Infracţiunea de ultraj

Sentinţă penală 148 din 27.04.2015


Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Jud. S. a fost dispusă trimiterea în judecată  în stare de arest preventiv a inculpatului P.S., pentru săvârşirea unei infracţiuni de ultraj, faptă prevăzută de art. 257 alin. 1 şi 4 Cod penal raportat la art. 193 alin. 2 Cod penal şi art. 206 alin. 1 Cod penal (persoană vătămată H.I.C.) şi cinci infracţiuni de ultraj, fapte prevăzute de art. 257 alin. 1 şi 4 Cod penal raportat la art. 206 alin. 1 Cod penal (persoane vătămate L.D., T.C.N., M.I.F., W.E.I. şi A.S.A.), fiecare cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal şi totul cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

În actul de sesizare s- a reţinut că inculpatul  P.S. la data de 27.10.2014, în jurul orelor 12:00, în timp ce se afla în centrul satului F., comuna A. ,judeţul S., a agresat-o fizic, în mod repetat, pe persoana vătămată H.I.C., care se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu în calitate de agent de poliţie în cadrul Secţiei nr. 8 Poliţie Rurală, cu grad profesional de agent şef adjunct, desfăşurând activităţi de investigare penală împreună cu comisar şef K. R. Ş. din cadrul aceleaşi subunităţi de poliţie, prin pulverizarea unui spray lacrimogen în zona feţei, după care a ameninţat-o cu moartea, folosind şi un cuţit în scop de intimidare a persoanei vătămate. În cursul aceleiaşi zile, în jurul orelor 15:00, în timp ce se afla refugiat în curtea locuinţei numitului S. S., din satul F., comuna A., judeţul S., a ameninţat în mod repetat cu moartea, folosind două coase, persoanele vătămate L.D., T. C. N., M.I.F., W.E.I. şi A.S.A., toţi agenţi de poliţie în cadrul Secţiei nr. 8 Poliţie Rurală, care interveniseră pentru conducerea administrativă a susnumitului la sediul subunităţii de poliţie, în vederea lămuririi împrejurărilor în care s-a comis fapta anterior menţionată.

Prin sentinţa penală nr. A Judecătoria S. a dispus condamnarea inculpatului P.S. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj (persoană vătămată H.I.C.), în baza art. 257 alin. 1 şi 4 Cod penal rap. la art. 193 alin. 2 Cod penal şi art. 206 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal şi art. 43 alin. 5 Cod penal.

În baza art. 257 alin. 1 şi 4 Cod penal rap. la art. 206 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal şi art. 43 alin. 5 Cod penal, a condamnat pe inculpatul P.S. la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj (persoană vătămată L.D.).

În baza art. 257 alin. 1 şi 4 Cod penal rap. la art. 206 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal şi art. 43 alin. 5 Cod penal, a condamnat pe inculpatul P.S. la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „ultraj” (persoană vătămată T.C.N.).

În baza art. 257 alin. 1 şi 4 Cod penal rap. la art. 206 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal şi art. 43 alin. 5 Cod penal, a condamnat pe inculpatul P.S. la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „ultraj” (persoană vătămată M.I.F.).

În baza art. 257 alin. 1 şi 4 Cod penal rap. la art. 206 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal şi art. 43 alin. 5 Cod penal a condamnat pe inculpatul P.S. la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj (persoană vătămată W.E.I.).

În baza art. 257 alin. 1 şi 4 Cod penal rap. la art. 206 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal şi art. 43 alin. 5 Cod penal, a condamnat pe inculpatul P.S. la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj (persoană vătămată A.S.A.).

În baza art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 39 alin. 1 lit. b) Cod penal a contopit pedepsele stabilite prin prezenta de 2 ani închisoare, 9 luni închisoare, 9 luni închisoare, 9 luni închisoare, 9 luni închisoare şi respectiv, 9 luni închisoare şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare, la care adăugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 1 (un) an şi 3 (trei) luni închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute 3 (trei) ani şi 3 (trei) luni închisoare.

S- au aplicat pedepse accesorii şi pedepse complementare.

În baza art. 404 alin. 4 lit. a) Cod pr.pen. rap. la art. 72 Cod penal, a dedus din pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani şi 3 (trei) luni închisoare aplicată inculpatului prin prezenta sentinţă, durata reţinerii şi a arestului preventiv începând cu data de 27.10.2014 la zi. În baza art. 399 alin. 1 Cod pr.pen. a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 404 alin. 4 lit. d) Cod pr.pen. rap. la art. 109 alin. 1 şi 3 Cod penal, instanţa a luat faţă de inculpatul P.S. măsura de siguranţă a obligării la tratament medical.

În baza art. 404 alin. 4 lit. d) Cod pr.pen. rap. la art. 112 alin. 3 Cod penal, a dispus confiscarea sumei de 50 lei de la inculpatul P.S., reprezentând echivalentul în bani al coasei folosite la săvârşirea infracţiunii de ultraj.

În baza art. 404 alin. 4 lit. f) Cod pr.pen. rap. la art. 255 alin. 1 Cod pr.pen. , a dispus restituirea către martorul S. S. a coasei proprietatea acestuia, folosite la săvârşirea infracţiunii de ultraj având dimensiunile: coadă din lemn cu lungimea de 2 metri şi partea metalică lung de 60 cm, aflată în prezent la sediul Secţiei de Poliţie Rurală nr. 8 A. (ridicată pe baza ordonanţei nr. 394348/27.10.2014, - filele 18-19 d.u.p.).

În baza art. 255 alin. 2 Cod pr.pen., a pus în vedere martorului S. S că are obligaţia să păstreze bunul restituit până la pronunţarea unei soluţii definitive în procesul penal.

În baza art. 7 rap. la art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008 cu referire la pct. 23 din anexa din aceeaşi lege privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, instanţa a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul P.S. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare şi dispune informarea inculpatului asupra împrejurării că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În baza art. 404 alin. 6 Cod pr.pen. rap. la art. 111 alin. 5 Cod pr.pen., a luat act că persoanele vătămate H.I.C., L.D., T.C.N., M.I.F., W.E.I. şi A.S.A. nu doresc să fie înştiinţate în cazul punerii în libertate a inculpatului P.S., în orice mod.

În baza art. 397 alin. 1 Cod pr.pen. rap. la art. 25 alin. 1 Cod pr.pen., a luat act că persoanele vătămate H.I.C., L.D., T.C.N., M.I.F., W.E.I. şi A.S.A. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art. 398 Cod pr.pen. şi art. 274 alin. 1 teza I Cod pr.pen., a obligat inculpatul P.S. la plata către stat a sumei de 2700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care suma de 500 lei în faza de urmărire penală și suma de 2200 lei în faza de judecată.

În baza art. 398 Cod pr.pen. şi art. 274 alin. 1 teza II Cod pr.pen., onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpat rămân în sarcina statului, urmând a fi avansate din fondurile Ministerului Public în contul Baroului S. pentru faza de urmărire penală (400 lei – av. I.V., conform delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. 2847/27.10.2014), respectiv din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului S. pentru faza de judecată (200 lei – av. G.A., conform delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. 3190/24.11.2014).

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria S şi inculpatul P.S. Parchetul de pe lângă Judecătoria S a arătat că instanţa a omis a dispune confiscarea de la inculpat a echivalentului în bani a unui spray lacrimogen şi a unui cuţit ce au fost folosite de inculpatul P.S. la săvârşirea infracţiuni de ultraj în dauna persoanei vătămate H.I.C.

S-a arătat că deşi prin actul de sesizare s-a reţinut că inculpatul P.S. a folosit pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj împotriva persoanei vătămate H.I.C. un spray lacrimogen şi un cuţit, bunuri ce nu au fost găsite, prima instanţă a omis a face aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 112 alin. 1 lit. b Cod penal şi a art. 112 alin. 5 Cod penal, respectiv a dispune confiscarea contravalorii acestora pe care o apreciază la suma de 50 lei.

