Opinie separata in privinta posibilitatii formularii unei contestatii in anulare intemeiate pe prevederile art.386 lit.a din cpp si in cazul Hot pronuntate in baza art.278 ind.1 alin.8 lit.a din cpp

Ministerul Public a fost reprezentat de doamna procuror C.V. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş.

Pe rol soluţionarea recursului formulat de C.J.M. MUREŞ împotriva sentinţei penale nr.  1056 din 18 octombrie 2011, pronunţată în dosarul nr. 11475/320/2011 al Judecătoriei Târgu-Mureş.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns petentul-intimat M.G.M., lipsă fiind reprezentanta recurentei C.J.M. Mureş.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Mersul dezbaterilor şi susţinerile în fond ale reprezentantei recurentei, intimatului şi d-nei procuror au fost consemnate în cuprinsul încheierii de şedinţă din 29 februarie 2012, când s-a dispus amânarea pronunţării asupra soluţiei la data de astăzi, 12 martie 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

T R I B U N A L U L

Prin sentinţa penală nr. 1056 din data de 18 octombrie 2011 pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş, în dosar nr. 11475/320/2011, în temeiul art. 2781 alin. 8 litera a Codul de procedură penală, a fost respinsă ca plângerea formulată de petiţionarul M.G.M., (domiciliat in Târgu-Mureş,  Mureş) împotriva rezoluţiei din data de 11 mai 2010 în dosarul nr. 3203/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureş.

S-a dispus desfiinţarea în parte a rezoluţiei procurorului din 11 mai 2010 în dosarul nr. 3203/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureş prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de Colegiului Judeţean al Medicilor Mureş sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 Cod penal.

S-a dispus trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale in rem, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută şi pedepsită de art. 246 Cod penal.

În baza art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

 Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin plângerea împotriva ordonanţei procurorului, înregistrată pe rolul acestei instanţe la data  06.09.2011, petiţionarul M.G.M. a solicitat reexaminarea soluţiei procurorului date prin rezoluţia din data de 11 mai 2010 în dosarul nr. 3203/P/2009  al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tîrgu-Mureş.

În motivarea plângerii formulate, petiţionarul a arătat că soluţia de neîncepere a urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 Cod penal este nelegală.

La dosarul cauzei s-a ataşat dosarul nr. 3203/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tîrgu-Mureş.

Prima instanţă a constatat că, la data de 13.05.2009, petiţionarul M.G.M. a formulat plângere penală împotriva numitului Stoica Costinel pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă şi împotriva Colegiului Judeţean al Medicilor Mureş pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 alin. 1 Cod penal.

Prin rezoluţia din data de 11 mai 2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 Cod penal faţă de C.J.M. Mureş şi disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor faţă de numitul Stoica Costinel sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă. Ca urmare a disjungerii s-a format dosarul nr. 3717/P/2010 al parchetului de pe lângă Judecătoria Tîrgu-Mureş.

Împotriva acestei soluţii petiţionarul M.G.M. formulează plângere potrivit dispoziţiilor art. 278 Cod procedură penală – soluţionată prin rezoluţia nr. 1317/II/2/2010 din data de 11 iunie 2010 a prim-procurorului în sensul respingerii  acesteia.

Împotriva soluţiei procurorului – dispusă prin rezoluţia din 11 mai 2010 – petiţionarul M.G.M. a formulat plângere, potrivit dispoziţiilor art. 2781 Cod procedură penală.

Plângerea a fost soluţionată prin sentinţa penală nr. 1222/2010 din data de 8 noiembrie 2010 a Judecătoriei Tîrgu-Mureş; prin această hotărâre s-a admis plângerea petiţionarului M.G.M. şi s-a desfiinţat soluţia de neîncepere e urmăririi penale faţă de C.J.M. Mureş sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 alin. 1 Cod procedură penală, dispunându-se trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tîrgu-Mureş pentru începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 alin. 1 Cod penal.

Împotriva acestei soluţii s-a formulat recurs, iar prin decizia penală nr. 242/R din data de 16 iunie 2011 a Tribunalului Mureş, s-a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tîrgu-Mureş pentru soluţionarea de către prim-procuror a plângerii formulate de petiţionarul M.G.M. sub aspectul soluţiei de confirmare a neînceperii urmăririi penale dispuse faţă de C.J.M. Mureş – sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 Cod penal.

Prin rezoluţia nr. 2019/II/2/2011 din data de 29 august 2011 a prim-procurorului s-a confirmat soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispuse faţă de C.J.M. Mureş.

Astfel, analizând plângerea formulată în limitele sesizării primei instanţe (exclusiv cu privire la soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de C.J.M. Mureş sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 alin. 1 Cod Penal) instanţa de prim-grad a constatat următoarele:

În cursul actelor prealabile a fost audiat petentul M.G.M. în calitate de persoană vătămată, au fost verificate înscrisuri (plângerile petentului şi modul în care acestea au fost soluţionate), motiv pentru care instanţa a apreciat cercetarea din faza urmăririi penale ca  incompletă.

Nu  au  fost audiate persoanele aparent implicate in deciziile cu caracter jurisdicţional medical atacate, deşi principiile oficialităţii, al aflării adevărului si al rolului activ care guvernează procesul penal obligau in acest sens, pentru a asigura scopul prevăzut de art. 1 Cod de procedura penala: stabilirea completa a faptelor care constituie infracţiuni, a persoanele responsabile şi a vinovăţiei cu care au acţionat, pentru a pedepsi persoanele vinovate si a nu pedepsi un nevinovat.

În sensul de mai sus, organele de urmărire penală nu trebuia să se limiteze la modul în care a fost formulata plângerea, respectiv împotriva unui organism profesional care nu este persoana juridica, ci trebuiau sa stabilească în concret dacă fapta de abuz în serviciu există, în caz afirmativ să stabilească care sunt persoanele concret responsabile şi ulterior identificării sa stabilească pe baza de probe daca acestea au acţionat cu vinovăţia ceruta de lege.

În plus, toate acestea ar fi trebuit apreciate prin raportare la momentul la care aceste activităţi (legate de către petiţionar ca îndeplinind elementul material al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor) s-au desfăşurat, fiind fără relevanţă juridică, sub acest aspect faptul că ulterior actele întocmite de C.J.M. Mureş au fost desfiinţate iar plângerile petiţionarului adresate acestui organ jurisdicţional au fost soluţionate cu respectarea dispoziţiilor speciale aplicabile.

Pentru aceste considerente, instanţa de fond a admis plângerea formulată de petiţionarul M.G.M., a desfiinţat în parte rezoluţia procurorului din data de 11 mai 2010 în dosar nr. 3203/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureş prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de Colegiului Judeţean al Medicilor Mureş sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 Cod penal şi a dispus trimiterea cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale in rem sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută şi pedepsită de art. 246 Cod penal.

În raport de prevederile art. 2781 alin. 8 lit. b Cod procedură penala, instanţa de prim-grad a indicat organelor de urmărire penală - să identifice persoanele din cadrul Colegiului Judeţean al Medicilor Mureş care au semnat decizia nr. 6/19.03.2009 sau adresa nr. 1119/23.04.2009 a  acestui organism; - să stabilească dacă au făcut acest lucru pentru a soluţiona plângerile petentului; - să identifice persoanele din cadrul Colegiului Judeţean al Medicilor Mureş care au soluţionat în concret plângerea petentului din 13.03.2009 si contestaţia din 08.04.2009, precum si modalitatea în care au făcut-o; - să identifice persoanele din cadrul Colegiului Judeţean al Medicilor Mureş care trebuiau să soluţioneze din punct de vedere legal plângerea petentului din 13.03.2009 si contestaţia din 08.04.2009, precum şi modalitatea în care trebuia să se procedeze; - să stabilească motivele pentru care persoanele identificate mai sus au acţionat aşa cum se va stabili că au făcut-o; - să stabilească exact care erau la momentul semnării actelor atribuţiile de serviciu ale persoanelor care au semnat actele antemenţionate, sau care au soluţionat în concret plângerile petentului; - să stabilească dacă persoanele identificate atunci când au semnat actele referite sau au soluţionat în concret plângerile petentului au acţionat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu; în caz afirmativ, dacă modalitatea în care au acţionat reprezintă o neîndeplinire sau o îndeplinire defectuoasă a unui act de serviciu care le revenea; în caz afirmativ, dacă în acest fel au fost vătămate interesele legale ale petentului; - să stabilească dacă persoanele identificate au acţionat cu vinovăţie şi în caz afirmativ forma de vinovăţie.

