Litigiu cu profesionişti, Legea 31/1990. Societate comercială de tip închis. Interdicţia de dobândire a acţiunilor de către un neacţionar conform art. 98 din Legea nr. 31/1990. Simulaţia contractului de împrumut şi deghizarea acestuia ca act de cesiune.

Litigiu cu profesionişti, Legea 31/1990. Societate comercială de tip închis. Interdicţia de dobândire a acţiunilor de către un neacţionar conform art. 98 din Legea nr. 31/1990. Simulaţia contractului de împrumut şi deghizarea acestuia ca act de cesiune. Efectele contractului de cesiune acţiuni.

Prima instanţă a declarat inopozabil față de S.C. F. S.A. actul de cesiune a 293 acțiuni încheiat între un acţionar şi un neacţionar şi deghizat sub forma contractului de împrumut cu garanţie reală mobiliară autentificat sub nr. 44/07.01.2013.

Împotriva hotărârii au declarat apel reclamanţii R.V. şi N.O.I. arătând că efectul puterii de lucru judecat se impune în prezenta cauză în ceea ce priveşte faptul că nu s-a dovedit încheierea între părţi a unui act secret, respectiv a unui act de cesiune având ca obiect cele 293 acţiuni. Pentru a putea opera transferul acţiunilor trebuia depus la societate originalul contractului de cesiune, ori cu privire la acest act s-a stabilit cu putere de lucru judecat că înscrisul nu există, aspect ce a fost ignorat de instanţă. De asemenea, instanţa nu a observat puterea de lucru judecat cu referire la inopozabilitatea faţă de terţi a actului de transfer a celor 293 acţiuni stabilită anterior prin hotărâre judecătorească.

 Apelul a fost respins pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 98 din Legea nr. 31/1990, dreptul de proprietate asupra acţiunilor nominative emise în formă dematerializată se transmite prin declaraţie făcută în registrul acţionarilor, semnată de cedent şi de cesionar sau de mandatarii lor, însă prin actul constitutiv se pot prevedea şi alte forme de transmitere a dreptului de proprietate asupra acţiunilor. Teza ultimă a acestor dispoziţii legale ne permite să raţionăm că prevederile au caracter dispozitiv, chiar supletiv, astfel că părţile semnatare ale unui act constitutiv ori acţionarii majoritari - după constituirea societăţii - în condiţiile legii, vor putea institui şi alte formalităţi pentru probaţiunea şi publicitatea legală a transmiterii dreptului de proprietate asupra respectivelor categorii de acţiuni. De altfel, o astfel de posibilitate, expresie a libertăţii contractuale în materie societară, se constituie, într-un argument în plus pentru susţinerea ideii că formalităţile cerute de alin. (1) teza întâi şi a doua a art. 98 nu sunt cerinţe de validitate a actelor translative de proprietate cum greşit apreciază reclamantul.

 Este şi cazul societăţii intimate care prin art. 8 din statutul societăţii a prevăzut condiţii de formă şi de fond la încheierea contractelor de cesiune. Conform art. 8, acţiunile societăţii intimate sunt nominative, emise în formă dematerializată, societatea fiind constituită, prin hotărârea din 28.04.2006, ca societate de tip închis, astfel că acţionarii aveau dreptul să vândă propriile acţiuni numai în cadrul societăţii, adică acţionarilor sau însăşi societăţii. Contractul de cesiune de acţiuni reprezintă documentul care atestă condiţiile de vânzare-cumpărare între aceşti acţionari (art. 8.1 şi art. 8.1.1 alin. 1). Chiar dacă operaţiunea are în vedere transmiterea dreptului de proprietate asupra unor acţiuni nominative dematerializate, ea are şi efectul unei cesiuni de creanţă, pentru că se produce nu numai transferul unui drept de proprietate incorporală, dar şi transmiterea unui drept de creanţă al acţionarului cedent către cesionar.

În cuprinsul motivelor de apel pârâtul R.V. nu a contestat incidenţa art. 8.1 alin. 2 din statut referitor la interdicţia de dobândire a acţiunilor de către un neacţionar şi nici faptul că la momentul dobândirii celor 293 de acţiuni nu avea calitatea de acţionar, ci doar a invocat puterea de lucru judecat faţă de hotărârile judecătoreşti prin care s-a respins nulitatea relativă a contractului de împrumut cu garanţia asupra acţiunilor societăţii cât şi faptul că încheierea contractului de garanţie mobiliară nu era interzisă de prevederile statutului societăţii. Însă este de observat că interdicţia din actul constitutiv are în vedere nu operaţiunea de împrumut cu  constituire de garanţii, ci operaţiunea de transmitere a dreptului de proprietate asupra acţiunilor către un neacţionar.

 Puterea de lucru judecat din sentinţa civilă nr. 15014/27.11.2013 s-a referit doar la neîndeplinirea cerinţelor pentru anularea contractului de împrumut, în condiţiile în care aspectul simulat al actului nu a fost analizat şi constatat pe cale judecătorească. Se observă că litigiul nu a soluţionat pe fond aspectele legate de încălcarea prevederilor din actul constitutiv referitor la dobândirea acţiunilor de către un neacţionar ci doar a stabilit că „operaţiunea poate fi anulată doar dacă se dovedeşte o simulaţie făcută în scopul eludării interdicţiei”. Ori constatarea simulaţiei contractului de împrumut a fost analizată în cadrul litigiului soluţionat prin sentinţa civilă nr. 8499/2.07.2014 a Judecătoriei Braşov, iar în privinţa simulaţiei contractului de împrumut care deghiza în fapt un act de cesiune, există putere de lucru judecat prin această ultimă hotărâre, astfel că nici apelanţii pârâţi nu pot ignora efectele produse de hotărârea judecătorească respectivă pe motiv că s-ar fi reţinut că nu s-a dovedit încheierea unui act secret.

Simulaţia contractului de împrumut şi deghizarea acestuia ca act de cesiune a celor 293 de acţiuni a fost stabilită definitiv prin decizia civilă nr. 817/Ap/12.12.2014 a Tribunalului Braşov, astfel că puterea de lucru judecat a acestei hotărâri judecătoreşti nu poate fi înlăturată. În acest context greşit arată apelanţii că singurul contract valabil este contractul de împrumut şi că nu a fost încheiat niciodată un contract de cesiune. Deghizarea este o formă a simulaţiei constând în încheierea de către părţi a unui contract care generează adevăratele raporturi juridice dintre ele şi care îmbracă forma unui alt contract, astfel că deghizarea presupune existenţa a două acorduri de voinţă distincte, unul aparent şi unul secret, forma scrisă a actului secret nefiind cerută ad probationem potrivit art.1292 Cod civil.

Efectele acţiunii în simulaţie constau în înlăturarea efectelor contractului aparent şi restabilirea situaţiei juridice reale, prin înlăturarea clandestinităţii actului real. Însă actul secret, real, nu poate produce efecte decât dacă este el însuşi valabil încheiat, în acest sens prevederile art. 1290 alin. (2) noul Cod civil, arătând că „terţii pot invoca împotriva părţilor existenţa contractului secret atunci când acesta le vatămă drepturile”. Restabilirea situaţiei juridice reale dă, de obicei, în vileag ilicitatea sau neregularitatea actului secret, pe care actul aparent avea menirea să le ascundă. Prin urmare, admiterea acţiunii în simulaţie nu poate valida actul secret dacă acesta nu întruneşte toate condiţiile de validitate, astfel că actul secret poate fi declarat inopozabil ca urmare a viciilor ce îl afectează. În mod corect a reţinut instanţa de fond că cesiunea de acţiuni deghizată prin contractul de împrumut cu garanţie încalcă prevederile statutare care interziceau dobândirea acţiunilor de către o persoană ce nu avea calitatea de acţionar, nulitatea absolută fiind prevăzută ca sancţiune expresă în actul constitutiv (art.8.1.3 alin.1).

Împrejurarea că contractul de garanţie a devenit opozabil terţilor şi a dobândit rangul de preferinţă al creditorilor prin înscrierea în Arhiva electronică de garanţii nu prezintă relevanţă faţă de S.C. F. S.A. care nu are calitatea de creditor al dobânditorului aparent. Depunerea la sediul societăţii a contractului de împrumut cu garanţie mobiliară, a formularului de ipotecă şi a dovezii de înregistrare în arhiva de garanţii şi comunicarea acestor acte prin adresa nr. 332/21.01.2013 către registrul acţionarilor nu sunt de natură a înlătura efectele hotărârii judecătoreşti prin care s-a constatat simulaţia operaţiunii de împrumut cu garanţie.

Domenii speta

Spete similare