Litigii de munca

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

Cod ECLI ECLI:RO:TBMUS:2019:002.001445

Dosar nr...

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MUREŞ

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 1445/2019

Şedinţa publică de la 17 Decembrie 2019

Completul compus din:

PREŞEDINTE ...

Asistent Judiciar ...

Asistent Judiciar ...

Grefier...

Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe reclamanta ..., cu CNP ... şi cu domiciliul în .. str. .. nr. ..., jud. .. şi pe pârâta ..., cu sediul în .., str... nr. .. ap..., jud. Mureș, Cod fiscal ...,  având ca obiect drepturi băneşti.

Procedura este legal  îndeplinită, în lipsa părţilor.

Mersul dezbaterilor şi susţinerile părţilor sunt consemnate în încheierea de şedinţă din data de 3 decembrie 2019 când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunţarea la data de 17 decembrie 2019, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentinţă civilă.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra cauzei, constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21 mai 2019, reclamanta ... a solicitat în contradictoriu cu pârâta ...prin hotărâre judecătorească să se dispună:

-obligarea angajatorului la plata către reclamantă a concediului medical pentru perioada 06.12.2018-15.02.2019 Şi a contribuţiilor aferente acestei perioade;

- obligarea angajatorului la plata a contravalorii a 10 zile de concediu de odihna, pentru munca prestată în perioada 09.08.2018-16.02.2019;

-obligarea angajatorului la plata către reclamantă a sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale;

-constatarea ca fiind încetate raporturile de muncă între reclamantă şi pârât începând cu data de 16.02.2019;

-obligarea angajatorului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în fapt, între aceasta, în calitate de angajat şi societatea pârâtă, în calitate de angajator, a fost încheiat Contractul individual de muncă nr. 24 din data de 06.08.2018, pe durată nedeterminată, urmând ca activitatea să înceapă în data de 09.08.2018.

Reclamanta şi-a desfășurat efectiv activitatea de supraveghetor jocuri la punctul de lucru al societăţii din ... pana in data de 02.12.2018, dar programul real de lucru nu era cel menţionat în contractul de muncă încheiat, în fapt lucra un număr mai mare de ore, în ture.

Astfel, reclamanta a arătat că a ieşit de la muncă în data de 02.12.2018, iar ziua următoare când trebuia să se prezinte era 06.12.2018, dar în acest interval de timp, fiul său care este minor s-a îmbolnăvit, necesitând spitalizare şi îngrijire de urgenţă. A anunțat angajatorul cu privire la cele întâmplate si a depus înscrisuri doveditoare, de la doctori de specialitate şi concedii medicale emise conform legii.

Astfel, pentru perioadele 06.12.2018-17.12.2018, 17.12.2018-26.12.2018, 27.12.2018-31.12.2018, 27.12.2018-25.01.2019 concediile medicale au fost depuse de către reclamantă personal la angajator, iar pentru perioada 25.01.2019-31.01.2019 si 25.01.2019-15.02.2019 acestea au fost trimise prin poştă.

A mai arătat că pentru depunerea concediilor medicale si lămurirea situaţiei sale, reclamanta mergea de 2 ori/săptămână la sediul angajatorului, aproximativ, unde exista camera de supraveghere şi personalul angajat al societăţii care a primit documentele.

În data de 17.12.2018, când a depus concediul de munca, a anunțat verbal angajatorul că este însărcinată şi că, cel mai probabil, îşi va suspenda din acest motiv contractul de munca, la momentul oportun.

Cu ocazia următoare când a solicitat angajatorului adeverinţa că este angajată, tot în luna februarie 2018, aceştia i-au refuzat solicitarea, au menţionat că îi vor achita concediul medical restant, relaţia fiind una tensionată.

În luna februarie a anului 2019, mai precis la data de 18.02.2019, când a observat ca nu i-a fost achitat concediul medical şi nici nu a mai fost sunată să meargă la lucru, a transmis angajatorului o notificare scrisă, solicitând să i se comunice starea contractului de munca încheiat.

Văzând că plicul i-a fost detunat, nefiind ridicat de angajator, s-a adresat Inspectoratului Teritorial de Munca Mureş, instituie care, la data de 22.04.2019, i-a comunicat faptul că, în speţă, contractul individual de muncă al reclamantei ar fi încetat, în baza art. 55 lit. b din Legea nr.53/2003, începând cu data de 03.12.2018, fiind emisa Decizia de încetare nr.42/03.12.2018 ca urmare a cererii semnate, aflate la dosarul personal. Dosarul personal nu i s-a pus la dispoziţie de către ITM.

Reclamanta a arătat că acest lucru nu corespunde realității deoarece nu a înaintat nicio demisie către angajator si nu a semnat niciun act în acest sens, din contră, așa cum a arătat, periodic, în perioada decembrie 2018-februarie 2019, a depus concedii medicale şi s-a prezentat la sediul lor.

 De asemenea, reclamanta a arătat că nu a primit decizia de încetare la care se face referire.

Totodată, reclamanta a arătat că, la data de 25.04,2019, a formulat o nouă cerere către angajator, solicitând comunicarea deciziei de încetare a CIM, dar, din nou, nu a primit niciun răspuns.

Reclamanta a susţinut că Dispoziţia de încetare a CIM în baza demisiei sale şi emiterea Deciziei de încetare nr. 42/03.12.2018 este cu atât mai puţin credibila cu cât, la data de 11.12.2018, i-a fost eliberata de către angajator Adeverinţa nr. 56/11.12.2018, din cuprinsul căreia rezulta faptul că, la această dată, avea calitatea de salariat al societăţii pârâte.

În aceste condiţii, reclamanta a considerat că încetarea contractului individual de muncă la data de 03.12.2018, în baza presupusei sale demisii este nelegală şi poate întruni, în anumite condiţii, chiar şi elementele constitutive ale unei fapte de fals, deoarece reclamanta nu a semnat niciun act în acest sens.

Reclamanta a solicitat, în schimb, să se constate faptul că CIM a încetat la data de 16.02.2019, la sfârşitul perioadei de concediu medical, având în vedere că nu i s-a mai solicitat să se prezinte la locul de muncă şi nu a mai primit niciun fel de comunicare din partea angajatorului.

Având în vedere faptul că reclamanta a depus concedii medicale la angajator, pentru perioada 06.12.2018-15.02.2019, iar contravaloarea acestora nu i-a fost achitata, în baza art. 4 lit.a1 secţiune M din Contractul individual de munca nr, 24/06.08.2018, precum şi a legislaţiei aferente, reclamanta a solicitat obligarea angajatorului la plata concediului medical pentru perioada 06.12.2018-15.02.2019 şi a contribuţiilor aferente acestei perioade.

De asemenea, în baza art. 4 lit. a indice 1 secţiune M, raportat la secţiune I din Contractul individual de munca nr. 24/06.08.2018, reclamanta a solicitat obligarea angajatorului la plata contravalorii a 10 zile de concediu de odihna, aferente muncii prestate in perioada 09.08.2018-16.02.2019.

A arătat că neplata drepturilor salariale cuvenite pe perioada concediului medical a condus la lipsirea sa de fonduri băneşti într-o perioadă în care copilul său minor era bolnav şi avea nevoie de îngrijire, medicamente, hrană, etc. De asemenea, aflarea veştii că şi-a pierdut locul de muncă, însărcinată fiind în luna a8-a, fără vreun motiv anume sau fără preaviz i-au creat un disconfort moral accentuat, iar toată această situaţie a început în luna decembrie 2018, când şi soţul său a fost bolnav, fiind operat la stomac şi tatăl său şi mama sa au fost internaţi. Practic, în luna decembrie-ianuarie, toata familia sa - copil, șot, mama, tata - au fost internaţi în spital, reclamanta fiind însărcinată cu cel de-al doilea copil, cu risc de avort spontan.

Pe acest fond, în mod cu totul nejustificat şi nelegal, angajatorul nu i-a plătit banii pe care îi datora pentru munca prestată şi în baza legislaţiei în vigoare, şi, cu atât mai mult, a şi concediat-o, într-o modalitate cu totul nelegală, astfel că reclamanta a apreciat prejudiciul moral astfel creat la suma de 20.000 lei şi a solicitat obligarea  angajatorului la plata acestuia.

Pârâta nu a formulat întâmpinare.

Pe parcursul cercetării procesului, instanţa a încuviinţat şi a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată că acţiunea reclamantului este întemeiată pentru considerentele prezentate în continuare.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Reclamanta ... este angajată la pârâta ... în calitate de supraveghetor jocuri la punctul de lucru al societăţii pârâte din..., conform contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 24 din data de 06.08.2018(f.28-30).

În perioada 17.12.2018 – 15.02.2019 reclamanta s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, astfel cum rezultă din certificatele de concediu medical aferente acestei perioade, depuse la f.20-24 dosar.

Pe durata în care salariatul s-a aflat în concediu pentru incapacitate temporară de muncă contractul individual de muncă este suspendat de drept, conform art.50 lit.b din C.muncii, angajatul fiind îndreptăţit la indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă aferentă acestei perioade, conform art.2 al.1 din OUG nr.158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate

Potrivit art.2 al.1 din OUG nr.158/2005 „(1) Concediile medicale şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, la care au dreptul asiguraţii, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, sunt:

 a) concedii medicale şi indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obişnuite sau de accidente în afara muncii;

b) concedii medicale şi indemnizaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, exclusiv pentru situaţiile rezultate ca urmare a unor accidente de muncă sau boli profesionale;

c) concedii medicale şi indemnizaţii pentru maternitate;

d) concedii medicale şi indemnizaţii pentru îngrijirea copilului bolnav;

e) concedii medicale şi indemnizaţii de risc maternal.”

În ceea ce priveşte solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă aferentă perioadei 06.12.2018-16.12.2018, tribunalul constată aceste pretenţii nefondate, în condiţiile în care reclamanta nu a probat că în perioada 06.12.2018-16.12.2018 s-a aflat în concediu medical în sensul art.2 al.1 din OUG nr.158/2005.

Reclamanta a depus la dosar doar decontul de cheltuieli ce i-a fost emis în calitate de aparţinător, precum şi decontul de cheltuieli pacient pentru fiul său .......(f.25), înscrisuri din care rezultă că în perioada 06.12.2018-11.12.2018 a fost internată cu fiul său în secţia Pediatrie a Spitalului ... Reclamanta nu a depus însă pentru perioada 06.12.2018-11.12.2018 un certificat de concediu medical.

Potrivit art.26 al.1 din OUG nr.158/2005 „Asiguraţii au dreptul la concediu şi indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani, iar în cazul copilului cu handicap, pentru afecţiunile intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani.”  iar conform art. 28 al.1 din OUG nr.158/2005 „Indemnizaţiile prevăzute la art. 26 alin. (1) se acordă pe baza certificatului de concediu medical eliberat de medicul curant sau, după caz, de casa de asigurări de sănătate prevăzută la art. 27^1 alin. (2) şi a certificatului pentru persoanele cu handicap, emis în condiţiile legii, după caz.”

În privinţa stării raporturilor de muncă dintre reclamantă şi pârâta angajatoare .. tribunalul reţine că în continuare reclamanta are calitatea de angajată a pârâtei, nefiind făcuta dovada încetării legale a contractului individual de muncă încheiat între părţi.

Din extrasul din registrul general de evidenţă al salariaţilor depus de ITM Mureş la solicitarea instanţei(f.56), rezultă că pârâta angajatoare a înscris în aplicaţia Revisal încetarea contractului individual de muncă nr. 24 / 06.08.2018 încheiat cu reclamanta la data de 03.12.2018 în temeiul art. 55 lit.b din C.muncii, care prevede că, „Contractul individual de muncă poate înceta astfel:

a) de drept;

b) ca urmare a acordului părţilor, la data convenită de acestea;

c) ca urmare a voinţei unilaterale a uneia dintre părţi, în cazurile şi în condiţiile limitativ prevăzute de lege.”

Din adresa ITM Mureş nr.4228/12.04.2019(f.10-11), emisă ca răspuns la sesizarea depusă de reclamantă, reiese că în urma controlului efectuat la societatea pârâtă s-a constatat că ar fi încetat conform art. 55 lit.b din C.muncii contractul individual de muncă nr. 24 / 06.08.2018, în baza unei decizii cu nr.42/03.12.2018 ce ar fi fost emisă ca urmare a cererii semnate de reclamantă, aflată la dosarul de personal.

Instanţa constată că pârâta angajatoare, deşi avea sarcina probei conform art.272 din C.muncii iar instanţa i-a şi solicitat acest lucru şi a acordat mai multe termene în acest sens, nu a făcut dovada emiterii deciziei nr.42/03.12.2018 şi nici a existenţei unei cereri a reclamantei privind încetarea contractului individual de muncă ca urmare a acordului părţilor.

Mai reţinem că anterior declanşării litigiului şi reclamanta s-a adresat societăţii pârâte pentru a-i fi comunicate decizia de încetare a contractului individual de muncă şi starea acestuia(f.7-9, 14-17,18-19), fără a primi însă vreun răspuns.

În lipsa dovedirii emiterii unei decizii de încetare a contractului individual de muncă ca urmare a acordului părţilor şi a comunicării acesteia către salariat, pentru ca acesta să aibă posibilitatea să o conteste, în condiţiile în care reclamanta arată că nu a semnat vreo cerere de încetare a contractului individual de muncă, tribunalul constată că este lipsită de relevanţă operarea de către angajator în aplicaţia Revisal a menţiunilor privind încetarea contractului individual de muncă nr. 24 / 06.08.2018 în temeiul art. 55 lit.b

începând cu data de 16.02.2019. din C.muncii.

Mai reţinem în acest sens că după afirmativa încetare la data de 03.12.2018 a contractului individual de muncă nr. 24 / 06.08.2018 în temeiul art. 55 lit.b din C.muncii, pârâta angajatoare a emis reclamantei adeverinţa nr.56 din data de 11.12.2018 în care atesta că reclamanta are calitatea de salariat al pârâtei(f.27).

Cu privire la solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata contravalorii a 10 zile de concediu de odihna, pentru munca prestată în perioada 09.08.2018-16.02.2019, tribunalul reţine că această cerere este nefondată la acest moment, în condiţiile în care instanţa a constatat că este în fiinţă contractul individual de muncă încheiat între părţi. Conform art.146 al.3 din C.muncii  „Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.”

De asemenea tribunalul reţine nefondată şi solicitarea reclamantei de a se constata  ca fiind încetate raporturile de muncă între reclamantă şi pârât

Reclamanta a arătat că ea consideră că a încetat contractul individual de muncă la data de 16.02.2019, la sfârşitul perioadei de concediu medical, având în vedere că nu i s-a mai solicitat să se prezinte la locul de muncă şi nu a mai primit niciun fel de comunicare din partea angajatorului.

Instanţa constată însă că motivele invocate de reclamantă nu se încadrează în nici unul din cazurile de încetare a contractului individual de muncă. De altfel reclamanta nici nu şi-a motivat în vreun fel în drept acest capăt de cerere.

Cu privire la pretenţiile reclamantei de obligare a pârâtei angajatoare la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale, tribunalul constată aceste pretenţii întemeiate în parte.

Reclamanta a arătat în motivarea acestui petit că neplata drepturilor salariale cuvenite pe perioada concediului medical a condus la lipsirea sa de fonduri băneşti într-o perioadă în care copilul său minor era bolnav şi avea nevoie de îngrijire, medicamente, hrană, etc. De asemenea, aflarea veştii că şi-a pierdut locul de muncă, însărcinată fiind în luna a 8-a, fără vreun motiv anume sau fără preaviz i-au creat un disconfort moral accentuat, iar toată această situaţie a început în luna decembrie 2018, când şi soţul său a fost bolnav, fiind operat la stomac şi tatăl său şi mama sa au fost internaţi. Practic, în luna decembrie-ianuarie, toata familia sa - copil, șot, mama, tata - au fost internaţi în spital, reclamanta fiind însărcinată cu cel de-al doilea copil, cu risc de avort spontan.

Pe acest fond, în mod cu totul nejustificat şi nelegal, angajatorul nu i-a plătit banii pe care îi datora pentru munca prestată şi în baza legislaţiei în vigoare, şi, cu atât mai mult, a şi concediat-o, într-o modalitate cu totul nelegală, astfel că reclamanta a apreciat prejudiciul moral astfel creat la suma de 20.000 lei.

În cauză a fost audiat la solicitarea reclamantei martorul ... concubinul reclamantei(f.62), care a declarat că în data de 2 decembrie reclamanta a fost la serviciu 24 de ore, la această dată martorului i s-a făcut rău, i s-a perforat stomacul și a fost nevoit să meargă la urgență, a sunat-o pe reclamantă să vină acasă să vadă de copil, a doua zi copilul cel mare al martorului şi reclamantei s-a îmbolnăvit de pneumonie și reclamanta s-a internat în spital cu copilul. După ce martorul şi reclamanta au fost externaţi, aproximativ pe la jumătatea lunii decembrie 2018, martorul a mers împreună cu reclamanta la sediul firmei să ducă concediile medicale şi ieșirile din spital pentru că de la firmă au cerut dovada că a fost cu copilul în spital, de asemenea i-au cerut reclamantei dovada că martorul a fost operat.

În luna ianuarie şi în luna februarie 2019 martorul a fost din nou cu reclamanta să ducă concediile medicale la sediul firmei pârâte, de asemenea martorul a declarat că a însoţit-o pe reclamantă când aceasta a avut nevoie de o adeverinţă, în luna ianuarie 2019 reprezentatul pârâtei solicitându-i reclamantei să meargă să-și dea demisia că nu-l interesează concediul medical. După aceasta reclamanta a aflat că era de fapt dată afară din luna decembrie 2018, apoi a mai fost la firmă, a mai vorbit cu reprezentatul pârâtei care i-a spus că pentru aceea nu s-a dus la lucru și a trebuit să-i ia concedii medicale și a trebuit să o dea afară, pentru că a fost beată și nu a putut să îngrijească copilul.

Martorul a mai arătat că reclamanta a avut probleme după aceea și la medic, cu tensiune și puls din cauza stresului și leșin, a fost apoi din nou la ei, la sediul firmei, după o adeverință  dar reprezentanţii pârâtei nu au vrut să stea de vorbă cu ea, i-au spus că dacă are nevoie de ceva să meargă în instanță, „ne întâlnim în instanță dacă vrei ceva de la mine”. Martorul a declarat că el nu mai putea să lucreze în ture de 24 de ore deoarece nu avea curaj să o lase singură acasă pe reclamantă, aceasta se apuca de plâns și i se făcea rău, spunea că din cauză că nu-i asigurată medical, că trebuia să meargă la medic cu sarcina și de la medicul de familie i se spunea că nu-i asigurată și nu putea să-i dea bilet de trimitere.

Martorul a mai arătat că reclamanta a anunțat angajatorul că este însărcinată după ce a ieșit din spital, aproximativ la jumătatea lunii decembrie 2018

Instanţa reţine din probele administrate că societatea angajatoare a încercat forţarea reclamantei să-și dea demisia, după ce a aflat de la aceasta că este însărcinată, a operat în mod nelegal în registrul general de evidenţă a salariaţilor încetarea contractului individual de muncă încheiat cu reclamanta la data de 03.12.2018 în temeiul art. 55 lit.b din C.muncii, ca urmare a acordului părţilor, deşi nu exista acordul reclamantei, fără a face dovada emiterii unei decizii de încetare şi fără a comunica reclamantei o astfel de decizie, lipsind-o pe reclamantă în mod nelegal de drepturile ce-i reveneau în temeiul contractului individual de muncă şi de calitatea de asigurat CAS, într-o perioadă în care aceasta se confrunta cu probleme majore de sănătate, membrii familiei sale de asemenea având probleme acute de sănătate.

Tribunalul constată deci că prin comportamentul nelegal al angajatoarei pârâte i-au fost provocate reclamantei prejudicii nepatrimoniale constând în stările de temere puternică, incertitudine, nesiguranţă, încercate de aceasta ca urmare a nesocotirii de către pârâtă a obligaţiilor ce-i reveneau ca urmare a încheierii contractului individual de muncă, conduita angajatorului faţă de angajata reclamantă fiind în mod evident de natură să-i afecteze sănătatea fizică şi psihică angajatei.

Se mai reţine că reclamantei i-a fost încălcat de către societatea angajatoare prin faptele descrise anterior şi dreptul la demnitate în muncă prevăzut de art. 39 al.1 lit.e din C.muncii.

Astfel tribunalul reţine că sunt întrunite condiţiile legale prevăzute de dispoziţiile art. 253 alin. 1 din Codul muncii pentru angajarea răspunderii patrimoniale a angajatorului, suma de 10.000 de lei fiind adecvată pentru compensarea echitabilă a prejudiciilor morale suferite de reclamantă.

Faţă de cele reţinute anterior, tribunalul va admite în parte acţiunea formulată de reclamantă şi va obliga pârâta la plata în favoarea reclamantei a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă aferentă perioadei 17.12.2018 – 15.02.2019, precum şi la plata în favoarea reclamantei a sumei de 10.000 lei, reprezentând compensaţii băneşti pentru daune morale.

Vor fi respinse restul pretenţiilor formulate de reclamantă, privind obligarea pârâtei la plata contravalorii a 10 zile de concediu de odihna, pentru munca prestată în perioada 09.08.2018-16.02.2019, respectiv de a se constata  ca fiind încetate raporturile de muncă între reclamantă şi pârât începând cu data de 16.02.2019, astfel cum am arătat pe larg anterior.

În baza art.451-453 din C.pr.civ. va fi obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocaţial(f.5, 63-64).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta ... (cu CNP .. şi cu domiciliul în .. str. .. nr. .., jud...) în contradictoriu cu pârâta ...S.R.L. (cu sediul .. str. ... .. ap..., jud. Mureș, Cod fiscal ...

Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă aferentă perioadei 17.12.2018 – 15.02.2019.

Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 10.000 lei, reprezentând compensaţii băneşti pentru daune morale.

Respinge restul pretenţiilor formulate de reclamantă ca neîntemeiate.

Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Tribunalul Mureş.

Pronunţată azi, 17 decembrie 2019, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.

PREŞEDINTE ...

Asistent Judiciar ...

Asistent Judiciar ...

Grefier...

Domenii speta

Spete similare