Inadmisibilitatea invocării excepţiei de nelegalitate şi pe calea acţiunii directe şi pe calea incidentală, în acelaşi timp

Acte ale autorităţilor publice

Tribunalul Mehedinţi – sentinţă din 30.03.2015. Inadmisibilitatea invocării excepţiei de nelegalitate şi pe calea acţiunii directe şi pe calea incidentală, în acelaşi timp.

Prin cererea depusă la data de X  în dos.nr. M al Curţii de Apel Craiova – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, revizuenta  NLM, în contradictoriu cu intimata CM, în temeiul art.4 din Legea nr.554/2004, a invocat excepţia de nelegalitate  a deciziei nr. AC emisă de CM, solicitând constatarea nelegalităţii acesteia, precum şi suspendarea cauzei şi sesizarea prin încheiere a instanţei de contencios administrativ şi fiscal competente.

În motivarea cererii se arată că nu poate fi pronunţată o soluţie legală care se întemeiază pe un act nelegal, legalitatea deciziei AC fiind o condiţie esenţială de care depinde soluţionarea litigiului pe fond.

Decizia de impunere, a cărei nelegalitate o invocă în mod expres, şi a cărei nelegalitate poate fi cercetată şi din oficiu de către instanţa de judecată , este un act administrativ pentru care forma scrisă este cerută pentru a se putea duce la îndeplinire şi pentru a se verifica legalitatea lui, iar în caz de litigiu să se poată face proba actului şi cuprinsului său.

În emiterea actelor administrative , importantă este relaţia dintre legalitate şi oportunitate. Oportunitatea vizează conformitatea actului administrativ cu scopul legii, iar legalitatea este elementul central al regimului juridic al actelor administrative şi exprimă conformarea acestora cu legea.

Pentru a fi legal, un act administrativ, trebuie să fie emis conform Constituţiei şi legilor în vigoare, pe baza tuturor actelor organelor administraţiei publice superioare organului administrativ emitent, în forma şi cu procedura prevăzute de lege.

Or, arată reclamanta, pornind de la ideea că actul administrativ fiscal este actul de realizare a legii fiscale, înseamnă că el trebuie să fie, în primul rând , în deplină concordanţă cu actul normativ fiscal aplicabil şi cu respectarea principiului legalităţii, nefiind valabil un act oportun dar ilegal.

Decizia nr. AC este nelegală, fiind emisă cu încălcarea Constituţiei, a Codului Fiscal şi a Codului de procedură fiscală, a OMFP nr.972/2006 şi a OMFP nr.1393/2006 cu încălcarea OUG nr.150/2002 şi a Legii nr.95/2006 şi contravine normelor fiscale europene.

Raportat la întreg cuprinsul şi forma actului administrativ fiscal – condiţii ad validitatem , ad probaţionem, Decizia nr. AC este nelegală pentru că încalcă întreaga procedură de inspecţie fiscală prevăzută expres de art.94-109 c.pr.fiscală în vigoare la data controlului fiscal şi a legislaţiei fiscale în ansamblul ei, în sensul că nu a fost realizată inspecţia fiscală, nu a fost consemnată în registrul unic de control, nu au fost respectate etapele premergătoare inspecţiei, etapele din timpul actului de control, şi nici cele ulterioare acestuia; încalcă art.98 c.pr.fiscală ( temei de drept al deciziei) , întrucât nu a fost înştiinţată cu privire la motivul pentru care inspecţia fiscală s-ar fi efectuat pentru o perioadă mai mare de 3 ani; încalcă art.109 alin.2 şi alin.3 lit.a c.pr.fiscală întrucât lipseşte raportul de inspecţie fiscală, care stă la baza emiterii deciziei pentru diferenţele de obligaţii fiscale; încalcă art.101-102 c.pr.fiscală – lipsa / necomunicarea avizului de inspecţie fiscală; încalcă art.103-104 c.pr.fiscală – nu există actul prin care au fost consemnate locul, timpul şi durata desfăşurării inspecţiei fiscale, deşi CM  susţine că există un acord cu privire la „ locul de desfăşurare a controlului fiscal”; încalcă art.105 alin.3 c.pr.fiscală – reguli privind inspecţia fiscală , potrivit căruia „ inspecţia fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit,taxă, contribuţie şi alte sume datorate bugetului general consolidat şi pentru fiecare perioadă supusă impozitării”, dat fiind că perioada 2005-2006 a făcut obiectul unei inspecţii fiscale generale, aşa cum rezultă din avizul de inspecţie fiscală nr.2509/21.02.2008 şi raportul de inspecţie fiscală nr.5967/17.03.2008, aflate la dosarul de fond, nu a fost înştiinţată cu privire la reverificarea acestei perioade şi nu a fost emisă decizia de reverificare; încălcarea art.107 c.pr.fiscală şi art.9 c.pr.fiscală – dreptul de a fi ascultat; încălcarea art.6 CEDO şi a art.1 Protocolul adiţional nr.1 la CEDO; încălcarea art.6 CPF , lipsind constatările complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză, în sensul că nu a ţinut seama de Registrul contribuabililor, de inspecţiile fiscale efectuate în anii aceleaşi perioade; încalcă art43 alin.2 c.pr.fiscală pentru neconcordanţa dintre motivele de fapt şi temeiul de drept ale deciziei, în sensul că, raportat la temeiul de drept, motivele de fapt lipsesc; nerespectarea pct.2 Anexa nr.1 la OMFP 972/2006 – date privind creanţa fiscală , în sensul că nu sunt evidenţiate în decizie: baza stabilită suplimentar, cod cont bugetar, nr. de evidenţă a plăţii;

Dat fiind legătura indiscutabilă  a actului, a cărui excepţie de nelegalitate o invocă, cu fondul cauzei, solicită să se constate nelegalitatea Deciziei nr. AC , să fie cenzurată prin raportare la lege, şi, întrucât soluţionarea cauzei pe fond depinde de legalitatea acestui act administrativ fiscal, solicită admiterea excepţiei de nelegalitate a Deciziei nr. AC , suspendarea cauzei şi sesizarea prin încheiere motivată a instanţei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Mehedinţi, în temeiul art.4 din Legea nr.554/2004.

Prin încheierea pronunţată la data de 10 aprilie 2014 pe rolul Curţii de Apel Craiova – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr.50/54/2014 a fost admisă cererea de sesizare a instanţei de contencios formulată de revizuenta Năvligu Loredana Mihaela şi a fost sesizat Tribunalul Mehedinţi  - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a deciziei AC emisă de CM, fiind suspendată judecata cererii de revizuire până la soluţionarea irevocabilă a excepţiei de nelegalitate.

Cauza a fost înregistrată la data de 25.04.2014, pe rolul Tribunalului Mehedinţi  - Secţia a II a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, sub nr.S.

Prin sentinţa F pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, a fost respinsă  excepţia de nelegalitate formulată reclamantă în contradictoriu cu pârâtele CM şi CN, a Deciziei nr. AC.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta NLM.

Din analiza încheierii de amânare a pronunţării  din 29 octombrie 2014 ( fila 78 dosar de fond),a rezultat  că instanţa nu a ridicat din oficiu şi cu atât mai mult nu a  pus în discuţia părţilor aspectele de inadmisibilitate pe care s-a întemeiat sentinţa pronunţată. Faţă de această situaţie, este întemeiată critica recurentei conform căreia, prin nepunerea în discuţie,  s-a încălcat principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare.

Principiul contradictorialităţii constituie o garanţie a unui proces echitabil prin prisma exigenţelor cerute de art. 6 paragraf 1 din Convenţia europeană procedurii propriu-zise.. Contradictorialitatea se manifestă atât în raporturile dintre părţi cât şi în raporturile dintre părţi şi instanţă. Se constată, din analiza actelor dosarului că reclamanta nu a avut cunoştinţă de excepţia inadmisibilităţii invocată decât la momentul comunicării hotărârii judecătoreşti, aceasta nefiind invocată nici de pârât şi nici pusă în discuţia părţilor din oficiu de către instanţă.

Astfel, de vreme ce nu a putut pune concluzii şi nu şi-a putut face apărări în privinţa problemei în raport de care instanţa s-a pronunţat - inadmisibilitatea cererii - au fost încălcate principiile contradictorialităţii şi al dreptului la apărare, astfel încât recurenta fost vătămată, iar această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului de procedură pronunţat în aceste condiţii.

În rejudecare, asupra excepţiei de inadmisibilitate ridicată se constată că aceasta este întemeiată.

Obiectul cererii de chemare în judecată  a fost anulare  decizie de impunere nr. AC si decizia de soluţionare a contestaţiei nr. H  emise de CM si a dispus restituirea sumei de 1299 lei încasate in baza OP 1.

Prin sentinţa nr. B, Tribunalul Mehedinţi a admis cererea reclamantei, a anulat decizia de impunere nr. AC si decizia de soluţionare a contestaţiei nr. H emise de CM si a dispus restituirea sumei de 1299 lei încasate in baza OP 1.

Prin decizia nr. C, Curtea de Apel Craiova a admis recursul formulat de CM si a modificat sentinţa in sensul ca a respins acţiunea.

In prezenta cauza  se invocă excepţia de nelegalitate a Deciziei nr. AC emisa de CM, in cadrul cererii de revizuire formulate. 

Prin urmare, nelegalitatea actului administrativ decizie de impunere nr.AC a fost invocata atât pe calea acţiunii directe in contencios administrativ, cat si pe calea incidentă a  excepţiei de nelegalitate, in cadrul revizuirii, fapt ce duce la inadmisibilitatea ridicării acestei excepţii.

Aşa cum rezultă din dispoziţiile art.4 alin.1 din Legea nr. 554/2004, care reglementează modul în care partea poate uza de excepţia de nelegalitate - ca mijloc de apărare în cadrul unui proces - şi din jurisprudenţa constantă în această materie, nelegalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual nu poate fi invocată şi pe calea acţiunii directe şi pe calea incidentală în acelaşi timp, fiind inadmisibilă excepţia de nelegalitate invocată cu privire la actul administrativ ce formează obiectul acţiunii de fond.

Mai mult prin contestarea deciziei AC pe calea excepţiei de nelegalitate, după ce litigiul în fond cu privire la aceasta a fost soluţionat s-ar aduce atingere principiul forţei obligatorii şi a adevărului judiciar pe care îl emană o hotărâre judecătorească, efectul admiterii unei excepţii de nelegalitate fiind înlăturarea actului respectiv, neluarea lui în seamă, act ce a fost menţinut prin decizia emisă de Curtea de Apel Craiova.

În mod constant ÎCCJ a  statuat , că, având în vedere faptul că prin acţiunea introductivă reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate a unui act administrativ  şi a solicitat, totodată, şi anularea parţială respingerea excepţiei de nelegalitate ca inadmisibilă, raportat la dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, apreciind că nu poate fi primită excepţia de nelegalitate invocată în litigiul având ca obiect anularea aceloraşi acte este temeinică şi legală. (Decizia nr. 4808/2013, Decizia nr.1196/2011 a ICCJ –Secţia de Contencios Administrativ si Fiscal, Decizia nr.333/2009 ICCJ - Secţia de Contencios Administrativ si Fiscal şi  DECIZIA 333/2009-Revista română de jurisprudenţă nr.6/2009.

Fata de cele de mai sus, s-a dispus admiterea excepţiei de inadimisibilitate şi  respingerea excepţiei de nelegalitate.

Cauza de mai sus este irevocabilă prin respingerea recursului formulat împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Mehedinţi.

Domenii speta

Spete similare