Contestaţie la executarea biletului la ordin întemeiată pe Codul de procedură civilă. Motive care pot fi analizate prin raportare la contestaţia reglementată de art.61-61 din Legea nr.58/1934. Dovada cheltuielilor de judecată

Sub numărul de dosar de mai sus a fost înregistrată pe rolul instanței sub numărul de mai sus contestația la executare formulată de contestatorii P.V. şi P.E. în contradictoriu cu intimata V.R. SA prin care s-a solicitat anularea actelor de executare întocmite în dosarul nr.460/2013 al BEJ Darie Carmen.

În motivare contestatorii au arătat că împotriva lor s-a declanșat executarea silită în baza unui bilet la ordin emis în alb pentru garantarea unui contract de credit acordat de intimată către SC V.S. SRL,semnat de contestatori ca și garanți ipotecari.

În aplicarea art. 712 C.proc.civ contestatorii înțeleg să formuleze apărări de fond împotriva titlului executoriu, care nu este o hotărâre judecătorească. Un prim aspect de nelegalitate a titlului este dat de faptul că a fost emis în alb, fiind aplicate numai semnăturile contestatorilor și ștampila societății. Nu a fost trecută nici măcar data scadenței. Potrivit art.105 din Legea nr.58/1954, în lipsa elementelor obligatorii titlul nu poate fi socotit bilet la ordin.

 După ce societatea a intrat în insolvență intimata încearcă să recupereze banii o dată de la debitor prin înscrierea în tabelul creditorilor și încă o dată prin prezenta urmărire.

Pe de altă parte se impune a remarca că deși intimata s-a înscris în tabloul creditorilor cu suma de 295157,24 CHF, prezenta executare a fost declanșată pentru o sumă mult mai mare.

Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii, cu cheltuieli de judecată. Pe fond a arătat că art.106 alin.2 din Legea nr.58/1954 și art.70-71 din Normele BNR nr.6/1994 prevăd expres posibilitatea emiterii unui bilet la ordin în alb, situație în care nu sunt necesare toate elementele de la art. 105 din Lege. Împrejurarea că intimata s-a înscris în tabelul creditorilor nu conferă caracter ilicit prezentei executări cât timp creanța nu a fost îndestulată, contestatorii și-au asumat obligația de garanție iar biletul la ordin este un titlu executoriu autonom. Diferența dintre sume nu duce în sine la concluzia că suma executată nu este certă iar asupra acestui aspect urmează să se administreze probe.

Prin răspunsul la întâmpinare contestatorii și-au completat cererea cu respectarea termenului prevăzut de art.204 C.proc.civ ( a se vedea în acest sens încheierea din 09.10.2013) invocând, în lumina precizărilor ulterioare, prescripția dreptului de a pune în executare biletul la ordin în sensul că executarea putea fi declanșată numai în termen de 3 ani de la emiterea biletului, 01.08.2008, potrivit Decretului nr.167/1958. A invocat de asemenea art.106 și94 din Legea nr.58/1934.

La dosar au fost depuse copii de pe actele dosarului de executare, alte înscrisuri.

La termenul de judecată din 11.09.2013 contestatorii prin avocat au precizat că prezenta contestație este întemeiată pe prevederile Codului de procedură civilă privind contestația la executare și nu pe prevederile art.62 din Legea nr.58/1934.

Analizând lucrările cauzei, instanța reține următoarele:

Executarea silită a fost declanșată împotriva contestatorilor în baza titlului executoriu bilet la ordin emis în favoarea intimatei de SC V.S. SRL la 01.08.2008 la Iași pentru suma de 327.955,65 CHF scadent la 07.02.2013 cu locul plății Iași, avalizat de contestatorii din prezenta cauză. Au fost întocmite cu referire la contestatori încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare somațiile cambiale potrivit art.61-62 din Legea nr.58/1934 și acte de executare silită prin poprire și urmărirea imobilelor pentru suma înscrisă în biletul la ordin și cheltuielile de executare.

Instanța reține că nu este învestită cu o contestație la executare întemeiată pe art.62 din Legea nr.58/1934 ( denumită anterior intrării în vigoarea a Noului Cod de procedură civilă ”opoziție la executare”) ci exclusiv cu o contestație la executare în sensul art.711 și urm. C.proc.civ.

Referitor la art. 712 alin. 2 C.proc.civ, este adevărat că acest text permite analiza unor aspecte de fapt și de drept ce țin de fondul raportului obligațional ( existența și conținutul raportului obligațional) în cadrul contestației la executare când este pus în executare un alt titlu decât o hotărâre judecătorească însă numai dacă legea nu prevede în legătură cu acest titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui. Or pentru analiza obiecțiilor referitoare la condițiile de existență a titlului( elementele biletului la ordin, valabilitatea unui bilet la ordin emis în alb), forța executorie a acestuia, inclusiv din perspectiva instituției prescripției, și întinderea datoriei prin raportare la raportul obligațional fundamental rezultat din contractul de credit contestatorii au /au avut deschisă tocmai calea tocmai calea contestației la executare întemeiată pe art.62 din Legea nr.58/1934, susceptibilă a fi exercitată de îndată după declanșarea executării și într-un termen mai scurt decât contestația la executare întemeiată pe Codul de procedură civilă, respectiv în 5 zile de la primirea somațiunii. În consecință obiecțiile menționate nu pot fi examinate în prezenta procedură.

Fiind vorba despre un titlu executoriu autonom, bilet la ordin, împotriva căruia nu a fost exercitată contestația la executare întemeiată pe art.62 din Legea nr.58/1934, instanța nu poate decât să rețină că actele de executare vizează suma ca atare înscrisă în titlul executoriu și cheltuielile de executare aferente. Existența și întinderea datoriei nu pot face obiectul analizei acestei instanțe nici din perspectiva diferenței care ar exista între suma pretinsă de intimată în baza aceluiași raport fundamental prin înscrierea pe tabloul creditorilor în procedura insolvenței societății comerciale garantate și suma pretinsă în prezenta executare de la contestatorii garanți. Pe de altă parte eventuala situație de urmărire silită după satisfacerea creanței, deci în absența unei creanțe, ar fi putut fi cenzurată pe calea prezentei contestații însă contestatorii nu susțin că ar fi fost deja satisfăcută creanța intimatei înscrisă în biletul la ordin ci numai că aceasta s–a înscris la masa creditorilor societății. Or, cât timp intimata are facultatea de a urmări atât debitorul principal cât și garanții potrivit contractului de împrumut și biletului la ordin în sine, această conduită nu este ilicită și nu afectează legalitatea executării silite.

Pentru aceste motive instanța va respinge prezenta contestație la executare.

În baza art.452-453 C.proc.civ, instanța va respinge cererea intimatei privind obligarea contestatorilor la plat cheltuielilor de judecată pentru că nu a fost făcută dovada în acest sens până la data închiderii dezbaterilor asupra fondului în ședința din 13.11.2013.

Domenii speta

Spete similare