Contestaţie decizie de pensionare

Contestaţie decizie de pensionare.

( Tribunalul Mehedinţi – s.c. 69/21.10.2015 )

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe  la data de 04.08.2015, sub nr. 6135/101/2015, reclamantul B.D. a chemat în judecată pe pârâta CASA NAŢIONALĂ DE PENSII PUBLICE - CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII MEHEDINŢI solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună  recalcularea pensiei  şi obligarea Casei Judeţene de Pensii Mehedinţi la emiterea unei noi decizii în care să fie cuprinse  şi calculate veniturile obţinute în perioada 10.06.1985- decembrie 1989 – specificate în adeverinţa nr. 6117/08.10.2009, emisă de  SC TMUCB CRAIOVA SA, stabilind un punctaj superior şi o pensie mai mare, solicitând acordarea drepturilor ce i se cuvin cu titlu de pensie pentru limită de vârstă începând cu data  depunerii cererii de pensionare respectiv 22.08.2014, acesta fiind momentul în care s-a născut dreptul său de a primi pensie  pentru limită de vârstă.

 A mai arătat că formulat contestaţie la Comisia Centrală de Contestaţii  împotriva deciziei de pensionare nr. 166240/09.12.2014, iar prin Hotărârea nr. 11744/30.06.2015 i-a fost respinsă această contestaţie.

În fapt, reclamantul a arătat că este pensionar pentru limită de vârstă din data de 22.08.2014 conform deciziei de pensie revizuite nr.166240/09.12.2014 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi, iar în buletinul de calcul nu au fost incluse şi veniturile obţinute în programul de lucru reglementat de art.2 din Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1546/1952, Hotărârea Consiliului de Miniştri nr.2579/1956, art.2 din Decretul nr.175/1973 pentru perioada 10.06.1985- decembrie 1989  în care a lucrat la SC TMUCB SA Craiova.

Veniturile obţinute în perioada 10.06.1985- decembrie 1989 nu au fost înregistrate în carnetul de muncă, dar pentru acestea s-au plătit asigurările sociale conform adeverinţei nr. 6117/08.10.2009 , însă aceste venituri nu au fost luate în calculul pensiei .

În perioada reţinută în adeverinţă reclamantul a arătat că  a desfăşurat activitate în regim de lucru prelungit conform  art.2 din Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1546/1952, Hotărârea Consiliului de Miniştri nr.2579/1956,  art.2 din Decretul nr.175/1973, acte care prevedeau că ministerele de resort, de comun acord cu sindicatul, vor putea aproba şantierele de  construcţii şi  montaj  pentru care se admite programul normal de lucru până la 10 ore /zi, iar în cazuri excepţionale prelungirea zilei de lucru de peste 10 ore/zi.

Veniturile realizate din munca prestată peste programul normal de lucru, potrivit acestor dispoziţii legale, sunt venituri cu caracter tarifar, care trebuie luate în considerare la stabilirea bazei de calcul a pensiei, conform Anexei 15 la HG 257/2011.

Aceste venituri nu reprezintă o formă de retribuire a muncii în regie sau după timp, deoarece art.12 din Legea 57/1974 prevedea această formă de retribuție pentru situaţia în care retribuţia tarifară era stabilită pe oră, zi sau lună, însă timpul de muncă în regim de lucru prelungit are un alt regim juridic, fiind considerat ca timp normal de lucru.

 În perioada 10.06.1985-01.11.1990 reclamantul a arătat că a avut un program de lucru de 10 - 12 ore/zi, pe şantier - punct de lucru construcţii montaj Combinatul de Apă Grea Turnu Severin, iar din adeverinţă rezultă că adaosurile salariale nu sunt sporadice, ci au caracter permanent.

 De asemenea, reclamantul a invocat şi decizia nr.5/20.09.2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie arătând că în calculul punctajului pensiei trebuie să  se respecte principiul contributivităţii prevăzut de Legea 263/2010.

În dovedirea susţinerilor sale a depus la dosar a depus la dosar înscrisuri.

La data de  25.09.2015 pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi cu atribuţii de reprezentare a  Casei Naţionale de Pensii Publice – Comisia Centrală de Contestaţii prin Ordinul nr. 1147/19.09.2011 a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi nedovedită arătând că prin decizia nr.166240/29.09.2014 reclamantului i s-a stabilit o pensie anticipată în sumă de 1.294 lei, plata efectuându-se din data de 22.08.2014.

Prin cererea nr.23.108/15.10.2014 pensionarul a solicitat revizuirea deciziei de pensie conform unei adeverinţe privind grupa de muncă, în urma examinării actelor fiind emisă decizia de revizuire a pensiei nr.166240/09.12.2014. Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestaţia înregistrată sub nnr.1.104/16.01.2015  prin care îşi manifesta nemulţumirea pentru nevalorificarea adeverinţei nr.6117/08.10.2009 emisă de SC TMUCB SA Craiova.

  A mai arătat faptul că sumele prevăzute în adeverinţa nr.  6117/08.09.2009, reprezentând orele lucrate peste programul  de 8 ore/ti nu au fost valorificate în primul rând pentru neindicarea corectă a temeiului legal corect ( întrucât sumele încasate vizează o perioadă  ulterioară intrării în vigoare  a legii 57/1974 iar în adeverinţă sunt consemnate acte normative abrogate în anul 1985).

A mai susţinut că sporul pentru program prelungit  este reglementat de art.71 al.4 din Legea nr. 57/1974 iar în situaţia de faţă nu se aplică  Decizia nr. 5/2010 dată în interesul legii de  Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie întrucât este vorba despre o sumă  primită pentru ore suplimentare, ci nu spor pentru lucru sistematic peste programul normal.

Prin analizarea  sumelor din adeverinţă se poate observa că acestea depăşesc cu mult procentul de 25 % max din retribuţia tarifară, pentru ca acest spor să fi fost acordat în baza art. 71 al.4 din Legea 57/1974 şi să fi avut caracter permanent.

A mai arătat că sumele din adeverinţă nu sunt  sume ce se regăsesc în Anexa nr. 15 la HG 257/2011 la sporuri cu caracter permanent, acestea regăsindu-se la menţiunea din Anexa 15 ca sume excluse de la calcul punctajului mediu anual întrucât acesta nu a făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001, motiv pentru care acestea nu au fost  valorificate de instituţiile pârâte.

La data de 02.10.2015  reclamantul  a formulat răspuns la întâmpinare arătând că  apărările formulate de pârâtă sunt neîntemeiate,  reluând susţinerile invocate prin acţiune.

Analizând contestaţia în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente în materie, Tribunalul constată şi reţine următoarele:

Contestatorul B.D. este beneficiar al unei pensii pentru limită de vârstă începând cu data de 22.08.2014, așa cum reiese din decizia nr. 166240/09.12.2014.

Împotriva acestei decizii  contestatorul a formulat contestaţie , care a fost soluţionată de Comisia centrală de Contestaţii prin hotărârea nr 11744/30.06.2015, prin care i s-a respins contestaţia.

Împotriva deciziei de pensionare si a hotărârii Comisiei Centrale de contestaţii, contestatorul a formulat prezenta contestaţie prin care  a solicitat anularea cestora si obligarea CJP Mehedinţi la valorificarea  adeverinţei nr. 6117/08.10.2009.

Instanţa apreciază contestaţia întemeiata pentru următoarele considerente:

La data de 08.10.2009, SC TMUCB SA a eliberat contestatorului adeverinţa nr. 6117 prin care atesta ca acesta a fost salariat al acestei unităţi in perioada 10.06.1985-01.11.1990 si salariile tarifare corespunzătoare orelor lucrate peste programul  de 8 ore/zi si plătite ca  ore normale conform HCM 1546/1952 art.2, HCM 2579/1956 si Decretului 175/1973 art.2 pentru activitatea construcţii montaj, precizând ca pentru acestea s-au virat contribuţia de asigurări sociale.

Art. 1 alin. 2 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţa socială prevedea că pensia se stabileşte în raport cu contribuţia adusă de fiecare persoană la dezvoltarea societăţii şi se diferenţiază în funcţie de vechimea în muncă, retribuţia avută şi grupa de muncă, iar art. 10 din acelaşi act normativ prevedea că baza de calcul care este avută în vedere la stabilirea pensiei este retribuţia tarifară, respectiv media retribuţiilor tarifare lunare din 5 ani lucraţi consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate.

Art. 10 din lege a fost modificat prin art. 3 din Legea nr. 49/1992 pentru modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale, forma după modificare prevăzând că baza de calcul la stabilirea pensiei este media din 5 ani lucraţi consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate, a salariului de bază şi, printre alte sporuri, a sporului pentru lucru sistematic peste programul normal.

Prin art. 3 alin. 1 din Legea nr. 3/1977 se prevedea că dreptul la pensia de asigurări sociale este recunoscut tuturor cetăţenilor ţării care au desfăşurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă şi pentru care unităţile au depus contribuţia prevăzută de lege la fondul de asigurări sociale de stat.

  Regimul juridic al prelungirii timpului de lucru, reglementat iniţial prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.546/1952, prevedea că ministerele de resort, de comun acord cu uniunea sindicală respectivă, vor putea aproba şantierele de construcţii şi montaj pentru care se admite program normal de lucru, până la 10 ore pe zi, iar în cazuri excepţionale, prelungirea zilei de lucru peste 10 ore pe zi.

Potrivit art. 2 din această hotărâre, orele efectuate în aceste condiţii vor fi considerate şi plătite ca ore normale.

Ulterior, prin Legea nr. 10/1972, a fost adoptat Codul muncii al R.S.R., care în art. 116 prevedea că în construcţii, în industria forestieră, în agricultură, precum şi în alte activităţi cu condiţii specifice, durata zilei de muncă poate fi mai mare, în condiţiile şi limitele stabilite prin hotărâre a Consiliului de Miniştri, de comun acord cu Uniunea Generală a Sindicatelor.

Potrivit art. 120 din fostul Cod al muncii, orele în care o persoană prestează munca peste durata normală a timpului de lucru sunt ore suplimentare şi se compensează cu timp liber corespunzător, iar dacă munca astfel prestată nu a putut fi compensată cu timp liber corespunzător, orele suplimentare se vor retribui cu un spor de 50% sau 100%, în condiţiile reglementate de acelaşi cod.

Aceste dispoziţii au fost preluate şi de Legea retribuirii după cantitatea şi calitatea muncii nr. 57/1974, care în art. 71 prevedea că personalul care lucrează peste durata normală a zilei de muncă sau în zilele de repaus săptămânal ori în alte zile în care, potrivit legii, nu se lucrează are dreptul să fie retribuit dacă nu i s-a asigurat, în compensare, timpul liber corespunzător.

Prin urmare, se constată că veniturile realizate din munca prestată peste programul normal de lucru, potrivit dispoziţiilor legale mai sus arătate, sunt venituri cu caracter tarifar, care trebuie luate în considerare la stabilirea bazei de calcul al pensiei datorate pentru munca depusă.

Trebuie subliniat faptul că pentru aceste sume încasate s-a plătit contribuţia la asigurările sociale de stat, deoarece Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurări sociale de stat prevedea această sarcină asupra câştigului brut realizat de personalul salariat, fără nicio distincţie.

Or, potrivit principiului contributivităţii, stabilit prin art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite.

Faptul că aceste venituri trebuie luate în considerare la stabilirea bazei de calcul al pensiilor este demonstrat şi de prevederile art. 127 alin.5 din HG nr. 257/2011, care prevede că : „Pentru persoanele prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c) din lege, pentru perioadele lucrate anterior datei de 1 ianuarie 2011, veniturile brute/nete, după caz, realizate lunar, ce se utilizează la calculul punctajului lunar, cuprind drepturile salariale şi cele asimilate acestora, încasate de beneficiari potrivit legislaţiei în vigoare la data acordării lor, respectiv:

a) retribuţia tarifară lunară/salariul de bază lunar/solda lunară/salariul de bază de încadrare lunar, inclusiv indexări, compensaţii, indemnizaţii de conducere/comandă, salarii/solde de merit şi alte drepturi similare prevăzute de legislaţia în vigoare la acea dată;

b) sporurile şi indemnizaţiile acordate în sume fixe sau sub formă de procent din retribuţia tarifară lunară/salariul de bază lunar/solda lunară/salariul de bază de încadrare lunar ori din salariul funcţiei de bază/salariul funcţiei îndeplinite/solda de funcţie/solda funcţiei de bază, potrivit legislaţiei în vigoare la acea dată;

c) primele/premiile din cursul anului şi cele anuale, acordate potrivit legislaţiei în vigoare la acea dată;

d) sumele reprezentând compensarea concediului de odihnă neefectuat, potrivit legii;

e) sumele cuvenite ca reprezentanţi în adunările generale ale acţionarilor, în consiliile de administraţie, în comitetele de direcţie, în comisiile de cenzori sau în orice alte comisii, comitete ori organisme, acordate potrivit legislaţiei în vigoare la acea dată, indiferent de forma de organizare sau denumirea angajatorului ori a entităţii asimilate acestuia, după data de 1 ianuarie 2008;

f) venitul corespunzător funcţiei pe care a fost încadrat în ţară personalul trimis în străinătate în misiune permanentă sau, după caz, pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, inclusiv pentru perioada efectuării concediului de odihnă/de misiuni în ţară;

g) orice alte elemente salariale asimilate celor prevăzute la lit. a) - d), acordate potrivit legislaţiei în vigoare la acea dată.

Or, potrivit pct. IV din anexa 15 pct. IV la HG nr. 257/2011 , intră în categoria sporurilor, indemnizaţiilor şi majorărilor de retribuţii tarifare şi acele sporuri acordate de către ministerele de resort, conform prevederilor actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidenţiate împreună cu salariile aferente în statele de plată şi pentru care s-a datorat şi s-a virat contribuţia de asigurări sociale.

De asemenea, în această categorie intră şi sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal.

Anexa 15 la HG nr. 257/2011 cuprinde la pct. V şi menţiunea că la stabilirea punctajului mediu anual nu vor fi avute în vedere formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale, deoarece acestea nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001.

Veniturile obţinute în regim de lucru prelungit nu reprezintă o formă de retribuire a muncii în regie sau după timp, deoarece art. 12 din Legea nr. 57/1974 prevedea această formă de retribuţie pentru situaţia în care retribuţia tarifară era stabilită pe o oră, zi sau lună şi se acorda personalului pentru timpul efectiv lucrat la realizarea integrală a sarcinilor de serviciu, exprimate sub forma unei norme de producţie zilnică sau prin atribuţii stabilite concret pentru fiecare loc de muncă.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 199 alin. 1 din Legea nr. 57/1974, în cazuri excepţionale, în anumite sectoare de activitate se putea aproba efectuarea în afara programului de lucru a unor munci retribuite cu ora sau în raport de lucrările executate.

Timpul de muncă în regim de lucru prelungit, are un alt regim juridic, fiind considerat de lege ca timp normal de lucru şi retribuit ca atare.

Având in vedere ca aceasta adeverinţa nr. 6117/2009 vorbeşte de salarii tarifare corespunzătoare orelor peste programul  de 8 ore/zi si plătite conform art. 2 din HCM  1546/1952, raportat la considerentele de mai sus, instanţa apreciază ca in mod greşit Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi nu  a valorificat aceasta adeverinţa la stabilirea drepturilor de pensie al contestatorului, motiv pentru care  urmează a admite contestaţia , a dispune anularea deciziei nr. 166240/2014 si a Hotărârii nr. 11744/2015 a Comisiei Centrale de Contestaţii, obligând pârâta CJPM sa emită o noua decizie de pensionare in care sa fie valorificata si adeverinţa nr. 6117/2009 emisa de SC TMUCB Craiova SA.

Domenii speta

Spete similare