Infracţiunile de lovire şi alte violenţe şi vătămare corporală prevăzute de art. 180 al. 2 C.p. şi art. 181 C.p

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PITEŞTI

SECTIA PENALĂ

SENTINŢĂ PENALĂ Nr. 842/2014

Şedinţa publică de la 21 Februarie 2014

Completul compus din:

PREŞEDINTE G.C.V.

Grefier M.R.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti fiind reprezentat

prin procuror B.C.

Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpaţii T.I.A. şi T.A. şi pe părţile vătămate B.E.P. şi B.V.S., având ca obiect infracţiunile de lovire şi alte violenţe şi vătămare corporală prevăzute de art. 180 al. 2 C.p. şi art. 181 C.p..

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită, fără citarea părţilor.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile de fond asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 06.02.2014, când susţinerile părţilor şi concluziile procurorului au fost consemnate în încheierea de amânare de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentinţă.

INSTANŢA

Prin rechizitoriul nr. 8049/P/2010 din data de 25.02.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 13.03.2013 sub numărul de mai sus, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor T.I.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin.1 C.p. 1968 (parte vătămată B.E.P. ) şi lovirea sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. 2 C.p. 1968 (parte vătămată B.V.S.) ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C.p. şi T.A. pentru săvârşirea infracţiunii de lovirea sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. 2 C.p. 1968 ( parte vătămată B.V.S.).

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că la data de 10.11.2010 partea vătămată B.V.S. se afla în incinta magazinului alimentar S.C. Sory Forever 2008 S.R.L. Miceşti, proprietatea sa, moment în care au sosit cei doi inculpaţi, care, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, au avut o altercaţie  cu numitul S.P.C. lovindu-l pe acesta cu pumnii în zona feţei. Dorind să aplaneze conflictul partea vătămată  B.V.S. le-a spus celor doi învinuiţi să nu mai facă scandal, moment în care învinuitul T.I.A., a lovit-o pe partea vătămată cu o sticlă în zona capului, iar învinuitul T.A. cu o coadă de mătură i-a aplicat acestuia mai multe lovituri. Văzând incidentul partea vătămată B.E.P., s-a deplasat către cei doi învinuiţi care îl loveau pe soţul său, iar în momentul în care a ajuns în dreptul lor,  învinuitul T.I.A., a apucat-o de mâna dreaptă, ocazie cu care i-a fracturat mai multe degete.

În urma loviturilor, părţii vătămate B.E.P.  i-a fost eliberat certificatul medico-legal nr. 1282/15.11.2010, în care s-a specificat faptul că aceasta a necesitat aproximativ 30 de zile de îngrijiri medicale, iar părţii vătămate B.V.S.  i-a fost eliberat certificatul medico-legal nr. 1277/11.11.2010, în care s-a specificat faptul că acesta a necesitat 11-12 zile de îngrijiri medicale.

Pentru dovedirea situaţiei de fapt expusă în rechizitoriu au fost administrate următoarele probe: certificate medico legale (f. 8-9 dup), declaraţii martori T.C. (f. 27-29 dup), C.N.V.(f. 30-32 dup), Sidor Neculai (f. 33 dup), S.P.C. (f. 35-38 dup),  declaraţii învinuiţi T.I.A. (f. 15-18 dup), T.A. (f. 21-25 dup), declaraţii părţi vătămate B.V.S. (f. 10,11 dup) şi B.E.P. (f. 12 dup).

În cursul cercetării judecătoreşti, au fost administrate următoarele probe: declaraţii inculpaţi T.I.A. (f. 16), T.A. (f. 17), declaraţii părţi vătămate B.V.S. (f. 18), B.E.P. (f. 19), proba testimonială pe latura penală cu martorii T.C. (f. 31), C.N.V(f. 30), S-N- (f. 56), S.P.C. (f. 55) şi pe latura civilă cu martorii T.S. (f. 53) şi T.A.(f. 54). Martora S.M. nu a mai fost audiată, inculpaţii renunţând la administrarea acestei probe la ultimul termen de judecată.

Partea vătămată B.V.S. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 10.000 de lei daune morale, iar partea vătămată B.E.P. s-a constituit de asemenea parte civilă în procesul penal cu suma de 10.000 de lei (f. 9).

La dosarul cauzei au fost ataşate, din dispoziţia instanţei, fişele de cazier ale inculpaţilor (f. 23 şi f. 24), precum şi Sentinţa penală nr. 1225/27.03.2012 a Judecătoriei Piteşti, definitivă prin nerecurare la data de 10.04.2012 (f. 36-37) şi Sentinţa penală nr. 244/MF/11.09.2007 a Judecătoriei Curtea de Argeş, definitivă prin Decizia nr. 20R/MF/08.01.2009 a Curţii de apel Piteşti (f. 39-41).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

La data de 10.11.2010, în jurul orei 22.00-22.30 inculpaţii au mers la barul S.C. Sory Forever 2008 S.R.L. Miceşti, care aparţine părţii vătămate B.V.S.. În incinta barului se aflau mai multe persoane, printre care şi martorul Stana Petre Cătălin. Inculpatul T.I.A. a consumat băuturi alcoolice, participând împreună cu inculpatul T.A., fratele său, şi cu alte presoane la jocuri de noroc.

În acest context, după ce a consumat mai multe sticle de bere, inculpatul T.I.A. a intrat în conflict cu martorul S.P.C. pe care l-a lovit. Văzând cele întâmplate, fratele inculpatului T., l-a scos pe acesta din incinta barului, martorul S.P.C. rămânând în interior pentru a evita agresarea sa fizică de către inculpat.

Auzind zgomotul din bar, partea vătămată B.V.S., care se afla în altă încăpere, a intrat în magazin şi a luat în mână o mătură, intenţionând să îl oprească pe inculpatul T.I.A. să reintre în magazin. Ajungând afară, partea vătămată B.V.S. a încercat să îl oprească pe inculpatul T., moment în care acesta l-a lovit în zona capului cu o sticlă de bere, pe care o avea în mână, partea vătămată căzând la pământ, inculpatul continuând a o lovi cu pumnii şi picioarele. În această împrejurare, inculpatul T.A. a ridicat mătura pe care partea vătămată o scăpase din mână şi s-a folosit de aceasta pentru a o lovi pe partea vătămată în zona capului.

Observând cele întâmplate, partea vătămată B.E.P. a intervenit, moment în care inculpatul T.I.A. a prins-o de mâna dreaptă, pe care i-a sucit-o la spate, provocându-i o fractură la unul dintre degete.

Această situaţie de fapt a fost reţinută de instanţă pe baza declaraţiilor părţilor vătămate, precum şi ale martorilor S.P.C., C.N.Vasile şi T.C.. De menţionat este că declaraţiile martorului T.C sunt esenţiale, acesta fiind martor direct la desfăşurarea faptei sus descrise. De asemenea, declaraţiile date în cursul judecăţii se suprapun cu exactitate cu cele declarate în cursul urmăririi penale, fiind în concordanţă şi cu cele declarate de părţile vătămate şi de martorii C.N.V şi S.P.C..

Instanţa nu poate reţine poziţia inculpaţilor ca fiind cea reală, având în vedere că există contradicţii evidente şi esenţiale între cele declarate de aceştia în faza urmăririi penale şi cele declarate în cursul cercetării judecătoreşti şi nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă administrat. În acest sens, se poate observa că inculpaţii au declarat în cursul urmăririi penale faptul că partea vătămată B.V.S. a fost primul care l-a lovit pe inculpatul T.I.A., ulterior acesta din urmă lovindu-o pe partea vătămată cu pumnii în cap, în declaraţiile date în faţa instanţei, aceştia menţionând că nici unul dintre ei nu a lovit părţile vătămate şi nu îşi explică leziunile acestora.

În acest context instanţa nu va avea în vedere cele declarate de către inculpaţi referitor la situaţia de fapt, existând motive temeinice de îndoială referitor la concordanţa celor declarate cu realitatea faptică.

Totodată instanţa va înlătura şi declaraţia martorului S.N. pentru aceleaşi considerente, deoarece şi între declaraţiile date de acesta în cursul judecăţii şi cele date în cursul urmăririi penale există contradicţii evidente şi nici nu se coroborează sub nici un aspect cu celelalte mijloace de probă administrate. În acest sens, martorul a declarat în faţa instanţei faptul că a văzut când părţile vătămate împreună îl loveau pe inculpatul T, B.V.S. cu pumnii şi soţia sa cu un băţ, iar în cursul urmăririi penale a declarat că partea vătămată B.V.S. l-a lovit pe inculpat cu coada de lemn a unei mături peste umăr. Aceste contradicţii, fiind evident referitoare la aspectele cele mai importante dintre cele observate de martor nu pot fi motivate de trecerea perioadei de timp dintre momentele luării celor două declaraţii.

Conform certificatului medico-legal nr. 1282/15.11.2010 (f. 8 dup), partea vătămată B.E.P. a suferit un traumatism prin strivirea degetului 4 de la mâna dreaptă, prezentând fractură transversală a bazei falangei III, închisă, deplasată, cu hematom subunghial şi pulpar. Leziunea s-a putut produce prin lovire cu un corp dur sau comprimare şi necesită aproximativ 30 de zile de îngrijiri medicale, impunându-se imobilizarea în aparat gipsat a degetelor 4 şi 5 de la mâna dreaptă.

De asemenea, potrivit certificatului medico-legal nr. 1277/11.11.2010 (f. 9 dup), partea vătămată B.V.S. prezenta leziuni traumatice produse prin lovire cu un corp tăietor-înţepător şi prin lovire cu corp dur, ce pot data din data de 11.11.2010 şi necesită 11-12 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Susţinerile apărătorului inculpaţilor în sensul că aceştia au săvârşit infracţiunile în stare de provocare, nu pot fi primite de instanţă. În primul rând, ca să existe cazul reţinerii circumstanţei atenuante prevăzute de art. 73 alin. 1 lit. b C.p. 1968, respectiv art. 75 alin. 1 lit. a N.C.p., este necesar că infracţiunea să fie săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă.

Însă, din starea de fapt reţinută de instanţă, rezultă că starea conflictuală pe fondul căreia au fost săvârşite infracţiunile a fost începută de inculpatul T.I.A., care l-a lovit pe S.P.C în incinta barului. Mai mult, din ansamblul probelor administrate în cauză nu a reieşit că inculpaţii au fost agresaţi verbal sau fizic de către părţile vătămate.

În drept, faptele inculpatului T.I.A., care la data de 10.11.2010 i-a aplicat părţii vătămate B.V.S. o lovitură cu o sticlă în zona capului, cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 11-12 zile de îngrijiri medicale şi de agresare a părţii vătămate B.P.E. prin sucirea mâinii drepte a acesteia la spate, provocându-i fracturarea unui deget, ce a necesitat pentru vindecare 30 de zile de zile de îngrijiri medicale întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin.1 C.p. 1968 (parte vătămată B.E.P. ) şi lovirea sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. 2 C.p. 1968 (parte vătămată B.V.S.) ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C.p. 1968.

Instanţa va reţine de asemenea şi dispoziţiile art. 5 N.C.p., apreciind că încadrarea juridică, astfel cum a fost menţionată este mai favorabilă inculpatului, deoarece potrivit noilor reglementări faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de lovirea sau alte violenţe, prevăzute de art. 193 alin. 2 N.C.p., pedeapsa fiind de la 6 luni la 5 ani sau amenda, mai mari decât cele prevăzute de dispoziţiile art. 180 alin. 2 C.p. 1968.

Mai mult, instanţa are în vedere şi faptul că tratamentul pentru concursul de infracţiuni este mai favorabil potrivit vechiului cod penal.

Pentru motivele anterior menţionate instanţa va respinge şi solicitarea Parchetului de schimbare a încadrării juridice.

Fapta inculpatului T.A., care la data de 10.11.2010, a lovit-o pe partea vătămată B.V.S., producându-i leziuni traumatice, care au necesitat pentru vindecare un număr de 11-12 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovirea sau alte violenţe prevăzute de art. 180 alin. 1 C.p. 1968.

Sub acest aspect instanţa apreciază că aceasta reprezintă încadrarea juridică mai favorabilă pentru inculpat, urmând a fi reţinute şi dispoziţiile art. 5 N.C.p.. În acest context, instanţa reţine că potrivit noilor reglementări fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovirea sau alte violenţe, prevăzute de art. 193 alin. 2 N.C.p., limitele speciale ale pedepsei fiind de la 6 luni la 5 ani sau amenda, mai mari decât cele prevăzute de dispoziţiile art. 180 alin. 2 C.p. 1968.

Vinovăţia inculpaţilor a fost dovedită sub forma intenţiei directe având în vedere că aceştia au prevăzut rezultatul faptei, respectiv vătămarea părţilor vătămate şi au urmărit producerea lui.

La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpaţilor, instanţa va avea în vedere criteriile prevăzute de art.72 C.p. 1968. În acest sens, referitor la inculpatul T.I.A. instanţa constată că gradul de pericol social al faptelor săvârşite este destul de crescut prin raportare la valorile sociale lezate.

În ceea ce priveşte împrejurările comiterii faptelor, trebuie avut în vedere că inculpatul a acţionat pe fondul consumului de băuturi alcoolice, într-un loc public, de faţă fiind mai multe persoane, a căror prezenţă nu a produs nici un fel de cenzurare a comportamentului său.

Totodată, din fişa de cazier judiciar a inculpatului T.I.A. rezultă că acesta a mai fost anterior condamnat, dar nu pentru fapte de violenţă, considerându-se la acel moment că inculpatul se poate îndrepta şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie.

Instanţa are în vedere şi faptul că inculpatul este cunoscut în comunitate drept o persoană agresivă, precum şi faptul că acesta nu a recunoscut săvârşirea faptei.

În raport de aceste circumstanţe reale şi personale, în baza art.181 al.1 C.p. 1968 cu aplicarea art. 33 lit. a C.p. 1968 şi art. 5 alin. 1 N.c.p. instanţa urmează să aplice inculpatului T.I.A.  pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală (faptă săvârşită la data de 10.11.2010, parte vătămată B.E.P.).

De asemenea va aplica aceluiaşi inculpat pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovirea sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. 2 C.p. 1968 cu aplicarea art. 33 lit. a C.p. 1968 şi art. 5 alin. 1 N.c.p.(faptă săvârşită la data de 10.11.2010, parte vătămată B.V.S.).

Având în vedere că faptele din prezenta cauză şi faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 1225/27.03.2012 a Judecătoriei Piteşti, definitivă prin nerecurare la data de 10.04.2012, au fost săvârşite înainte de a fi fost condamnat pentru vreuna dintre ele, instanţa urmează să constate că acestea sunt concurente.

În consecinţă, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului Penal, care prevăd că măsura suspendării condiţionate dispuse în baza codului penal din 1968 se menţine şi după intrarea în vigoare a noului cod penal, regimul acesteia fiind cel prevăzut de vechile dispoziţii, inclusiv sub aspectul revocării şi anulării, instanţa, în temeiul art. 85 C.p. 1968 va anula suspendarea condiţionată dispusă prin Sentinţa penală nr. 1225/27.03.2012 a Judecătoriei Piteşti, definitivă prin nerecurare la data de 10.04.2012 pentru pedeapsa rezultantă de 4 luni închisoare şi o va descontopi în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, respectiv:

-4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. b din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 33 lit. a C.p. şi art. 3201 C.p.p.

- 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. b din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 33 lit. a C.p. şi art. 3201 C.p.p.

În baza art. 34 alin. 1 lit. b C.p. şi art. 36 C.p. 1968 instanţa va contopi pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă şi cele două pedepse de câte 4 luni închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 1225/27.03.2012 a Judecătoriei Piteşti, definitivă prin nerecurare la data de 10.04.2012, şi va aplica inculpatului T.I.A. pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, sporită cu 3 luni închisoare, în total 1 an şi 3 luni închisoare.

Pentru aplicarea sporului instanţa a avut în vedere, separat de aspectele învederate la individualizarea pedepsei şi faptul că inculpatul a săvârşit mai multe infracţiuni, la intervale mici de timp.

Faţă de prevederile art. 12 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului Penal, instanţa va face aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. 1 şi 2 C.p. 1968 şi va aplica inculpatului pe durata executării pedepsei principale, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a, lit. b C.p. 1968.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa apreciază că sunt îndeplinite condiţiile aplicării instituţiei suspendării condiţionate a executării pedepsei.

Astfel, prioritar, instanţa constată că această modalitate de executare a pedepsei poate fi aplicată în condiţiile art. 5 N.C.p., fiind favorabilă inculpatului având în vedere condiţiile şi efectele sale, respectiv neimpunerea inculpatului a niciunei obligaţii pe durata termenului de încercare, precum şi beneficiul reabilitării de drept la sfârşitul termenului de încercare în cazul în care în acest interval inculpatul nu mai săvârşeşte alte infracţiuni.

În acest context, instanţa observă că sunt  îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 alin. 1 lit. a, b şi c C.p. 1968, scopul pedepsei închisorii putând fi atins şi fără executarea acesteia, apreciere ce are la bază şi faptul că inculpatul în perioada lungă de timp ( aproximativ 3 ani) de la data săvârşirii infracţiunii şi până în prezent nu a mai comis fapte prevăzute de legea penală.

Instanţa va stabili un termen de încercare de 3 ani şi 3 luni potrivit dispoziţiilor art. 82 C.p. 1968, care potrivit art. 85 alin. 3 teza finală se va calcula începând cu data rămânerii definitive a Sentinţei penale nr. 1225/27.03.2012 a Judecătoriei Piteşti, respectiv 10.04.2012. şi va atrage atenţia inculpatului asupra cauzelor de revocare a beneficiului suspendării condiţionate.

Totodată, în temeiul art. 71 alin. 5 C.p. 1968 va dispune suspendarea pe durata termenului de încercare şi a executării pedepsei accesorii mai sus menţionate.

Referitor la inculpatul T.A. instanţa constată că gradul de pericol social al faptei săvârşite este destul de crescut prin raportare la valorile sociale lezate.

În ceea ce priveşte împrejurările comiterii faptelor, trebuie avut în vedere că inculpatul a avut intenţia de a aplana conflictul ivit între fratele său şi Stana Petre Cătălin.

Totodată, din fişa de cazier judiciar a acestuia reiese că nu are antecedente penale.

Instanţa are în vedere şi faptul că inculpatul nu este cunoscut în comunitate drept o persoană agresivă, precum şi faptul că acesta nu a recunoscut săvârşirea faptei.

În raport de aceste circumstanţe reale şi personale, instanţa va aplica inculpatului T.A.  pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. 2 C.p. 1968 cu aplicarea art. 5 alin. 1 N.c.p.(faptă săvârşită la data de 10.11.2010, parte vătămată B.V.S.).

Faţă de prevederile art. 12 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului Penal, instanţa va face aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. 1 şi 2 C.p. 1968 şi va aplica inculpatului pe durata executării pedepsei principale, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a, lit. b C.p. 1968.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa apreciază că sunt îndeplinite condiţiile aplicării instituţiei suspendării condiţionate a executării pedepsei.

Astfel, prioritar, instanţa constată că această modalitate de executare a pedepsei poate fi aplicată în condiţiile art. 5 N.C.p., fiind favorabilă inculpatului având în vedere condiţiile şi efectele sale, respectiv neimpunerea inculpatului a niciunei obligaţii pe durata termenului de încercare, precum şi beneficiul reabilitării de drept la sfârşitul termenului de încercare în cazul în care în acest interval inculpatul nu mai săvârşeşte alte infracţiuni.

În acest context, instanţa observă că sunt  îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 alin. 1 lit. a, b şi c C.p. 1968, scopul pedepsei închisorii putând fi atins şi fără executarea acesteia, apreciere ce are la bază şi faptul că inculpatul nu are antecedente penale şi nu este o persoană cunoscută în comunitate drept violentă.

Instanţa va stabili un termen de încercare de 2 ani şi 3 luni conform art. 82 C.p. 1968.

Totodată va atrage atenţia inculpatului atenţia asupra dispoziţiilor privitoare la revocarea măsurii suspendării condiţionate şi în temeiul art. 71 alin. 5 C.p. 1968 va dispune suspendarea pe durata termenului de încercare şi a executării pedepsei accesorii mai sus menţionate.

În ceea ce priveşte latura civilă, având în vedere art. 5 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Noului Cod Civil, instanţa constată că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Codului civil din 1864, deoarece fapta a fost săvârşită anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil.

Instanţa observă că părţile vătămate s-au constituit părţi civile în procesul penal, solicitând de la inculpaţi plata a câte unei sume de 10.000 de lei, reprezentând daune morale.

Referitor la aceste daune morale instanţa are în vedere că acestea se stabilesc pe baza evaluării instanţei de judecată, urmând a se ţine seama de suferinţele fizice şi morale care au putut fi cauzate în mod rezonabil prin fapta comisă de inculpaţi.

În aceste condiţii, instanţa are în vedere că partea civilă B.P.E. a necesitat aplicarea unui aparat gipsat, conform certificatului medico-legal depus la dosar şi că, potrivit aceluiaşi certificat, s-a stabilit că aceasta are nevoie de 30 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea fracturii de deget. Astfel de împrejurări sunt de natură a cauza oricărei persoane un prejudiciu moral prin faptul că în mod inerent a suferit dureri, dar şi prin prisma faptului că în cursul procesului de vindecare persoana afectată trebuie să fie mai atentă la acţiunile sale şi poate fi împiedicată să desfăşoare diverse activităţi pe care le-ar fi putut efectua dacă integritatea corporală nu i-ar fi fost vătămată.

Pe cale de consecinţă, instanţa apreciază că partea vătămată B.E.P. este îndreptăţită la despăgubiri pentru daune morale. Însă, raportat la situaţia de fapt reţinută, instanţa consideră că suma de 10.000 lei solicitată de partea civilă cu acest titlu este disproporţionată faţă de prejudiciul suferit şi apreciază că suma de 5.000 lei este suficientă pentru a asigura o reparaţie echitabilă în cauză, astfel încât urmează a admite în parte acţiunea civilă exercitată de aceasta.

Cu privire la daunele morale pretinse de partea vătămată B.V.S., pentru aceleaşi considerente expuse şi în cazul părţii vătămate B.P.E., instanţa urmează să le admită doar în limita sumei de 3.000 lei, dat fiind faptul că nr. de zile de îngrijiri medicale a fost mai redus, respectiv 11-12, iar leziunile traumatice suferite nu au fost de natură să creeze dureri extreme.

Fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 998-999 C.civ.  pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpaţilor, respectiv fapta ilicită – infracţiunile săvârşite de cei doi inculpaţi, prejudiciul creat, legătura de cauzalitate directă între fapta inculpaţilor şi prejudiciu şi vinovăţia acestora sub forma intenţiei, instanţa îi va obliga la despăgubiri în mod solidar faţă de fiecare parte civilă în parte, conform celor de mai sus.

În temeiul art. 274 alin 1 şi 2 N.C.p.p. instanţa va obliga pe fiecare inculpat să achite către stat câte 200 de lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 100 de lei reprezintă cheltuielile judiciare avansate în cursul urmăririi penale.

Potrivit art. 274 alin. 1 N.C.p.p. cheltuielile judiciare în sumă de 200 de lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru inculpatul T.I.A., vor rămâne în sarcina statului şi se vor plăti din fondurile Ministerului Justiţiei

Conform art. 276 alin. 1 N.C.p.p. instanţa va obliga pe fiecare inculpat la plata către părţile civile B.V.S. şi B.E.P. a câte 500 de lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare, constând  în onorariu avocat ales.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În temeiul art. 386 C.p.p. respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public.

Condamnă pe inculpatul T.I.A., cetăţean român, la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. 2 C.p. 1968 cu aplicarea art. 33 lit. a C.p. 1968 şi art. 5 alin. 1 N.c.p.(faptă săvârşită la data de 10.11.2010, parte vătămată B.V.S.).

Condamnă pe inculpatul T.I.A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. 1 C.p. 1968 cu aplicarea art. 33 lit. a C.p. 1968 şi art. 5 alin. 1 N.c.p. (faptă săvârşită la data de 10.11.2010, parte vătămată B.E.P.).

În baza art. 33 lit. a C.p. constată că infracţiunile pentru care inculpatul este cercetat în prezentul dosar sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 1225/27.03.2012 a Judecătoriei Piteşti, definitivă prin nerecurare la data de 10.04.2012.

În temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului Penal coroborat cu art. 85 C.p. 1968 anulează suspendarea condiţionată dispusă prin Sentinţa penală nr. 1225/27.03.2012 a Judecătoriei Piteşti, definitivă prin nerecurare la data de 10.04.2012 pentru pedeapsa rezultantă de 4 luni închisoare şi o descontopeşte în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, respectiv:

-4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. b din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 33 lit. a C.p. şi art. 3201 C.p.p.

- 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. b din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 33 lit. a C.p. şi art. 3201 C.p.p.

În baza art. 34 alin. 1 lit. b C.p. şi art. 36 C.p. 1968 contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă şi cele două pedepse de câte 4 luni închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 1225/27.03.2012 a Judecătoriei Piteşti, definitivă prin nerecurare la data de 10.04.2012 şi aplică inculpatului T.I.A. pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, sporită cu 3 luni închisoare, în total 1 an şi 3 luni închisoare.

În baza art. 5 alin. 1 N.c.p. combinat cu art. 81 C.p. 1968 dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 3 luni închisoare şi fixează termenul de încercare de 3 ani şi 3 luni conform art. 82 C.p. 1968, care potrivit art. 85 alin. 3 teza finală se calculează începând cu data rămânerii definitive a Sentinţei penale nr. 1225/27.03.2012 a Judecătoriei Piteşti, respectiv 10.04.2012.

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C.p. 1968.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului Penal raportat la art. 71 alin. 1 şi 2 C.p. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi b C.p. 1968, a cărei executare o suspendă conform dispoziţiilor art. 71 alin. 5 C.p. 1968.

II. Condamnă pe inculpatul T.A., cetăţean român, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. 2 C.p. 1968 cu aplicarea art. 5 alin. 1 N.c.p.(faptă săvârşită la data de 10.11.2010, parte vătămată B.V.S.).

În baza art. 5 alin. 1 N.c.p. combinat cu art. 81 C.p. 1968 dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 luni închisoare şi fixează termenul de încercare de 2 ani şi 3 luni conform art. 82 C.p. 1968.

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C.p. 1968.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului Penal raportat la art. 71 alin. 1 şi 2 C.p. 1968 aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi b C.p. 1968, a cărei executare o suspendă conform dispoziţiilor art. 71 alin. 5 C.p. 1968.

Conform art. 19 alin. 5 şi art. 397 C.p.p. raportat la art. 998-999 şi art. 1003 Cod Civil 1864 admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B.V.S. şi obligă inculpaţii să plătească acesteia, în solidar, suma de 3000 de lei cu titlu de daune morale.

Conform art. 19 alin. 5 şi art. 397 C.p.p. raportat la art. 998-999 şi art. 1003 Cod Civil 1864 admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B.E.P.  şi obligă pe inculpatul T.I.A. să plătească acesteia suma de 5000 de lei cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 274 alin 1 şi 2 N.C.p.p. obligă pe fiecare inculpat să achite către stat câte 200 de lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Potrivit art. 274 alin. 1 N.C.p.p. cheltuielile judiciare în sumă de 200 de lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru inculpatul T.I.A., rămân în sarcina statului şi se vor plăti din fondurile Ministerului Justiţiei

Conform art. 276 alin. 1 N.C.p.p. obligă pe fiecare inculpat la plata către părţile civile B.V.S. şi B.E.P. a câte 500 de lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare, constând  în onorariu avocat ales.

Cu apel în 10 zile de la comunicarea minutei.

Pronunţată în şedinţa publică de la 21 Februarie 2014.

Preşedinte,

G.C.V.

Grefier,

M.R.

Domenii speta

Spete similare