Contract de vânzare – cumpărare cu discount încheiat în perioada de observaţie. Nulitate. Inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 49 din Legea nr. 85/2006.

Sancţiunea nulităţii absolute intervine cu privire la toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii, cu excepţia actelor autorizate de judecătorul sindic şi a actelor încheiate în perioada de observaţie care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente conform art. 49 din Legea nr. 85/2006 şi care se desfăşoară sub supravegherea şi conducerea administratorului judiciar după cum s-a ridicat sau nu dreptul de administrare al debitorului

Sintagma „ desfăşurarea normală a activităţii curente” se referă la activităţile curente din perioada de observaţie, precum o activitate normală în urmărirea derulării contractelor potrivit obiectului de activitate al debitorului, efectuarea de încasări şi plăţi aferente acestor contracte şi asigurarea finanţării capitalului de lucru pentru desfăşurarea activităţii de zi cu zi a societăţii.

Vânzarea –cumpărarea cu discount, deci cu reducerea preţului faţă de preţul practicat pe piaţă pentru acelaşi tip de produs, încheiată ulterior momentului deschiderii procedurii, în perioada de observaţie reprezintă un  contract  nou, ci nu unul în derulare.

Prin vânzarea – cumpărarea cu discount nu se asigură capitalul de lucru, deoarece se încalcă principiul maximizării averii debitorului, neobţinându-se preţul de piaţă al produsului, ci unul inferior şi se diminuează gajul general al creditorilor.

Prin sentinţa nr. 491 din data de 19.10.2015, Tribunalul Mehedinţi - Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanţii CISPRL şi YC SPRL, asociaţi prin contract, în calitate de lichidator al debitoarei SCC&CMHCSRL, în contradictoriu cu pârâţii  SCBCVSRL (S.C.MMS.R.L.) şi SCC&CMHCSRL, prin administrator special KL.

A constatat nulitatea operaţiunilor de acordare de discount efectuate de către SCC&C MHCSRL către SCBCSRL( fostă SCMCTMSRL)  prin factura nr.518886/30.11.2012.

A dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut următoarele:

Prin sentinţa nr.513/12.11.2012 pronunţată în dosarul nr.9465/101/2012 Tribunalul Mehedinţi a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitorului SCC&CMHCSRL.

Prin sentinţa nr.487/09.09.2013 Tribunalul Mehedinţi a respins planul de reorganizare propus de debitor şi a dispus începerea procedurii falimentului împotriva debitorului, fiind ridicat dreptul de administrare al acestuia.

Ulterior deschiderii procedurii generale de insolvenţă, la data de 30.11.2012, societatea debitoare a acordat SCMCTMSRL ( în prezent SCBCVSRL) discount de 68.119,61 lei, operaţiune consemnată în factura nr.518886/30.11.2012.

Potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, „În afara de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate  de judecătorul-sindic, toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule“.

Potrivit art.49, pe perioada de observaţie, debitorul va putea să continue desfăşurarea activităţilor curente şi poate face plăţi către creditorii cunoscuţi, care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente, astfel cum sunt definite la art.3 pct.14, după cum urmează:

sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de reorganizare şi nu i-a fost ridicat dreptul de administrare;

sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare.

În măsura în care în perioada de observaţie apare necesitatea efectuării altor operaţiuni în afara celor care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente, administratorul special – în cazul în care debitorul are dreptul de administrare - va putea cere administratorului judiciar să autorizeze aceste acte în exercitarea atribuţiilor sale de supraveghere. Administratorul judiciar poate însă să autorizeze actele numai după consultarea şi aprobarea lor de către comitetul creditorilor. Astfel, administratorul judiciar va convoca comitetul creditorilor în maxim 5 zile de la primirea cererii de autorizare. Deşi textul nu precizează valoarea aprobării date de comitetul creditorilor, având în vedere că decizia economică aparţine în cursul procedurii creditorilor, se consideră că administratorul judiciar nu va putea autoriza actul dacă comitetul creditorilor nu l-a aprobat.

Activităţile curente reprezintă acele fapte de comerţ şi operaţiuni financiare propuse a fi efectuate de  debitor în perioada de observaţie, în cursul normal al comerţului său.

Legea enumeră cu caracter exemplificativ actele şi operaţiunile care se încadrează în noţiunea de activităţi curente pe care debitorul este îndreptăţit să le efectueze în perioada de observaţie, în virtutea dreptului său de administrare, dar sub supravegherea administratorului judiciar, potrivit art.49 alin.1 lit. a : continuarea activităţilor contractate conform obiectului său de activitate; efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi aferente acestora; asigurarea finanţării capitalului de lucru în limite curente.

Din interpretarea legii rezultă că în activităţile curente sunt incluse doar operaţiunile aflate în desfăşurare,  cu excluderea iniţierii de fapte de comerţ noi.

Nu se încadrează în noţiunea de activităţi curente actele de înstrăinare de bunuri din patrimoniul debitorului, cu excepţia mărfurilor care sunt destinate vânzării conform obiectului de activitate, precum şi plata cu preferinţă a unor creditori, în detrimentul celorlalţi, încheierea de tranzacţii, descărcarea de datorii şi toate actele prin care se tinde la diminuarea averii debitorului.

În speţa, s-a constatat că acordarea de discount de către societatea debitoare, ulterior datei la care s-a deschis procedura generală de insolvenţă, este o operaţiune ce se încadrează în categoria celor care sunt lovite de nulitate, fiind prohibite de art. 46 din Legea nr. 85/2006.

O asemenea nulitate este absolută şi prin urmare nu poate fi acoperită, deoarece textul legal evocat conţine o norma imperativă, care protejează interesele tuturor creditorilor participanţi la procedura, conturându-i acesteia caracterul concursual.

Cauzele  de excepţie prevăzute de art. 49 alin. (1) si (2) din Legea nr. 85/2006 nu sunt incidente, întrucât pe de o parte, operaţiunea de acordare de discount nu se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente, iar pe de altă parte, administratorul judiciar nu a autorizat-o.

În  noţiunea de activităţi curente se încadrează numai actele de înstrăinare a mărfurilor care sunt destinate vânzării conform obiectului de activitate, nu şi operaţiunea de acordare de discount, operaţiune  prin care se tinde la diminuarea averii debitorului şi care nu a fost autorizată de administratorul judiciar.

Acordarea unui discount nu se poate reţine că se încadrează în activităţile curente ale societăţii debitoare al cărui obiect de activitate este comerţul cu bunuri, aşa cum susţine pârâta.

Societatea este definită în doctrină ca fiind o modalitate de organizare a unei colectivităţi în scopul obţinerii de profit, astfel încât faptele de comerţ şi operaţiunile financiare efectuate de debitor în perioada de observaţie, pentru a se încadra în cursul normal al comerţului unei societăţi şi a  constitui, aşadar, o activitate curentă a acesteia, trebuie să conducă la obţinerea acestui profit.

Acordarea unui discount în valoare totală de 68.119,61 lei ulterior deschiderii procedurii insolvenţei este  în detrimentul creditorilor garantaţi şi privilegiaţi ai debitorului, după deschiderea procedurii, activitatea societăţii fiind limitată doar la scopul procedurii, de stingere a creanţelor şi de maximizare a averii debitorului.

În consecinţă, având în vedere că operaţiunea de acordare de discount efectuată de către SCC&CMHCSRL către SCBCSRL( fostă SCMCTMSRL)  prin factura nr.518886/30.11.2012 a fost efectuată după deschiderea procedurii insolvenţei, nu se încadrează în sfera activităţilor curente şi nu a fost autorizată de administratorul judiciar, s-a admis acţiunea, precum şi cererea de intervenţie  accesorie în interesul reclamanţilor formulată de BCRSA, s-a constatat nulitatea absolută a acesteia şi s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs creditoarea SCBCVSRL (SCMCTMSRL), criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. A solicitat, în principal, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare şi, în subsidiar, schimbarea sentinţei şi pe fond respingerea cererii de chemare în judecată.

În motivele de recurs, recurenta a arătat că instanţa de fond a reţinut greşit aplicabilitatea dispoziţiilor art. 46 din Legea nr. 85/2006 cu privire la operaţiunea de discount, întrucât această operaţiune se încadrează în sfera activităţii curente a debitorului potrivit dispoziţiilor art. 49 alin.1 din Legea nr. 85/2006.

În opinia recurentei prin vânzarea cu discount a bunurilor se efectuează vânzarea în condiţii optime la preţul real cu luarea în considerare a raportului calitate preţ al unor bunuri greu vandabile din cauza uzurii fizice şi morale datorate perioadei îndelungate de depozitare.

A precizat recurenta că având în vedere aceste aspecte s-a întocmit referat prin care se anunţa conducerea societăţii de produsele expirate şi se solicita scăderea preţului.

Recurenta a subliniat că vânzarea cu discount face parte din sfera condiţiilor obişnuite de exercitare a activităţii curente ale debitoarei, aşa cum sunt definite în art.3 pct. 14 din Legea nr. 85/2006, valorificările fiind valabil încheiate în termenul convenit şi  încadrându-se în obiectul de activitate al pârâtelor, astfel încât nu era necesară încuviinţarea sau autorizarea din partea administratorului/lichidatorului judiciar sau a judecătorului sindic.

Nu s-a depus întâmpinare.

Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, Curtea a constatat că acesta este nefondat.

Potrivit art. 46 alin.1 din Legea nr. 85/2006 în afară de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul-sindic, toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.

Textul articolului 46 stabileşte că în afara actelor care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente sau a celor autorizate de judecătorul sindic, toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.

Legiuitorul a prevăzut deci, sancţiunea nulităţii absolute cu privire la actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii.

Nulitatea absolută, ca sancţiune ce lipseşte actul de efecte juridice,  poate fi invocată oricând, fiind imprescriptibilă.

Legiuitorul a exceptat de la aplicarea sancţiunii nulităţii absolute actele care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente  reglementate de articolul 49.

Articolul 49 alin.1 din Legea nr. 85/2006 prevede că, pe perioada de observaţie, debitorul va putea să continue desfăşurarea activităţilor curente şi va putea efectua plăţi către creditorii cunoscuţi, care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente, după cum urmează:a)sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de reorganizare, în sensul art. 28 alin. (1) lit. h), şi nu i-a fost ridicat dreptul de administrare;b)sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare.

În concluzie, sancţiunea nulităţii absolute intervine cu privire la toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii, cu excepţia actelor autorizate de judecătorul sindic şi a actelor încheiate în perioada de observaţie care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente conform art. 49 din Legea nr. 85/2006 şi care se desfăşoară sub supravegherea şi conducerea administratorului judiciar după cum s-a ridicat sau nu dreptul de administrare al debitorului.

Susţinerea recurentei potrivit căreia contractul de vânzare cumpărare cu discount se încadrează în actele normale de activitate curentă efectuate de  debitor,  nu poate fi reţinută.

Articolul 3 pct. 14 din Legea nr. 85/2006 defineşte activităţile curente ca fapte de comerţ şi operaţiuni financiare propuse a fi efectuate de debitor în perioada de observaţie în cursul normal al comerţului său, cum ar fi continuarea activităţilor contractate conform obiectului de activitate, efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi aferente acestora, asigurarea finanţării capitalului de lucru în limite curente.

Sintagma „ desfăşurarea normală a activităţii curente” se referă la activităţile curente din perioada de observaţie, precum o activitate normală în urmărirea derulării contractelor potrivit obiectului de activitate al debitorului, efectuarea de încasări şi plăţi aferente acestor contracte şi asigurarea finanţării capitalului de lucru pentru desfăşurarea activităţii de zi cu zi a societăţii.

Or, vânzarea –cumpărarea cu discount, deci cu reducerea preţului faţă de preţul practicat pe piaţă pentru acelaşi tip de produs, reprezintă un contract în privinţa căruia acordul de voinţă al părţilor s-a realizat la 30.11.2012 ( factura nr. 51886) ulterior momentului deschiderii procedurii (sentinţa nr. 513/12.11.2012 prin care s-a dispus deschiderea procedurii),  în perioada de observaţie, astfel încât acest contract este unul nou.

În acest context nu se pune problema derulării contractelor încheiate anterior deschiderii procedurii.

Cât priveşte asigurarea capitalului de lucru din vânzarea cu discount, nici aceasta nu poate fi reţinută, deoarece se încalcă principiul maximizării averii debitorului, neobţinându-se preţul de piaţă al produsului, ci unul inferior şi se diminuează gajul general al creditorilor.

Aspectele invocate de recurentă, potrivit cărora  bunurile vândute cu discount erau  greu vandabile din cauza uzurii fizice şi morale datorate perioadei îndelungate de depozitare, puteau constitui argumente pentru autorizare

Cum numai actele care se încadrează în condiţiile stabilite de legiuitor în art. 49 şi cele autorizate de judecătorul sindic sunt exceptate de la sancţiunea nulităţii absolute reglementată de art. 46 din Legea nr. 85/2006 şi cum contractul de vânzare cumpărare cu discount, încheiat în perioada de observaţie,  nu este un astfel de act, Curtea a apreciat că  soluţia tribunalului de constatare a nulităţii absolute a contractului  este corectă.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art. 304, 3041 şi  312 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat

Domenii speta

Spete similare