Non reformatio in peius. art. 278 codul de procedură penală din 1968

Prin sentinţa penală nr. 263 din 4 iulie 2014 pronunţată de Judecătoria Gura Humorului în dosar nr. 2235/237/2013, în temeiul art.5 alin.1 din actualul Cod penal, s-a constatat că prevederile legii penale în vigoare în momentul săvârşirii infracţiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, aplicabile în cauză, sunt mai favorabile inculpatului decât cele ale actualului Cod Penal.

A fost condamnat inculpatul D.P. pentru săvârşirea infracţiunii de refuz al unui conducător al unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. de art. 87 alin.5 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplic. art. 5 Cod penal, art.74 alin.1 lit. a, 76 lit. d din Codul penal din 1969, la pedeapsa de  6 luni închisoare.

 În temeiul art. 71 din Codul penal din 1969, raportat la art.64 lit. a teza a II-a şi b din Codul penal din 1969, art.5 din Codul penal din 1969, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul art. 81 din Codul penal din 1969, art. 5 din Codul penal din 1969, a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani şi 6 luni, conform art. 82 din Codul penal din 1969.

În baza art. 71 alin. 5 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii prevăzute de  art. 71 din Codul penal din 1969 raportat la art. 64  lit. a  teza a II-a  şi b din Codul penal din 1969.

I s-a atras  atenţia  inculpatului asupra  prevederilor art. 83 din Codul penal din 1969.

A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 3.515,10  lei cheltuieli judiciare, din care sumele de 300 lei - reprezentând onorariu avocat oficiu A.M.şi de 100 lei - reprezentând onorariu avocat oficiu B.L., se vor avansa din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti către Baroul Suceava.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gura Humorului din data de 21 octombrie 2013 nr. 156/P/2013 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului D.P., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de refuz al unui conducător al unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 87 alin. 5 din O.U.G. 195/2002, constând în aceea că, la data de 28.10.2009, în jurul orelor 23:50, în timp ce conducea autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare ………, pe DN. 17, la km 219, având direcţia de deplasare Frasin - Gura Humorului, nu a adaptat viteza la condiţiile de drum, pe fondul consumului de băuturi alcoolice a pierdut controlul asupra direcţiei de mers, pătrunzând pe contrasens, părăsind partea carosabilă, după care, la solicitarea organelor de poliţie, a fost condus la Spitalul Oraşului Gura Humorului unde a refuzat să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

Totodată, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de D.P. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 1 şi 3 Cod penal, întrucât lipseşte plângerea prealabilă , precum şi neînceperea urmăririi penale faţă de G.S.G. , sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală prevăzută de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, întrucât infracţiunea nu a fost comisă de acesta.

În sarcina inculpatului s-a reţinut că la data de 28.10.2009, în jurul orelor 23:50, inculpatul D.P. conducea autoturismul BMW cu nr. de înmatriculare  ……, din direcţia Frasin spre Gura Humorului, avându-1ca pasager, pe scaunul dreapta faţă,  pe numitul G.S.. La intrarea în oraşul Gura Humorului, acesta a pierdut controlul autoturismului şi a părăsit partea carosabilă, în stânga, ieşind pe câmp. În  spatele  autoturismului condus de D.P. circula şi martorul C.M., aflându-se la volanul unui autoturism Audi A4 şi care a văzut când autoturismul condus de inculpat  a ieşit în decor, drept pentru care a oprit şi s-a deplasat de urgenţă la locul producerii accidentului, împreună cu soţia sa, martora C.A.. La faţa locului, cei doi martori l-au găsit, la volan,  pe inculpatul D.P. dormind şi chiar sforăind, cu capul sprijinit de volan şi pe G.S., aflat pe bancheta din spate rănit şi inconştient, cu  o mână atârnând deasupra portierei, ieşită prin geamul spart. Martorul C.M. a anunţat evenimentul prin S.N.U.A.U. 112. La faţa locului, a venit imediat o ambulanţă, care a preluat rănitul, precum şi un echipaj de poliţie. Întrucât  emana miros de alcool, inculpatul D.P. a fost condus la Spitalul Orăşenesc Gura Humorului, în vederea recoltării de probe biologice de sânge pentru  stabilirea alcoolemiei. Inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice, ceea ce rezultă fără tăgadă din procesul-verbal întocmit de organele de poliţie, care se coroborează cu declaraţiile martorilor oculari, P.C. şi M.G.. În aceleaşi împrejurări, întrucât prezenta traumatisme, a fost transportată la Spitalul Oraşului Gura Humorului şi victima G.S. G, căreia i s-au recoltat probe biologice de sânge în vederea stabilii alcoolemiei rezultatul fiind de 1,55 g/%o. În urma accidentului, a rezultat vătămarea corporală a numitului G.S., acesta suferind leziuni care  au necesitat 13-15 zile îngrijiri medicale pentru vindecare. Fiind audiat, a precizat că înţelege să nu formuleze plângere penală împotriva inculpatului D.P. pentru vătămare corporală din culpă. Fiind audiat, în calitate de învinuit, D.P. a susţinut că nu el este cel care a condus autoturismul,  ci G.S., iar ,în urma impactului , acesta a fost proiectat pe bancheta din spate, că imediat după impact, el ar fi coborât de pe scaunul din dreapta şi s-ar fi urcat la volan pentru a-i acorda primul ajutor lui G.S.. Această versiune este infirmată de declaraţia martorului ocular C.M., care precizează că a ajuns imediat la locul accidentului şi nu a existat timp suficient ca D.P. să se mute din scaunul din dreapta la volan, fără ca el să observe şi că, mai mult de atât, învinuitul dormea cu capul sprijinit pe volan (f. 106-110 dosar). În acelaşi sens, martora C.A. a arătat că autoturismul condus de soţul său C.M. a rulat exact în spatele autoturismului marca BMW cu nr. de Germania, care a ieşit de pe carosabil şi s-a răsturnat pe câmp, iar ea şi soţul ei au ajuns imediat la faţa locului, unde soţul său  l-a ajutat pe ocupantul locului conducătorului auto să coboare din maşină, acesta afirmând că nu el a condus autoturismul răsturnat. Ulterior, martora 1-a identificat pe ocupantul locului de şofer, în persoana inculpatului D.P.. La data de 13.08.2010,  organele de poliţie au întocmit referat prin care s-a propus trimiterea în judecată a învinuitului D.P.. La data de 22.10.2010,  dosarul a fost restituit Poliţiei Oraşului Gura Humorului,  în vederea completării urmăririi penale prin efectuarea unei expertize tehnice în cauză şi  confruntări între învinuitul D.P. şi martorul C.M.. În cauză, a fost dispusă efectuarea unei expertize tehnice în vederea stabilirii persoanei care a condus autoturismul, fiind desemnat să efectueze expertiza expertul F.G.. Expertul şi-a fundamentat concluziile, referitoare la mişcarea celor două corpuri în interiorul autoturismului, pe purtarea sau nu a centurii de siguranţă, oferind patru ipoteze de lucru. Dintre acestea, cea care poate fi luată în consideraţie este ipoteza nr. 2, respectiv cea în care conducătorul auto purta centură, iar pasagerul din dreapta nu. În această situaţie, conducătorul auto ar fi rămas pe locul iniţial, iar pasagerul ar fi putut să ajungă pe bancheta din spate. Din declaraţiile numiţilor D.P. şi G.S. a rezultat că primul purta centură de siguranţă, iar cel de-al doilea nu. Având în vedere aceste declaraţii, poziţiile celor doi imediat după accident, declaraţia martorului C.M. şi celelalte probe existente la dosar, rezultă că numitul D.P. este cel care a condus autoturismul. Martorul C.M. a refuzat să fie confruntat cu inculpatul  D.P.. De asemenea, foarte relevante pentru stabilirea cu certitudine a situaţiei de fapt sunt şi declaraţiile martorilor B.Cşi C.I.M., primul fiind şoferul ambulanţei chemată la faţa locului, ca urmare a apelului la SNUAU efectuat de martorul C.M.,  şi cea de-a doua fiind asistenta de serviciu pe ambulanţă. Aceştia au explicat poziţiile în care i-au găsit pe inculpatul D.P. şi pe victima G.S. G., primul, fiind la volanul autoturismului, aflat în afara carosabilului  şi cel de-al doilea, fiind în stare de inconştienţă cu capul în apropierea lunetei şi picioarele rezemate pe scaunul din faţa dreapta. Abia după aceasta, inculpatul D.P. s-a dezmeticit şi a încercat să ajute personalul medical să-1 scoată din maşină pe G.S. G., după care a trecut pe scaunul din dreapta faţă al maşinii. Ca atare, aceste două declaraţii s-au coroborat şi au întărit declaraţiile martorilor oculari C.M. şi C.A., care au ajuns primii la faţa locului. Împotriva acestei soluţii a formulat plângere învinuitul, plângere ce i-a fost admisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava dispunându-se redeschiderea şi completarea urmăririi penale, inclusiv prin efectuarea unei noi expertize la Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Iaşi, în vederea stabilirii persoanei care a condus autoturismul. Raportul de expertiză nr. 44 din 28.02.2013 al Laboratorului Interjudeţean de Expertize  Criminalistice Iaşi a concluzionat că în noaptea zilei de 28/29.10.2009,  numiţii D.P. şi G.S. se deplasau pe DN 17 din direcţia Frasin spre Gura Humorului, cu autoturismul marca BMW 318i, înmatriculat cu nr. ………... În jurul orelor 23:55-00:00, ajunşi la km 219 după intrarea în localitatea Frasin, autoturismul a intrat în derapare, a părăsit suprafaţa carosabilă şi a ieşit în decor pe partea stângă a sensului de deplasare. În urma impactului, numitul G.S. a suferit traumatisme la nivelul feţei, care au necesitat 13-15 zile îngrijiri medicale. Viteza autoturismului marca BMW 318i, înmatriculat cu nr…..,  în momentul în care a început să imprime urme de derapare a fost de cea. 108 km/h, iar în momentul părăsirii carosabilului, a fost de 78-81 km. Inculpatul  D.P. s-a aflat la volanul autoturismului în momentul producerii accidentului. Numitul G.S. s-a aflat pe mijlocul banchetei din spate în momentul producerii accidentului.

Audiat în instanţă, la termenul din 22 ianuarie 2014, inculpatul a arătat că îşi menţine declaraţiile date la organele de urmărire penală, că nu înţelege sensul pentru care un pasager ari fi supus recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, că, la data de 28 octombrie 2009, se afla în autoturismul proprietate personală marca BMW, circulând din direcţia Frasin spre Gura Humorului, dar nu s-a aflat la volanul acesteia, ci numitul G.S. G., că el se afla în partea dreaptă faţă, lângă şofer, că ambii au consumat anterior băuturi alcoolice.

Potrivit inculpatului, la un moment dat, şoferul a accelerat, iar, urmare a faptului că maşina are tracţiune pe spate şi persoana aflată la volan era obişnuită cu Dacia (maşină cu tracţiune pe faţă),  a pătruns pe contrasens şi a părăsit partea carosabilă, fără ca maşina să se răstoarne.

A mai arătat că, în momentul opririi maşinii, persoana aflată la volan (prietenul său) a fost proiectată în spate, în mijlocul banchetei din spate, că stătea cu spatele chiar pe lunetă, că s-a spart geamul din spate, acesta aflându-se cu capul afară, într-o poziţie nefirească, că el( inculpatul) a fost soldat în trupele speciale USA, are o pregătire academică foarte extinsă şi fizic , motiv pentru care şi-a dat seama ce se întâmplă cu prietenul său şi a încercat să îl ajute, coborând din maşină şi încercând să deschidă portiera din spate dreapta, dar aceasta nu s-a deschis, motiv  pentru care a ocolit maşina prin faţă şi a urcat pe scaunul şoferului, care era rupt.

A menţionat că s-a urcat cu genunchii pe scaun şi a încercat să-şi ajute colegul, care avea faţa plină de sânge, se afla într-o poziţie nefirească, iar - din experienţă - acest lucru ar fi putut conduce la înecarea sa cu sânge, că avea afectată şi coloana, că l-a strigat mereu, i-a cerut să-l strângă de mână, dacă îl aude, lucru pe care acesta l-a şi făcut, că i-a cerut să-l ajute pentru a-l pune  într-o altfel de poziţie, că  a reuşit să-l aşeze în poziţia şezut, pe bancheta din spate.

A mai arătat că, după aceea, el a revenit la poziţia normală pe scaunul şoferului, însă i s-a făcut negru în faţa ochilor şi nu a mai ştiut ce se întâmplă, că s-a trezit atunci când îi bătea  cineva în geam, că nu mai ştie cum s-au derulat în continuare evenimentele şi probabil că C.M. a fost prima persoană care a venit la maşină, că au venit,  în continuare, la faţa locului, un echipaj al poliţiei, că a văzut o ambulanţă, că s-a deplasat la Spitalul din Gura Humorului, cu maşina poliţiei, unde i s-a solicitat să se supună recoltării probelor biologice, că singurul motiv pentru care a refuzat acest test îl constituie faptul că i s-a părut fără sens să facă acest sens, nu i-a văzut rostul, cât timp el era pasager şi nu conducător auto, recunoscând că, la acel moment, se afla sub influenţa băuturilor alcoolice.

Referitor la prietenul său G.S.G. a arătat că, din punctul său de vedere,  a rămas prieten cu el, însă acesta îl ignoră şi nu a fost de acord cu decizia organelor de urmărire penală, de a fi supuşi unei noi confruntări, că acesta este taximetrist, iar recunoaşterea faptei ar avea urmări asupra sa, că numitul G.S.G. nu s-a prezentat pentru efectuarea testului poligraf, motivat că nu este probă în instanţă, menţionând că a cooperat cu organele de cercetare penală.

Examinând probatoriul administrat în cauză (procesele-verbale de constatare a efectuării actelor premergătoare, procesul-verbal de cercetare la faţa locului, planşele fotografice, raport de expertiză criminalistică, raport de expertiză tehnică judiciară, cerere analiză, copii acte identitate, carte maşină, dovezi de predare – primire, declaraţii inculpat, martori din lucrări, raport de constatare medico – legală, buletin de analiză toxicologică alcoolemie 2683/D din 2 noiembrie 2009, rezoluţie motivată, raport de constatare tehnică – ştiinţifică, proces verbal de consemnare a refuzului de a fi testat poligraf, proces verbal de confruntare, cazier inculpat, certificate specializare inculpat), prima instanță a reţinut că, la data de 28 octombrie 2009, în jurul orelor 23, 50, în timp ce conducea autoturismul marca BMW, cu nr. de înmatriculare …………, pe DN 17, km 129, cu direcţia de deplasare Frasin – Gura Humorului, inculpatul nu a adaptat viteza la condiţiile de drum şi, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a pierdut controlul asupra direcţiei de mers, a pătruns pe contrasens şi a părăsit partea carosabilă, iar după ce a fost condus la Spitalul Oraşului Gura Humorului a refuzat să se supună recoltării probelor biologice.

Starea de fapt reţinută de  instanţă concordă cu starea de fapt reţinută prin rechizitoriu, rezultată din probele administrate, stare de fapt contestată de inculpat.

La reţinerea stării de fapt, instanţa a avut în vedere cercetările efectuate, expertizele întocmite, precum şi declaraţiile martorilor din lucrări, audiaţi în cauză.

Astfel, martorul G.S. a arătat că în seara zile de 28 sau 29 octombrie ( nu mai reţine exact, dat fiind că au trecut aproximativ patru ani şi jumătate de la incident) s-a întâlnit cu inculpatul, s-au deplasat în oraşul Gura Humorului, unde au consumat băuturi alcoolice, iar, după aceea, s-au deplasat spre oraşul Frasin, la solicitarea inculpatului (spunând că are o cunoştinţă acolo), după aceea la un  bar, unde au mai consumat băuturi alcoolice.

Văzând că inculpatul se afla în stare avansată de ebrietate, martorul a arătat că i-a solicitat acestuia să-l lase să conducă maşina, dar inculpatul a refuzat, luându-i cheile şi a condus maşina până la data intervenirii accidentului, între localităţile Bucşoaia şi Gura Humorului, că el s-a trezit la urgenţă.

A precizat că îşi menţine declaraţiile date la urmărirea penală şi confruntare, că s-a întâlnit cu inculpatul în zona Podului RENEL, însă nu susţine întru totul dacă inculpatul era sub influenţa băuturilor alcoolice sau a altor substanţe, că s-au oprit la un bar din localitatea Bucşoaia unde au consumat băuturi alcoolice, că inculpatul a fost cel care a condus maşina, după plecarea de la bar, iar el se afla lângă şofer, pe bancheta din faţă.

A mai arătat că el nu purta centura de siguranţă, că nu îşi aminteşte dacă inculpatul o purta sau nu, însă din ce i s-a spus la poliţie, a aflat că inculpatul a fost găsit de către o altă persoană,  în  maşină, exact după producerea accidentului,  purtând  centura de siguranţă  şi dormind.

Referitor la accident, a arătat că îşi menţine declaraţiile date la poliţie, în sensul că inculpatul fie a lovit un tir sau a derapat şi, urmare a instinctului de şofer, a tras de volan dreapta, lucru pe care l-a dedus el, şi s-a izbit de malul şanţului din partea stângă, că el (martorul) nu a condus maşina.

În privinţa testului poligraf, a menţionat că nu a fost de acord, întrucât, iniţial, s-a auzit că inculpatul ar avea cunoştinţe la medicina legală, că, la un an de zile, ar fi aflat, de la un cadru medical, că inculpatul ar fi vrut ca martorul să ia asupra lui comiterea faptei, că şi inculpatul, personal i-ar fi cerut acest lucru, pe motiv că are nevoie de permis în ţara unde vrea să plece.

I s-a spus că, după accident, el se afla pe bancheta din spate, că maşina, atunci când a derapat,  s-a izbit cu spatele de malul de pământ şi, astfel,  a ajuns pe bancheta din spate, de unde a fost scos, cu precizarea că scaunul din faţă, de lângă şofer, respectiv spătarul de la acest scaun a fost rupt, iar  discuţia cu inculpatul a avut loc a doua zi după accident.

Martorul C.M.– martor din lucrări – a arătat că îşi menţine, în totalitate, declaraţiile date la organele de urmărire penală, că ,  la data de 28 octombrie 2009, noaptea (nu reţine ora) circula cu maşina,  împreună cu soţia sa, dinspre Suceava, spre Botoşani, iar, la un moment dat, a fost depăşit, de o maşină marca BMW, care rula în faţa sa, cu aproximativ 120 Km/h, după care a mers la maşina respectivă, pentru a-i acorda primul ajutor.

A menţionat că, în maşină, se aflau două persoane, inculpatul se afla pe scaunul şoferului, că acest lucru l-a aflat când poliţia l-a legitimat şi l-a recunoscut în sala de judecată, ca fiind persoana care stătea  pe scaunul şoferului, şi că acesta dormea, că ambele persoane din maşină erau rănite, în stare de ebrietate, în maşină mirosind puternic a alcool, că cealaltă persoană se afla pe bancheta din spate, în poziţie normală, doar  mâna îi era afară, fiind  spart geamul dinspre spate, că el a ajuns la locul faptei, la maxim 2 minute după producerea accidentului, astfel că, din punctul său de vedere, în tot acest timp, nu se putea face nici un fel de manevre, părţile nu puteau să se schimbe, întrucât părţile erau în stare avansată de ebrietate, iar inculpatul dormea.

Potrivit martorului, atunci când a ajuns la maşină, a deschis portiera din faţă şi a constatat  că inculpatul dormea, fiind sprijinit pe spate şi sforăia, că el a scos cheia din contact, l-a scuturat şi atunci inculpatul s-a trezit, că persoana care se afla în spate nu putea să vorbească, nu a putut afla nimic de la ea, iar imediat au venit organele de poliţie care au preluat evenimentul, că din ceea ce îşi aminteşte, niciunul dintre ei nu purta centura de siguranţă, că pasagerul aflat pe bancheta din spate, nu era pe centrul  banchetei, ci era orientat stânga spate, că el nu a deschis portiera din spatele maşinii, că el nu-şi aminteşte ca inculpatul să fie adus la cunoştinţa organelor de poliţie că nu s-ar fi aflat la volan, că a văzut cum se certa cu poliţia şi s-a legitimat cu greu.

Împotriva acestui martor, inculpatul a formulat plângere, sub aspectul săvârşirii de către martor a infracţiunii de mărturie mincinoasă, iar, prin ordonanţa de clasare din 21 mai 2014 – Dosar nr. 186/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gura Humorului - s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă – prevăzute  şi pedepsite . de art. 273 alin.1 Cod penal, întrucât fapta nu există, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.

Inculpatul a renunţat la audierea martorului C.A. P., soţia martorului C.M., aflată în maşină la momentul accidentului.

La organele de urmărire penală, martorul C.A. P. a declarat că, în seara zilei de 28 octombrie 2009, în timp ce se întorcea cu soţul său spre casă, circulând pe DN 17, din direcţia Frasin către Botoşani, a asistat la producerea unui accident rutier, respectiv, la intrarea în autoturism marca BMW de culoare neagră, care, datorită vitezei excesive, a pierdut controlul asupra direcţiei şi a părăsit partea carosabilă ieşind în decor, în partea stângă a direcţiei de mers.

A mai arătat că, imediat, soţul său a oprit autoturismul în dreptul maşinii avariate, a coborât de la volan şi s-a deplasat către maşina avariată, pentru a vedea dacă sunt victime, că ea a apelat 112, după care a coborât din maşină, deplasându-se mai aproape, până la şanţul din partea stângă, chiar în dreptul maşinii avariate, că persoana care se afla pe scaunul şoferului şi care, ulterior, a coborât, a identificat-o ulterior, după fotografia existentă la dosarul cauzei ca fiind inculpatul, a ieşit în stradă, iar ea i-a adus un şerveţel de la maşină, întrucât avea sânge pe faţă, iar, între timp a sosit un echipaj de ambulanţă, care a preluat victima rămasă în maşină.

Martorul C.I.M. a precizat că nu îşi aduce aminte, cu lux de amănunte, ce s-a întâmplat, că, în seara respectivă, a fost chemată  la un eveniment, a ajuns la maşină, când a deschis portiera, inculpatul era lângă maşină, solicitând ajutorul pentru prietenul lui are se afla pe  bancheta din spate, inconştient.

A mai arătat că a mers cu lanterna împreună cu colegul său, până la maşină, iar inculpatul se afla  pe locul şoferului, ajutându-l să-l scoată pe numitul G., că l-au scos pe acesta din maşină, l-au dus spre ambulanţă, iar acesta a început să-şi revină, iar ei i-au dat îngrijirile medicale ce se impuneau, că inculpatul nu a solicitat îngrijiri medicale.

S-a mai arătat că, colegul său a mai căutat şi o a treia persoană, despre care se spunea că ar fi fost în maşină, dar aceasta nu a fost găsită, după care a plecat la spital cu G., iar cealaltă persoană a venit la spital, probabil împreună cu poliţia, că ei au predat persoana la spital şi si-au văzut de treabă, că, la eveniment, au venit două maşini de intervenţie, maşina lor ajungând prima, că la sosirea lor, acolo se aflau trei persoane, că o persoană  de sex feminin a sunat la 112 şi le-a comunicat  telefonic că nu s-a apropiat de maşină şi nu ştie câte victime sunt, că persoana căreia i-au fost acordate îngrijiri medicale era confuză la început, după care a dat semne că îşi revine, că lucrătorul de poliţie l-a întrebat pe G. dacă el a condus maşina, arătându-i, în prealabil, ce s-a întâmplat, iar acesta i-a spus că dacă este maşina lui, a condus-o el, întrucât el nu conduce maşini străine, că inculpatul  a spus că el nu a condus maşina, ci o a treia persoană, care a fost căutată pe câmp şi nu a fost găsită, că inculpatul, atunci când a fost întrebat de către lucrătorul de poliţie, făcea semne din ochi şi din cap, se uita spre poliţist şi spre G., că ea l-a văzut pe inculpat clipind o fracţiune de secundă, că nu ştie dacă îi făcea sau nu semne lui G., dar lucrătorul de poliţie i-a atras atenţia să nu facă semne, că îşi menţine declaraţiile date la organele de urmărire penală, că inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice, cât timp a fost şi ea prezentă, că atât inculpatul, cât şi cealaltă persoană prezentau halenă alcoolică, că atunci când ea a ajuns la maşină, inculpatul se afla pe scaunul şoferului, din faţă, iar pe bancheta din spate se afla cealaltă persoană, orientată mai mult spre partea dreaptă spate şi cu capul şi cu piciorul.

Din întregul probatoriul administrat, a rezultat că, la momentul producerii evenimentului, inculpatul se afla la volanul maşinii, că el nu a produs probe contrarii, prin care să ateste o altă situaţie de fapt, respectiv, cea susţinută de către el, în condiţiile în care şi cealaltă persoană aflată în maşină – martorul din lucrări G.S.G., a susţinut că inculpatul a fost cel care a condus maşina, în momentul accidentului, mai mult,  împotriva acestuia inculpatul nu a formulat nicio plângere pentru mărturie mincinoasă şi nici nu a contestat declaraţia martorului din lucrări C.A. , declaraţiile acestor martori din lucrări coroborându-se cu totalitatea probatoriului.

Nu a fost dovedită nici împrejurarea invocată de către inculpat, la momentul producerii accidentului, în sensul că existenţei unei a treia persoane şi care ar fi condus autovehiculul.

În drept, fapta inculpatului aşa cum a fost descrisă şi reţinută mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de refuz al unui conducător al unui autovehicul de a se supune  recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută  şi pedepsită  de art. 87 alin.5 din O.U.G. nr. 195/2002.

În temeiul art. 5 alin.1 din actualul Cod penal, instanţa constată că prevederile legii penale în vigoare în momentul săvârşirii infracţiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, aplicabile în cauză, sunt mai favorabile inculpatului decât cele ale actualului Cod penal.

Faţă de actele şi lucrările dosarului, în temeiul prevederilor  art. 87 alin.5 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 Cod penal, art. 74 alin.1 lit. a, 76 lit. d din Codul penal din 1969, prima instanță a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

La individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere prevederile  art. 72 din Codul penal din 1969, respectiv circumstanţele reale, gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, împrejurările săvârşirii  acesteia, urmările produse, poziţia avută în cursul urmăririi penale şi al judecăţii (de negare a faptului că s-ar fi aflat la volanul maşinii implicat în accident), vârsta acestuia, dezvoltarea psiho – fizică, pregătirea profesională, condiţiile de viaţă, atitudinea în societate, familie, după săvârşirea infracţiunii, lipsa antecedentelor penale şi a altor abateri, limitele pedepsei, astfel încât să se asigure reeducarea inculpatului, conştientizarea de către acesta a gravităţii faptei sale, posibilitatea ca acesta să fie avut urmări mai grave, unele chiar ireparabile, că nu se poate trata cu superficialitate viaţa participanţilor la trafic, a pasagerilor (inclusiv a sa), în contextul unui număr ridicat de accidente de circulaţie şi cu urmări  din ce în ce mai grave, şansa de corectare a greşelilor anterioare, sprijinul şi şansa de care trebuie să beneficieze.

În temeiul art. 85 alin.3 şi art. 81 din Codul penal din 1969 cu aplic. art. 5 Cod penal prima instanță a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, conform art. 82 din Codul penal din 1969, dată fiind convingerea instanţei că scopul pedepsei aplicate, reeducarea inculpatului se pot atinge şi pot fi realizate chiar fără executarea pedepsei.

Această convingere s-a format din aprecierea de ansamblu a faptei săvârşite, a împrejurărilor în care s-a săvârşit, a persoanei  inculpatului, înainte şi după săvârşirea faptei, în timpul judecăţii, că nu a mai avut abateri, în raport de gravitatea pedepsei aplicate şi a condiţiilor expres prevăzute în art. 81 şi 82 din Codul penal din 1969, dar şi necesitatea luării în considerare şi a altor aspecte cu privire la personalitatea inculpatului.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul D.P., criticând-o pentru motivele depuse în scris la dosar și susținute oral în fața instanței de apel, acestea din urmă fiind consemnate în partea introductivă a încheierii de amânare a pronunțării din data de 24.11.2014.

Analizând apelul declarat în cauză, prin prisma motivelor invocate şi în baza actelor şi lucrărilor dosarului, în conformitate cu prevederile art. 417 şi 420 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este fondat, însă pentru următoarele considerente:

Prima instanţă a reţinut, în mod corect, situaţia de fapt în ceea ce îl privește pe inculpatul D.P., pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești din fața primei instanțe. Curtea își însușește pe deplin motivarea primei instanțe referitoare la situația de fapt.

Într-adevăr, la data de 28.10.2009, în jurul orelor 23:50, apelantul inculpat D.P., după ce a condus autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare ………… pe DN17, având direcţia de deplasare Frasin - Gura Humorului, a fost implicat într-un accident rutier, iar la scurt timp de la acesta, a refuzat să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

Apărările apelantului inculpat, în sensul că nu el a condus autoturismul înainte de accident (ci martorul G.G. S.) au fost în mod corect înlăturate de prima instanță, fiind infirmate de declarațiile martorilor G.G. S. (care, în mod constant a arătat că inculpatul D.P. a fost cel ce a condus autoturismul înainte de accident, că el a ocupat locul din dreapta față al aceluiași autoturism și că din cauza faptului că nu purta centura de siguranță, în urma impactului a fost aruncat pe bancheta din spate; a mai arătat martorul că inculpatul D.P. purta centura de siguranță în momentul producerii accidentului), C.M. (a fost persoana care a ajuns prima la locul accidentului, la scurt timp de la producerea acestuia – 1-2 minute; acesta a declarat, în mod constant pe parcursul procesului penal că inculpatul D.P. se afla pe locul șoferului și că o altă persoană se afla pe bancheta din spate a mașinii; a mai arătat acest martor că inculpatul dormea cu capul pe volan, că a fost nevoie să îl scuture pentru a-l trezi și că nu era posibil ca persoanele din mașină să își schimbe poziția între ele fără ca el să observe, datorită timpului scurt de la momentul accidentului până la sosirea sa lângă mașină), C.A. P. (soția martorului anterior amintit, ce se afla împreună cu acesta, confirmă varianta prezentată de soțul său), C.I.M.(asistenta de la ambulanța deplasată la locul accidentului; aceasta a arătat în mod constant că atunci când a ajuns la fața locului inculpatul D.P. se afla pe locul șoferului, iar o altă persoană se afla pe bancheta din spate a mașinii; a mai arătat această martoră că inculpatul a declarat polițiștilor de la fața locului că o a treia persoană ar fi condus autoturismul) și B.C (șofer pe ambulanța deplasată la locul accidentului; acesta a arătat că atunci când a ajuns la fața locului inculpatul D.P. se afla pe locul șoferului, iar o altă persoană se afla pe bancheta din spate a mașinii), precum și de expertiza criminalistică efectuate în cauză de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași (care a concluzionat în sensul că inculpatul D.P. a fost persoana care a condus autoturismul în momentul producerii accidentului).

