Legea nr. 136/1997. Pretenţii. Cheltuieli de judecată.

Sentinţă civilă 795 din 12.11.2014


Cuprins pe materii: Drept civil. Legea nr. 136/1997. Pretenţii. Cheltuieli de judecată.

Caracterul rezonabil al cheltuielilor de judecată presupune că, „în raport cu natura activităţii efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de existenţa litigiului sau/şi reputaţia celui care acordă asemenea servicii, ele să nu fie exagerate”, să fie previzibile, în sensul de a fi cunoscute de cel împotriva căruia se fac, pentru ca acesta să aibă dreptul de a le contesta şi combate.

Judecătoria Târgu Bujor, secţia civilă, sentinţa civilă nr. 795/12.11.2014

 Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T B sub număr 1969/…/2013, la data de 02.08.2013, reclamantul L M a chemat în judecată pe pârâtul SC C E A – R SA solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să oblige pe pârât la plata sumei de 70.781,51 lei sumă ce reprezintă despăgubiri ce se cuvin în baza poliţei de asigurare de tip CASCO nr. 0244…/14.12.2012, la plata dobânzii legale calculată la suma datorată în conformitate cu dispoziţiile OG nr. 13/2011 începând cu data de 04.04.2013 până la data plăţii efective a debitului.

Între reclamant şi pârât a intervenit un contract de asigurare facultativă a autoturismului marca VW Passat cu număr de înmatriculare V.. 04 ND…. Poliţa de asigurare s-a încheiat în data de 14.12.2012 perioada asigurată fiind 15.12.2012-14.12.2013. Societatea asigurătoare-pârâtă, în schimbul primei plătite de 1301 euro şi-a asumat răspunderea să despăgubească reclamantul dacă în perioada de valabilitatea a poliţei suferă vreo pagubă la autoturism. Au fost asigurate următoarele riscuri: avarii, explozie, incendiu, trăsnet, cutremur, inundaţie etc.

În data de 04.04.2013 ora 14.30 între localităţile B  spre C  datorită carosabilului ud şi a ploii torenţiale, conducătorul auto a derapat în afara carosabilului, pe contrasens, lovindu-se de un copac, provocând avarierea autoturismului.

În data de 16.05.2013 asigurătorul a refuzat cererea de despăgubire motivând că accidentul nu a avut loc şi că dauna nu se justifică, cu toate că la faţa locului s-a prezentat un echipaj al Poliţiei rutiere din cadrul IPJ G , încheind în acest sens procesul verbal de contravenţie seria CP nr. 212…16/04.04.2013. De asemenea din pozele  efectuate la faţa locului cât şi fotografiile autoturismului reiese în mod clar că acest accident a avut loc şi că autoturismul a fost avariat.

În urma accidentului a rezultat o daună în cuantum de 70.781,51 lei reprezentând contravaloarea pieselor schimbate şi a manoperei conform deviz nr. CEA0239C01/15.04.2013.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 1350  Cod civil, Legii nr. 136/1997.

În dovedirea cererii, a depus la dosar în copie, procesul verbal de contravenţie seria CP nr. 2128….. din 04.04.2013, adresa nr. 17…./16.05.2013 emisă de C  E  A , poliţa asigurare AAFA nr. 02442…/14.12.2012, CI reclamant, notă calcul reparaţie nr. CEA0239C01, carte tehnică autoturism nr. F293080

Legal citat, pârâtul SC Credit Europe Asigurări – Reasigurări SA a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii.

 În motivare, pârâtul arată în esenţă că în urma accidentul la data de 04.04.2013 a fost întocmit procesul verbal de constatare a contravenţiei seria CP nr. 21284… de către IPJ G.-Serviciul rutier şi reclamantul a solicitat deschiderea dosarului de daună.

La data de 16.05.2013 C.E.A. a finalizat dosarul de daună deschis CEA0239CO13 şi prin adresa nr. 17…./16.05.2013 îi comunică reclamantului că soluţia este de respingere de la plata despăgubirii, motivat de faptul că au fost încălcate clauzele contractuale.

Această soluţie a fost stabilită în urma analizei documentaţiei prezentate la dosarul de daună, şi în urma efectuării Raportului de expertiză tehnică auto de către P. M., care să clarifice cauzele şi împrejurările în care s-a produs evenimentul rutier din data de 04.04.2013 în care a fost implicat autoturismul marca VW Passat-proprietatea asiguratului L. M..

Potrivit concluziilor Raportului de expertiză tehnică auto efectuat în cauză rezultă că: a) analiza avariilor autoturismul marca VW Passat cu număr înmatriculare V.. 04 N.. implicat în evenimentul rutier din data de 04.04.2013 a arătat că avariile identificate s-au produs în alte condiţii decât cele declarate de conducătorul auto; b) analiza efectuată în raport de declaraţia conducătorului auto şi examinarea deformaţiilor autoturismului asigurat a arătat că evenimentul rutier nu s-a produs în condiţiile declarate de conducătorul auto, sens în care se poate observa că mulajul rezultat pe capota motor din impact cu copacul nu corespunde cu circumferinţa copacului declarat ca zonă de impact. Mai mult, piesele avariate din partea frontală a autoturismului VW prezintă urme vechi de avarie, şi că a airbag-urile frontale prezentă urme de deteriorare exagerate care nu puteau fi făcute în mai puţin de 25 de ore până la efectuarea constatării.

Arată pârâtul că în baza condiţiilor poliţei de asigurare CASCO AAFA nr. 0244…./14.12.2012 C E  A  nu acordă despăgubiri ,, în cazurile dovedite de declaraţii mincinoase, înscenări ale furturilor, înţelegeri cu agresorii sau alte fapte pedepsite de lege, care dovedesc intenţia asiguratului/contractantului asigurării/beneficiarului de a încasa despăgubirea în mod fraudulos,,.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Prin Raportul de expertiză tehnică întocmit de expert D G  s-a concluzionat că din materialul probator pus la dispoziţie reiese că în data de 04.04.2013 în jurul orelor 14.30 T  G  în timp ce se deplasa cu autoturismul marca Volkswagen Passat cu număr înmatriculare V.. 04 N.. proprietatea lui L  M  pe DN 24, având direcţia de mers dinspre loc. B  către loc. C , neadaptând viteza de deplasare pentru un carosabil umed, într-o curbă la dreapta, de la km 54+500, a pierdut controlul direcţiei, intrând frontal într-un arbore de pe partea stângă a direcţiei sale de deplasare. Cauza generatoare a accidentului o reprezintă neadaptarea vitezei de deplasare a autoturismului la condiţiile de drum. Din considerentele expuse şi fotografiile puse la dispoziţie, expertul apreciază că avariile au legătură de cauzalitate cu evenimentul declarat, iar valoarea reparaţiilor necesare pentru aducerea autoturismului marca VW Passat cu număr înmatriculare V.. 04 N… la starea anterioară producerii evenimentului rutier, este de 70.781,51 lei. Valoarea autoturismului la data producerii accidentului este apreciată a fi fost de circa 15.635 euro echivalent 69.233 lei cu TVA, iar valoarea apreciată a prejudiciului produs la autoturism este de 70.781,51 lei inclusiv TVA.

Reţine expertul că asigurătorul respinge plata despăgubirii pe considerentul că deformaţia de pe capota motor nu apare mulajul copacului din zona de impact şi că nu este o motivaţie concludentă, deoarece capota în partea inferioară conţine o serie de întărituri care o rigiditează, iar deformarea acesteia la impactul cu un copac nu produce un mulaj după acesta ci după zonele cu rigiditate scăzută. Acelaşi mod de deformare apare şi la profile. Referitor la urmele de oxidare şi rugină se datorează unei înlocuiri anterioare cu o capotă de producător (nu originală) la care exfolierea vopselei duce la oxidarea rapidă a zonei.

În consecinţă, constatând că sunt întrunite cerinţele legale, instanţa va admite cererea şi va obliga pârâta SC C E A – R SA la plata către reclamant a sumei de 70.781,51 lei cu titlu de despăgubiri în baza poliţei de asigurare tip CASCO nr. 0244…/14.12.2012, precum şi la plata dobânzii legale datorate de la data 04.04.2013 până la data plăţii efective a debitului.

Instanţa a reţinut că, fiind expresia principiului disponibilităţii, cheltuielile de judecată nu se acordă din oficiu, ci numai la cerere, astfel cum prevede de altfel şi art. 453 alin. (1) NCPC. Cheltuielile de judecată se acordă numai în măsura în care au fost dovedite. În acest caz, partea îndreptăţită va depune acte doveditoare.

Pentru ca instanţa să poată dispune acordarea cheltuielilor de judecată, partea trebuie să facă dovada a) existenţei lor şi b) a întinderii acestora. Faţă de soluţia la care a ajuns instanţa în urma deliberării, având în vedere caracterul accesoriu al capătului de cerere privitor la acordarea cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 alin. (1) NCPC, precum şi în virtutea principiului accesorium sequitur principale (accesoriul urmează principalul). În considerarea culpei procesuale a pârâtului în declanşarea litigiului de faţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 453 alin. (2) NCPC, instanţa, pronunţând o soluţie de admitere a acţiunii, va obliga pârâtul la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată efectuate, în cuantum de 4500 lei reprezentând onorariu avocat. Potrivit jurisprudenţei constante a CEDO, cheltuielile de judecată nu pot fi acordate decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea şi caracterul rezonabil al acestora. Caracterul rezonabil al cheltuielilor de judecată presupune că, „în raport cu natura activităţii efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de existenţa litigiului sau/şi reputaţia celui care acordă asemenea servicii, ele să nu fie exagerate”, să fie previzibile, în sensul de a fi cunoscute de cel împotriva căruia se fac, pentru ca acesta să aibă dreptul de a le contesta şi combate. Instanta retine că în cauza de fată onorariul avocatului îndeplineste conditiile statornicite de jurisprundenta constantă a Curtii Europene. Instanţa reţine că în prezenta cauză nu se impune cenzurarea onorariului de avocat.