Procedura insolvenţei

Potrivit dispoziţiilor art. 141 alin.2 şi 3 din OG nr. 92/2003 – privind Codul de procedură fiscală, „(2) Titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care creanţa fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.

(3) Modificarea titlului de creanţă atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător”, în timp ce, potrivit dispoziţiilor art. 215 alin.1 din acelaşi act normativ, „(1) Introducerea contestaţiei pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.”

Din economia prevederilor legale sus citate rezultă, pe de-o parte, că titlul de creanţă fiscală devine titlu executoriu de la data scadenţei, indiferent dacă a fost sau nu contestat, iar, pe de altă parte, că singura modalitate de verificare a legalităţii unui astfel de titlu, se poate realiza numai în condiţiile reglementate de Codul de procedură fiscală.

În concluzie, chiar dacă titlul de creanţă fiscală este contestat, titlul executoriu fiscal nu îşi pierde puterea executorie, aşa încât creanţa pe care o constată trebuie considerată ca fiind una certă, lichidă şi exigibilă.

Prin Decizia Civilă nr. 663/08.09.2015 pronunţată în dosarul nr. 3680/108/2014/a2 de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a doua civilă, a fost admis apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 364 din 6 aprilie 2015, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 3680/108/2014/a2, a fost schimbată în parte sentinţa în sensul că a fost admisă în parte contestaţia debitoarei şi a fost dispusă înscrierea la masa credală a creanţei AJFP Arad în cuantum de 3.449.121 lei, ca o creanţă provizorie, sub condiţie rezolutorie.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că prin sentinţa mai sus menţionată, judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Arad a respins excepţia de tardivitate; a admis contestaţia la tabelul preliminar al creanţelor debitoarei SC I.F. SRL formulată de contestatoarea debitoare SC I.F. SRL reprezentată prin administrator special G.V.B., în contradictoriu cu  administratorul judiciar C.I.I. GF şi intimata creditoare DGRFP T. – AJFP A.; a constatat că, creanţa creditoarei DGRFP T. – AJFP A. este afectată de o condiţie suspensivă şi a dispus refacerea tabelului de creanţe în sensul înscrierii acestei creditoare în tabelul de creanţe al debitoarei SC I.F. SRL,  cu o creanţă afectată de condiţie suspensivă; fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reţinut că administratorul judiciar a procedat la înscrierea instituţiei creditoare în tabelul de creanţe al debitoarei SC I.F. SRL cu toată creanţa solicitată, fără ca aceasta să fie trecută sub condiţie; ulterior a constatat că Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice nr. F-AR 326/19.05.2014 emisă de AJFP Arad în baza Raportului de inspecţie fiscală încheiat la 19.05.2014 a fost contestată în baza Legii contenciosului administrativ şi a Codului de procedură fiscală, dar a constatat că decizia de impunere nu a fost suspendată în baza prevederilor art. 215 cod procedură fiscală.

A mai arătat că, pe parcursul soluţionării prezentei, judecătorul sindic a dispus creditoarei AJFP Arad să facă dovada stadiului soluţionării contestaţiei, ocazie cu care s-a constatat că această soluţionare a fost suspendată; la cererea judecătorului sindic a fost solicitată dovada suspendării, pentru a se cunoaşte motivele care au dus la această suspendare; astfel, la dosar a fost depusă de către AJFP Arad Decizia nr. 2750/909/03.11.2014 (fila 50 şi urm) din care rezultă că suma contestată este cea de 3.444.188 lei, suspendarea fiind dispusă până la soluţionarea definitivă a laturii penale în dosarul penal privind pe administratorul societăţii debitoare – în insolvenţă, domnul G.V.B..

Având în vedere acest fapt, judecătorul sindic, constatând că urmărirea penală priveşte o persoană fizică ce a avut calitatea de administrator statutar, calitate care a încetat de drept prin deschiderea procedurii insolvenţei, potrivit art. 18 din Legea nr. 85/2006, a apreciat că principiul potrivit căruia „penalul ţine în loc civilul” nu are aplicabilitate în procedura insolvenţei, aşa încât a procedat la soluţionarea contestaţiei potrivit documentelor anexate.

Astfel, a reţinut că, din economia prevederilor art. 66 din Legea nr. 85/2006, rezultă că nu sunt supuse procedurii de verificare doar creanţele care nu au fost contestate;  or, în speţă, creanţa suplimentară a AJFP Arad, în sumă de 3.444.188 lei, a fost contestată de debitoare; cu toate acestea, regulile codului de procedură fiscală, ale codului de procedură civilă şi ale legii speciale a insolvenţei nr. 85/2006 nu permit verificarea unei creanţe bugetare de către administratorul judiciar (potrivit art. 20 din lege) sau de către judecătorul sindic, ci partea care contestă o astfel de creanţă trebuie să urmeze paşii obligatorii stabiliţi prin legea contenciosului administrativ şi codul de procedură fiscală, respectiv să aştepte soluţionarea contestaţiei de către organele în drept cu atribuţii în verificarea unei astfel de contestaţii, cu atât mai mult cu cât contestarea a fost făcută înainte de deschiderea procedurii.

Judecătorul sindic a mai arătat că, într-adevăr, în cadrul contestaţiei nu a fost cerută suspendarea deciziei atacate, deşi un astfel de drept a fost conferit de art. 215, alin. 2 cod procedură fiscală; cu toate acestea, a constatat că, potrivit Deciziei nr. XII/20.03.2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dată într-un recurs în interesul legii, dispoziţiile legii speciale a insolvenţei se aplică în raport cu alte legi speciale, astfel cum este codul de procedură fiscală; astfel, Înalta Curte a reţinut că „orice creditor trebuie să se supună dispoziţiilor acestei legi (Legea insolvenţei), prin care este reglementată o procedură colectivă, egalitară şi concursuală. Or, în cadrul acestei proceduri speciale nu pot fi aplicate dispoziţii dintr-o altă lege(...). Cum orice derogare de la regulile stabilite prin legea a cărei aplicare se face ar trebui prevăzută chiar în dispoziţiile acelei legi, iar Legea nr. 64/1995,(devenită Legea nr. 85/2006 prin modificare, bazată pe acelaşi principii) reglementând procedura de executare colectivă, nu face diferenţe de tratament după natura creanţelor(...).”

Cum legea nr. 85/2006 prevede alte măsuri în cazul în care o creanţă a fost contestată, potrivit art. 64, alin. 4 şi 5 din lege, judecătorul sindic a apreciat că, în condiţiile mai sus arătate, creanţa AJFP Arad, deşi trecută în tabelul de creanţe, nu este certă, lichidă, exigibilă, potrivit art. 662, alin. 1-4 cod procedură civilă, fiind contestată sub aspectul întinderii sale, motiv pentru care aceasta este afectată de o condiţie suspensivă până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a contestaţiei la decizia de impunere.

De asemenea, a mai reţinut că reglementările normative menţionate fac imposibilă executarea silită pentru creditoarea ce deţine o astfel de creanţă, potrivit art. 662 alin. 5 cod procedură civilă rap. la art. 64, alin. 5 şi art. 2 din Legea nr. 85/2006, pe calea procedurii colective instituite de Legea nr. 85/2006.

Având în vedere aceste considerente, a admis contestaţia şi a dispus modificarea tabelului creanţelor, prin trecerea creanţei creditoarei ca şi creanţă afectată de o condiţie suspensivă.

Împotriva sentinţe civile menţionate, în termen legal, a declarat apel contestatoarea creditoare AJFP Arad, solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii contestaţiei debitoarei SC I.F. SRL şi menţinerea creanţei sale ca o creanţă care nu este afectată de vreo condiţie suspensivă.

În susţinerea apelului, creditoarea a arătat că dispunerea de către prima instanţa ca suma de 3.434.108 lei înscrisă in tabelul preliminar să fie înscrisă sub condiţie este neîntemeiată, hotărârea astfel pronunţată fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor legale aplicabile în speţă.

În sensul celor de mai sus, apelanta arată că suma de 3.434.108 lei este certă, lichidă şi exigibilă, iar faptul că suma este contestată în procedură prealabilă nu îi conferă caracterul unei creanţe sub condiţie.

De altfel, învederează că nici debitoarea nu a solicitat suspendarea executării deciziei de impunere nr. F-AR 146/04.03.2013, astfel că nu se poate vorbi de o creanţă afectată de vreo condiţie; chiar prima instanţa reţine în sentinţa pronunţată faptul că „judecătorul sindic constată că, în cadrul contestaţiei formulate nu a fost cerută suspendarea deciziei atacate, deşi un astfel de drept a fost conferit de art. 215 alin 2 Cod Pr. Fisc".

Or, solicită a se constata, că nu numai art. 215 din Codul de Procedură Fiscală prevede posibilitatea suspendării actului administrativ, ci o atare posibilitate este conferită şi de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 (în funcţie de modalitatea pe care o considera reclamantul).

 Având în vedere că decizia de impunere este în prezent certă, lichidă şi exigibilă şi că dacă nu ar fi fost deschisă procedura insolvenţei această decizie de impunere ar fi putut fi executată, apelanta apreciază că nu se pune problema caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei sale.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 466, art. 468 Cod procedură civilă, art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004 şi Legea nr. 85/2006.

Debitoarea SC I.F. SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, arătând, în esenţă, că, întrucât verificarea unei creanţe fiscale nu este posibilă în procedura insolvenţei, în mod corect judecătorul sindic a stabilit că aceasta trebuie înscrisă în tabelul preliminar ca fiind afectată de condiţia suspensivă a soluţionării contestaţiei formulate în condiţiile Codului de procedură fiscală.

Examinând apelul declarat în cauză, conform dispozițiilor art. 479 Cod procedură civilă, Curtea constată că aceasta este fondat şi se impune a fi admis, pentru următoarele considerente:

În esenţă, apelul pendinte ridică problema modului de înscriere la masa credală a unei creanţe fiscale individualizate printr-un titlu de creanţă contestat în condiţiile legii.

Judecătorul sindic, urmare a admiterii contestaţiei debitoarei-contestatoare SC IF SRL, a dispus înscrierea creanţei în tabel sub condiţie „suspensivă”, efectul fiind acela că instituţia apelantă nu va fi îndreptăţită să îşi exercite drepturile aferente acestei creanţe, decât după împlinirea condiţiei.

Curtea - aşa cum a statuat şi prin decizia civilă nr. 612/23.06.2015, pronunţată în contestaţia creditoarei SC L.F. SRL împotriva aceleiaşi creanţe a apelantei AJFP Arad – relevă, însă, că o atare interpretare nu este una legală, iar motivele expuse în considerentele deciziei menţionate sunt aplicabile, mutatis mutandis, şi în litigiul pendinte.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 141 alin.2 şi 3 din OG nr. 92/2003 – privind Codul de procedură fiscală, „(2) Titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care creanţa fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.

(3) Modificarea titlului de creanţă atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător”, în timp ce, potrivit dispoziţiilor art. 215 alin.1 din acelaşi act normativ, „(1) Introducerea contestaţiei pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.”

Din economia prevederilor legale sus citate rezultă, pe de-o parte, că titlul de creanţă fiscală devine titlu executoriu de la data scadenţei, indiferent dacă a fost sau nu contestat, iar, pe de altă parte, că singura modalitate de verificare a legalităţii unui astfel de titlu, se poate realiza numai în condiţiile reglementate de Codul de procedură fiscală.

În concluzie, chiar dacă titlul de creanţă fiscală este contestat, titlul executoriu fiscal nu îşi pierde puterea executorie, aşa încât creanţa pe care o constată trebuie considerată ca fiind una certă, lichidă şi exigibilă.

Altfel spus, deşi anulabil, caracterul executoriu al titlului de creanţă fiscală (contestat) face ca o atare creanţă să aibă acelaşi tratament juridic ca şi cel aplicabil unei creanţe sub condiţie rezolutorie, dat fiind faptul că aceasta (creanţa) este prezumată de legiuitor ca certă, lichidă şi exigibilă (ca urmare a faptului că, prin contestare, titlul nu îşi pierde caracterul executoriu); or, după cum este cunoscut, pendente conditione, actul constatator al creanţei se comportă ca unul pur şi simplu, astfel că creditorul este îndreptăţit să obţină executarea obligaţiei de către debitorul său.

Prin urmare, creanţa creditorului bugetar se impune a fi înscrisă în tabel - cu titlu provizoriu, sub condiţie rezolutorie, potrivit prevederilor art. 64 alin.4 din Legea nr. 85/2006 – cu toate consecinţele recunoscute de prevederile Legii unei atare înscrieri.

Raportat la cele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 480 Cod procedură civilă, apelul creditoarei a fost admis ca fondat, potrivit celor de mai sus.

Domenii speta

Spete similare