În acest scop, prima instanţă a dispus a fi audiaţi în calitate de făptuitori numiţii doctor Vasile Bud si profesor doctor Leonard Azamfirei, precum şi membrii comisiei de disciplină din cadrul Colegiului Judeţean al Medicilor Mureş şi vor fi avute în vedere prevederile regulamentelor profesiei şi cele statutare ale organizaţiei profesionale.

De asemenea, în temeiul art. 1 Cod procedură penală şi art. 4 Cod procedură penală, raportat la art. 62 Cod procedură penală şi art. 65 alin.1 Cod procedură penală, prima instanţă a stabilit că, după administrarea tuturor probelor menţionate, se va proceda la reanalizarea situaţiei de fapt şi se vor administra toate probele pertinente, concludente şi utile soluţionării cauzei şi se va pronunţa soluţia legala în consecinţă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul C.J.M. MUREŞ, în motivele de recurs, arătându-se că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică. Astfel, s-a susţinut în motivele de recurs, că această soluţie nu este temeinică, întrucât în cauză nu a fost citat C.J.M. Mureş, nefiindu-i comunicată nici soluţia prim-procurorului, situaţie în care recurentul nu şi-a putut face apărarea. În această situaţie, reprezentanta recurentului a solicitat recalificarea căii de atac în contestaţie în anulare împotriva sentinţei penale nr. 1056/2011 din data de 18 octombrie 2011 a Judecătoriei Târgu-Mureş care este definitivă, invocând prevederile art. 386 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, respectiv necitarea Colegiului Judeţean al Medicilor Mureş la soluţionarea cauzei în primă instanţă (filele 2-3, 11-12, 15-16).

Examinând recursul promovat, din punctul de vedere al motivelor invocate, dar mai ales prin prisma dispoziţiilor art. art. 2781 alin. 10 Cod procedură penală şi art. 3856 Cod procedură penală, art. 3858 Cod procedură penală, art. 3859 alin. 3 Cod procedură penală şi art. 38514Cod procedură penală, instanţa de control judiciar, cu opinie majoritară, îl găseşte inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În ceea ce prive?te calificarea prezentei căi de atac drept contestaţie în anulare, instanţa de control judiciar cu opinie majoritară, apreciază că cererea nu poate fi primită din următoarele considerente:

În primul rând, potrivit prevederilor art. 386 lit. a-c Cod procedură penală, contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară în cadrul căreia este analizată hotărârea instanţei de recurs, respectiv decizia pronunţată în calea de atac ordinară, iar competenţa soluţionării ei este dată tot instanţei care a pronunţat hotărârea atacată; practic pentru primele două cazuri contestaţia în anulare, îndeplineşte rolul opoziţiei, de a sigura judecata în recurs în prezenţa părţilor, iar în celelalte cazuri contestaţia corectează o eroare de judecată a instanţei de recurs.

Concret, recurentul C.J.M. Mureş, în recalificarea căii de atac, a invocat prevederile C.J.M. Mureş în sensul că la judecata în prim grad, nu a fost citat la niciunul din termenele de judecată, astfel încât nu şi-a putut face apărarea corespunzătoare. De precizat că aceste cazuri de contestaţie în anulare – patru la număr, sunt expres şi limitativ prevăzute de textul art. 386 Cod procedură penală, contestaţia în anulare neputând fi introdusă pentru alte considerente. Or, textul invocat de către recurent are în vedere procedura de citare în faţa instanţei de recurs, iar nu a primei instanţe.

Aşadar, pentru cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 386 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, hotărârea supusă acestei căi extraordinare de atac este, fără echivoc, hotărârea penală pronunţată de instanţa de recurs, care este o decizie şi, mai mult, cererea de contestaţie în anulare  se depune la instanţa care a judecat recursul.

Or, în speţa de faţă, C.J.M. Mureş a înţeles să invoce prevederile art. 386 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, în ceea ce prive?te sentinţa penală nr. 1056/2011 a Judecătoriei Tg. Mureş, dată deci, în primă instanţă, iar nu în ceea ce prive?te o decizie dată în recurs. Corespunde adevărului că în procedura plângerii împotriva rezoluţiei procurorului, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, calea de atac a recursului a fost eliminată în respectiva procedură şi că, practic, hotărârile rămân astfel, definitive la prima instanţă, dar această împrejurare nu poate extinde cadrul procesual fixat limitativ şi expres de textul de lege invocat – respectiv de art. 386 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, potrivit căruia: „Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;” şi la alte situaţii, decât cea menţionată, câtă vreme s-a avut în vedere exclusiv, decizia dată în recurs, astfel încât, chiar şi în prezenţa modificărilor legislative amintite, în opinia majoritară a instanţei de control judiciar nu este posibil extinderea şi la faza judecăţii în prim grad a acestui motiv de contestaţie în anulare.

Aşadar, calea de atac promovată fiind calificată drept recurs, în opinia majoritară, recursul declarat de petentul C.J.M. Mureş este inadmisibil, prin prisma noilor modificări aduse procedurii penale prin dispoziţiile Legii nr. 202/2010, mai precis ale art. XVIII pct. 39 din lege, potrivit căruia „Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă”. Cum dispoziţiile procedural-penale sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 202/2010 a intrat în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, rezultă că hotărârea pronunţată de prima instanţă în procedura amintită – deci întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 alin. 8 Cod procedură penală – se supune prevederilor Cod procedură penală referitoare la căile de atac, aplicabile la momentul pronunţării hotărârii primei instanţe – 18 octombrie 2011, în speţă celor mai-sus amintite.

Şi sub aspectul materialului probator administrat în cauză, hotărârea primei instanţe este la adăpost de orice critici. Prin prisma probelor administrate în cauză soluţia adoptată de către instanţă este temeinică şi legală şi, în plus, recurentul are posibilitatea de a-şi formula orice apărări în faţa organelor de urmărire penală, iar în situaţia în care nu va fi mulţumit cu soluţia dată de procuror, o poate ataca pe căile prevăzute de art. 278 – art. 2781 Cod procedură penală, situaţie în care, în mod evident, îi este favorabilă acestuia.

Din acest punct de vedere, constatările primei instanţe sunt corecte, iar soluţia primei instanţe este la adăpost de orice critică, tribunalul, ca instanţă de control, însuşindu-şi-o şi, la fel, şi considerentele expuse în scris în sentinţa recurată.

Prin prisma probelor administrate în cauză, soluţia adoptată de către instanţă este temeinică şi legală şi conform prevederilor art. 38515 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, recursul petentului C.J.M. MUREŞ,  împotriva sentinţei penale nr. 1056 din data de 18 octombrie 2011 pronunţată de Judecătoria Tg.Mureş, în dosar nr. 11475/320/2011, apare ca inadmisibil şi va fi respins ca atare, urmând a se face şi aplicaţiunea art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, relative la cheltuielile  judiciare avansate de stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

În temeiul art. 38515 punctul 1 litera a din Codul de procedură penală, respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul C.J.M. MUREŞ, cu sediul în Tg.Mureş,  str.Argeşului, nr.25, jud.Mureş, împotriva sentinţei penale nr.1.056 din data de 18 octombrie 2011, pronunţată de Judecătoria Tg.Mureş, în dosarul nr.11.475/320/2011.

În baza art.192 alin.2 din Codul de procedură penală obligă recurentul să plătească în favoarea statului suma de 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 12 martie 2012.

Domenii speta

Spete similare