Inadmisibilitatea declarării recursului de către un terţ intervenient care nu a dobândit calitatea de parte la judecata în faţa instanţei de fond

Decizie 793 din 14.03.2016


Prin încheierea din 18 noiembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Olt, Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 2511/104/2015, s-a dispus suspendarea cauzei în baza art. 242 alin. 1 C.pc., întrucât reclamanta SC X SRL nu şi-a îndeplinit obligaţiile procesuale stabilite prin încheierea de şedinţă din 04.11.2015, respectiv nu a depus la dosar actul contestat, precum şi înscrisurile de care face vorbire în cererea de chemare în judecată.

Împotriva încheierii din 18 noiembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Olt, Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 2511/104/2015, a formulat recurs  SC Y SRL.

În motivare recursului, a susţinut că a fost declarată câştigătoare a procedurii, îndeplinind toate condiţiile cerute de autoritatea contractantă prin documentaţia de atribuire, respectiv Fişa de date a achiziţiei şi Caietul de sarcini.

La data de 31.08.2015 S.C. X S.R.L a formulat contestaţie împotriva rezultatului procedurii organizate de Primăria Slatina, fiind înregistrat dosarul civil nr. 2511/104/2015, iar la data de 06.11.2015 S.C. Y S.R.L. a formulat cerere de intervenţie în interes propriu.

La data de 11.09.2015 S.C. X S.R.L şi S.C. Z S.R.L. au formulat contestaţie împotriva rezultatului procedurii organizate de Primăria Slatina, fiind înregistrat dosarul civil nr. 2577/104/2015, iar la data de 16.11.2015, S.C. Y S.R.L. a formulat cerere de intervenţie în interes propriu.

Având în vedere că între cele două dosare există o strânsă legătură a invocat în dosarul nr. 2577/104/2015 excepţia conexităţii, excepţia care a fost admisă de către instanţă la termenul din data de 17.11.2015, dispunându-se conexarea dosarului nr. 2577/104/2015 la dosarul nr. 2511/104/2015, completul care a dispus conexarea dispunând totodată ca cererea de intervenţie să fie analizată de primul complet investit.

La termenul de judecată din data de 18.11.2015 instanţa în mod greşit a dispus suspendarea judecării cauzei întrucât aşa cum se arată în încheierea de la termenul din data de 04.11.2015 reclamanta S.C. X S.R.L a solicitat judecarea cauzei în lipsă înţelegând prin această solicitare că instanţa urmează să se pronunţe asupra cererii sale pe baza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei şi asumându-şi astfel posibilitatea respingerii contestaţiei sale ca neîntemeiată.

În şedinţa publică de azi, Curtea a pus în discuţia părţii prezente excepţia inadmisibilităţii recursului formulat de SC Y SRL, aceasta nefiind parte la instanţa de fond, excepţie invocată de instanţă din oficiu.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 din Noul Cod de procedură civilă, aplicabil în recurs potrivit art. 494 din Noul Cod de procedură civilă, excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de către SC Y SRL, Curtea a constatat că excepţia invocată este întemeiată pentru următoarele considerente:

Excepţia invocată de către instanţa de recurs din oficiu a pornit de la dispoziţiile legale ce reglementează cererea de intervenţie voluntară principală şi de la actele de procedură efectuate în dosar, în raport de care va fi analizată.

Potrivit art. 62 alin. 2 N.C.proc.civ. cererea de intervenţie voluntară principală poate fi făcută numai în faţa primei instanţe, înainte de închiderea dezbaterilor în fond.

Intervenţia voluntară principală este inadmisibilă în recurs, deoarece, pe de o parte, recursul nu are caracter devolutiv, adică nu antrenează o judecare a fondului în chiar soluţionarea căii de atac, iar, pe de altă parte, art. 62 alin. 3 N.C.proc.civ., ca orice normă specială, este de strictă interpretare şi aplicare.

Intervenţia voluntară principală este o veritabilă cerere de chemare în judecată, îndreptată împotriva părţilor iniţiale, deci atât a reclamantului, cât şi a pârâtului.

Intervenţia voluntară principală constituie un incident procedural ce determină lărgirea cadrului procesual, de regulă, din punct de vedere al părţilor, însă, atunci când dreptul invocat de terţ este diferit de cel pretins de reclamantul iniţial, şi sub aspectul obiectului litigiului.

Aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 64 N.C.proc.civ., asupra admisibilităţii în principiu a intervenţiei voluntare principale, instanţa de judecată se pronunţă printr-o încheiere motivată, prin care va încuviinţa cererea terţului sau o va respinge ca inadmisibilă. Această încheiere are caracter interlocutoriu, întrucât admisibilitatea în principiu a intervenţiei voluntare principale constituie o chestiune litigioasă în sensul art. 235 teza finală C.proc.civ., astfel încât instanţa care a pronunţat încheierea nu mai poate reveni asupra ei.

Curtea menţionează că efectele introducerii cererii de intervenţie voluntară principală se produc numai în cazul încuviinţării în principiu a acesteia.

Din momentul încuviinţării în principiu a cererii de intervenţie voluntară principală, terţul devine parte în proces, având o poziţie independentă faţă de reclamantul sau de pârâtul din cererea prin care s-a declanşat procesul respectiv. În calitate de parte, terţul intervenient are toate drepturile procedurale, dar şi îndatoririle procesuale.

În speţă, Curtea constată că prin încheierea nr. 97 de la 17 noiembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Olt, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 2577/104/2015, în temeiul art. 139 alin. 2 C.proc.civ. s-a dispus conexarea dosarului nr. 2577/104/2015, la dosarul nr. 2511/104/2015, cu termen de judecată la 18.11.2015, completul CF8. S-a dispus ca primul complet investit să se pronunţe şi pe cererea de intervenţie în interes propriu formulată de SC Y SRL.

În acest dosar instanţa nu a încuviinţat în principiu cererea de intervenţie în interes propriu, ba chiar a dispus ca primul complet investit să se pronunţe şi pe cererea de intervenţie în interes propriu formulată în cauză.

Prin încheierea de la 18 Noiembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Olt, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 2511/104/2015, încheiere recurată în prezenta cauză, s-a dispus, în baza dispoziţiilor art. 242 alin. 1 Cod proc. civilă, suspendarea judecării cauzei privind pe reclamanta SC X SRL, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Slatina, având ca obiect litigiu privind achiziţiile publice.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta SC X SRL nu şi-a îndeplinit obligaţiile procesuale stabilite potrivit încheierii de şedinţă de la termenul de judecată din data de 04.11.2015, respectiv nu a depus la dosar actul contestat, precum şi înscrisurile de care se face vorbire în cererea de chemare în judecată.

Procedând la verificarea actelor dosarului, Curtea constată că, la instanţa de fond, cererea de intervenţie principală formulată de SC Y SRL nu a fost încuviinţată în principiu, deci terţul nu a devenit parte în proces.

Doar părţile care au participat la judecată la instanţa de fond au vocaţia de a apela la calea de atac împotriva hotărârii instanţei de fond.

Potrivit art. 494 raportat la art. 478 alin. 3 Noul Cod procedură civilă, în recurs nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi.

Curtea menţionează că Noul Cod de procedură civilă stabileşte, în funcţie de soluţia pronunţată asupra admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie voluntară, regimul aplicabil sub aspectul căilor de atac susceptibile de a fi exercitate împotriva încheierii.

Dispoziţiile care fac obiectul art. 64 N.C.proc.civ., referitoare la procedura de soluţionare în etapa admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie, nu pot face obiect de analiză în acest cadru procesual ce are ca obiect recursul declarat împotriva unei încheieri de suspendare a judecăţii pentru neîndeplinirea de către reclamantă a obligaţiilor stabilite de instanţă, recurs declarat de un terţ care nu a avut calitatea de parte la judecata în faţa instanţei de fond.

Având în vedere faptul că recursul a fost declarat de către SC Y SRL care nu a dobândit calitatea de parte la judecata în faţa instanţei de fond, în temeiul art. 496 alin. 1 N.C.proc.civ., Curtea va respinge recursul formulat de aceasta ca inadmisibil.

Prin declararea ca inadmisibil a recursului, nu mai pot fi analizate susţinerile din recursul declarat.