S-a mai arătat că în mod greşit s-a dispus ca onorariul apărătorului din oficiu din faza de urmărire penală să fie avansat din fondurile Ministerului Public în contul Baroului S. atât timp cât potrivit art.85 din Legea nr. 51/1995 republicată privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, onorariile pentru asistenţă judiciară se stabilesc prin protocoale încheiate între U.N.B.R. şi Ministerul Justiţiei în condiţiile legii, iar potrivit protocolului încheiat între U.N.B.R. şi Ministerul Justiţiei plata onorariilor  se suportă din sumele cuprinse distinct în bugetul de venituri şi cheltuieli a Ministerului Justiţiei la capitolul „Ordine Publică şi Siguranţă Naţională, titlu „Bunuri şi servicii” articolul „Ajutor public judiciar”.

În motivarea apelului său, inculpatul P.S. a criticat sentinţa penală pentru netemeinicie, arătând că pedepsele aplicate de prima instanţă sunt prea mari şi că solicită reducerea acestora prin reţinerea circumstanţelor judiciare atenuante în favoarea sa. A arătat că suferă de o serie de afecţiuni medicale şi necesită un tratament adecvat pentru acestea, factorul decisiv în atitudinea şi comportamentul său constituindu-l mediul social în care a trăit  şi starea de boală.

Prin decizia penală nr. B, Curtea de Apel S. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria S. împotriva sentinţei penale nr. A a Judecătoriei S. şi a desfiinţat în parte sentinţa apelată.

Curtea de Apel S. a reţinut că, potrivit art. 112 alin. 1 lit. b Cod penal, sunt supuse confiscării bunurile care au fost folosite în orice mod sau destinate a fi folosite la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală dacă sunt ale făptuitorului sau dacă aparţinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor, iar potrivit art. 5 al aceluiaşi text legal, dacă bunurile supuse confiscării potrivit alin.1 lit.b-e nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la concurenţa valorii acestora.

Întrucât spray-ul lacrimogen şi cuţitul folosit de inculpat la săvârşirea infracţiunii de ultraj în dauna părţii vătămate H.I.C. nu au fost găsite pentru a dispune confiscarea în natură a acestora, în cauză se impune a se acorda eficienţă disp. art. 112 alin. 5 Cod procedură penală, respectiv a se dispune confiscarea sumei de 50 lei apreciată ca reprezentând contravaloarea acestor bunuri.

În ceea ce priveşte onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat în cadrul urmăririi penale, Curtea, având în vedere dispoziţiile art. 85 din Legea nr. 51/1995, ale art.1 alin.2 din Protocolul încheiat între U.N.B.R. şi Ministerul Justiţiei nr. 113298/2008 şi ale art.5 alin.2 şi art.9 alin.5 a Protocolului nr. 48025/2015 încheiat între U.N.B.R. şi Ministerul Justiţiei, constată că acesta urmează a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi nu ale Ministerului Public către Baroul S.

În baza art.421 alin.2 lit. a Cod procedură penală, Curtea a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria S, a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi, în rejudecare, a dispus confiscarea de la inculpatul P.S. a sumei de 50 lei, reprezentând contravaloarea unui spray lacrimogen şi a unui cuţit, folosite la săvârşirea infracţiunii şi să dispună ca suma de 400 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu desemnat în faza de urmărire penală să fie avansată din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul S.

Referitor la apelul promovat de către inculpat, Curtea a constatat că prima instanţă a stabilit o situaţie de fapt şi o încadrare juridică corectă a faptelor săvârşite. Stabilind vinovăţia inculpatului prima instanţă i-a aplicat acestuia pedepse ce au fost individualizate cu respectarea criteriilor generale de individualizare prev. de art.74 Cod penal, aşa încât Curtea a apreciat că în cauză nu este oportună efectuarea unei reindividualizări a pedepselor şi respectiv o reducere a acestora. Situaţia personală a inculpatului a fost analizată în detaliu de către prima instanţă iar în lipsa unor elemente noi aceasta nu va fi reanalizată. Curtea a constatat că în cauză nu sunt date împrejurări dintre cele strict şi limitativ prev. de art.75 Cod penal, invocat de inculpatul apelant, care să constituie în favoarea acestuia circumstanţe judiciare atenuante şi să impună reţinerea lor cu consecinţa reducerii pedepselor.