Practic, mijloacele de probă mai sus arătate (care se coroborează în mod perfect între ele) infirmă în mod lipsit de echivoc varianta prezentată de inculpat în apărarea sa (faptul că mașina a fost condusă înainte de accident de G.G. S., faptul că după accident s-a dat jos din mașină, a înconjurat-o pentru a intra pe portiera șoferului, în scopul de a acorda primul ajutor martorului).

De asemenea, în drept, în mod corect a reținut prima instanță, că acțiunea inculpatului D.P., mai sus descrisă, întrunește sub aspect obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii, prev. de art. 85 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 și că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului conform art. 5 Cod penal este cea veche.

Cu toate acestea, în mod greșit prima instanță a procedat la condamnarea apelantului inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 85 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002.

Față de inculpatul D.P. s-a început urmărirea penală pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 la data de 08.03.2010, această măsură fiind confirmată prin rezoluția nr. 1146/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Gura Humorului (filele19-20 ds. u.p.).

Prin ordonanța nr. 1146/P/2009 din 19.04.2011 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Gura Humorului s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului D.P. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 și aplicarea în sarcina acestuia a unei sancțiuni cu caracter administrativ (amenda în cuantum de 1.000 de lei), în baza art. 10 lit. b1 din Codul de procedură penală din 1968, în vigoare la acel moment (s-a apreciat că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni).

Împotriva acestei soluții a formulat plângere în baza art. 278 din Codul de procedură penală din 1968 inculpatul D.P., iar prin ordonanța nr. 585/II/2/2010 din data de 27.06.2011 a prim-procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, în baza textului mai sus amintit (art. 278 din Codul de procedură penală din 1968), a fost admisă plângerea inculpatului, dispunându-se totodată infirmarea ordonanței atacate.

Ulterior, dosarul nr. 1146/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gura Humorului a fost preluat prin ordonanța nr. 2358/II/7 din 08.04.2013 a primului-procuror de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, cauza fiind soluționată de această unitate de parchet prin rechizitoriul ce a constituit actul de sesizare al primei instanțe în cauza de față.

Din cele de mai sus rezultă că în propria plângere formulată în temeiul art. 278 din Codul de procedură penală din 1968 (împotriva ordonanței nr. 1146/P/2009 din 19.04.2011 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Gura Humorului prin care inculpatul a fost sancționat administrativ cu amendă în cuantum de 1.000 de lei) s-a creat inculpatului apelant D.P. o situație mai grea (acesta a fost trimis mai întâi în judecată, iar ulterior a fost condamnat la pedeapsa închisorii pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002).

Ori, plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (consacrată de art. 278 și 2781 din Codul de procedură penală din 1968), prin exercitarea, mai întâi a controlului procurorului ierarhic superior și apoi, a celui judiciar, cu privire la soluția procurorului de caz, avea caracterul unei veritabile căi de atac, iar în materia procesual penală anterioară era unanim acceptată aplicarea principiului non reformatio in pejus. Chiar dacă legea procesual penală anterioară (Codul de procedură penală din 1968) consacra efectul neagravării situaţiei părţii, în mod expres, numai în materia apelului și recursului (prin art. 372 alin.1 și art. 3858 alin. 1), trebuie acceptată incidența acestuia în materia oricărei căi de atac (raţiunea acestui principiu constă în aceea că, dacă s-ar îngădui instanţei sesizate cu calea de atac să agraveze situaţia celui care a exercitat-o, s-ar ajunge la o îngrădire a voinţei părţilor de a ataca hotărârile socotite nedrepte, căci acestea se vor simţi stânjenite în folosirea căilor de atac din cauza temerii de a nu-şi înrăutăţi situaţia).

În consecință, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală Curtea va admite apelul declarat de inculpatul D.P. împotriva sentinţei penale nr. 263 din 04.07.2014 a Judecătoriei Gura Humorului, va desființa în parte sentința penală apelată şi în rejudecare, în baza art. 396 alin. 1 Cod procedură penală coroborat cu art. 181 din Codul penal din 1968 şi art. 19 din Legea 255/2013, cu aplicarea art. 5 Cod penal, îl va achita pe inculpatul D.P. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplic. art. 5 Cod penal; în temeiul art. 181 din Codul penal din 1968 rap. la art. 91 lit. c Codul penal din 1968 se va aplica inculpatului D.P. sancţiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1.000 lei; se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de către stat în calea de atac a apelului vor rămâne în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare