Infracţiunea de furt calificat

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Jud. S. din data de A au fost trimişi în judecată inculpaţii M.B. (în stare de arest în cauză), pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b şi d, alin. 2 lit. b C. p., cu aplic. art. 77 lit. a şi d C. p., P.S. (în stare de arest în altă cauză), pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 48 C.p. rap. la art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b şi d, alin.2 lit. b C.p., cu aplic. art. 41 alin. 1 C.p. şi art. 77 lit. a şi d C.p.şi V.P.A. (sub control judiciar în cauză şi în stare de arest în altă cauză) pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 48 C.p. rap. la art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b şi d, alin. 2 lit. b C.p., cu aplic. art. 77 lit. a şi d C.p.

În actul de sesizare s-a reţinut că inculpatul M.B. la data de 14.01.2015, orele 17.50, în baza unei înţelegeri prealabile, împreună cu minorul O.M., în vârstă de 12 ani, a pătruns, prin escaladarea geamului întredeschis de la bucătărie în apartamentul persoanei vătămate S.E., situat în…, de unde au luat bani şi bunuri în valoare estimată la suma de 2.800 lei, după care au părăsit în grabă locul faptei, urcându-se în autoturismul marca Y, cu numărul de înmatriculare X condus de V.P.A. şi în care se mai afla şi P.S., aceştia din urmă asigurând locul faptei din maşină şi, totodată, scăparea celor doi autori ai furtului, plecând cu toţii cu maşina, imediat de la faţa locului. De asemenea, s-a reţinut că inculpaţii V.P.A. şi P.S., la data de 14.01.2015, orele 17.50, în baza unei înţelegeri prealabile, au asigurat locul faptei, în timp ce inculpatul M.B. şi minorul O.M. sustrăgeau bunuri din locuinţa persoanei vătămate S.E., după care au asigurat scăparea autorilor, cu ajutorul autoturismului marca Y cu numărul de înmatriculare X, condus de V.P.A.

Prin sentinţa penală nr. B Judecătoria S. a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpaţii M.B., P.S., V.P.A. urmare a împăcării părţilor. Instanţa a reţinut dispoziţiile art. 112 alin. 1 Cod penal lit. b şi c şi a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. A din 19.01.2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria şi restituirea către inculpatul V.P.A., la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, a autoturismului marca Y, cu nr. de înmatriculare X, utilizator fiind V.P.A., având în vedere că autoturismul marca Y, cu nr. de înmatriculare X nu a servit efectiv la realizarea laturii obiective, reţinând Decizia nr. 18/ 12.12.2005 a ÎCCJ, precum şi aspectul că făptuitorii îşi puteau materializa şi prin altă modalitate plecarea, în temeiul art. 404 alin. 4 lit. c Cod proc.pen. Totodată, a dispus ca onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru faza urmăririi penale să fie suportate de către Ministerul Public în acord cu prevederile art. 272 alin. 1 şi 2 şi 275 alin. 1 pct. 2 lit. d Cod proc.pen.

Parchetul de pe lângă Jud. S. a declarat apel în cauză criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie şi susţinând că în mod greşit instanţa de fond a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. A din 19.01.2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava şi restituirea către inculpat şi că în mod greşit instanţa de fond a dispus ca onorariile apărătorilor din oficiu din faza de urmărire penală să fie avansate din fondurile Ministerului Public în contul Baroului S.

Prin decizia penală nr. C Curtea de Apel S. a respins apelul ca nefondat reţinând că: În practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală (deciziile nr.2213/1984 şi nr. 104/1992) s-a apreciat că există o legătură indisolubilă între activitatea de sustragere şi folosirea autovehiculului, când datorită volumului lor bunurile nu pot fi însuşite decât prin încărcarea lor într-un vehicul, cu care sunt apoi transportate sau când inculpatul a conceput săvârşirea furturilor folosindu-se de autovehicul pentru a se deplasa mai repede în diferite zone ale oraşului pentru a comite sustragerile şi a transporta bunurile sustrase, care în raport cu volumul şi cantitatea lor nu puteau fi duse de la locul faptei, în alt mod, ceea ce nu este cazul în speţă. De asemenea, la momentul folosirii autovehiculului de către inculpaţi infracţiunea de furt se consumase prin luarea bunurilor din detenţia persoanei vătămate, transportul acestora fiind o activitate ulterioară pentru care inculpatul nu are o răspundere distinctă de cea care îi revine datorită săvârşirii infracţiunii de furt.

Prima instanţă a analizat oportunitatea luării măsurii de siguranţă şi în raport de art. 112 alin.1 lit. c Cod penal apreciindu-se corect, în raport de circumstanţele reale ale cauzei, că deplasarea inculpaţilor cu autovehiculul respectiv nu era singura modalitate în care aceştia şi-ar fi putut asigura scăparea.

Totodată, s-a reţinut că atât timp cât suma reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu din ambele faze procesuale s-a stabilit a fi achitată de către inculpaţi şi nu să fie suportată de stat, este lipsit de relevanţă faptul că s-a dispus avansarea a o parte din această sumă din fondurile Ministerului Public. 

Domenii speta

Spete similare