în totalitate, respectiv suma de 37.260,92 RON .

De asemenea, potrivit anexei 2 la Raportul de expertiză Lazăr Alina Elena, au fost emise şi un număr de 9 facturi de asigurare în valoare totală de 3.563,62 RON care au fost plătite integral ..

După data de 05.08.2009, nu s-au mai emis facturi cu rate de leasing către utilizator dar este de observat că 12.657 EURO reprezintă ratele de leasing până la finalul contractului, 945,46 EURO dobândă, 565,2 EURO asigurarea casco şi 111,64 EURO asigurarea RCA şi că rezultă din prevederi contractuale (art.10 şi art.13 ) şi explicată în acest sens prin expertiza contabilă (filele 93-97 volumul II dosar ).

Totuşi expertiza contabilă care nu a fost contestată de părţi din punctul de vedere al stabilirii corecte a creanţei , concluzionează că prin expertiza din cadrul executării silite , s-a stabilit eronat creanţa , astfel suma datorată de contestator este de 31.655,94 lei în loc de cea pentru care s-a început executarea , respectiv , 36.473,31 lei.

Faptul că singura formă de executare realizată în prezenta cauză este doar o notificare iar calculul eronat al creanţei are consecinţe şi asupra stabilirii cheltuielilor de executare , va fi admisă în parte contestaţia formulată de C.G.C., va fi respins capătul de cerere privind caracterul abuziv a contractului de leasing nr……./17.10.2008 , respectiv al art.10, art.12 , art.13, art.18

Va fi respinsă cererea privind anularea Încheierii de încuviinţare a executării silite din data de 03.09.2012 pronunţată de Judecătoria Moineşti .

Vor fi anulate formele de executare în dosarul nr....../2012 al BEJ C.F.

Prin Încheierea din data de 06.03.2013 , instanţa a admis cererea privind suspendarea executării silite începută în dosarul de executare din prezenta cauză , fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art.403 alin.1 Cod proc civilă.

Pe cale de consecinţă , va fi suspendată executarea silită în dosarul nr.180/2012 al BEJ C.F. până la soluţionarea irevocabilă a prezentei , ca urmare a anulării formelor de executare

Se va dispune restituirea taxei de timbru şi a cauţiunii  achitate în prezenta cauză prin chitanţa nr.5243244/1 din 15.02.2013 CEC Bank

Va fi obligată intimata către contestator la 8593,4  lei cheltuieli de judecată , reprezentând taxă de timbru , onorarii apărător şi experţi , conform art.274 Cod proc civilă.

Domenii speta

Spete similare