Ultraj

Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpatul K.S. şi pe partea vătămată G.G.C., având ca obiect ultrajul (art. 239 C.p.).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns inculpatul şi partea vătămată.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care :

Instanţa conform prevederilor art. 300 Cod procedură penală procedează la verificarea regularităţii actului de sesizare şi constată că a fost sesizată în mod legal prin rechizitoriu.

Şedinţa de judecată se desfăşoară conform dispoziţiilor art. 304 alin. 1 Cod procedură penală.

Instanţa, în baza art. 318 Cod procedură penală verifică identitatea inculpatului, constată că datele corespund cu datele din rechizitoriu.

Instanţa pune în vederea inculpatului că are dreptul să fie asistat de apărător.

Inculpatul arată că nu doreşte să fie asistat de apărător.

Instanţa i-a adus la cunoştinţa inculpatului că are posibilitatea să se prevaleze de prevederile art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, în sensul că poate declara că recunoaşte în totalitate săvârşirea faptelor reţinute prin actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în probelor administrate în faza de urmărire penală şi nu solicită administrarea altor probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.

Inculpatul învederează instanţei că recunoaşte săvârşirea faptei, solicită ca judecata să aibă loc în baza art. 3201 Cod procedură penală, respectiv  în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care le cunoaşte şi pe care le însuşeşte, nu doreşte administrarea altor probe, dând declaraţie în acest sens, declaraţia acestuia fiind ataşată la dosarul cauzei.

În temeiul art. 322 Cod procedură penală preşedintele dispune ca grefierul de şedinţă să dea citire şi să facă o prezentare succintă a actului de sesizare a instanţei, după care explică inculpatului în ce constă învinuirea ce i se aduce.

Partea vătămată declară că nu doreşte să se constituie parte civilă în cauză.

Instanţa, în conformitate cu art. 334 C.Pr.P. pune în discuţie schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptei de ultraj, din art. 239 al. 1 C.P., cu aplicarea art. 37 lit. b C.P.,  în art. 239 al. 1 C.P. rap. la art. 239 al. 5 C.P., cu aplicarea art. 37 al. 1, lit. b C.P., partea vătămată fiind poliţist, limitele pedepsei se majorează cu 1, în situaţia de faţă fiind de la 9 luni la 3 ani.

Reprezentantul Parchetului, consideră că se impune schimbarea încadrării juridice, motiv pentru care solicită schimbarea încadrării juridice din art. 239 al. 1 C.P., cu aplicarea art. 37 lit. b C.P.,  în art. 239 al. 1 C.P. rap. la art. 239 al. 5 C.P., cu aplicarea art. 37 al. 1, lit. b C.P.

 Instanţa pune în vederea inculpatului că are dreptul să solicite lăsarea cauzei la urmă sau să solicite un nou termen.

Inculpatul arată că nu solicită lăsarea cauzei la urmă şi nici să fie amânată.

Inculpatul lasă la aprecierea instanţei, faţă de care îşi menţine poziţia să fie judecat în conformitate cu art. 320 ind. 1 C.Pr.P..

Reprezentantul Parchetului învederează instanţei că nu sunt excepţii de ridicat şi nu solicită alte probe în cauză.

Inculpatul nu solicită probe de administrat în cauză.

Nefiind solicitate alte probe, în temeiul art. 339 Cod procedură penală instanţa declară terminată cercetarea judecătorească şi dă cuvântul în dezbatere.

Reprezentantul Parchetului având cuvântul, relevă pe scurt starea de fapt aşa cum a fost reţinut şi în rechizitoriul întocmit la data de 21 martie 2011, şi în raport cu schimbarea încadrării juridice, având în vedere faptul că inculpatul a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 3201 Cod procedură penală, a recunoscut în totalitate fapta, a colaborat cu organele de cercetare, are în întreţinere un copil minor, are antecedente penale, solicită condamnarea acestuia în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, la o pedeapsă cuprinsă între limitele speciale prevăzute de lege, reduse cu o treime, orientată către minimul special. De asemenea solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat în temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală.

Instanţa, în temeiul art. 341 Cod procedură penală, înainte de a încheia dezbaterile dă ultimul cuvânt inculpatului personal.

Inculpatul având ultimul cuvânt solicită pronunţarea pedepsei într-un cuantum cât mai mic.

INSTANŢA

Deliberând constată:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gheorgheni nr. … din 2011, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului K.S., pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 239 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37, lit. b C.P.

Din actul de sesizare se reţine următoarea situaţie de fapt:

La data de 06.12.2010, în jurul orelor 0140 agentul principal de poliţie G.G.C., împreună cu agentul şef de poliţie P.G.D. şi  plutonier V.M. din cadrul Detaşamentului  de Jandarmi Gheorgheni se aflau în cadrul serviciului de patrulare şi control al traficului rutier pe raza municipiului Gheorgheni, pe bulevardul Frăţiei. În timp ce se deplasau pe direcţia strada Pompierilor-strada Carpaţi, pe sensul opus de mers se deplasa autoturismul marca Opel Astra cu numărul X, la volanul acestuia recunoscându-l pe K.S..

 Autoturismul marca Opel Astra cu numărul X a fost oprit de către membrii patrulei, K.S. refuzând să fie testat cu aparatul alcooltest, manifestându-se violent, adresând ameninţări agentului principal de poliţie G.G.C. în sensul că-i taie gâtul, o să aibă în vedere familia lui, va da cu maşina peste el când îl va vedea, motiv pentru care a fost încătuşat şi condus la Spitalul Municipal Gheorgheni pentru a i se preleva probe biologice de sânge.

 La spital, inculpatul a formulat direct ameninţări faţă de agentul de poliţie G.G.C., aflat în timpul serviciului, respectiv că dă cu maşina peste el, că-i taie gâtul, că are grijă de familia lui, că nu îşi va mai vedea copilul, îi va arunca în aer casa, deţinând explozibil.

 A fost descătuşat ca să se poată să i se recolteze probe biologice, fiind iniţial de acord cu aceasta, moment în care s-a repezit spre masa doctorului I.S. şi a rupt formulare cuprinse în trusa pentru recoltarea probelor, fiind apoi încătuşat de organele de poliţie şi condus la sediul Poliţiei Municipiului Gheorgheni.

 Pentru dovedirea situaţiei de fapt expusă în rechizitoriu sunt menţionate următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a efectuării unor acte premergătoare(f. 2), declaraţia învinuitului K.S.(f. 22-23), declaraţia părţii vătămate G.G.C.(f. 30-31), declaraţiile martorilor (filele 24-28).

Rechizitoriul a fost înregistrat la data de 23.03.2011 la dosar nr. … al Judecătoriei Gheorgheni.

Până la începerea cercetării judecătoreşti inculpatul a solicitat să îi fie aplicabile prevederile art. 320 ind.1 Cod procedură penală, a recunoscut în totalitate faptele comise şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. De asemenea, inculpatul nu a solicitat administrarea altor probe, a recunoscut şi şi-a însuşit  probele administrate în faza de urmărire penală.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, în concordanţă cu dispoziţiile art. 63 Cod procedură penală, instanţa constată că situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu este corectă, fiind dovedită cu ajutorul mijloacelor de probă administrate în cauză respectiv : rapoartele lucrătorilor de poliţie şi declaraţiile martorilor audiaţi în cauză (f. 5-8, 24-28), a raportului şi declaraţiei părţii vătămate G.G.C.(f. 3-4, 30-31), precum şi pe baza declaraţiei inculpatului K.S. dată în faţa instanţei, prin care, în conformitate cu prevederile art. 3201 C.P.P. a recunoscut în totalitate fapta reţinută în rechizitoriu, şi constă în aceea că la data de 06.12.2010 a formulat direct ameninţări faţă de agentul de poliţie G.G.C., aflat în timpul serviciului, respectiv că dă cu maşina peste el, că-i taie gâtul, că are grijă de familia lui, că nu îşi va mai vedea copilul, îi va arunca în aer casa, deţinând explozibil..

La acest termen de judecată, în considerarea faptului că ameninţarea săvârşită contra unui poliţist aflat în exerciţiul funcţiunii e prevăzută de art. 239 al. 1 rap. la art. 239 al. 5 C.P., instanţa a pus în discuţia contradictorie a părţilor necesitatea  schimbării încadrării juridice a faptei şi a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu din art. 239 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37, lit. b C.P. în art. 239 al. 1 rap. la art. 239 al. 5 C.P. cu aplicarea art. 37, al. 1, lit. b C.P., fapta fiind săvârşită în stare de recidivă postexecutorie.

Potrivit  dispoziţiilor art. 63 C.proc.pen. mijloacele de probă pot fi administrate în toate fazele procesului  penal, legea nefăcând nici o deosebire în ceea ce priveşte forţa lor probantă în raport cu împrejurarea că, au fost administrate  în cursul urmăririi penale sau în cursul cercetării judecătoreşti. Astfel, instanţa va reţine că sunt expresia adevărului acele declaraţii care se coroborează cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.

Potrivit dispoziţiilor art. 63 C.proc.pen. se instituie principiul potrivit căruia probele nu au valoare prestabilită, iar principiul aflării adevărului consacrat de art. 3 C.proc.pen. impune instanţei să dea  valoare acelor probe care coroborate  cu alte probe legal administrate exprimă adevărul.

În speţă, instanţa reţine că inculpatul a recunoscut şi regretat fapta comisă, recunoaştere care se coroborează cu celelalte probe existente la dosar, respectiv : rapoartele lucrătorilor de poliţie şi declaraţiile martorilor audiaţi în cauză (f. 5-8, 24-28), a

raportului şi declaraţiei părţii vătămate G.G.C.(f. 3-4, 30-31).

Având în vedere situaţia de fapt reţinută, în drept, fapta inculpatului K.S., de a fi exercitat în timpul exercitării atribuţiunilor de serviciu împotriva părţii vătămate, agentul de poliţie G.G.C., acte de ameninţare cu săvârşirea unor infracţiuni, respectiv omor asupra părţii vătămate, distrugerea casei acestuia, lipsirea de libertate în mod ilegal a copilului acestuia, fiind în mod evident de natură să alarmeze, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj, în stare de recidivă postexecutorie, conform fişei de cazier judiciar aflată la dosarul cauzei(f.97), prev. şi ped. de art. 239 al. 1 rap. la art. 239 al. 5 C.P. cu aplicarea art. 37, al. 1, lit. b C.P.

 Reţinând vinovăţia inculpatului,  instanţa urmează a dispune condamnarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj în stare de recidivă postexecutorie, conform fişei de cazier judiciar aflată la dosarul cauzei(f.97), prev. şi ped. de art. 239 al. 1 rap. la art. 239 al. 5 C.P. cu aplicarea art. 37, al. 1, lit. b C.P.

Instanţa va avea în vedere circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal, respectiv atitudinea sinceră a inculpatului.

La stabilirea şi aplicarea pedepsei, instanţa va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 şi 52 Cod pen., şi anume: limitele de pedeapsă fixate pentru infracţiunile săvârşite, gradul de pericol social al faptelor, împrejurările în care au fost comise infracţiunile, dispoziţiile părţii generale a Codului penal, precum şi circumstanţele personale ale inculpaţilor.

 Instanţa va ţine cont de faptul că  inculpatul a solicitat aplicarea prevederilor art. 3201 C. pr. Pen.,  a recunoscut în totalitate fapta comisă  şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. În consecinţă, inculpatul va beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

 În plus, instanţa va ţine cont de faptul că acest inculpat a recunoscut si regretat fapta comisă. Deoarece scopul unei pedepse este în primul rând preventiv, ţinând cont de atitudinea sinceră a inculpatului, instanţa va reţine în favoarea acestui inculpat circumstanţa atenuantă prevăzută în art. 74, al. 1, lit. c C.P. şi, în consecinţă, în temeiul art. 76 al.1 , lit. e , Cod penal, va reduce pedeapsa ce se va stabili pentru acest inculpat sub minimul special prevăzut de textul de lege incriminatoriu, fără a aplica vreun spor pentru starea de recidivă.

Pe cale de consecinţă, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, instanţa va dispune condamnarea acestuia.

Ca atare, în raport de împrejurările menţionate mai sus, in conformitate cu art.52 si 72 cod penal, instanţa apreciază că aplicarea unei pedepse de  5 luni închisoare pentru infracţiunea de ultraj, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 239 al. 1 rap. la art. 239 al. 5 C.P. cu aplicarea art. 37, al. 1, lit. b C.P.,  este de natură să atingă scopul preventiv al sancţiunii.

De asemenea, se va face aplicarea art. 64, al. 1, lit. a, teza a II-a şi lit. b Cod penal, pe durata prev. de art. 71 Cod penal. Astfel, în ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa apreciază având în vedere cauza Sabou şi Pîrcălab contra României că pentru a se interzice drepturile accesorii prevăzute de lege trebuie să existe o nedemnitate în exercitarea acestor drepturi. Instanţa reţine că natura faptei săvârşite, relevă existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.71 Cp- 64 lit. a teza a II-a, lit.b. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice sau de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat vor fi interzise pe durata executării pedepsei. În ceea ce priveşte dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst contra Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deţinuţilor condamnaţi la executarea unei pedepse cu închisoarea, deşi urmăreşte un scop legitim, nu respectă principiul proporţionalităţii, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3, Protocolul 1 din Convenţie, instanţa apreciază că, în raport de natura infracţiunii săvârşite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exerciţiul acestui drept.

 În temeiul art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală va obliga inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În baza art. 334 Cod penal, schimbă încadrarea juridică dată prin rechizitoriu faptei de ultraj, din art. 239 al. 1 C.P., cu aplicarea art. 37 lit. b C.P.,  în art. 239 al. 1 C.P. rap. la art. 239 al. 5 C.P., cu aplicarea art. 37 al. 1, lit. b C.P..

În temeiul art. 239 al. 1 C.P. rap. la art. 239 al. 5 C.P., raportat la prevederile art. 3201 Cod de procedură penală şi art.74 al. 1, lit. c şi art. 76, al.1, lit. e) Cod Penal, cu aplicarea art. 37 al. 1, lit. b Cod penal, , condamnă pe inculpatul K.S., fiul lui I. şi E., născut la data de … în municipiul Gheorgheni, jud. Harghita, domiciliat în municipiul Gheorgheni, jud. Harghita, CNP …, la pedeapsa de Z luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj.

În baza art. 71 Cod penal, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la executarea pedepsei aplicate prin aceasta.

În baza art. 191 al. 1 Cod de procedură penală obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 300 lei.

 Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunţare.

Domenii speta

Spete similare