Achiziții publice. Lucrări cuprinse în două dispoziții de șantier și executate, dar nefăcând parte din obiectul contractului de achiziție publică.

Interdicţia modificării cauzei sau obiectului cererii de chemare în judecată, interdicţia formulării unor noi cereri în etapa recursului. Lipsa pertinenței probei cu expertiza în construcții, în condițiile în care părțile nu au contestat executarea și calitate lucrărilor care au format obiectul contractului. Lipsa complementarității între instituțiile răspunderii contractuale și îmbogățirii fără justă cauză. Aplicarea normelor generale, în materia achizițiilor publice, numai cu titlu subsidiar.

- O.U.G. nr. 34/2006, art. 200 alin. 1, art. 297, art. 122 lit. i

 -  H.G. nr. 925/2006

- C. pr. civ. (1865), art. 316, coroborat cu art. 294 alin. 1

Cadrul procesual cu privire la obiectul şi la cauza cererii de chemare în judecată trebuie să rămână acelaşi, pe parcursul derulării procesului,  în etapele sale succesive, ca reflectare a acţiunii principiului contradictorialităţii.

Autoritatea contractantă nu îşi poate asuma obligaţia de plată pentru lucrări  care nu au fost contractate conform prevederilor legale în vigoare, respectiv pentru lucrările cuprinse în dispoziţiile de şantier (nesemnate de autoritatea contractantă) care nu au făcut obiectul contractului de achiziţie publică, încheiat ca urmare a parcurgerii procedurii speciale prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006, şi nici al unui act adiţional.

Nu se poate pune problema incidenței îmbogăţirii fără justă cază, în condițiile în care normele speciale statornicite cu privire la achizițiile publice (O.U.G. nr. 34/2006, H.G. nr. 925/2006) au fost încălcate chiar de reclamanta-recurentă, în calitatea sa de ofertant declarat câștigător - pe baza criteriului de atribuire precizat în anunţul de participare şi în documentaţia de atribuire (art. 200 alin. 1 din O.U.G. nr. 34/2006) - al procedurii ce a dus la încheierea acordului contractual. Reclamanta-recurentă nu a dovedit inițierea și finalizarea unor demersuri pentru încheierea unor acte adiționale, în condițiile art. 122 lit. i din O.U.G. nr. 34/2006, neputându-se, deci, reține îndeplinirea cumulativă a condițiilor îmbogăţirii fără justă cauză, ca rezultând dintr-un fapt juridic licit ce are ca efect creşterea patrimoniului pârâtului şi micşorarea corelativă a patrimoniului reclamantului, fără un temei legitim. Reclamanta-recurentă nu poate apela la actio in rem verso pentru că pretinsa ei însărăcire nu provine dintr-un fapt juridic licit al pârâților-intimați, ci din nerespectarea, de către ea însăși, a unor norme legale speciale.

În plus recurenta nu poate solicita, cu temei, pentru lucrările executate, în cadrul achiziţiei publice, o parte din preţ cu titlu de răspundere contractuală şi o altă parte cu titlu de îmbogăţire fără justă cauză – cele două instituţii juridice nefiind complementare, cu atât mai puţin în materia achiziţiilor publice, strict reglementată, în privinţa procedurilor vizând încheierea şi executarea contractului.

Prin Sentinţa nr. 112/28 ianuarie 2013, Tribunalul Specializat Mureș a hotărât: respingerea excepţiei vizând lipsa calităţii procesuale pasive a COMUNEI TĂURENI cu privire la restituirea sumei de 32.393,80 lei, reprezentând contravaloarea îmbogăţirii fără justă cauză; admiterea excepţiei vizând lipsa calităţii procesuale pasive a Comunei Tăureni cu privire la obligarea acesteia la plata pretenţiilor contractuale; admiterea în parte a cererii formulate de reclamanta SC S. SRL, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN MUREŞ, obligând pârâtul să plătească reclamantei suma de 20.649,66 lei plus 24% TVA, cu titlu de preţ al lucrărilor neachitat; respingerea cererilor vizând obligarea pârâtului, precum şi a pârâtului în solidar cu pârâta Comuna Tăureni, la plata sumei de 32.393,80 lei, cu titlu de preţ al lucrărilor suplimentare; respingerea cererii de chemare în garanţie a Statului Român reprezentat prin D.G.F.P. Mureş; obligarea pârâtului INSPECTORATUL JUDEŢEAN ŞCOLAR MUREŞ la plata sumei de 206,79 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În considerentele Sentinţei nr. 112/28 ianuarie 2013, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:

• acţiunea în pretenţii a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006, cu referire la Acordul contractual nr. 2986/30 aprilie 2009, intervenit între reclamantă şi pârâtul I.S.J. Mureş, excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Specializat Mureş fiind analizată prin raportare la acest cadru procesual şi fiind respinsă prin Încheierea din 7 septembrie 2012;

• potrivit Acordului contractual, reclamanta s-a obligat să execute lucrarea „Asigurare utilităţi la Şcoala Generală din Comuna Tăureni, jud. Mureş”, la preţul de 164.210,77 lei, plus TVA; beneficiarul lucrării, I.S.J. Mureş, s-a obligat să achite preţul lucrărilor, iar din susţinerile concordante ale părţilor rezultă că s-au executat lucrările contractate şi s-au achitat cu titlu de preţ sumele de 9.291,98 lei (conform facturii fiscale nr. SRV 07 319/6.07.2009) şi 146.030,27 lei (conform facturii fiscale nr. SRV 504/10.12.2010); reclamanta a susţinut că pârâtul I.S.J. Mureş îi mai datorează suma de 20.649,66 lei, plus TVA (24%); 

• instanţa a reţinut că reclamanta avea obligaţia de a executa lucrările în limita alocaţiilor bugetare şi, în condiţiile finalizării lucrărilor contractate, astfel cum rezultă din procesul verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 5687/7 iulie 2009, pârâtul I.S.J. Mureş avea obligaţia de a-i plăti reclamantei suma de 20.649,66 lei, plus TVA (24%), cu titlu de preţ al lucrărilor contractate; clauza privind obligaţia executării contractului în limita alocaţiilor bugetare ar fi avut eficienţă juridică în condiţiile în care pârâtul I.S.J. Mureş nu dispunea de fonduri pentru plata preţului lucrărilor executate şi ar fi anunţat-o pe reclamantă, cerându-i să întrerupă lucrările; pârâtul nu a adus, însă, probe în sensul menţionat, cu atât mai mult cu cât, potrivit pct. 2.3. din condiţiile speciale de contractare, avea obligaţia de a emite instrucţiuni către executant, inclusiv cu privire la suspendarea execuţiei lucrărilor sau a unei părţi a acestora; pe de altă parte, pârâtul I.S.J. Mureş nu a probat nici întreprinderea demersurilor pentru obţinerea alocaţiilor bugetare, neînlăturându-și, deci, culpa pentru nerealizarea acestor demersuri;

• referitor la preţul lucrărilor suplimentare, instanţa a reţinut că dispoziţia de șantier invocată de reclamantă nu are valoarea unui acord contractual, în condiţiile O.U.G. nr. 34/2006, prin urmare angajarea răspunderii contractuale a pârâtului I.S.J. Mureş pentru costurile lucrărilor suplimentare nu poate fi primită, în lipsa unui contract; instanţa a avut în vedere faptul că încheierea contractelor de achiziţie publică este guvernată de O.U.G. nr.34/2006, iar nu de dispoziţiile art. 969 C. civ.;

• excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâta Comuna Tăureni faţă de petitul principal al cererii, întemeiat pe răspunderea contractuală, a fost admisă, pârâta nefiind parte în acordul contractual şi neavând, deci, obligaţia de a plăti vreo sumă de bani cu titlu de preţ; din formularea cererii de chemare în judecată reiese că acţiunea reclamantei, în contradictoriu cu această pârâtă, nu a vizat plata sumei de 20.649,66 lei, plus TVA (24%), ci plata preţului lucrărilor suplimentare, pe motivul îmbogăţirii fără justă cauză; pârâta Comuna Tăureni a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive şi cu privire la acest petit, instanţa respingând-o întrucât lucrările suplimentare în sumă de 32.393,80 lei au fost executate în curtea imobilului Şcoala Generală din Tăureni care, potrivit H.C.L. Tăureni nr. 7/4 martie 2012 se află în proprietatea acestei pârâte ce este, aşadar, titulara obligaţiei de a restitui valoarea bunului cu care i s-a mărit patrimoniul, în situaţia în care sunt îndeplinite cerinţele legale ale îmbogăţirii fără justă cauză;

• cererea privind obligarea, în solidar, a pârâţilor la plata lucrărilor suplimentare, întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză, a fost respinsă, instanţa reţinând că reclamanta nu se poate prevala de această instituţie juridică, cât timp a efectuat lucrări suplimentare cu încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, punându-se problema plăţii preţului lucrărilor suplimentare din bani publici; neexistând un contract scris sau un act adiţional la acordul cadru, nu se poate vorbi de mărirea patrimoniului pârâţilor, printr-un fapt ilicit, dar, întrucât lucrările suplimentare constând în amenajarea fosei septice, executate de reclamantă la imobilul pârâtei Comuna Tăureni şi folosite, în mod real, de pârâtul I.S.J. Mureş, au mărit patrimoniul Comunei Tăureni, proprietarul terenului având dreptul, potrivit art. 494 alin. 1 C. civ.., fie să ţină lucrările pentru el, fie să îndatoreze reclamanta să le ridice; pârâţii nu şi-au manifestat intenţia de a ţine lucrările, astfel că nimic nu împiedică reclamanta să ridice construcţiile ce au constituit lucrări suplimentare;

• cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta Comuna Tăureni, în contradictoriu cu Statul Român, reprezentat de M.F.P. – D.G.F.P. Mureş, a fost respinsă ca nefondată, ţinând seama de dispoziţiile art. 60 alin. 1 C. pr. civ., în condiţiile în care cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu Comuna Tăureni a fost respinsă.

Împotriva Sentinţei nr. 112/28 ianuarie 2013 a declarat recurs reclamanta SC S. SRL, invocând dispoziţiile art. 304 alin. 9 şi art. 3041 C. pr. civ., solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul obligării intimatului INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN MUREŞ la plata sumei de 32.393,80 lei, plus TVA 24%, care reprezintă contravaloarea neachitată în temeiul contractului nr. 2986/30.02.2009 de execuţie lucrări asigurare utilităţi, din care: suma de 18.012,46 lei, plus TVA 24%, reprezintă diferenţa neachitată din valoarea iniţială a contractului, iar suma de 14.381,34 lei, plus TVA 24%, reprezintă contravaloarea lucrărilor suplimentare, după scăderea contravalorii notelor de renunţare; în subsidiar, recurenta a solicitat obligarea intimatului I.S.J. Mureş la plata sumei de 18.012,46 lei, plus TVA 24%, reprezentând diferenţă neachitată din valoarea iniţială a contractului şi obligarea, în solidar, a intimaţilor de rând 1 şi 2, la restituirea sumei de 14.381,34 lei, plus TVA 24 %, ca reprezentând contravaloarea îmbogăţirii fără justă cauză. În esenţă, recurenta a susţinut următoarele motive: lucrările convenite au fost complet executate, la standardele stabilite de părţi, astfel cum rezultă din Procesul verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 5687/7 iulie 2009; până la data înregistrării acţiunii, pârâtul I.S.J. Mureş a achitat în baza acordului contractual suma de 9.291,98 lei (7.808,39 lei, plus TVA în sumă de 1.483,50 lei), în baza facturii fiscale nr. SRV 07 319/6 iulie 2009 şi suma de 146.030,27 lei (117.766,35 lei, plus TVA în sumă de 28.263,92 lei), în baza facturii fiscale nr. SRV 504/10 decembrie 2010; din modul efectiv de executare şi din modificarea soluţiilor tehnice s-a ivit necesitatea unor lucrări suplimentare, renunţându-se la alte lucrări, notele de renunţare fiind emise pentru valoarea de 22.335,45 lei (din care 4322,99 lei reprezintă TVA); lucrările suplimentare, executate în baza dispoziţiei de şantier emise conform art. 10.1. din contract, au fost în valoare de 32.393,80 lei, plus TVA şi au constat în reamplasarea fosei biologice, montarea a două cămine intermediare şi realizarea unei instalaţii de canalizare a grupului sanitar vechi; intimatul I.S.J. Mureş a , prin întâmpinarea depusă în primă instanţă, că valoarea rămasă neachitată, în baza contractului nr. 2986/30 februarie 2009, este de 38.636 lei, plus TVA (24%), valoarea totală fiind de 47.908,64 lei; întrucât prima instanţă i-a acordat reclamantei suma de 20.649,66 lei, plus TVA (24%), rezultă că diferenţa rămasă de achitat este de 18.012,46 lei, plus TVA (24%); valoarea lucrărilor suplimentare rămasă de achitat reprezintă diferenţa dintre notele de comandă suplimentară (32.393,80 lei, plus TVA) şi notele de renunţare (18.012,46 lei, plus TVA), reclamanta susţinând, din eroare, că valoarea efectivă a lucrărilor suplimentare rezultă din compensarea notelor de comandă suplimentară cu valoarea rămasă de plătit conform contractului, deşi, în realitate, valoarea efectivă a lucrărilor suplimentare rezultă din compensarea notelor de comandă suplimentară cu notele de renunţare; așa fiind, suma de 18.012,46 lei, plus TVA (24%) reprezintă diferenţa neachitată din valoarea iniţială a contractului, iar suma de 14.381,34 lei, plus TVA (24%), reprezintă contravaloarea lucrărilor suplimentare, după scăderea contravalorii notelor de renunţare; prima instanţă a apreciat corect existenţa condiţiilor de angajare a răspunderii contractuale a pârâtului I.S.J. Mureş, criticabilă fiind doar întinderea acestei răspunderi; potrivit art. 297 din O.U.G. nr.34/2006, sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun, în măsura în care nu se prevede altfel, iar, în speţă, prin comandarea şi executarea lucrărilor suplimentare, relaţiile contractuale ale părţilor s-au extins şi asupra acestora, intimatului I.S.J. Mureş revenindu-i obligaţia plăţii acestor lucrări; petitul subsidiar privind îmbogăţirea fără justă cauză, cu referire la pârâta Comuna Tăureni, a fost respins în mod nelegal, în condiţiile în care această instituţie juridică reprezintă un ultim remediu subsidiar în vederea recuperării contravalorii lucrărilor executate, în situaţia în care instanţa va aprecia că lucrările suplimentare nu pot fi incluse în contractul iniţial; prin excluderea celor două remedii avute în vedere de reclamantă (răspunderea contractuală şi îmbogăţirea fără justă cauză), cu menţionarea posibilităţii ridicării lucrărilor suplimentare executate (fapt, de altfel, imposibil deoarece au fost integrate, de la început, în reţeaua de canalizare, devenind bunuri imobile), instanţa a prejudiciat reclamanta-recurentă, în timp ce patrimoniul intimatei Comuna Tăureni, ca beneficiar real final al lucrării, a fost majorat în mod nejustificat; în absenţa unui act adiţional la acordul contractual, se poate considera că suntem în absenţa unui temei legal al măririi patrimoniului intimatei Comuna Tăureni, acţiunea introductivă şi recursul reprezentând unicul mod prin care se poate recupera pierderea suferită.

Prin întâmpinarea depusă la 4 iunie 2013, intimatul INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN MUREŞ a solicitat a se dispune respingerea recursului, formulând, în esență, următoarele apărări: neexistând un contract care să fi avut ca obiect lucrările suplimentare, angajarea răspunderii contractuale a intimatului nu poate fi primită, cu atât mai mult cu cât, aşa cum a reţinut prima instanţă, dispoziţiile vizând încheierea contractelor de achiziţie publică sunt guvernate de O.U.G. nr. 34/2006, iar nu de dispoziţiile art. 969 C. civ.; pentru executarea lucrărilor suplimentare nu s-a încheiat act adiţional şi, pe de altă parte, fiind executate la bunul aflat în patrimoniul Comunei Tăureni, această intimată este titulara obligaţiei de a restitui valoarea bunului cu care i s-a mărit patrimoniul, în cazul în care sunt îndeplinite cerinţele legale ale îmbogăţirii fără justă cauză; în speţă, recurenta nu se poate prevala de această instituţie juridică, atâta vreme cât a efectuat lucrări suplimentare cu încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006; referitor la suma rămasă neachitată din valoarea contractului, intimatul a precizat că alocarea fondurilor necesare se face prin hotărâre de Guvern, I.S.J. Mureş solicitând sumele de la M.E.N. – Direcţia Generală Buget–Finanţe, în repetate rânduri, astfel cum rezultă din adresele nr. 329/10.04.2013, nr. 152/15.02.2012, nr. 660/28.06.2012, nr. 977/27.09.2012.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel – învestită cu soluţionarea recursului potrivit motivelor invocate, precum și potrivit regulilor statornicite de dispoziţiile art. 3041 C. pr. civ., a reţinut următoarele aspecte:

În ce priveşte limitele învestirii instanţei, Curtea a constatat că reclamanta a formulat critici doar cu privire la respingerea petitului vizând obligarea pârâţilor la plata sumei de 32.393,80 lei, plus TVA (24%) – neavând, de altfel, interes să atace dispoziţii care îi sunt favorabile, respectiv cea privind obligarea pârâtului I.S.J. Mureş la plata sumei de 20.649,66 lei, plus TVA (24%), precum şi cea privind respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Comunei Tăureni cu privire la restituirea sumei de 32.393,80 lei, contravaloare a îmbogăţirii fără justă cauză -, fără ca recursul să conţină critici referitoare la dispoziţiile de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Comunei Tăureni cu privire la obligarea acesteia la plata pretenţiilor întemeiate pe contract, precum şi la respingerea cererii de chemare în garanţie formulate de pârâta Comuna Tăureni, în contradictoriu cu Statul Român, reprezentat de M.F.P. – D.G.F.P. Mureş. În acest context procedural punctual conturat de recurentă, în aplicarea principiului disponibilităţii, Curtea a constatat – în condiţiile în care celelalte părţi au achiesat tacit la hotărârea primei instanţe, neexercitându-şi dreptul de recurs -, că nu a fost învestită cu analizarea modalităţii de soluţionare a capătului de cerere vizând plata sumei de 20.649,66 lei, plus TVA (24%), cu titlu de preţ al lucrărilor neachitat și a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Comunei Tăureni cu privire la obligarea acesteia la plata pretenţiilor întemeiate pe contract şi nici a cererii de chemare în garanţie.

De altfel, Curtea a constatat că achiesarea pârâtului I.S.J. Mureş la hotărârea primei instanţe este probată şi prin faptul că, astfel cum rezultă din adresa nr. 329/10 aprilie 2013, transmisă Ministerului Educaţiei Naţionale – Direcţiei Generale Buget-Finanţe, pârâtul a solicitat alocarea sumei de 25.606 lei (adică 20.649,66 lei, plus TVA), reprezentând lucrări executate şi neachitate către SC S. SRL, în baza Contractului nr. 2986/11 februarie 2009, pentru obiectivul „Asigurare utilităţi la Şcoala Generală Comuna Tăureni, clasele I-VIII”, lucrări recepţionate în anul 2009.

Referitor la suma de 32.393,80 lei, plus TVA (24%), Curtea a reţinut că aceasta a fost solicitată de reclamantă cu titlu de „contravaloare a lucrărilor suplimentare” – în principal, în temeiul răspunderii contractuale şi, în subsidiar, în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză -, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, din Încheierea pronunţată la 7 ianuarie 2013, în care s-au consemnat dezbaterile asupra fondului cauzei şi din concluziile scrise. Prin urmare, cadrul procesual cu privire la obiectul şi la cauza cererii de chemare în judecată trebuie să rămână acelaşi, pe parcursul derulării procesului, în etapele sale succesive, ca reflectare a acţiunii principiului contradictorialităţii. Interdicţia modificării cauzei sau obiectului cererii de chemare în judecată, precum şi interdicţia formulării unor noi cereri în etapa recursului este incidentă, în speţă, ca efect al dispoziţiilor art. 316, coroborate cu art. 294 alin.1 C. pr. civ.

Aşadar, argumentele recurentei structurate în jurul sumei de 32.393,80 lei, plus TVA (24%), ca reprezentând „contravaloarea neachitată în temeiul contractului nr.2986/30.02.2009 de execuţie lucrări asigurare utilităţi”, respectiv „diferenţă neachitată din valoarea iniţială a contractului” (suma de 18.012,46 lei, plus TVA) şi „contravaloarea lucrărilor suplimentare, după scăderea notelor de renunţare” (suma de 14.381,34 lei, plus TVA), au ca fundament o modificare a pretenţiilor iniţiale. Concluzia se impune, deci, din perspectiva tratării sumei de 32.319,80 lei, plus TVA, în prima etapă procesuală, ca lucrări suplimentare, care trebuiau achitate ca atare, în opinia reclamantei, adică peste preţul contractual iniţial stabilit (suma solicitată cu titlu de diferență de preț contractual fiind una distinctă, și anume 20.649,66 lei, plus TVA – acordată, de altfel, de prima instanță), iar în etapa procesuală a recursului, suma de 32.319,80 lei, plus TVA, fiind tratată ca diferenţă de preţ contractual, adică, în opinia recurentei, o diferenţă ce trebuia plătită ca făcând parte din valoarea contractuală (și nu ca o valoare suplimentară, adăugată celei inițiale).

 Curtea a analizat, prin urmare, temeiurile de fapt şi de drept indicate de reclamantă în cererea de chemare în judecată, susţinute în etapa dezbaterilor în primă instanţă şi reiterate prin concluziile scrise.

Astfel cum rezultă din Acordul contractual nr.2986/30 aprilie 2009, actul a fost încheiat în baza OUG 34/2006, aprobată şi completată prin Legea 337/2006, precum şi în baza Ordinului comun al MEF, MT şi MLDLP nr. 912/465/415/2008, recurenta având calitatea de antreprenor, iar intimatul I.S.J. Mureş având calitatea de beneficiar, obiectul lucrării constituindu-l Asigurare utilităţi la Şcoala Generală din Comuna Tăureni, judeţul Mureş. În Acordul contractual s-a precizat, în mod expres, că oferta, din care antreprenorul a transmis două exemplare semnate, un original şi o copie, a fost acceptată de către beneficiar, precum şi faptul că antreprenorul a examinat documentele specificate în anexă care sunt parte a acestui contract şi se oferă să execute lucrările conform prevederilor contractului pentru valoarea de 164.210,77 lei, la care se adaugă TVA.

Condiţiile concrete de efectuare a plăţii preţului lucrărilor de achiziţie publică ce au format obiectul Acordului contractual nr.2986/30 aprilie 2009 au fost stipulate la art. 11.1. – 11.6., părţile stabilind şi o clauză penală, cuprinsă în art. 11.8. pentru situaţia întârzierii plăţii preţului, precum şi posibilitatea antreprenorului de a suspenda execuţia lucrărilor, în cazul neefectuării plăţilor conform prevederilor contractului (art. 12.2).

În contextul în care părţile nu au contestat executarea lucrărilor stipulate în contractul de achiziţie publică intitulat Acord contractual nr.2986/30 aprilie 2009 şi nici calitatea lucrărilor, astfel cum rezultă din procesul verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 5687/7 iulie 2009, Curtea a constatat că prima instanţă a procedat corect respingând cererea de probațiune vizând administrarea probei cu expertiza tehnică în construcţii, formulată de reclamantă, astfel cum rezultă din Încheierea pronunţată la 7 ianuarie 2013.

În ce priveşte lucrările suplimentare în sumă de 32.393,80 lei, plus TVA, Curtea a constatat că acestea au fost cuprinse de recurentă într-un act intitulat Centralizator Asigurare utilităţi Şcoala generală Tăureni conform Dispoziţie de şantier nr.1 şi 2 la Contract nr. 2986/30.04.2009, actul purtând doar ştampila recurentei şi semnătura reprezentantului acesteia. Dispoziţia de şantier nr.1 se referă la reamplasarea fosei biologice mai aproape de grupul sanitar vechi, la intercalarea a două cămine intermediare cu piese de curăţire, la executarea unei instalaţii de canalizare la grupul sanitar vechi şi la colectarea apei filtrate într-un cămin, actul neavând dată şi nefiind semnat, respectiv ştampilat de beneficiar, ci numai de executant şi proiectant. Aceeaşi este şi situaţia Dispoziţiei de şantier nr.2, în sensul că actul este semnat doar de proiectant. Deşi acest ultim înscris cuprinde la final menţiunea „la solicitarea benef. se vor executa lucrări suplimentar cantitative conform măsurători”, această propoziţie nu poartă nicio semnătură, nu este însoţită de nicio detaliere şi nici de vreun act care să probeze această afirmaţie.

De asemenea, Curtea a constatat că în actul intitulat Centralizator Asigurare utilităţi Şcoala generală Tăureni conform Contract nr. 2986/30.04.2009, întocmit de recurentă, fără să poarte ştampila şi semnătura beneficiarului, SC S. SRL face referire expresă la valoarea totală de 164.210,78 lei, ca fiind valoarea contractuală în funcţie de care expune „valoarea decontată anterior” şi „restul din contract”. Aşadar, recurenta a acceptat faptul că lucrările în sumă de 32.393,80 lei, plus TVA, ce au fost cuprinse în cele două dispoziţii de şantier menţionate, nu făceau parte din obiectul contractului de achiziţie publică, astfel cum a fost încheiat ca urmare a parcurgerii procedurii speciale prevăzute de O.U.G. nr.34/2006.

În plus, Curtea a reţinut că prin adresa nr. 1581/24 aprilie 2012, emisă ca răspuns la adresa recurentei nr. 90/20 martie 2012, intimatul I.S.J. Mureș i-a adus la cunoştinţa recurentei faptul că procesul verbal de recepţie la terminarea lucrărilor atestă efectuarea lucrărilor contractate în baza contractului nr. 2986/11.02.2009, respectiv a devizului ofertă depus… în cadrul procedurii de achiziţie organizată de I.S.J. Mureş, în valoare de 164.210,77 lei plus TVA. În consecinţă, Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş nu îşi poate asuma obligaţia de plată pentru lucrări care nu au fost contractate conform prevederilor legale în vigoare. Tot astfel, prin adresa nr. 247/28 februarie 2012, emisă ca răspuns la adresa recurentei nr. 18/25 ianuarie 2011, intimatul I.S.J. Mureş a precizat expres că în privinţa lucrărilor suplimentare nu există o renegociere a acordului contractual, concretizată printr-un act adiţional, prin urmare lucrările suplimentare nu au fost acceptate de beneficiar, şi anume Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureș (f. 34, dos. Tribunalului Mureş).

Așadar, lucrările cuprinse în Dispozițiile de șantier nr. 1 și 2 (nesemnate de autoritatea contractantă) nu au făcut obiectul Acordului contractual nr. 2986/11.02.2009 – nefiind cuprinse în oferta declarată câștigătoare ca urmare a parcurgerii procedurii achiziției publice, în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 – și nici al unui act adițional, nefiind acceptate de autoritatea contractantă I.S.J. Mureș. În plus, aceste lucrări nu au fost incluse în procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 5687/7 iulie 2009, act în care s-a precizat expres că lucrarea Asigurare utilități la Școala Generală din Com. Tăureni, jud. Mureș a fost executată în cadrul contractului nr. 2986 din data de 11.02.2009, menționându-se că nu există lucrări care nu respectă prevederile proiectului. În consecință, pentru prețul lucrărilor executate în afara cadrului contractual – fără respectarea etapelor stabilite de normele speciale cuprinse în O.U.G. nr. 34/2006 -, cu privire la care nu s-a făcut dovada solicitării/acceptării acestora de către autoritatea contractantă, respectiv a recepționării acestora, nu poate fi angajată răspunderea contractuală.

În ce privește temeiul subsidiar invocat în susținerea pretențiilor în sumă de 32.393,80 lei, plus TVA, și anume îmbogățirea fără justă cauză, Curtea a reţinut că nu se poate pune problema incidenței acestuia, în condițiile în care normele speciale statornicite cu privire la achizițiile publice (O.U.G. nr. 34/2006, H.G. nr. 925/2006) au fost încălcate chiar de reclamanta-recurentă, în calitatea sa de ofertant declarat câștigător - pe baza criteriului de atribuire precizat în anunţul de participare şi în documentaţia de atribuire (art. 200 alin. 1 din O.U.G. nr. 34/2006) - al procedurii ce a dus la încheierea Acordului contractual nr.2986/30 aprilie 2009. Reclamanta-recurentă nu a dovedit inițierea și finalizarea unor demersuri pentru încheierea unor acte adiționale, în condițiile art. 122 lit. i din O.U.G. nr. 34/2006, legiuitorul având în vedere actele adiţionale care vor fi încheiate pentru lucrări şi/sau servicii suplimentare ori adiţionale. În aceste condiții, nu se poate reține îndeplinirea cumulativă a condițiilor îmbogăţirii fără justă cauză, ca rezultând dintr-un fapt juridic licit care are ca efect creşterea patrimoniului pârâtului şi micşorarea corelativă a patrimoniului reclamantului, fără un temei legitim. În speţă, reclamanta-recurentă nu poate apela la actio in rem verso pentru că pretinsa ei însărăcire nu provine dintr-un fapt juridic licit al pârâților-intimați, ci din nerespectarea, de către ea însăși, a unor norme legale speciale.

În plus, recurenta nu poate solicita, cu temei, pentru lucrările executate, potrivit susținerilor acesteia, în cadrul achiziției publice având ca obiect Asigurare utilităţi la Şcoala Generală din Comuna Tăureni, judeţul Mureş, o parte din preț cu titlu de răspundere contractuală (astfel cum a fost acordată suma de 20.649,66 lei, plus TVA, prin hotărârea primei instanțe) și o altă parte din preț cu titlu de îmbogățire fără justă cauză (suma de 32.393,80 lei, plus TVA, care face obiectul recursului), cele două instituții juridice nefiind complementare, cu atât mai puțin în materia achizițiilor publice, strict reglementată, în privința procedurilor vizând încheierea și executarea contractului – iar dispoziţiile art. 297 din O.U.G. nr. 34/3006 dă posibilitatea aplicării normelor generale (ale dreptului comun) numai cu caracter subsidiar, și anume în măsura în care prezenta ordonanţă de urgenţă nu prevede altfel.

Având în vedere argumentele anterior expuse, Curtea a respins recursul reclamantei ca nefondat – art. 312 alin. 1 teza a II-a C. pr. civ.

Domenii speta

Spete similare