Pensie comunitară

Prin cererea înregistrată pe rolul T.B.la 10.11.2010 contestatorul P. Z. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul O.C.P.I. B., anularea deciziei nr.194 din 07.10.2010  prin care a fost concediat din funcţia de asistent registrator principal gradul II şi repunerea în situaţia anterioară emiterii actului de concediere prin reintegrarea în cadrul unităţii pârâte.

Totodată, a solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii a arătat că în anul 2006 a fost angajat la O.C.P.I. – S.P.M. în funcţia de asistent registrator principal gradul II. A şi a desfăşurat această activitate până la 11.12.2010, când i s-a comunicat decizia nr.194 din 07.10.2010, prin care a fost concediat în temeiul art.65 din Codul muncii.

Contestatorul a arătat că decizia este nelegală, deoarece în cuprinsul ei se face referire la o enumerare generală, lipsită de logică, a unor articole de lege şi adrese din care nu se poate evidenţia temeiul legal ce a stat la baza măsurii luate; nu s-a ţinut cont la emiterea deciziei de prevederile art.59 lit.i Codul muncii, care interzice concedierea salariaţilor pe durata efectuării concediului de odihnă; prin adresa nr. 5457 i s-a adus la cunoştinţă că beneficiază de 20 de zile lucrătoare de preaviz , rezultând că decizia a fost emisă la 10.09.2010, dată la care el se afla încă în concediu de odihnă. În acest fel s-au încălcat prevederile art.59 lit.i din Codul muncii.

În cuprinsul deciziei se face referire la mai multe acte, respectiv la adresa nr.435279 din 20.08.2010 emisă de A.N.C.P.I., O.D.G. al ANCPI nr.552 din 13.08.2010 privind repartizarea numărului de posturi pentru A.N.C.P.I. şi instituţiile subordonate, Decizia nr.169 din 20.08.2010 privind reorganizarea, restructurarea şi repartizarea numărului de posturi aprobate pentru OCPI B..

În cuprinsul acestei din urmă decizii sunt o serie de recomandări, la care se adaugă şi criteriul examinării în vederea confirmării pe posturi, care a fost eliminat fără justificare de către intimat.

Contestatorul a arătat că nu face parte dintre cei la care se referă criteriile invocate în decizia nr.169 din 20.08.2010 cu excepţia de la litera d), privind statutul de persoană căsătorită, chiar dacă în mod expres prevederea din adresă se referă la persoanele care nu au copii în întreţinere, nu s-a dovedit că în cadrul legal al instituţiei căsătoriei nu ar exista un copil conceput, invocând prevederile art.61 din Codul familiei; că la emiterea deciziei nu s-a avut în vedere că au existat alţi angajaţi în aceeaşi situaţie cu a sa, pentru care s-a aplicat un tratament diferenţiat fără o motivare obiectivă şi rezonabilă.

În drept, contestatorul a invocat dispoziţiile art.76, 78 din Codul muncii, 112 şi 274 Cod proc.civ., art.14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art.16 şi 41 din Constituţia României, art.1, art.61 Codul familiei, O.G. 137/2000, Legea 215/2001 şi Legea nr.202/2002.

Prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată. În apărare, a arătat că prin H.G. 612/2010, pentru modificarea art.10 alin.1 din H.G. nr.1210/2004 privind organizarea şi funcţionarea A.N.C.P.I. s-a stabilit că numărul maxim de posturi pentru A.N.C.P.I. şi instituţiile subordonate este 3038. În aplicarea acestei hotărâri a fost emis O.D.G. al ANCPI nr.552 /2010 privind repartizarea numărului de posturi pentru A.N. C.P.I.. Potrivit acestuia, începând cu 13.08.2010 OCPI a repartizat un număr de 44 de posturi, cu 12 mai puţin faţă de 56, cât avea alocat înainte de apariţia actelor normative invocate, fiind pus în situaţia de a-şi reorganiza activitatea prin modificarea organigramei şi reducerea numărului de posturi. Potrivit actelor normative invocate şi pentru încadrarea în cheltuielile de personal, oficiul a fost nevoit să reorganizeze activitatea prin reducerea a 12 posturi.

