Acţiune în anulare declaraţie autentificată de renunţare la dreptul de habitaţie pentru vicierea consimţământului prin dol

Prin contractele de donaţie autentificate sub nr. …/20.01.2010, …/20.01.2010 şi …/29.03.2010, reclamantul i-a donat fiicei sale bunuri pe care le deţinea: imobilul teren, în suprafaţă de 10.000 m.p., dreptul de concesiune asupra unui loc de veci şi 5/8 din dreptul de proprietate asupra ap. .., bl. … G.

Cu privire la apartamentul donat, reclamantul şi-a rezervat un drept de habitaţie viageră, inserând clauza potrivit căreia donatara va intra în stăpânirea de fapt a imobilului la data decesului său.

Ulterior, la data de 26.08.2011, pârâta N.A. dă o declaraţie autentificată potrivit căreia, în urma vânzării apartamentului din blocul …, când va cumpăra un alt apartament, din banii proveniţi din  vânzare (la un moment neprecizat), va constitui un drept de habitaţie viageră asupra întregului apartament în favoarea tatălui său, B.G.

În aceeaşi zi, reclamantul dă şi el o declaraţie autentificată sub nr. …/26.08.2011 prin care renunţă în mod expres la dreptul de habitaţie viageră rezervat asupra apartamentului lui.

În intervalul de 4 ani de la momentul renunţării la dreptul de habitaţie, pârâta nu a înstrăinat imobilul şi nu a constituit alt drept de habitaţie viageră în favoarea tatălui lui.

Dimpotrivă, din conţinutul cererii de intervenţie, formulată de S.C.E.T. S.R.L., al cărei administrator este soţul pârâtei, rezultă că la 06.09.2011 a încheiat un contract de folosinţă cu pârâta, stabilindu-şi sediul societăţii în imobilul pe care între timp l-a îmbunătăţit.

Din succesiunea actelor prezentate rezultă, cu prisosinţă, că pârâta a utilizat mijloace viclene (declaraţia prin care promite tatălui său că va constitui un drept de habitaţie asupra unui imobil nou cumpărat cu banii folosiţi din vânzarea precedentului) pentru a-l determina să renunţe la dreptul de habitaţie.

Această declaraţie a fost făcută cu intenţia de a-l induce în eroare pe reclamant.

În realitate, pârâta nu a urmărit în nici un moment să înstrăineze imobilul, ci dorea să constituie acolo sediul social al societăţii S.C. E.T. S.R.L., administrată de soţul său.

Sunt îndeplinite cumulativ condiţiile instituite de art. 960: dolul provine de la cealaltă parte şi a fost determinant pentru încheierea actului juridic.

Este evident că reclamantul, care şi-a donat toate bunurile fiicei, nu ar fi renunţat la singura măsură de protecţie rămasă (păstrarea unui drept de habitaţie) dacă nu s-ar fi încrezut în promisiunea nesinceră a fiicei sale că va cumpăra un nou apartament şi va constitui un drept de habitaţie asupra acestuia.

Decizia civilă nr. 239/R din 07.10.2015 a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi la data de 31.10.2012, reclamantul B.G., în contradictoriu cu pârâta N.A., a solicitat revocarea donațiilor ce fac obiectul contractelor de donație autentificate sub nr. …/20.01.2010, nr. …/29.03.2010, nr. …/20.01.2010 cu consecința restituirii în natură a bunurilor donate sau la plata contravalorii acestora, dacă restituirea în natură nu mai este posibilă și, în subsidiar, anularea Declarației autentificate sub nr. …/26.08.2011 și a Procurii autentificată sub nr. …/26.08.2011. A solicitat și cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că a donat fiicei sale, pârâta din cauză, următoarele bunuri:

 - prin Contractul de donație autentificat sub nr. …/20.01.2010, imobilul teren în suprafață de 10.000 m.p. situat în extravilanul Municipiului Galați, identificat în ...

- prin Contractul de donație autentificat sub nr. …/20.01.2010, dreptul de concesiune asupra locului de veci situat în Cimitirul E., identificat în …,

- prin Contractul de donație autentificat sub nr. …/29.03.2010, dreptul de proprietate asupra cotei de 5/8 din imobilul apartament cu nr. 22 situat în G, str. R., bl..., sc. …, cu rezervarea dreptului de habitație viageră.

A precizat reclamantul că a renunțat la dreptul de habitație viageră, prin Declarația autentificată sub nr. …/26.08.2011, la momentul la care pârâta i-a spus că dorește să vândă imobilul pentru a achiziționa unul de confort superior, urmând să-i constituie drept de habitație viageră asupra imobilului ce va fi achiziționat.

A învederat reclamantul că, ulterior renunțării la dreptul de habitație viageră, și-a dat seama că pârâta a intenționat să scape de el, evacuându-l din imobil, în prezent relațiile dintre părți fiind tensionate, fiindu-i interzis să ia legătura cu nepoții.

A arătat reclamantul că solicită revocarea donațiilor pentru ingratitudinea pârâtei și refuzul de a-i da alimente și anularea declarației și a procurii menționate deoarece consimțământul i-a fost viciat prin dol la momentul semnării acestora, singura dorință a pârâtei fiind să scape de el și nicidecum să achiziționeze un imobil de confort sporit în care să locuiască împreună.

În drept, a invocat art. 831 C.civ. de la 1864, art. 1214 C.civ. și art. 112 C.proc.civ.

În susținerea cererii, a depus la dosar înscrisuri în copie certificată pentru conformitate cu originalul.

La termenul de judecată din data de 22.05.2013, reclamantul a renunțat la capătul de cerere privind revocarea contractelor de donație, înțelegând să se judece numai cu privire la anularea Declarației autentificate sub nr. 291/2011 și a Procurii autentificate sub nr. 292/2011.

Pârâta N.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând, în sinteză, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 829 și 831 C.civ. și că cererea de revocare este făcută cu depășirea termenului de 1 an prevăzut de art. 833 C.civ.

A formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantului la îmbunătățirile aduse imobilului și restituirea tuturor cheltuielilor făcute cu bunurile donate.

A solicitat și cheltuieli de judecată.

La termenul de judecată din data de 19.09.2013, pârâta a renunțat la cererea reconvențională.

La data de 16.10.2013, pârâta a formulat precizări, prin care a arătat că anularea Procurii nr. 292/2011 este inadmisibilă, reclamantul având posibilitatea revocării procurii și lipsită de interes, deoarece actul ce se solicită a fi anulat este lipsit de eficiență și nu poate produce efecte juridice.

Revine asupra renunțării la cererea reconvențională și solicită obligarea reclamantului, în cazul admiterii acțiunii, la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul produs ca urmare a pierderii folosinței proprietății constând în cheltuieli cu mutarea, chirii de plătit și prejudiciul moral.

A invocat în drept art. 1349 C.civ.

A depus înscrisuri în copie.

La termenul de judecată din data de 16.10.2013, SC E.T. SRL a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând obligarea reclamantului la plata sumei de 60.000 lei reprezentând contravaloare investiții făcute în imobil.

În motivarea în fapt a cererii a arătat că societatea are sediul în imobilul din litigiu și că, în decursul timpului a efectuat investiții în sumă de 60.000 lei.

În drept, a invocat art. 61 alin. 2 și art. 62 C.proc.civ. și art. 1349 C.civ.

A anexat certificat de înmatriculare în copie certificată pentru conformitate cu originalul.

Reclamantul B.G. a formulat întâmpinare la cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC E.T. SRL, prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a acesteia, motivat, în sinteză, de faptul că nu există legătură între cererea principală și cererea de intervenție.

A invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantului, motivat de faptul că nu reclamantul ar fi în culpă pentru evacuarea intervenientului, ci pârâta, îmbunătățirile profitând pârâtei.

A solicitat și disjungerea cererii de intervenția și judecarea separată.

În drept, a invocat art. 52 alin. 3 și art. 115-118 C.proc.civ. de la 1865.

Prin sentinţa civilă nr. 1057/05.02.2014 pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul cu nr. 21241/233/2012 a fost admisă acțiunea, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamantul - pârât B.G. în contradictoriu cu pârâta - reclamantă N.A. şi a fost anulată Declarația autentificată sub nr. …/26.08.2011 de BNP I.V.F. A fost respinsă, ca nefondată, cererea reconvențională formulată de  pârâta-reclamantă N.A. A fost obligată pârâta-reclamantă la plata către reclamantul -pârât, a cheltuielilor de judecată în sumă de 3.010,3 lei.

Pentru a pronunţa această hotărâre Judecătoria Galaţi a reţinut că prin Declarația autentificată sub nr. …/26.08.2011 de BNP I.V.F., a cărei anulare se solicită în cauză, reclamantul B.G. a renunțat la dreptul de habitație viageră asupra apartamentului cu nr. ...situat în G, str. R., bl..., sc. …,.

Din răspunsul la interogatoriul luat părților (la întrebarea nr. 13 reclamantul și la întrebarea nr. 19 pârâta) și din Declarația autentificată sub nr. …/26.08.2011 de BNPA M.C.C. și V.A.L. a rezultat că, la momentul semnării acestei declarații, la biroul notarial care a autentificat actul ce se cere a fi anulat, a fost trimisă de pârâtă prin fax Declarația autentificată sub nr. …./26.08.2011 de BNPA M.C.C. și V.A.L., prin care pârâta declara că, în urma vânzării apartamentului la care reclamantul avea drept de habitație viageră, va cumpăra un alt apartament și va constitui în favoarea reclamantului un drept de habitație viageră.

În drept, potrivit art. 960 C.civ. de la 1864 (act normativ aplicabil prezentei cauze întrucât înscrisul care se cere a fi anulat pentru dol a fost încheiat sub imperiul acestui act normativ), dolul este o cauză de nulitate a convenției când mijloacele viclene, întrebuințate de una din părți, sunt astfel încât este evident că, fără aceste mașinațiuni, cealaltă parte n-ar fi contractat.

Din declarația martorului T.D. a rezultat că reclamantul nu mai este primit în imobilul care face obiectul dreptului de habitație la care s-a renunțat.

A reţinut că din probele administrate în cauză nu a rezultat că pârâta a înstrăinat imobilul asupra căruia reclamantul avea drept de habitație viageră să cumpere un alt imobil, așa cum s-a angajat prin  Declarația autentificată sub nr. …/26.08.2011 de BNPA M.C.C. și V.A.L.

Din cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC E.T. SRL, a rezultat că în imobilul care face obiectul litigiului se află sediul societății pârâtei și a soțului acesteia.

Instanța a apreciat că Declarația autentificată sub nr. …/26.08.2011 de BNPA M.C.C. și V.A.L. dată de pârâtă a constituit o manoperă dolosivă pe care a folosit-o pârâta pentru a vicia consimțământul reclamantului și a-l determina să renunțe la dreptul de habitație viageră pe care îl avea asupra imobilului din litigiu.

 A apreciat prima instanţă că, întrucât mijlocul viclean folosit a fost determinant pentru încheierea actului juridic care se cere a fi anulat și a provenit de la pârâtă, cererea reclamantului de anulare a actului este fondată.

Cu privire la cererea reconvențională, astfel cum a fost precizată la termenul de judecată din data de 22.01.2014, instanța a reţinut că pârâta-reclamantă a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 10.000 lei reprezentând contravaloarea chiriei în cazul evacuării și cheltuieli cu mutarea.

Având în vedere că, prin cererea reconvențională se solicită plata unei eventuale creanțe viitoare, prima instanța a apreciat că creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, cererea reconvențională fiind nefondată.

Prin decizia civilă nr. 529/6.11.2014 a Tribunalului Galaţi s-a admis apelul declarat de pârâtă, a fost modificată în parte sentinţa civilă nr. 1057/05.02.2014, pronunţată de Judecătoria Galaţi, respinsă acţiunea, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamantul-pârât B.G., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă N.A., ca nefondată.

A fost obligat reclamantul-pârât B.G. la plata către pârâta-reclamantă N.A. a sumei de 750 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate şi înlăturate orice dispoziţii contrare deciziei.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Intimatul reclamant B.G., prin cererea de chemare în judecată a solicitat anularea declarației autentificată sub nr. …/26.08.2011 de BNP I.V.F., prin care a renunţat la dreptul de abitaţie viageră asupra apartamentului situat în mun. în G, str. R., bl..., sc. …,. jud. G. Prima instanţă a apreciat că declaraţia autentificată sub nr.  …/26.08.2011 de BNPA M.C.C. și V.A.L. dată de către apelantă reprezintă o manoperă dolozivă pe care a folosit-o pârâta pentru a vicia consimțământul reclamantului și a-l determina să renunțe la dreptul de habitație viageră pe care îl avea asupra imobilului din litigiu.

Această declaraţie a apelantei  se arată că în urma vânzării apartamentului cu nr. …, situat în G, str. R., bl..., sc. …, jud. G., când va cumpăra un alt apartament pe numele său, cu banii proveniţi din vânzarea primului apartament, va constitui un drept de abitaţie viageră asupra întregului apartamentului, pentru tatăl său B.G.

Potrivit disp. art. 960 Cod civil dolul este o cauză de nulitate când mijloacele viclene întrebuinţate de una din părţi sunt astfel încât este evident că fără aceste maşinaţii, cealaltă parte n-ar fi contractat.

Potrivit al. 2 dolul nu se presupune.

Persoana care invocă existenţa dolului trebuie să dovedească această împrejurare, respectiv existenţa elementului obiectiv al dolului (utilizarea mijloacelor viclene, menite să inducă în eroare) şi existenţa elementului subiectiv (intenţia de a induce în eroare).

Din modul în care este redactată declaraţia notarială a apelantei, despre care se reţine de către instanţa de fond că ar fi reprezentat mijlocul viclean, manopera dolozivă utilizată pentru a-l determina pe intimatul-reclamant să renunţe la dreptul de abitaţie, se poate observa că această declaraţie face referire la obligaţia de a constitui un drept de abitaţie în favoarea intimatului-reclamant, când va fi cumpărat un alt apartament. Această declaraţie, în sine, nu este aptă să inducă în eroare, apelanta declarând că va constitui acel drept de abitaţie la un moment neprecizat, condiţionat de vânzarea apartamentului pentru care era constituit dreptul de abitaţie şi de cumpărarea unui alt apartament.

Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, precum şi din răspunsurile părţilor la interogatoriu nu se poate desprinde concluzia că această declaraţie a apelantei a fost determinantă pentru renunţarea intimatului reclamant la dreptul de abitaţie, declaraţiile de martor făcând referire la împrejurări ulterioare renunţării la dreptul de abitaţie şi nu la împrejurări anterioare sau concomitente, din care să se poată concluziona că au existat manopere dolozive ale apelantei pârâte.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, care a criticat soluţia instanţei de apel, în principal, sub următoarele aspecte:

1)Apelul este inadmisibil pentru că se critică numai considerentele hotărârii de fond, nu şi soluţia instanţei;

2)Apelul era nefondat, deoarece declaraţia notarială …/2001, reprezintă dovada manevrelor dolozive folosite, constând în promisiuni mincinoase pentru a-l determina să renunţe la dreptul de uzufruct constituit asupra apartamentului.

Deşi obligaţia asumată acolo nu avea indicat un termen limită, ea trebuia îndeplinită într-un termen rezonabil, conform cutumei faptul că în final, deşi au trecut 4 ani nu a fost exercitată probează tocmai intenţia de a-l înşela.

Pârâta N.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat nulitatea recursului ca nemotivat.

A mai susţinut că hotărârea a fost apelată în întregime şi nu numai sub aspectul considerentelor, iar reclamantul a fost perfect conştient de actul pe care l-a semnat.

Recursul este fondat, din considerentele ce se vor arăta în continuare:

1)Primul motiv de recurs este nefondat, prin apelul promovat, pârâta înţelegând să conteste soluţia pronunţată de instanţa de fond cu privire la cererea principal, cât şi considerentele acestei decizii.

2)Deşi recurentul nu a încadrat în drept criticile formulate cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, Curtea constată că dezvoltarea lor permite încadrarea în dispoziţiile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, vizând interpretarea greşită a actului dedus judecăţii.

Din aceste considerente, excepţia de nulitate a recursului urmează să fie respinsă ca nefondată.

Acest motiv de recurs este fondat, din considerentele următoare:

Dolul este acel viciu de consimţământ ce constă în inducerea în eroare a unei persoane, prin mijloace viclene sau dolosive, pentru a o determina să încheie un act juridic, prin urmare, este o eroare provocată.

Conform dispoziţiilor art. 960 alin. 1 „Dolul este o cauză de nulitate a convenţiei, când mijloacele viclene, întrebuinţate de una dintre părţi, sunt astfel încât este evident că, fără aceste maşinaţiuni, cealaltă parte n-ar fi contractat, iar potrivit dispoziţiilor alin. 2 „Dolul nu se presupune.”

Ca viciu de consimţământ dolul este alcătuit din două elemente:

- un element obiectiv (material), ce constă în utilizarea de mijloace viclene (maşinaţiuni, manopere frauduloase) pentru a induce în eroare;

- un element subiectiv (intenţional), ce constă în intenţia de a induce în eroare o persoană pentru a o determina să încheie un anume act juridic.

Pentru a fi viciu de consimţământ, dolul trebuie să îndeplinească cumulativ două condiţii:

- să fie determinant pentru încheierea actului juridic (cerinţă dedusă din partea finală a art. 960 alin. 1 Cod civil „fără aceste maşinaţiuni, cealaltă parte n-ar contractat”);

- să provină de la cealaltă parte.

Caracterul determinant al unei împrejurări se apreciază după un criteriu subiectiv, în funcţie de experienţa de viaţă, pregătirea şi alte împrejurări ce privesc victima dolului.

Fiind un fapt juridic „stricto senso”, dolul poate fi probat prin orice mijloc de probă.

Raportat la situaţia de fapt reţinută de instanţele de fond, Curtea constată că Tribunalul a făcut o greşită interpretare a actelor juridice deduse judecăţii.

Astfel, prin contractele de donaţie autentificate sub nr. …/20.01.2010, …/20.01.2010 şi …/29.03.2010, reclamantul i-a donat fiicei sale bunuri pe care le deţinea: imobilul teren, în suprafaţă de 10.000 m.p. din …, dreptul de concesiune asupra unui loc de veci şi 5/8 din dreptul de proprietate asupra ap. …, bl. … G.

Cu privire la apartamentul donat, reclamantul şi-a rezervat un drept de habitaţie viageră, inserând clauza potrivit căreia donatara va intra în stăpânirea de fapt a imobilului la data decesului său.

Ulterior, la data de 26.08.2011, pârâta N.A. dă o declaraţie autentificată potrivit căreia, în urma vânzării apartamentului …din bloc …, când va cumpăra un alt apartament, din banii proveniţi din  vânzare (la un moment neprecizat), va constitui un drept de habitaţie viageră asupra întregului apartament în favoarea tatălui său, B.G.

În aceeaşi zi, reclamantul dă şi el o declaraţie autentificată sub nr. 291/26.08.2011 prin care renunţă în mod expres la dreptul de habitaţie viageră rezervat asupra apartamentului lui.

În intervalul de 4 ani de la momentul renunţării la dreptul de habitaţie, pârâta nu a înstrăinat imobilul şi nu a constituit alt drept de habitaţie viageră în favoarea tatălui lui.

Dimpotrivă, din conţinutul cererii de intervenţie, formulată de S.C. E.T. S.R.L., al cărei administrator este soţul pârâtei, rezultă că la 06.09.2011 a încheiat un contract de folosinţă cu pârâta, stabilindu-şi sediul societăţii în imobilul pe care între timp l-a îmbunătăţit.

Din succesiunea actelor prezentate rezultă, cu prisosinţă, că pârâta a utilizat mijloace viclene (declaraţia prin care promite tatălui său că va constitui un drept de habitaţie asupra unui imobil nou cumpărat cu banii folosiţi din vânzarea precedentului) pentru a-l determina să renunţe la dreptul de habitaţie.

Această declaraţie a fost făcută cu intenţia de a-l induce în eroare pe reclamant.

În realitate, pârâta nu a urmărit în nici un moment să înstrăineze imobilul, ci dorea să constituie acolo sediul social al societăţii S.C. E.T. S.R.L., administrată de soţul său.

Împrejurarea că după 10 zile de la radierea dreptului de habitaţie s-a încheiat contractul de locaţiune cu S.C. E.T. S.R.L., societate care are sediul în acest imobil, precum şi faptul că această societate pretinde că ar fi efectuat investiţii în valoare de 60.000 lei într-un interval de 2 ani, vin să consolideze această argumentaţie.

Prin urmare, Curtea constată existenţa în speţă a celor două elemente: elementul obiectiv, material (manopera frauduloasă a pârâtei, constând într-o promisiune fără termen pe care nu urmărea să o ducă la bun sfârşit) şi elementul subiectiv (intenţional), constând în intenţia de a elibera apartamentul de „sarcini” în scopul de a stabili acolo sediul societăţii comerciale administrate de soţul său.

Sunt îndeplinite cumulativ condiţiile instituite de art. 960: dolul provine de la cealaltă parte şi a fost determinant pentru încheierea actului juridic.

E evident că reclamantul, care şi-a donat toate bunurile fiicei, nu ar fi renunţat la singura măsură de protecţie rămasă (păstrarea unui drept de habitaţie) dacă nu s-ar fi încrezut în promisiunea nesinceră a fiicei sale că va cumpăra un nou apartament şi va constitui un drept de habitaţie asupra acestuia.

Din toate aceste considerente, având în vedere dispoziţiile art. 312 alin. 2 şi 3 Cod procedură civilă în referire la art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă a respins excepţia nulităţii recursului ca nefondată, va admite recursul declarat de reclamantul B.G. împotriva  deciziei civile nr. 529 din 6.11.2014 pronunţată de Tribunalul Galaţi - Secţia civilă, în dosarul nr. 21241/233/2012.

A modificat decizia civilă nr. 529/2014 a Tribunalului Galaţi în sensul respingerii apelului declarat de pârâta N.A, împotriva sentinţei civile nr.  1057/5.02.2014 pronunţată de Judecătoria Galaţi ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare