Plângere contravenţională. Depăşirea vitezei maxime admise

Sentinţă civilă 2294 din 16.09.2015


Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei X la data de X, sub numărul X, petentul X a chemat în judecată I.P.J. M, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea procesului-verbal de contravenţie seria CP X, întocmit de I.P.J. M - Poliţia municipiului X.

În motivarea în fapt a cererii, petentul a arătat că  la X,  pe DN6 în localitatea X conducând  autoturismul marca X cu nr. de  înmatriculare X a fost oprit  de către agentul de poliţie care i-a adus la cunoştinţă că a condus în localitate cu 97 km/h . Ulterior, când i-a restituit cartea de identitate şi procesul verbal de contravenţie i-a comunicat faptul că viteza nu a fost de 97km/h ci de 117 km/h, ceea ce nu este adevărat. 

Plângerea nu a fost motivată în drept.

Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform art. 19 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

În dovedirea acţiunii, petentul a solicitat încuviinţarea probei cu următoarele înscrisuri: procesul-verbal de contravenţie seria CP X, întocmit de I.P.J. M - PMO, depus în original, dovada seria X.

Intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În combaterea acţiunii, intimatul a solicitat încuviinţarea probei cu înregistrarea video o faptei şi a probei cu înscrisuri, depunând la dosar, un CD şi, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: raport din X;  buletine de verificare metrologică ; atestate operator .

Sub aspect probator, instanţa a încuviinţat pentru petent proba cu înscrisuri, iar pentru intimat proba cu înscrisuri şi proba cu înregistrarea video.

Examinând actele şi lucrările dosarului şi având în vedere dispoziţiile art.34 din O.G.2/2001 care instituie o procedură  cu dispoziţii derogatorii de la cea de drept comun, instanţa reţine următoarele:

În fapt, petentul X , în ziua de X,  a fost surprins pe DN6-km 364  conducând  cu viteza de 117 km/h într-o zonă în care exista limitare de viteză la 60 km/h fiind înregistrat cu aparatul radar de operatorul radar X.

Pentru încălcarea limitei de viteză, petentul a fost sancţionat contravenţional cu amendă de 1462,5 lei în temeiul art.102 alin.(3) lit.e) din OUG nr.195/2002, fiind întocmit procesul-verbal de contravenţie seria CP, întocmit de I.P.J. M - PMO.

 Instanţa reţine că, potrivit art. 102 alin.(3) lit. e) din OUG nr. 195/2002, constituie contravenţie depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanţa verifică legalitatea şi temeinicia procesului verbal de contravenţie pe baza declaraţiilor petentului şi ale persoanelor citate, dacă se prezintă, precum şi a altor probe prevăzute de lege, în scopul asigurării garanţiilor de procedură aplicabile în materie penală, ca de exemplu respectarea prezumţiei de nevinovăţie (Anghel c. României, par. 66).

Verificând procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria CP X, încheiat de un agent constatator al intimatului Inspectoratul de Poliţie al Judeţului M, instanţa constată că acesta este legal încheiat.

Potrivit art. 1 din OG nr. 2/2001, constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată ca atare prin lege, prin hotărâre a Guvernului ori prin hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

Sub aspectul legalităţii întocmirii procesului verbal de contravenţie seria CP X, se observă că acesta este întocmit cu respectarea tuturor cerinţelor prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001.

Astfel, procesul verbal cuprinde data şi locul unde este încheiat, numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, precum şi descrierea faptei contravenţionale fiind indicate data, ora şi locul în care a fost săvârşită, şi  semnătura agentului constatator.

Totodată, se constată că sancţiunea este întemeiată şi aplicată pe dispoziţiile art.102 alin.(3) lit. e)  din O.U.G. 195/2002 cu modificările şi completările ulterioare, care instituie  obligaţia conducătorilor auto de a circula cu autovehiculele respectând viteza legală maxima admisă pe sectorul de drum respectiv, şi este aplicată în baza art.102 alin.(3) din O.U.G.195/2002 republicată.

Sub aspectul temeiniciei întocmirii procesului verbal, instanţa constată că cele reţinute în procesul verbal  corespund realităţii, petentul nefăcând dovada cu vreun mijloc de proba că nu se face vinovat de contravenţia reţinută în sarcina sa.

Starea de fapt, astfel reţinută de instanţă, este probată de înregistrarea pe suport CD a contravenţiei, înregistrare pe care este surprins autoturismul marca X cu nr. de înmatriculare X circulând pe DN 6 km 364, cu viteza de 117 km/h de aparatul video radar Autovision, folderul X, montat pe autospeciala MAI X staţionată .

Faţă de proba administrată cu mijlocul material de probă reprezentat de înregistrarea video pe suport informatic de aparatul radar omologat şi autorizat pentru măsurarea vitezei, susţinerea petentului că autoturismul nu a fost condus cu viteza de 117 km/h nu este întemeiată.

Apărarea petentului, că autoturismul pe care a fost instalat cinemometrul, a staţionat în apropierea staţiei CFR O, pe unde trece calea ferată ce  are  linii de curent de mare tensiune care puteau influenţa  valorile de măsurare ale acestuia, nu poate fi reţinută de instanţă, întrucât, liniile electrice se găsesc la o distanţă suficient de mare de calea rutieră, astfel încât valoarea măsurată de cinemometru nu putea fi influenţată de reţeaua electrică a căii ferate.

 De asemenea, instanţa apreciază că, şi în condiţiile admiterii unei marje de eroare a aparatului radar de + 3% potrivit pct.3.1.1 lit.b) din Normele de metrologie legală 021-05,  nu de + 5% cum susţine petentul,  încadrarea contravenţiei nu se schimbă, depăşirea vitezei de deplasare fiind tot cu peste 50 km/h, raportat la viteza de 117 km/h surprinsă de cinemometru.

Referitor la sancţiunea aplicată petentului, se apreciază că aceasta este în deplină concordanţă cu gradul de pericol social al faptei reţinute şi al împrejurărilor în care a fost săvârşită, fiind de notorietate multitudinea de evenimente rutiere cauzate de nerespectarea regulilor privind viteza de circulaţie, acesta circulând cu 117 km/h faţă de 60 km/h stabilită legal pe tronsonul de drum, satisfăcând în acest fel principiile legii contravenţionale.

Potrivit art.21 din O.G. 2/2001  "Sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul  normativ si trebuie sa fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul si mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal."

 Faţă de aceste considerente, instanţa va respinge plângerea ca neîntemeiată, şi va menţine procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţie, încheiat de un agent constatator al intimatului IPJ Mehedinţi, considerând că nu se impune nici înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertisment.

Hotărârea a rămas definitivă prin neapelare.