În acest sens, s-a analizat activitatea fiecărui serviciu şi s-a stabilit de către Consiliul de Conducere numărul de posturi ce urmează a fi reduse: un număr de două posturi vacante, un post preluat de ANCPI. Prin procesul verbal din 01.09.2010, Consiliul de Conducere a stabilit repartizarea posturilor conform noii organigrame, urmând ca fiecare şef să identifice posturile ce pot fi restructurate.

În urma restructurării stabilite de către Consiliul de Conducere a fost efectuată concedierea individuală a nouă salariaţi.

 Astfel, la 07.09.2010, prin adresa nr.5380 au fost stabilite posturile restructurate în cadrul acestui serviciu, respectiv: un post de consilier, un post de referent şi un post de asistent registrator ocupat de contestator.

 Cu privire la susţinerea contestatorului potrivit căreia i s-a adus la cunoştinţă că beneficiază de 20 de zile de preaviz în timpul perioadei concediului de odihnă, intimatul a arătat că este neîntemeiată, deoarece acesta şi-a efectuat concediul de odihnă în perioada 23.08.2010 – 10.09.2010, iar prin adresa menţionată i s-a adus la cunoştinţă că începând cu ziua de luni, 13.09.2010, dată la care i s-a comunicat decizia, beneficiază de un preaviz de 20 de zile lucrătoare.

Informaţiile din adresa nr.435279 din 20.08 aveau caracter orientativ, iar susţinerea contestatorului potrivit căreia nu au fost aplicate criterii minime de concediere şi că nu s-a organizat examen în vederea confirmării pe posturi este neîntemeiată.

În cadrul Oficiului a avut loc concedierea individuală, iar conducerea instituţiei a dispus de prerogativa stabilirii criteriilor de concediere, respectiv necesitatea desfiinţării locului de muncă, motivele desfiinţării acestuia etc.

Postul ocupat de contestator s-a desfiinţat ca urmare a reorganizării activităţii. În acest caz instanţa este ţinută a verifica numai dacă a avut loc o desfiinţare efectivă a locului de muncă şi dacă această desfiinţare are o cauză reală şi serioasă. Doctrina a statuat că desfiinţarea este efectivă când locul de muncă este suprimat din structura angajatorului , când nu se mai regăseşte în organigrama acestuia ori în statul de funcţii.

Or, analiza organigramei şi a statului de funcţii relevă că în cadrul unităţii intimate postul de asistent registrator nu mai există. Desfiinţarea postului a fost determinată de cauze obiective ce nu ţin de persona contestatorului, ci de dificultăţile economice şi de reorganizare a activităţii pentru a se încadra în cheltuielile bugetare aprobate.

Prin precizările depuse la 27.04.2011 ( filele 73-74 ds. fond) contestatorul a arătat că renunţă la motivul de anulare a deciziei de concediere referitor la  nerespectarea dispoziţiilor  art.60 lit.i din Codul muncii. A invocat ca motiv principal de nelegalitate nerespectarea etapelor concedierii individuale, aşa cum au fost întocmite şi transmise conducerii intimatului de către conducerea ANCPI prin adresa nr.4993 din 20.08.2010. A arătat că respectarea acestor etape era obligatorie, deoarece potrivit art.14 din O.nr.119/2009, de aprobare a Regulamentului de Organizare şi funcţionare a OCPI, directorul OCPI este subordonat ierarhic directorului general al ANCPI şi are ca atribuţii principale să asigure aplicarea ordinelor directorului general, să acţioneze pentru aplicarea la nivel judeţean a strategiei ANCPI şi să răspundă de implementarea tuturor proiectelor ANCPI la nivel de judeţ.

În privinţa criteriilor minime de concediere, a arătat că au fost stabilite atât pentru concedierea colectivă, cât şi pentru cea individuală (anexele 1 şi 2 la adresa nr.4993 din 20.08.2010). Criteriile pentru concedierea individuală sunt prevăzute în Anexa nr. II, iar după aplicarea acestora în privinţa persoanelor care nu se încadrau în criteriile respective urma a fi aplicat criteriul de examinare în vederea confirmării pe posturi.

Conform adresei – Anexa II acest criteriu consta în verificarea cunoştinţelor profesionale ale salariaţilor şi era necesar să fie utilizat în vederea asigurării obiectivităţii şi imparţialităţii angajatorului în relaţia cu salariaţii.

După ce prin adresa nr.4993 din 20.08.2010 s-a menţionat că rezultatele concursului de selecţie se afişează la sediul instituţiei şi pe site-ul acesteia de comisia numită în acest sens, directorul general al ANCPI a transmis tuturor O.C.P.I.un Regulament de examinare a salariaţilor în vederea confirmării lor pe post. Acest regulament cuprindea dispoziţii concrete referitoare la modalitatea de organizare şi desfăşurare a examenului pentru acele compartimente în cadrul cărora existau mai mulţi salariaţi decât numărul de posturi alocate.

Aceleaşi criterii au fost respectate de toate oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară din ţară şi de către conducerea ANCPI în ce priveşte concedierea propriilor salariaţi. Caracterul orientativ al criteriilor nu echivalează cu lipsa oricăror criterii obiective şi imparţiale în concedierea salariaţilor, în condiţiile în care în toate compartimentele existau mai mulţi salariaţi decât numărul de posturi alocate.

Deşi nu a menţionat că i s-ar fi aplicat criteriul de la litera d,  înţelege să argumenteze că acest criteriu este nelegal şi nu poate fi aplicat deoarece contravine disp. art.5 şi 39 din Codul muncii .

Art.5 din Codul muncii consacră principiul nediscriminării şi al egalităţii de tratament, iar potrivit alin.2 din acest articol este interzisă orice discriminare bazată pe criterii de situaţie sau responsabilitate familială.

Potrivit art.39 lit.d salariatul are dreptul la egalitate de şanse şi tratament, ceea ce înseamnă, printre altele, că un salariat ce nu are copii în întreţinere nu poate fi concediat cu prioritate în raport cu alt salariat care are copii, numai  prin prisma situaţiei sale familiale.

În cadrul serviciului de publicitate imobiliară mai exista un salariat care nu are copii în întreţinere, care are aceleaşi studii şi ocupa aceeaşi funcţie de asistent registrator principal gradul II, persoană care a fost păstrată în structura de personal a instituţiei. Această persoană este numitul R.S..

Tocmai de aceea, era absolut necesar a fi aplicat criteriul examinării în vederea confirmării pe posturi, pentru a se asigura o selecţie obiectivă a personalului, precum şi un grad ridicat de specializare a personalului, astfel cum se arată în adresa nr.6253 din 19.10.2010. Deşi nu are copii, are obligaţii familiale, respectiv două credite bancare în curs de derulare, astfel că măsura concedierii l-a afectat foarte mult. Potrivit fişei sale de evaluare pentru anul 2009 a obţinut calificativul „foarte bun”.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri şi interogatoriul scris pentru intimat. Răspunzând la acest interogatoriu, prin adresa înaintată la 18.05.2011 intimatul a confirmat că R.S. este angajatul instituţiei pe funcţia de asistent registrator principal gradul II, că nu este căsătorit şi nu are copii în întreţinere.

Prin sentinţa civilă nr.2258 din 19 mai 2011, Tribunalul Botoşani  a admis contestaţia; a anulat Decizia nr. 194/7.10.2010 cu privire la contestator; a obligat intimata să reintegreze contestatorul pe postul deţinut anterior, respectiv de asistent registrator principal gr. II în cadrul S.P.I. şi să-i plătească acestuia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data desfacerii contractului de muncă până la data reintegrării efective pe post; a obligat intimata să-i plătească contestatorului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

 Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin contractul individual de muncă nr.51 din 22.11.2006 contestatorul a devenit angajat al intimatului începând cu data încheierii contractului, în funcţia de asistent registrator gradul IV principal.

Prin HG  nr.621 din 30.06.2010 publicată în Monitorul Oficial nr.475 din 09.07.2010 s-a modificat art.10 alin.1 din H.G. 1210/2004, în sensul că numărul maxim de posturi pentru A.N. şi Instituţiile subordonate a fost stabilit la 3038 faţă de 3598 cât fusese stabilit iniţial.

Prin art.2 din această Hotărâre s-a stabilit că încetarea raporturilor de muncă determinată de reducerea numărului de posturi în structura organizatorică a A.N.C.P.I. se realizează în termenul şi cu procedura reglementată de dispoziţiile legale în vigoare.

Prin Ordinul nr.552 din 12.08.2010 emis în vederea punerii în aplicare a prevederilor H.G. 1210/2004 modificată prin H.G. 621/2010,  directorul general al A.N.C.P.I. a stabilit un  număr total de posturi repartizate pentru S.C.P.I.B. de 44.

 Prin Decizia nr. 169 din 20.08.2010 a O.C.P.I., în baza Ordinului nr.552 din 13.08.2010 a directorului general al ANCPI şi  a Ordinului nr.591 din aceeaşi dată, precum şi a adresei nr.453279 din 20.08.2010 a ANCPI, s-a dispus repartizarea unui număr de 44 de posturi pentru O.C.P.I.B..

Ulterior a fost emisă adresa nr.4993 din 20.08.2010 a ANCPI.

Potrivit alineatului 3 din această adresă, fiecare instituţie subordonată, în vederea eliminării celor 560 de posturi din sistem, trebuia să urmeze o anumită procedură.

Potrivit acesteia, intimatul se afla în situaţia de a proceda la efectuarea de  concedieri individuale. Pentru această situaţie a fost ataşată la adresă Anexa nr.2  cu referire la etapele concedierii individuale.

În cadrul Anexei 2, înaintată intimatului cu  adresa nr.4993 din 20.08.2010, s-au stabilit mai multe etape de parcurs pentru concedierea individuală, respectiv: stabilirea numărului de posturi pentru fiecare compartiment funcţional, elaborarea noului stat de funcţii din care să rezulte că posturile vizate pentru concediere au fost suprimate din structura angajatorului astfel ca să rezulte condiţiile necesare pentru a se dispune concedierea individuală.

S-a arătat că, după reducerea posturilor vacante de natura celor desfiinţate măsurile urmează să afecteze în ordine:

a) salariaţii ce cumulează două sau mai multe funcţii precum şi cei care cumulează pensia cu salariul;

b) salariaţii care îndeplinesc condiţiile de vârstă standard şi stagiul de cotizare şi nu au cerut pensionarea în condiţiile legii;

c) dacă măsura ar putea afecta doi soţi care lucrează în aceeaşi unitate se va desface contractul de muncă al soţului care are venitul mai mic;

d)măsura să afecteze mai întâi persoanele care nu au copii în întreţinere;

e) măsura să afecteze numai în ultimul rând femeile care au îngrijire copii, bărbaţii văduvi sau divorţaţi;  care au îngrijire copii pe întreţinătorii unici de familie precum şi pe salariaţii  bărbaţii sau femei care mai au cel puţin 3 ani până la pensionarea lor la cerere.

După aplicarea acestor criterii în mod coroborat, pentru stabilirea persoanelor ce vor fi disponibilizate şi care nu se încadrează în criteriile enumerate, se va aplica criteriul  de examinare în vederea confirmării pe posturi în scopul departajării personalului din compartimentele funcţionale restructurate sau al căror număr de personal alocat a fost redus.

S-a arătat că acest criteriu constă în verificarea cunoştinţelor profesionale ale salariaţilor şi este utilizat în vederea asigurării criteriilor obiective şi a imparţialităţii angajatorului în relaţia cu salariaţii.

Rezultatele acestui concurs urmau a se afişa la sediul instituţiei şi pe site-ul acesteia de comisia numită în acest sens.

În aplicarea acestui criteriu, urma să se elaboreze un regulament de organizare şi desfăşurare a examinării în vederea confirmării pe posturi.

În ceea ce priveşte caracterul dispoziţiei menţionate în anexa 2 pentru concedierile individuale, instanţa a reţinut că, deşi în cuprinsul adresei s-a făcut menţiunea că are caracter orientativ, aceeaşi menţiune fiind făcută şi în cuprinsul textului denumit „concediere individuală”, aceste dispoziţii erau obligatorii a fi respectate la efectuarea concedierii în cadrul unităţii intimate, atât în respectarea prevederilor art.14 din Ordinul nr.119/2009 de aprobare a R.O.F. a OCPI, cât şi din necesitatea stabilirii unor criterii obiective şi imparţiale la concedierea salariaţilor, în condiţiile în care în toate compartimentele existau mai mulţi salariaţi decât posturile alocate.

Astfel, potrivit art.39 lit.d din Codul Muncii salariatul are dreptul la egalitate de şanse şi de  tratament, art.5 din Legea 53/2003 consacrând acelaşi principiu şi  interzicând  actele de preferinţă pentru anumite criterii determinate.

Potrivit susţinerilor reclamantului, necontestate de către intimată, după înaintarea adresei nr.  4993 din 20.08.2010 directorul general ANCPI a transmis tuturor O.C.P.I. un regulament de examinare a salariaţilor în vederea confirmării lor pe post, acest regulament cuprinzând dispoziţii concrete referitoare la modalitatea de organizare şi desfăşurare a examenului pentru compartimentele în cadrul cărora existau mai mulţi salariaţi decât numărul de posturi alocate.

Acest regulament a fost ataşat la dosarul cauzei ( f.75-76 ds.fond).

Art.2 din Regulament stabileşte aplicabilitatea acestuia - în mod imperativ - în cazul în care în urma reorganizării prin Ordinul MAI nr.174/2010 şi Ordinul directorului general al ANCPI 612/2010, conform organigramei, în cadrul unui compartiment există mai mulţi salariaţi decât posturile alocate .În această situaţie, ocuparea posturilor  trebuia să se facă prin examen organizat conform procedurii instituite .

Dispoziţia imperativă a art.2 inserată în acest regulament,  emis în temeiul prevederilor din anexa 2 la adresa nr.4993 din 20.08.2010 a directorului ANCPI, obligatorie pentru intimat conform art.14 din Regulamentul de organizare şi Funcţionare al ANCPI, nu a fost respectată de către acesta.

Instanţa a avut în vedere că în cadrul unităţii intimate, în afară de contestator în cadrul S.P.I. funcţiona numitul R.S., ce ocupa aceeaşi funcţie de asistent registrator principal gradul II şi care nu avea copii în întreţinere.

Situaţia de fapt reţinută rezultă din adresa înaintată sub nr.2800 din 18.05.2011 de către intimat ca răspuns la interogatoriul propus de reclamant.

Prin urmare, în mod nelegal a fost emisă decizia nr.194 din 07.10.2010, fără ca în prealabil să fie urmată procedura de examinare.

Împotriva sentinţei a declarat recurs în termen legal intimatul O.C.P.I.B. prin reprezentant legal, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor a arătat , în esenţă, că:

- instanţa de fond a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, conferind caracter normativ adresei nr. 432579/20.08.2010 a ANCPI, care este un simplu document de corespondenţă, iar nu un ordin al directorului general;

-  hotărârea atacată s-a dat cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii. Prevederile legale incidente în materia concedierii pentru motive care nu ţin de persoana salariatului sunt, în principal, cele prevăzute de disp. art. 65-67 Codul muncii. Or, în cauză s-a dovedit îndeplinirea condiţiilor prevăzute de aceste dispoziţii legale, concedierea fiind dispusă în temeiul şi cu respectarea întocmai a HG nr. 6212/2010, a dispoziţiilor directorului general al ANCPI (sub nr. 552/2010, în baza măsurilor adoptate în aplicarea  acestora).

În drept, a invocat disp. art. art. 304 pct. 4 şi 9 şi art. 3041 C.pr.civ.

Legal citat, contestatorul a formulat Note de concluzii, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de parte, în raport de disp. art. 3041 C.pr.civ. şi de lucrările dosarului, curtea constată neîntemeiat recursul, urmând a-l respinge din considerentele ce succed:

În conformitate cu disp. art. 304 pct. 4 C.pr.civ., invocate de recurent, se poate cere casarea unei hotărâri când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti.

Prin sintagma „depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti” se înţelege incursiunea autorităţii judecătoreşti în sfera activităţii autorităţilor executivă ori legislativă, aducând atingere principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat, adică „săvârşeşte un exces de putere”.

Instanţa săvârşeşte un exces de putere atunci când: îndeplineşte un act pe care numai un organ al puterii executive sau al puterii legislative îl poate face; consfinţeşte, cu valoare legală, texte abrogate; contestă puterea legală a unor texte; aplică o lege adoptată înainte de intrarea ei în vigoare; se pronunţă pe cale de dispoziţii generale, etc.

În speţă, nu se poate aprecia că, reţinând caracterul obligatoriu al cuprinsului adresei nr. 432479/20.08.2010 a directorului ANCPI, înregistrată la  OCPI B.sub nr. 4993 din aceeaşi dată, prima instanţă ar fi depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, intrând în sfera atribuţiilor puterii legislative.

Analizând conţinutul adresei, Tribunalul a stabilit, în limitele propriilor competenţe, caracterul juridic al măsurilor dispuse de directorul ANCPI, pe baza actelor normative aplicabile în materie, respectiv art. 14 lit. b din Regulamentul de Organizare  şi funcţionare a OCPI, aprobat prin Ordinul nr. 119/2009, art. 5 şi 39 din Codul muncii.

Prin urmare, nu este dat în cauză motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 4 C.pr.civ..

Contrar susţinerilor recurentului, adresa directorului general al ANCPI în discuţie nu reprezintă un simplu document de corespondenţă, câtă vreme aceasta conţine dispoziţii obligatorii, emise în temeiul unor acte normative.

Cum corect a reţinut prima instanţă, caracterul obligatoriu pentru intimat al acestor dispoziţii rezultă din raportul de subordonare ierarhică prev. de art. 14 din Ordinul nr. 119/2009, cât şi din perspectiva disp. art. 5 şi 39 din Codul muncii.

Se poate aprecia că însuşi intimatul, la emiterea deciziei contestate,  a avut în vedere acest caracter, câtă vreme în preambulul acesteia, enumerând temeiurile de drept, conform disp. art. 62 alin. 3 din Codul muncii, a menţionat şi adresa ANCPI nr. 435279/20.08.2010.

Se impune a fi subliniat faptul că menţiunile din anexa 2 la adresa ANCPI (fila 19 dosar fond), pct. 3 alin. 2 (lit. a-e) sunt cele cuprinse în art. 81 din CCMUN, obligatorii pentru toţi angajatorii.

Criteriul „examinarea în vederea confirmării pe posturi” este menit să asigure respectarea principiului egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii, prevăzut de art. 5 din Codul muncii, respectiv a dreptului salariatului la egalitate de şanse şi tratament, prevăzut de art. 39 alin. 1 pct. d din acelaşi cod.

De altfel, în conţinutul respectivei adrese (anexa 2), directorul ANCPI a menţionat în mod expres că acest criteriu „constă în verificarea cunoştinţelor profesionale ale salariaţilor şi este utilizat în vederea asigurării criteriilor obiective şi a imparţialităţii angajatorului în relaţia cu salariaţii”.

Aşadar, nu se poate aprecia că, reţinând obligativitatea respectării întocmai de către intimat a procedurii de concediere individuală, astfel cum a fost aceasta explicitată ”orientativ” prin adresa ANCPI, prima instanţă ar fi făcut o greşită interpretare şi aplicare a legii.

Domenii speta

Spete similare