Semnarea şi ştampilarea avizelor de expediţie a mărfurilor de către prepuşi ai pârâtei nu fac dovada certă a acceptării clauzei penale, întrucât conţinutul acestor înscrisuri nu a fost negociat între părţi, ele fiind însuşite doar în considerarea elemente

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 11.07.2018, sub nr. …, reclamanta S.C. AB S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC MF SRL, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.411,78 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale seria …, cu scadenţa în data de 28.02.2018, respectiv a facturii fiscale seria …, cu scadenţa în data de 02.03.2018, obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere de 0,2%/zi din suma neachitată, iar în subsidiar obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare pentru raporturile dintre profesionişti, calculată în baza art. 3 alin. 21 din OG 13/2001 de la data scadenţei şi până la data achitării efective a întregului debit, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în baza comenzilor de marfă emise de pârâtă, a livrat marfă, pârâta achitând în decursul colaborării facturile emise, cu toate aceste rămânând în sold neachitate facturile fiscale seria …, cu scadenţa în data de 28.02.2018, respectiv a facturii fiscale seria …, cu scadenţa în data de 02.03.2018. A învederat că, ulterior recepţionării facturilor, acestea nu au făcut obiectul vreunui refuz sau contestaţii din partea pârâtei, precum şi că în cadrul facturii este menţionat expres că neachitarea facturii la scadenţă atrage penalizare de 0,2% pe zi. A precizat că deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 1270 şi următoarele Cod civil, art. 453 Cod procedură civilă, art. 3 alin. 21 din OG 13/2001.

În susţinerea cererii, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Cererea a fost timbrată cu 103,82 lei (ordin de plată fila 61).

Pârâta nu a depus întâmpinare şi nu a solicitat probe în apărare.

La data de 12.10.2018 reclamanta a depus la dosar precizări (filele 71-73) prin care a arătat valoarea penalităţilor până la data de 11.07.2018 şi modul de calcul. A arătat că, faţă de achitarea de către pârâtă la data de 07.09.2018 a sumei de 1.411,78 lei, îşi susţine în continuare pretenţiile faţă de aceasta şi solicită obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere de 0,2%/zi din suma neachitată, iar în subsidiar obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare pentru raporturile dintre profesionişti, calculată în baza art. 3 alin. 21 din OG 13/2001 de la data scadenţei până la data achitării efective a întregului debit, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru.,

A depus la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 33 lei (chitanţă fila 75).

Instanţa a încuviinţat, pentru părţi, proba cu înscrisuri.

La data de 27.11.2018 reclamanta a depus la dosar precizări (fila 82) prin care a arătat că pârâta a achitat debitul principal la 07.09.2018, fără a achita penalităţile de întârziere aferente debitului restant sau cheltuielile de judecată. A învederat că înţelege să stăruie în judecată asupra capătului de cerere având ca obiect penalităţile de întârziere, care calculate la data efectuării plăţii debitului se ridică la suma de 534,86 lei, precum şi asupra capătului de cerere subsidiar având ca obiect dobânda legală penalizatoare pentru raporturile dintre profesionişti, calculată în baza art. 3 alin. 21 din OG 13/2001, care se ridică la suma de 76,36 lei. A solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru în cuantum de 136,82 lei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, între reclamantă şi pârâtă s-au desfăşurat relaţii comerciale în baza cărora au fost emise facturile seria … pentru suma de 301,21 lei, cu scadenţa în data de 28.02.2018, respectiv seria … pentru suma de 1.110,57, cu scadenţa în data de 02.03.2018.

Prin urmare, instanţa reţine că între cele două părţi există un contract valabil încheiat care, în temeiul art. 1270 Cod civil, are putere de lege între acestea, avizele de expediţie fiind însuşite prin semnătură de către un reprezentant al pârâtei.

Instanţa reţine împrejurarea că, în speţă, din cererile precizatoare depuse de reclamantă şi semnate de administratorul societăţii reiese că reclamanta a recunoscut că a primit plata debitului principal, instanţa urmând a lua act că pârâta a achitat la data de 07.09.2018 debitul principal în cuantum de 1411,78 lei.

În ceea ce priveşte al doilea capăt de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,2%/zi, instanţa îl va respinge ca neîntemeiat întrucât nu s-a făcut dovada certă a înţelegerii părţilor cu privire la cuantumul penalităţilor conform art. 1535 alin. 1 Cod civil.

Astfel, semnarea şi ştampilarea avizelor de expediţie a mărfurilor de către prepuşi ai pârâtei nu fac dovada certă a acceptării clauzei penale, întrucât conţinutul acestor înscrisuri nu a fost negociat între părţi, ele fiind însuşite doar în considerarea elementelor esenţiale, care sunt bunurile recepţionate şi preţul acestora.

Totodată, instanţa reţine că facturile depuse la dosar nu sunt însuşite de către pârâtă prin semnătură. În consecinţă, facturile şi avizele de expediţie emise de reclamantă probează încheierea între părţi a unui contract de vânzare-cumpărare în formă simplificată şi a executării acestuia de către vânzător, prin predarea bunurilor către cumpărător, iar nu a acceptării de către reprezentantul legal al pârâtei a daunelor moratorii pretinse de reclamantă.

Cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale penalizatoare pentru raporturile dintre profesionişti, calculată în baza art. 3 alin. 21 din OG 13/2011, de la data scadenţei până la data plăţii efective, instanţa reţine următoarele.

Potrivit art. 1535 alin. 1 Cod civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

Instanţa reţine că între părţi nu s-a convenit asupra unei clauze penale după cum s-a arătat anterior, motiv pentru care reclamanta este îndreptăţită la dobânda legală penalizatoare în cuantumul prevăzut de lege conform art. 1535 alin. 1 Cod civil.

În consecinţă, având în vedere că în prezenta cauză pârâta nu și-a executat obligaţia de plată a sumei de 1411,78 lei la scadenţă, instanţa reţine că pârâta datorează reclamantei dobândă legală penalizatoare, calculată potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. 21 şi 4 din O.G. nr. 13/2011, de la data scadenţei şi până data plăţii efective, după cum urmează: factura fiscală seria …, instanţa reţine că dobânda legală datorată pentru perioada 28.02.2018 (data scadenţei) – 07.09.2018 (data plăţii) este în cuantum de 16,41 lei, iar pentru factura fiscală seria …  pentru suma de 1.110,57 dobânda legală datorată pentru perioada 02.03.2018 (data scadenţei) – 07.09.2018 (data plăţii) este în cuantum de 59,88 lei.

Prin urmare, instanţa va obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 76,29 lei  (16,41 + 59,88) cu titlu de dobândă legală penalizatoare.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, având în vedere că obligaţia pârâtei de plată a sumei de bani deduse judecăţii a fost asumată în exerciţiul activităţii unei întreprinderi, instanţa reţine că aceasta era de drept în întârziere cu privire la plata debitului principal, prin aplicarea prevederilor art. 1523 alin. 1 lit. d) Cod civil.

Având în vedere că achitarea sumei de 1411,78 lei s-a realizat la data de 07.09.2018, după formularea cererii de chemare în judecată la data de 11.07.2018, precum şi că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 454 Cod procedură civilă pentru exonerarea pârâtei de la plata cheltuielilor de judecată, în conformitate cu prevederile art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă, pârâta urmează a fi obligată la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 123,82 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru compusă din 103,82 lei taxă de timbru achitată pentru debitul principal şi din 20 lei taxă de timbru calculată pentru suma de 76,29 lei reprezentând cuantumul dobânzii legale penalizatoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată, privind pe reclamanta S.C. AB S.A., cu sediul în … , CIF: …, înregistrată sub nr. …, şi pe pârâta SC MF SRL, cu sediul în Bucureşti,  … , înregistrată sub nr. … , CUI: … .

Ia act că pârâta a achitat la data de 07.09.2018 debitul principal în cuantum de 1411,78 lei.

Obligă pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 76,29 lei cu titlu de dobândă legală penalizatoare.

Obligă pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 123,82 lei reprezentând cheltuieli de judecată - taxă judiciară de timbru.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Apelul şi motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, sub sancţiunea nulităţii.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 05 decembrie 2018.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare