Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (o.u.g nr. 195/2002) art. 86 al. 1, art. 87 al. 1 din oug 195/2002, art. 239 al. 2 c.p., art. 260 c.p.

Dosar nr. 19179/280/2012

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PITEŞTI

SECTIA PENALĂ

SENTINŢA PENALĂ Nr. 1252

Şedinţa publică de la 05 Mai 2015

Completul compus din:

PREŞEDINTE A.M..D.

Grefier F.L.C.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti reprezentat prin

procuror M.D.

Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpaţii A.N.N., A.A.G. D.C.O, M.V. şi pe parte vătămată L.G., având ca obiect infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002) art. 86 al. 1, art. 87 al. 1 din OUG 195/2002, art. 239 al. 2 c.p., art. 260 C.P.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită, fără citare.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Se constată că dezbaterile şi susţinerile părţilor şi ale reprezentantei parchetului au avut loc în şedinţa publică din data de 21.04.2015 şi consemnate în încheierea de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentinţă, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, precum şi pentru a da posibilitatea părţilor de a formula şi depune concluzii scrise, a rămas în pronunţare pentru data de 28.04.2015, iar ulterior pentru această dată.

Deliberând,

INSTANŢA

Asupra cauzei penale de faţă:

Constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti nr. 222/P/2010 din data de 31.08.2012 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în  stare de libertate a inculpaţilor: A.N.N., pentru săv. infr.de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere , având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g l% alcool pur în sânge şi ultraj , aflate în concurs real prev. de art. 86 alin.1 , art.87 alin.1 din OUG nr. 195/2002 şi art.239 alin.2 C.p. , cu aplic.art.33 lit.a C.p. şi art.37 lit.b C.p. ;  A.A.G, pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art.260 C.p. ;  D.C.O, pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art.260 C.p şi  M.V. pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art.260 C.p.

In actul de sesizare a instanţei s-a reţinut în esenţă , în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A.N.N., faptul că în data de 07.01.2010 a condus autoturismul marca Dacia 1410 cu număr AG X , pe str.Mânăstirii din oraşul Mioveni , fără a poseda permis de conducere pentru vreo categorie auto , prezentând o concentraţie de alcool în sânge de 1,80 g % la prima probă şi respectiv 1,60 g %0 la cea ce a doua probă , iar în momentul depistării sale a reacţionat violent faţă de organele de poliţie rutieră , lovind pe partea vătămată L.G., agent şef în cadrul Poliţiei Mioveni – Serviciul Rutier şi muşcând pe acesta de palma mâinii  drepte , provocându-i astfel leziuni ce au necesitat pentru vindecare  un număr de 7-8 zile îngrijiri medicale.

In ceea ce-i priveşte pe inculpaţii A.A.G, D.C.O, M.I. s-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că audiaţi fiind în calitate de martori în cauză au făcut afirmaţii mincinoase şi nu au spus tot ce cunosc cu privire la împrejurările esenţiale asupra cărora au fost întrebaţi.

In şedinţa publică din data de 21.01.2014 instanţa a procedat – conform disp. art. 323 C.p.p. – la audierea inculpaţilor , aceştia precizând că îşi menţin declaraţiile date în cursul urmăririi penale, refuzând să facă alte precizări – declaraţii filele 59 – 62 dosar.

La acelaşi termen de judecată instanţa a încuviinţat probatoriul solicitat de inculpaţi prin apărător , constând în audierea martorilor menţionaţi în actul de sesizare al instanţei , cu posibilitatea suplimentări probatoriului după administrarea probei testimoniale încuviinţate; în acest sens, prin încheierea de şedinţă din data de 9.12.2014 instanţa a încuviinţat suplimentarea probatoriului solicitată de inculpaţi prin apărător , respectiv proba cu înscrisuri în circumstanţiere şi proba testimonială vizând audierea a doi martori în persoana numiţilor N.A.  şi L.E. – în  ceea ce –i priveşte pe inculpaţii A.N.N. şi A.A.G.; pentru ceilalţi doi inculpaţi instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri în circumstanţiere, solicitată de apărătorul acestora.

Examinând probatoriul administrat în cauză constând în : proces verbal de depistare în trafic şi de cercetare la faţa locului din data de 07.01.2010 , însoţit de planşă foto, rapoarte de eveniment întocmite de organele de poliţie ,  raport de constatare medico-legală nr. 17/A7/08.01.2010 şi raport de expertiză medico-legală nr.19/A7/11.01.2010 , declaraţii parte vătămată, declaraţii inculpaţi, raport de expertiză medico-legală psihiatrică nr.20/A1/12.03.2010 , depoziţii martori, proces verbal de reconstituire cu martora A.A.G. din data de 28.01.2010 , buletin de examinare clinică, proces verbal de prelevare de probe biologice şi buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr.12/13.01.2010 , adresă IPJ Argeş Serviciul Rutier nr. 130209/8.01.2010 , proces verbal de cercetare la faţa locului, planşe foto şi schiţa locului faptei , procese verbale de redare în scris a discuţiilor telefonice relevante a căror interceptare a fost autorizată în prezenta cauză (voi. II, f. 20-31, 44, 58-62) şi în cauza 7816/P/2011 (\ II, f. 65-71; 73-77); proces-verbal verificare listă apeluri post telefonic atribuit înv. A.A.G (voi. II, f. 86-88) şi alte acte de cercetare efectuate pentru stabilirea certitudine a posesorilor posturilor telefonice atribuite inculpaţilor (voi. II, f. 89-91, 94, 101); în acelaşi context: declaraţii pe formular ale martorilor V.I. , V.L.C., P.M.F. , M.G.G. (voi. II, f. 92-93, 97, 98); contract abonament telefonie mobilă al înv. A.N.N. , înscrisuri ataşate în copie din dosarul penal nr. 5004/P/2006 (voi. I, f. 247-256); s.p. nr. 1231/11.05.2005 din dos.pen. 11666/2004 privind pe inc. A.N. N (voi. I, f. 258-259), fişe de cazier judiciar precum şi celelalte înscrisuri aflate la dosarul cauzei , instanţa reţine următoarele:

La data de 07.01.2010 (Ziua de Sf. Ion), orele 16.45, echipajul de poliţie rutieră din cadrul Poliţiei Oraşului Mioveni format din ag.şef.pr. R.M. şi ag.şef. L.G., aflaţi în serviciul de supraveghere şi control trafic rutier pe str. Mănăstirii din or. Mioveni, cartier Făget, au observat apropiindu-se din sens opus (dinspre Mănăstirea Făget) o autoutilitară Dacia carosată, de culoare albă, cu nr. de înm. X care, la cea. 20 m de echipajul de poliţie, a efectuat o manevră de frânare bruscă, intrând cu roata dreapta faţă în şanţul din partea dreaptă a sensului de mers.

De la volanul acestei autoutilitare a coborât imediat numitul A.N.N. Ninel care a luat-o la fugă prin spatele autoutilitarei încercând să dispară pe o uliţă înfundată însă, fiind urmărit în alergare de cei doi lucrători de poliţie rutieră, a fost prins la scurtă distanţă, imobilizat şi introdus în maşina echipajului de poliţie.

În împrejurările prinderii sale, A.N.N. s-a manifestat violent faţă de lucrătorii de poliţie, adresând injurii şi ameninţări cu acte de violenţă la adresa acestora, refuzând să urce în echipaj de bunăvoie. A încercat să îl lovească pe ag.şef L.G. cu picioarele şi 1-a muşcat chiar pe acesta de palma mâinii drepte, provocându-i acestuia o rană deschisă, continuând să aibă un comportament violent verbal şi pe timpul deplasării la sediul poliţiei Mioveni. La sediul poliţiei, deoarece lucrătorii de poliţie cunoşteau că acesta a mai fost cercetat penal pentru infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice şi că nu posedă permis de conducere, au fost verificate şi confirmate aceste informaţii şi, pentru că A.N.N. mirosea puternic a alcool, i s-a solicitat să fie supus testării cu aparatul etilotest, testarea neputându-se efectua din cauza stării avansate de ebrietate şi iritare a acestuia.

Faţă de această situaţie, A.N.N.a fost condus la Spitalul Sf. Spiridon din Mioveni unde, la orele 17.15 şi, respectiv 18.15, i s-au recoltat probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

În procesul-verbal de depistare întocmit de organele de poliţie rutieră se mai face menţiunea că împrejurările imobilizării şi introducerii numitului A.N..N. în echipajul de poliţie au fost observate de numitul Z.M.D., aflat la o distanţă de cea. 100 m de locul producerii evenimentului, care a şi semnat respectivul proces-verbal în calitate de martor asistent.

Martorul Z.M.D., potrivit declaraţiilor date în faţa organelor de poliţie şi a procurorului, şi menţinute în faţa instanţei-fila 78 dosar, se afla la momentul incidentului în dreptul magazinului pe care îl deţine lângă Căminul Cultural Făget, în intersecţia din apropierea barului lui Ică, loc de unde a observat că echipajul de poliţie, staţionat în zona intersecţiei respective, a pornit rapid spre barul lui Ică iar ulterior a observat maşina de poliţie oprită aproape de intrarea în acel bai cu faţa către bar, în timp ce lângă maşina poliţiei, orientată cu faţa spre Căminul Cultural se afla o camionetă Dacia cu roata faţă dreapta în şanţul de pe marginea drumului. De asemenea, martorul a mai observat cum cei doi poliţişti, pe care îi cunoştea, veneau dinspre uliţa de lângă barul lui Ică ţinând de braţe un bărbat pe care încercau să îl introducă forţa în maşina poliţiei, iar respectivul bărbat se opunea, prinzându-se cu mâinile de uşa maşini de poliţie. Martorul a văzut când uşile din spate ale maşinii de poliţie s-au închis iar maşina de poliţie a întors după care s-a îndreptat, trecând pe lângă acesta, către Colibaşi. Relevant sunt aici reperele evidenţiate pe schiţa locului faptei, întocmită de organele de poliţie (vo I, f. 227). Martorul nu a observat alte persoane în apropierea maşinii de poliţie, în afară d A.N.N., cunoscut drept „Riţu" şi de cei doi poliţişti însă admite că în curte barului lui Ică s-ar fi aflat mai multe persoane şi aminteşte de un anume B. că ar trecut pe lângă el spre barul lui Ică. Afirmă că 1-a mai văzut în vreo două rânduri pe A.N.N. conducând autoturisme pe drumul public, dar nu cunoştea dacă aces posedă sau nu permis de conducere.

În jurul orelor 20.00, după incident, numitului A.N.N. i s-a solicitat dea o declaraţie cu privire la conducerea autoutilitarei Dacia cu nr. X fară a poseda permis de conducere însă declaraţia olografa a acestuia este greu lizibilă (voi. I,50-52), înţelegându-se doar că acesta susţine că acesta a consumat cea. 4 beri în jurul orelor 16.00, de 500 ml fiecare.

În prezenţa apărătorului din oficiu, cu ocazia audierii sale între orele 21.45-22.00, aflat în stare de reţinere preventivă (în dosarul penal nr. 222/P/2010 constituit pentru săv. infr. prev. de art. 86, al. (1) din OUG nr. 195/2002), inculpatul A.N.N. a susţinut iniţial (f. 31) că nu el a condus autoturismul Dacia 1304 cu nr. înm. X, la volan fiind de fapt soţia sa care, ca şi el, nu posedă permis de conducere. Acesta recunoaşte că, fiind Sf. Ion, a băut cea. 3-4 beri de 0,5 1 fiecare. Nu cunoaşte cine i-a gresat pe poliţiştii L şi Ri şi nu recunoaşte că l-ar fi muşcat de mână pe poliţistul L. şi susţine că, de fapt, el a fost bătut de unul din cei doi poliţişti în faţa barului lui Ică (I.P.); în finalul aceleiaşi declaraţii, inculpatul revine şi declară că maşina sa a fost condusă de O.V. care a rămas lângă maşină împreună cu soţia sa, acreditând inclusiv ipoteza neverosimilă în care în respectivul autoturism, prevăzut doar cu două scaune pentru pasagerii din faţă (habitaclu de două persoane), s-ar fi aflat trei persoane (învinuitul, O.V. şi soţia învinuitului)

În dosarul nr. 222/P/2010 s-a procedat de către organele de poliţie la examinarea criminalistică a locului faptei, audierea inc.A.N.N., verificarea bazei de date a posesorilor de permis de conducere (adresa I.P.J. Argeş - Serviciul Rutier nr. 130209/08.01.2010 şi adresa S.P.C.R.P.C.Î.V. Argeş nr. 67024/08.01.2010) ş.a.

Raportat la sesizarea lucrătorilor de poliţie cu privire la săvârşirea de către A.N.N. a infracţiunii de ultraj în varianta lovirii (sau alte violenţe) prev. de art. 239, al. (2) Cp. faţă de persoana vătămată ag.şef. L.G., s-a constituit dosarul penal nr. 223/P/2010 în care organele de poliţie au înaintat unităţii noastre de parchet procesul-verbal de sesizare din oficiu, rapoartele întocmite de lucrătorii de poliţie solicitaţi la faţa locului, planşa foto privind starea persoanei vătămate şi copie din registrul de examinări medicale privind examinarea în data de 07.01.2010 a acestuia şi a inc..

În data de 08.01.2010, prin rezoluţia procurorului, cele două dosare penale menţionate au fost conexate sub nr. 222/P/2010, cauzele reunite fiind preluate la urmărire penală proprie, cercetările fiind continuate de către procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti. In ceea ce priveşte leziunile suferite de partea vătămată ag.şef L.G., la data de 08.01.2010 a fost dispusă şi efectuată o constatare medico-legală asupra părţii vătămate L.G. din concluziile raportului de constatare nr. 17/A7 reieşind că: „Numitul L.G.prezintă leziuni traumatice produse prin lovire cu sau de corp dur, ce pot data de 07.01.2010. Necesită 7-8 zile de îngrijiri medicale. Nu prezintă infirmitate". La data de 11.01.2010 a fost dispusă şi efectuată în cauză o expertiză medico-legală asupra părţii vătămate L.G. (interesând îndeosebi agentul traumatic care a cauzat plaga contuză reg. palmară mâna dr. şi a se preciza, cu certitudine, mecanismul de producere) din concluziile raportului de expertiză nr. 19/A7 reieşind că: "Numitul L.G. a prezentat la data de 07.01.2010 leziuni traumatice produse posibil prin mecanismul de muşcare. Necesită 7-8 zile de îngrijiri medicale".

S-a procedat în cauză de către procuror la audierea în calitate de martori a numiţilor A.A.G. - soţia inculpatului, I.P.V. - persoană ce deţine „barul lui Ică", R.T.A. - persoană care se afla în bar la momentul incidentului, R.M. - colegul de echipaj al părţii vătămate L.G, Z.M.D., D.N.O, S.C., M.V. , D.C.O şi I.N.. Ultimii patru martori au fost propuşi în data de 15.01.2010, de inc. A.N.N. pentru a fi audiaţi, arătând despre aceştia că au observat incidentul din data de 07.01.2010 iar numele acestora a fost scris pe un bileţel de către soţia sa A.A.G.. De fapt, aşa cum s-a dovedit pe parcursul urmăririi penale, unii dintre aceşti martori au fost contactaţi şi propuşi chiar de aceasta.

In data de 08.01.2010, inc.A.N.N. a fost audiat în prezenţa apărătorului ales cu privire la săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, şi anume conducerea pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere şi ultraj, prev. de art. 86, al. (1) din OUG 195/2002 şi art. 239, al. (2) Cp., cu aplic. art. 33, lit. a) şi art. 37, lit. b) Cp., ocazie cu care nu a dorit să dea nici un fel de declaraţii.

Asupra acestei poziţii procesuale revine inc.A.N.N.  în data de 12.01.2010 când arată că doreşte să dea declaraţii în cauză. Considerând că în interesul urmăririi penale, raportat la susţinerea inculpatului în sensul că nu el ci soţia sa s-a aflat la volan la momentul incidentului, s-a apreciat că este necesară audierea inculpatului în aceeaşi zi cu numit A.G.a., audierea acestora a avut loc în data de 21.01.20I0 consecutiv.

Cu ocazia audierii din data de 21.01.2010, în prezenţa apărătorului ales inculpatul declară că în data de 07.01.2010 se afla la locuinţa sa din Mioveni, st Dealul Cărpinişului nr. 1, împreună cu soţia sa, iar în jurul orelor 15.50 a consumat în cca 10 minute cea. 250 ml whisky, după care, aflând că bunica sa este pe moarte, împreună c soţia sa au plecat în grabă cu autoturismul Dacia x  către locuinţa acesteia, soţia sa A.A.G. conducând acest autoturism. Pentru că doreau să cumpere bunicii un bidon de suc, au oprit autoturismul în dreptul „barului lui Ică" unde  A.N. susţine că a coborât de pe locul din dreapta şoferului şi s-a îndreptat în mers normal către bar, însă a fost luat de braţe de poliţiştii R. şi L. care au încercat să îl introducă cu forţa în echipajul de poliţie, împrejurare în care el s-a opus, a alunecat pe gheaţă iar L. a căzut peste el. De asemenea, susţine că a fost lovit pe drum către spital cu pumnii de mai multe ori de poliţistul R. care s-a urcat în echipaj pe bancheta din spate, cât şi cu mâinile de către L., poliţist care se afla la volan. Despre poliţistul L. arată că îl lovea cu mâna întinsă printre scaunele din faţă ale maşinii poliţiei strigând la inculpat că 1-a muşcat de mână (a se observa că este vorba în ambele ipoteze de palma dreaptă a părţii vătămate L.G.). De asemenea, inc.susţine că a fost lovit şi la sediul poliţiei de către poliţiştii R. şi .L unde a fost condus după ce a dat probe de sânge la spital.

Inculpatul nu îşi explică de ce s-a consemnat cu ocazia declaraţiei iniţiale că a consumat cea. 4 beri şi că ar fi declarat, de asemenea că O.C. i-a condus autoturismul deşi a afirmat mereu că soţia sa a condus.

Inculpatul menţionează că ştia despre soţia sa că nu are permis de conducere dar a acceptat ca aceasta să conducă deoarece conducea bine şi cu viteză mică, neuitând să menţioneze că, anterior soţia sa mai condusese autoturismul însă numai pe o poiană din apropierea casei. Inculpatul neagă că soţia sa ar fi oprit brusc autoturismul în faţa barului lui Ică şi ar fi nimerit cu una din roţi în şanţul de pe margine şi nu recunoaşte că ar fi fugit de organele de poliţie. Pretinde însă că ulterior, întrebând-o pe soţia sa de ce nu a ieşit din maşină, aceasta i-a spus că s-a ascuns de frică între scaunele de la maşină pentru a nu fi văzută. Inculpatul reproşează organelor de poliţie că nu au verificat imediat dacă se mai afla cineva în maşina sa şi unde erau cheile autoturismului.

De reţinut în speţă este şi desfăşurarea audierilor soţiei inculpatului în faţa procurorului, în încercarea -aşa cum s-a menţionat în cele ce preced- ca atât inculpatul , cât şi soţia sa , să fie audiaţi în aceeaşi zi. Astfel, cu ocazia audierii în calitate de martor în aceeaşi zi, imediat după audierea inculpatului, soţiei acestuia A.A.G. în prezenţa apărătorului ales (care a formulat cerere întemeiată pe disp. art. 172 C.p.p.) i s-au adus la cunoştinţă prevederile art. 80 C.p.p. faţă de care a arătat că doreşte să de declaraţii în cauză; în momentul în care i s-a înmânat biblia pentru a presta jurământul de martor, aceasta a afirmat că a simţit că i se face rău, că nu mai poate să presteze jurământul şi nu mai poate să jure pe biblie. De asemenea, că simte o stare de vomă şi o arde stomacul. Nu a fost însă de acord cu chemarea vreunui cadru medical care să îi verifice starea de sănătate şi nu a dorit, în schimb, să stea câteva minute să se liniştească, după care să fie continuată audierea. A solicitat doar ca audierea sa să aibă loc într-o altă zi, deşi i s-a pus în vedere că trebuie să fie audiată înainte de a intra în contact cu alte persoane care au fost deja audiate în cauză. Toate aceste aspecte au fost consemnate în formularul tip de declaraţie martor din data de 21.01.2011 şi atestate prin semnătură de martoră şi de apărătorul învinuitului care a asistat la efectuarea actului procedural. '

În data de 22.01.2010, s-a procedat din nou la audierea ca martor a numitei A.A.G  în prezenţa av.ales, ocazie cu care i s-au adus din nou la cunoştinţă prevederile art. 80 C.p.p., de această dată fiind de acord să dea declaraţii sub prestare de jurământ. Trecând la audierea propriu-zisă, martora a afirmat că nu a dat declaraţii iniţial deoarece d-na avocat i-a explicat că în cazul în care recunoaşte că este cea care s-a aflat la volan şi a condus în data de 07.01.2010 autoutilitara Dacia X, riscă să ajungă să fie inculpată în cauză, pentru săvârşirea infracţiuni de conducere fără permis. Verificând împrejurările în care d-na av. s-ar fi adresat în acest sens martorei şi apreciind că d-na avocat şi-a depăşit rolul de apărător al inculpatului  şi limitele stabilite pentru apărătorii care, invocând prevederile art. 172 C.p.p., solicită să asiste la actele de urmărire penală din cauză, s-a luat măsura şi s-a pus în vedere martorei şi apărătorului prezent ca audierea martorei să continue fără asigurarea prezenţei d-nei avocat, aspecte consemnate în declaraţie şi proces-verbal semnat de toate persoanele prezente. Martora şi-a exprimat însă preferinţa de a fi audiată în continuare în prezenţa apărătorului, arătând că ea însăşi doreşte să fie asistată de un apărător ales propriu.

Ulterior, martora A.A.G  s-a prezentat pentru audiere şi a fost audiată sub prestare de jurământ în prezenţa apărătorului său ales, audiere în urma căreia nu au apărut elemente noi sau esenţial diferite faţă de declaraţia anterioară a inculpatului A.N.N., cu următoarele precizări:

-Inculpatul ar fi ingerat cantitatea de 250 ml whisky din două-trei înghiţituri în

decurs de vreo 5 minute; cu toate acestea, deşi ştia despre el că devine violent după ce bea alcool, suferind de afecţiuni psihice, martora susţine că inculpatul nu băuse destul pentru a deveni violent faţă de alte persoane;

-martora, aflată la volan nu a putut opri maşina exact în faţa barului lui Ică ci doar la 10-20 m după acesta, deoarece în faţa barului s-ar fi aflat o altă maşină (aspect nou, neconfirmat de celelalte probe administrate, susţinut doar pentru a putea justifica faptul că, într-adevăr fam. Arsene trebuia să oprească în faţa barului);

-martora a observat maşina de poliţie venind din faţă abia după ce inculpatul a coborât din maşină pe partea dreaptă (astfel încât este greu de presupus că nu ar fi fost la rândul său observată de cei doi lucrători de poliţie rutieră cum este şi mai greu de presupus că, în cazul în care aceştia ar fi observat-o în autoturism, respectiv la volan, ar fi preferat să îşi îndrepte atenţia asupra altei persoane suspecte de conducere fără permis pe drumurile publice);

-martora, aflată ascunsă între scaunele maşinii, s-a dat jos din maşină imediat după plecarea echipajului de poliţie cu inculpatul către Căminul Cultural, a plecat pe cel mai scurt drum şi nu a observat în apropiere vreo altă persoană, cu excepţia unui barbat care se vedea în depărtare în deplasare către grădiniţă (a se vedea schiţa de la fila 227) aflat în mers cu spatele la martoră, fără a se uita la aceasta, martora afirmând că este probabil vorba de martorul M.V., căruia i se spune „N.l";

-martora, ajunsă acasă, 1-a anunţat pe O.V. să meargă să ia maşina de la barul lui Ică şi împreună cu acesta şi soacra sa, au revenit în zona barului unde şoferul O. a apucat să mute din loc maşina însă „nu a apucat să întoarcă bine maşina, că 1a faţa locului a sosit din nou poliţia, motiv pentru care O. a oprit la mică distanţă şi a coborât din maşină", iar poliţiştii au executat fotografii ale locului unde martora susţin că oprise maşina, în zona urmelor de frână din zona şanţului, aceasta după ce aceeaşi martoră declară că O. a luat maşina şi a dus-o direct acasă; sunt de urmărit aici contradicţiile dintre declaraţiile numitei A.A.G. şi ale martorului O.V.C.

Martora susţine că încă din seara incidentului a solicitat organelor de poliţie să fie audiată în sensul că ea este cea care a condus autoturismul şi nu soţul său însă nu i s- a permis acest lucru, spunându-i-se că „nu este credibilă";

Martora, recunoscând că a mai condus şi în alte rânduri autoturismul pe „poiana din apropierea casei", descriind verbal manevrele pe care le executa pentru a pune mişcare autovehiculul, afirmă că pornea cu camioneta din curte, ieşea cu acesta în uliţa din faţa casei (aflată la cea. 20 m de şoseaua principală) după care, trecând pe lângă alte trei case de locuit, ajungea în acea poiană, martora necunoscând dacă acea uliţă este sau nu drum public;

Întrebată asupra aspectului ce a determinat-o să conducă autoturismul în data de 07.01.201 martora afirmă că, deşi nu exista vreo urgenţă de deplasare cu maşina, casa bunicii fiind la cea. 200 m distanţă, ea a fost cea care a insistat să facă deplasarea cu maşina „făcându-i-se drag în acea zi să mai conducă"!

Întrebată despre martorii propuşi în cauză în apărare, martora arată că 1-a propus doar pe D.C.O. cu care a şi luat legătura, deoarece 1-a văzut la bai lui Ică atunci când s-au efectuat fotografii şi măsurători de către organele de poliţie acesta i-a spus atunci că observase când inculpatul fusese luat şi băgat cu forţa în maşina de poliţie şi bătut în interiorul maşinii; cu toate acestea, afirmă că 1-a propus ca martor pentru a arăta că nu inculpatul se afla la volan; despre acest martor, încă neaudiat la acel moment, arată că nu i-a spus niciodată acesteia că ar fi văzut-o la volan în momentul opririi în faţa barului lui Ică şi nici chiar martora nu crede ca acesta să fi observat acest lucru, camioneta fiind cu spatele către bar, modul de carosare nepermiţând vederea in spatele acesteia către interiorul habitaclului;

Despre martorul I.N. elu arată că se afla în dreptul grădiniţei şi magazinului alimentar când a trecut la volan către barul lui Ică iar cu martorul D.N.O în zona şcolii, martori încă neaudiaţi la acel moment al audierii soţiei lui A.N.; este de menţionat şi faptul că magazinul alimentar se află mult mai aproape de locuinţa bunicii lui A.N.N. decât barul lui Ică;

Au fost audiaţi în cursul urmăririi penale şi reaudiaţi în faţa instanţei trei martori, persoane care se aflau în barul lui Ică la momentul incidentului, şi anume R.T.A., D.C.O  şi I.P.V.

R.T.A. declară că, fiind în interiorul barului, a auzit un zgomot de buşitură de maşină de afară şi a observat de la geam ce se petrece şi anume că doi poliţişti alergau după „R." care a fost prins şi condus la maşina de poliţie, că un poliţist a căzut iar peste el a căzut şi R.. Nu a observat ca Riţu să-1 fi muşcat pe poliţist de mână însă 1-a observat pe R. ţinându-1 mai strâns de braţul drept pe poliţistul mai scund. Il mai indică în bar pe I.P.V..

I.P.V. declară că a văzut cum R. a fost introdus forţat în maşina poliţiei. Afirmă că în bar se mai afla R.A şi alte persoane despre care nu îşi mai aminteşte. Nu a observat alte persoane în apropierea locului incidentului.

D.C.O, martor propus de inc. A.N.N. şi de soţia sa, susţine că s-a aflat la barul lui Ică tot timpul împreună cu martorul R.T.A., dar că a ieşit şi în curtea barului unde nu se mai afla altcineva, aspect neconfirmat de R.T.A.. De asemenea, D.C.O susţine că a văzut când în maşina de poliţie, A. a fost bătut, că ştia despre A. şi soţia lui că nu au carnet şi îi mai văzuse pe poiană, pe izlaz cu camioneta condusă de A.A.. A fost surprins să o vadă la volan pe aceasta dar nu a sesizat acest lucru organelor de poliţie, chiar în condiţiile în care, aşa cum a confirmat şi A.G. martorul s-ar fi aflat la faţa locului şi cu ocazia măsurătorilor efectuate după incident de către organele de poliţie. D.C.O îi indică pe martorii S.C. şi pe M.V.că veneau dinspre căminul cultural, M.V. a trecut mai departe iar S.C. a intrat în bar. Martorul declară că nu cunoaşte motivele pentru care „R" (inc. A.N.N.) a fost luat cu forţa de poliţie arătând că în bar nu s-a discutat aşa ceva; nu ştie ce s-a întâmplat mai departe şi nu a fost curios să vadă ce a făcut în continuare soţia lui R. despre care afirmă că a văzut-o la volan înainte ca maşina pe care o conducea să oprească după ce a trecut de bar. Surprinzător, în finalul declaraţiei, susţine că atunci când trecea pe drum M.V. el a intrat în toaletă de unde a observat pe geam ce se petrece în stradă. Cu ocazia audierii sale din data de 31.10.2011, martorul D.C.O declară că toate aspectele despre care a relatat anterior au fost observate de acesta din toaleta aflată în partea stângă a barului lui Ică, în afara acestuia. Având în vedere amplasarea acestei toalete, se apreciază că din interiorul acesteia martorul D.C.O nu putea să observe incidentul despre care a declarat. în acelaşi sens fiind şi rezultatele cercetării criminalistice a zonei în care a avut loc incidentul, efectuate de organele de cercetare penală în data de 13.12.2011, delegate în acest sens de către procuror.

Au fost audiaţi martorul care se afla în zona căminului cultural, şi Z.M.D. precum şi doi martori propuşi de inc. A.N.N.şi de soţia fiind vorba de S.C.  şi M.V..

Z.N.D. indică o singură persoană care s-ar fi îndreptat din spatele către barul lui Ică căreia i se spune „B." şi nu a mai observat vreo altă persoană în preajma locului incidentului, cu excepţia mai multor persoane din curtea barului lui Ică.

S.C.rnel afirmă că a observat incidentul de la început apropiindu-se de barul lui Ică dinspre Căminul Cultural şi a ajuns în dreptul maşinii de poliţie unde a văzut cum încătuşat, R. era lovit cu pumnii de poliţistul de pe bancheta din spate. Nu a observe pe soţia lui R. la faţa locului, spunând că nu şi-a dat seama de la început ce se întâmpla văzând însă imediat cum poliţiştii se întorceau către maşina de poliţie ţinându-1 pe R. de braţe. Afirmă că după aceea a intrat în barul lui Ică şi a aflat de la ceilalţi că Ică fusese 1uat de poliţie nu din cauza unui scandal în bar, cum presupusese iniţial, ci în legătură cu camioneta de afară. Când a plecat din bar, arată cum camioneta Dacia era tot acolo şi nu a observat vreo altă persoană în preajma acesteia.

Martorul M.V., propus de asemenea de inc. A.N.N., declară că a observat, apropiindu-se de barul lui Ică dinspre Căminul Cultural, camioneta condusă de o femeie, în dreapta fiind un bărbat care s-a dat jos pe aceeaşi parte şi s-a îndreptat că bar. A văzut cum R. a fost bătut cu pumnii în interiorul maşinii de poliţie, încătuşat, pe bancheta din spate. Spune martorul că a plecat mai departe fără să îl intereseze sau să oprească în loc, dar a putut observa cum, la cca. 5-10 minute după plecarea poliţiei, din maşină a ieşit soţia lui R., declaraţie surprinzătoare având în vedere că afirmă că nu s-a uitat înapoi şi nu s-a oprit din mers, declaraţia sa conţinând, ca şi declaraţia martorului D.C.O, mai multe contradicţii. Rezultatele testării poligraf martorului M.V. sunt în sensul că acesta a prezentat indicii de comportam simulat prin răspunsurile date la întrebările relevante cauzei.

M.V. a fost audiat ca martor în cauză, de către procuror, iniţial la data 21.01.2010 şi în completare la datele de 08.06.2010 iar D.C.O  a fost audiat de către procuror ca martor la datele de 22.01.2010 şi în completare la datele 15.02.2010 şi 31.10.2011.

Inc. A.N.N. şi soţia sa au mai propus pentru a fi audiaţi, doi martori cu care pretind că, aflându-se în deplasare imediat înainte de incident către barul lui Ică A.A.G. s-ar fi aflat la volan, s-au întâlnit pe drum iar cei doi martori au putut observa că A.A.G. conducea Dacia X. Cei doi martori, I.N. şi D.N.O, au confirmat că s-au întâlnit cu soţii A. în acele împrejurări şi că A.A.G. s-ar fi aflat la volan, primul martor aflându-se în dreptul grădiniţei iar al doilea în dreptul staţiei de autobuz de la scoală. Este însă de observat că martorul N. este o persoană ce a mai fost cercetată ca învinuit împreună cu  inc.A.N.N. într-un dosar al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti pentru săvârşirea infracţiunilor de ultraj şi sustragere de material lemnos, în care a adoptat o poziţie nesinceră. Pe de altă parte, se pune la îndoială sinceritatea martorului D.N.O care afirmă că a coborât din autobuz la staţia de la scoală la orele 16.00 (oră la care sosea autobuzul cu care făcea naveta de la uzina Dacia unde lucrează) şi aceea este ora la care ar fi observat pe soţii A., fapt greu de crezut având în vedere că inc. A. a fost depistat la trei sferturi de oră mai târziu, după parcurgerea unei distanţe de câteva sute de metri către barul lui Ică. Chiar soţii A. susţin că după ce au trecut de cei doi martori nu s-au oprit din deplasare şi nu au făcut schimb de locuri, mergând direct către barul lui Ică.

Existând indicii certe de săvârşire a infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 Cp. de către martorii M.V. şi D.C.O, prin ordonanţa nr. 222/P/2010 din data de 12.12.2011 s-a dispus extinderea cercetărilor şi începerea urmăririi penale faţă de aceştia sub aspectul săvârşirii acestei infracţiuni. Ulterior în cauză s-a dispus extinderea cercetărilor şi începerea urmăririi penale pentru săvârşirea infr. prev. de art. 260 Cp. şi faţă de A.A.G.

La data de 13.12.2011, în urma audierii ca învinuiţi, ocazie cu care atât M.V. cât şi D.C.Oau arătat că îşi menţin declaraţiile date anterior în cauză şi că nu recunosc săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prin ordonanţele nr. 222/P/2010 din aceeaşi dată s-a dispus măsura preventivă a reţinerii pe o perioadă de câte 24 de ore faţă de aceştia, măsură ce urma a expira în data de 14.12.2011, aceştia fiind prezentaţi cu propunere de arestare preventivă pentru o perioadă de câte 9 zile Judecătoriei Piteşti care, prin încheierea din 14.12.2011 a respins propunerea parchetului, reţinând însă, în principal, în considerente hotărârii, faptul că:

-deşi înv. D.C.Oa declarat că a observat incidentul în care a fost implicat învinuitul A.N.N. din încăperea cu destinaţia WC aflată în partea stângă a barului lui Ică, cercetările efectuate la faţa locului în data de 13.12.2011 au probat faptul că din interiorul acesteia martorul D.C.O nu putea să observe incidentul despre care a declarat (a se vedea procesul-verbal de cercetare la faţa locului din data de 13.12.2011, planşa foto şi schiţele locului faptei din voi. I, f. 28-35);

-audiat în faţa instanţei, învinuitul M-V- a declarat o altă direcţie de deplasare a sa pe jos decât cea expusă iniţial, respectiv dinspre casa sa către Căminul Cultural, precum şi faptul că s-a oprit în loc cea. 5-10 minute şi a observat ce se petrecea, observând-o în tot acest interval de timp pe numita A.A. la volanul autoturismului, faţă de declaraţia de martor în care arată că nu s-a oprit în loc ci a plecat mai departe fără să îl intereseze dar a putut observa cum, la cea. 5-10 minute după plecarea poliţiei din maşină a ieşit soţia lui „R.", declaraţie surprinzătoare având în vedere c; acelaşi martor afirmă că nu s-a uitat înapoi şi nu s-a oprit din mers, indiciile & nesinceritate fiind întărite de rezultatele testării sale poligraf;

- există indiciile temeinice în sensul că învinuiţii M.V. şi D.C.O au făcut afirmaţii nesincere, referitoare la împrejurările esenţiale care pot să stabilească dacă la data de 07.01.2010 autoturismul în cauză a fost condus sau nu de către învinuitul A.N.N. iar conduita lor poate aduce atingere valorii înfăptuirii justiţiei şi se poate încadra foarte bine în tiparul oferit de dispoziţiile art. 260Cp.

In baza autorizaţiilor nr. 21/04.10.2011 şi, respectiv 26/18.10.2011, emise de Judecătoria Piteşti au fost efectuate interceptări ale comunicărilor şi convorbirilor efectuat de la posturile telefonice aparţinând numiţilor A.A.G, I.N., A.N.N., D.C.O, O.C..

Astfel, din interceptarea acestor convorbiri şi potrivit proceselor-verbale de redare în formă scrisă întocmite de organele de cercetare penală delegate în acest scop, au rezultat indicii că inc. A.N.N.Ninel, personal şi prin intermediul avocatului ales care îl asistă şi care, în baza cererii formulate potrivit art. 172 C.p.p., a asistat la audierea tuturor martorilor, influenţează martorii audiaţi în cauză în sensul că le comunică acestora ce anume au declarat martorii audiaţi anterior şi îi îndrumă pe aceştia cum să dea declaraţii astfel încât acestea să se coroboreze atât cu declaraţiile date anterior de aceleaşi persoane cât şi cu cele ale martorilor deja audiaţi. Mai mult, în cauză, după ce rezultat necesitatea audierii ca martor a numitului A.F., fratele inc. A.N.N., acesta din urmă a indus în eroare procurorul comunicând că A.F.  nu poate fi audiat deoarece este plecat în străinătate, din interceptări reieşind că acesta este, de fapt, în ţară.

Relevant este conţinutul convorbirilor telefonice relevante redate în scris în proces verbale, aşa cum reiese din cele prezentate mai jos:

La data de 30.10.2011 orele 16:49:47, inc. A.N.N. contactează telefonic pe utilizatorul postului telefonic X al cărui utilizator a fost identificat ulterior în persoana martorului O.F. comunicându-i acestui martor că vine la el acasă pentru a-i spune ce urma să declare a doua zi. A.N.N. i se adresează lui O.F. spunându-i: „hai că viu oleacă până la tine.... Hai că viu eu devale să-ţi spun..." răspunzându-i întrebărilor lui O.F.: „păi cum facem, vi să-mi arăţi ce să spui mâine?". Martorul O.F.  a fost audiat în data de 31.10.2011 la parchet începând cu ora 11:30, confirmând că s-ar fi întâlnit în drum spre casă, în seara zilei de 07.01.2010 cu soţia lui A. care era foarte supărată că acesta fusese luat de poliţie pentru că îl prinseseră conducând deşi afirma că ea era cea care condusese.

La data de 01.11.2011 la ora. 09:11:13, inc. A.N.N. contactează telefonic pe A.A.G.căreia îi comunică faptul că av. Ales i-a solicitat să vină (s.n. - la parchet pentru audiere) cu „C., cu N. şi cu nea C. (martori - s.n.). Cu privire la „naşul C." (martorul O.V.C.) ce urma să fie audiat în aceeaşi zi la parchet cu privire la împrejurările mutării autoturismului în cauză din poziţia iniţială, inc. A.N.N. urma să îl instruiască pe acesta despre ce va declara ca martor şi, în acest scop, se consultă cu A.A.G convenind ca acest martor să declare că mai întâi a fost sunat de A.A.G., că a mers iniţial la barul lui Ică şi doar a întors maşina pe care a lăsat-o tot acolo şi apoi au mers împreună la poliţie (O.V.C. cu A.A.) unde fusese dus inc. A.N.N. iar după ce s-au întors de la poliţie martorul O.C. a dus camioneta acasă. In acelaşi sens este şi "convorbirea dintre cei doi iniţiată în aceeaşi zi, orele 09:45:21. La ora 10:00:35, înainte de audierea martorilor S.C. şi O.V.C. în prezenţa avocatului ales , inc. A.N.N. o asigură telefonic pe A.A.G. că „ştie C., 1-a învăţat avocata cum să... cum să n-o dăm să..." inclusiv cu privire la ora la care s-a petrecut incidentul din 07.01.2010. A.A.G. îşi exprimă îngrijorarea că „o să se prostească ăştia acum", referindu-se la martorii chemaţi în ziua respectivă (audiaţi şi anterior în cauză), întrebând dacă au „ajuns mai devreme ca să apuci să vorbeşti cu ea (avocata - s.n.) şi să-i înveţe însă inc. A.N.N. o linişteşte cu privire la martorul C.: „C. nu o să se prostească. E avocata aia s-a dus ea cu el înăuntru. Nu, nu se prosteşte"; „i-a învăţat, i-a aia. Păi da".

În declaraţia sa din data de 01.11.2011, începând cu ora 11:25, martorul O.C. declară însă că, abia după ce s-a întors de la poliţie unde îi dusese cu maşina sa A.A.G şi pe A-F- (fratele lui A.N.N. ) a scos maşina soţilor A. din şanţ cu ajutorul mai multor persoane de la faţa locului, după care a condus respectiva camionetă la locuinţa familiei A., întorcându-se pe jos la barul lui Ică pentru a-şi recupera maşina sa. Astfel, martorul nu îşi explică cum a ajuns camioneta soţilor A. X în poziţia în care a fost fotografiată de organele de poliţie (conform planşei foto filele 43-47, voi. I). Şi de această dată soţii A. stabilesc ce anume vor fi instruiţi să declare martorii ce urmau a fi audiaţi la parchet prin expresii de genul: „tu îi spui aşa, îi spui că ..."; „hai că ştie omu, să spună două vorbe şi bune"; „îi spui să spună că a venit ... mă-nţelegi, a luat maşina şi a întors-o, deci a-ntors-o şi a lăsat-o acolo şi-apoi am plecat la poliţie după tine"; „aşa săi spună, că l-am sunat, deci m-am dus după el, l-am luat să vină la maşină ..."; „ce să mai spună" dacă-1 întreabă ? .. domnule eu am luat maşina, am lăsat-o şi apoi am plecat cu maşina mea ... am plecat la poliţie după ... cu nevastă-sa"; „numai dacă-1 întreabă (s.n. - procurorul)".

După finalizarea audierii martorului O.V.C., A.A îl sună pe inc. A.N.N. iar acesta din urmă îi confirmă că (martorul) „C. a declarat bine, mă-nţelegi...că...i-a spus avocata să zică că l-ai sunat să vină să ia maşina, tu l-ai sunat să vină să ia maşina dă dă vale că tu ai fost acolo ai coborât devale la maşini şi că pe tine te-a găsit acolo la maşină".

în baza autorizaţiei nr. 35/18.11.201 1  emisă de Judecătoria Piteşti au fost interceptate în continuare convorbirile telefonice purtate de A.A.G.de la postul telefonic deţinut de aceasta. Astfel, la data de 14.12.2011, orele 14:08:59 aceasta este sunată din afara României de mama sa căreia îi comunică, în principal că „am fost supărată, că i-a arestat pe ăia aseară, ieri... pă P. şi pe acela din Gura Văii, i-a ţinut 24 de ore în arest din cauza la să spuie că 1-a văzut pe N. la volan şi nu pă mine" Mama sa îi reproşează: „Păi nu ştiu de ce te-ai băgat în toate alea, fă G., ca să-minţi pe ăia acolo şi să te aresteze ăia pe tine... nu puteai să-1 laşi pe N. acolo si ce-a, făcut să rezolve?... te bagi tu în toate alea să te aresteze pe tine...". Fără a o contrazice pe mama ei, A.A. îşi exprimă temerea că la rândul său poate fi arestată, mama acesteia arătând că în această ipoteză „în celulă să stai că aşa meriţi şi N. să stea afară...n-ai vrut tu să stai pentru bărbate-tu şi el să stea afară? Cu belelilii care le face?...păi face N.l... face bărbate-tu rele şi trebuie să suporte toată lumea, să suporte bă neică ce face, nu să aresteze toată lumea că face N. rele ... te-a băgat şi pă tine, tu luai tu fapta lui N., că erai...". Despre situaţia lui P. (M.V.) arestat (de fapt reţinut), mama inc. a.a.spune: „săracu, îl arestează pentru bărbate-tu' zicându-i acesteia că nu va plânge pentru ea: „nu vreau să plâng, că fimea ia faptele lu bărbate-su care face rele pe drumul ăl mare... face N. rele pă drumul ăl mare... să răspundă pentru faptele lui, care le face...". în replică, încercând să atragă înţelegere mamei sale, inc. A.A.G. încearcă să îi explice că se află în aceeaşi situaţie cu P. care „n-a spus şi el că m-a văzut şi nu e adevărat? Uite na... a minţit omu" şi cu toate acestea „F. lu O. a plâns dă P.". Tot în replică, inc. A.A. arată că în ipoteza în care înv. A.N.N. ar răspunde pentru faptele lui „el se duce la puşcărie". Discuţia dintre cele două este reluată la orele 14:19:19 când mama afirmă că „ai noroc că nu am fost eu acasă, că mă puneam de martor şi spuneam că nu ai fost tu la volan". Din nou, aşa cum reiese din ansamblul acestor discuţii, A.A. G. nu susţine nici un moment ca fiind adevărată varianta prezentată în sensul că s-ar fi aflat la volanul maşinii.

În dosarul penal nr. 7816/P/2011, în baza autorizaţiilor nr. 31 şi 33/2011 emise de Judecătoria Piteşti au fost interceptate convorbiri telefonice purtate de numiţii A.N.N. şi D.C.O. relevante fiind îndeosebi convorbirile purtai de aceştia în zilele de 13 şi 14.12.2011 ocazionate de reţinerea şi prezentarea cu propunere de arestare a învinuiţilor M.V. şi D.C.O. pentru infr. prev. c art. 260 Cp. Din acestea reiese, pe de o parte, preocuparea înv. A.N.N. de le angaja avocaţi celor doi învinuiţi reţinuţi, apelând în acest sens la acelaşi avocat ales care îl asigură despre aceştia că „nu are ce să se sperie pentru că băieţii ăştia trebuie să-şi menţină declaraţia, altceva nu au de declarat" şi că „e bine" dacă fratele lui A.N.N. nu a dat nicio declaraţie. Cât despre martorii M.V.D.  C.O., deveniţi învinuiţi faţă de care se luase măsura reţinerii, aceeaşi d-nă avocat îl îndrumă pe inc. A.N., astfel: „acu dacă ăştia doi or fi atât de proşti n-or înţelege ce înseamnă să-ţi menţii o declaraţie şi i-o speria, d-aia trebuie să te mişti cât mai repede ca să ajungă avocaţii cât mai repede la ei" exprimându-şi părerea că procurorul nu va face propunere de arestare ci doar „forţează nota". Ulterior, înv. A.N.N. îi confirmă telefonic unei alte persoane faptul că „le-am băgat lu' G. un avocat lu' P. un avocat... că nu poate ai mei să îi asiste pe ei". Este de menţionat aici că data de 13.12.2011, ora 14:30, s-au prezentat cu împuternicire avocaţială ca apărători aleşi ai înv. M.V. şi D.C.O  domnii avocaţi G.A. respectiv, R.A. care au asistat în continuare la actele procedurale efectuate în cauză cu cei doi inculpaţi.

Inculpatul D.C.O, în data de 13.12.2011, la orele 09:32:20 îl contactează telefonic pe înc. A.N.N căruia îi comunică faptul că „avocata ... a zis că tu să-ţi menţii declaraţia ... să nu vă ia ... să vă pierdeţi" şi îi solicită să-i spună ,,lu' V." că a vorbit „cu avocatu' să-şi menţină declaraţia să nu-i fie frică". în urma eliberării din arestul I.P.J. Argeş unde se aflase în stare de reţinere preventivă, înv. D.C.O. contactează la data de 14.12.2011, ora 14:42:34, o persoană necunoscută căreia îi spune că îi pare rău că „s-a băgat pentru R.", asta fiind „învăţare de minte" considerând că şi dacă se retrăgea şi dacă mergea înainte (cu declaraţiile iniţiale) „tot aceeaşi belea era".

Atitudinea nesinceră şi de dispreţ faţă de activitatea desfăşurată de organele de

urmărire penală manifestată de inculpaţii A.N.N., A.A.G. şi D.C.O a culminat cu poziţia manifestată de aceştia cu

ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inclusiv a conţinutului audio al

convorbirilor telefonice purtate de aceştia a căror interceptare a fost autorizată, în sensul

nerecunoaşterii vocilor atribuite acestora, deşi din conţinutul convorbirilor telefonice

interceptate, care se coroborează cu date şi împrejurări intrinseci cauzei şi din verificările şi

investigaţiile efectuate în cauză începând cu data de 24.05.2012 reies elemente suficiente în

sensul că în perioada supusă interceptărilor autorizate aceştia au deţinut şi au utilizat

efectiv respectivele posturi telefonice.¸ inc. A.N.N. a declarat, în spijinul

susţinerilor că nu a purtat convorbirile telefonice aduse la cunoştinţă, că în cursul anului

2011 i-au fost sustrase telefonul şi cartela SIM tip Prepay cu numărul de telefon

interceptat; depune însă contractul de abonament încheiat pentru acelaşi număr de telefon

mobil în data de 18.07.2011, ulterior furtului reclamat, însă anterior perioadei în care acel

număr de telefon a făcut obiectul autorizării interceptărilor.

Si in faţa instanţei de judecată toţi inculpaţii au manifestat aceeaşi atitudine nesinceră , interpelaţi fiind în şedinţa publică din data de 21.01.2014 de către instanţă sub aspectul faptelor /faptei reţinute în sarcina fiecăruia dintre aceştia , refuzând să facă alte declaraţie , precizând că îşi menţin declaraţiile date în cursul urmăririi penale (f.59 – 62 dosar).

Situaţia de fapt astfel fiind reţinută instanţa constată că în drept faptele inculpatului A.N.N. care în data de 07.01.2010 a condus autoturismul marca Dacia 1410 cu număr X, pe str.Mânăstirii din oraşul Mioveni , fără a poseda permis de conducere pentru vreo categorie auto , prezentând o concentraţie de alcool în sânge de 1,80 g % la prima probă şi respectiv 1,60 g %0 la cea ce a doua probă , iar în momentul depistării sale a reacţionat violent faţă de organele de poliţie rutieră , lovind pe partea vătămată L.G., agent şef în cadrul Poliţiei Mioveni – Serviciul Rutier şi muşcând pe acesta de palma mâinii  drepte , provocându-i astfel leziuni ce au necesitat pentru vindecare  un număr de 7-8 zile îngrijiri medicale întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere şi având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g %0 alcool pur în sânge şi de ultraj în varianta lovirii , prev. şi ped. de art. 86 alin.1 , art.87 alin.1 OUG nr.195/2002 şi art.239 alin.2 C.p.

La individualizarea şi cuantificarea pedepselor ce vor fi aplicate inculpatului vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare statornicite de disp. art.72 C.p. , respectiv limitele de pedeapsă prevăzute în textul incriminatoriu, gradul de pericol social concret al faptelor comise dedus din împrejurările săvârşirii acestora şi – în ceea ce priveşte infr.prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 – concentraţia alcoolemiei , gravitatea leziunilor traumatice cauzate persoanei vătămate Luca Gheorghe şi îndeosebi violenţa gestului, inculpatul muşcând partea vătămată de palma mâinii drepte, leziunea astfel cauzată necesitând 7-8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare – conform raportului de constatare medico-legală nr.17/A7/08.01.2010 fila 103 dup,  atitudinea nesinceră manifestată de inculpat pe parcursul întregului proces penal , persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, suferind începând cu anul 1996 multiple condamnări la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea unor infracţiuni de aceeaşi natură cu cele deduse judecăţii în prezenta cauză – sunt vizate infracţiunile la regimul circulaţiei , dar şi infracţiuni de altă natură – tâlhărie- art.211 c.p., furt calificat – art.208 -209 c.p..

Astfel, din parcurgerea fişei de cazier judiciar a inculpatului aflată la filele 210-211 dosar se reţine faptul că inculpatul A.N.N. a suferit ultima condamnare la pedeapsa închisorii cu executare în condiţii de detenţie prin s.p. nr.1231/11.05.2015 a Judecătoriei Piteşti, fiind arestat la data de 09.03.2006 şi liberat condiţionat la data de 23.05.2007 , rămânând un rest de executat de 290 zile. In raport de această condamnare suferită de inculpat , instanţa constată aplicabilitatea în speţă a dispoziţiilor privind recidiva postexecutorie respectiv disp. art.37 lit.b C.p. , urmând a se da eficienţă , la stabilirea cuantumului pedepsei ce va fi aplicată inculpatului , a dispoziţiilor legale în materie.

Pentru considerentele mai sus expuse, având în vedere aşa cum s-a reliefat în cele ce preced pe de o parte consecinţele consumului de alcool înainte de urcarea la volan , coroborat cu încălcarea grosolană a dispoziţiilor legislaţiei rutiere, gradul de concentraţie a alcoolului în sânge – rezultat a unui consum evident de alcool , încălcarea unor norme fundamentare, principiale şi în acelaşi timp minimale ce trebuie respectate de orice conducător auto pentru a nu periclita viaţa /integritatea corporală a altor participanţi la trafic prin urcarea la volan în aceste condiţii, lipsa totală de respect , nepăsarea manifestată în raport cu viaţa/integritatea fizică a participanţilor la trafic , iar pe de altă parte celelalte criterii mai sus expuse de individualizare a pedepsei , dar şi reţinerea unei persistenţe infracţionale deosebite manifestată de inculpat şi reliefată de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, se va dispune condamnarea inculpatului A.N.N. : - la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săv. infr. prev. şi ped. de art.86 alin.1 din OUG nr. 195/2002 R ; la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săv. infr.prev. şi ped. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 R şi la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săv. infr.prev. şi ped. de art.239 alin.2 C.p.

In baza disp. art.33 lit.a, 34 lit.b C.p. cele trei pedepse aplicate inculpatului A.N.N. vor fi contopite , dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea respectiv pedeapsa de 3 ani închisoare la care se va adauga un spor de 6 luni în total de executat pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare , pedeapsă care să fie de natură a atrage atenţia inculpatului asupra caracterului antisocial al faptei sale şi a-l determina ca pe viitor să se abţină de la astfel de gesturi.

Ca modalitate de executare a pedepsei instanţa va face aplicarea în cauză a dispoziţiilor art.57 C.p. , respectiv în condiţii de detenţie , apreciind că numai astfel pedeapsa va avea consecinţe asupra conduitei viitoare a condamnatului, influenţând mentalitatea şi deprinderile acestuia în sensul înlăturării celor antisociale prin constrângerea la care este supus condamnatul.

Constatând că prin ordonanţa din data de 7.01.2010 a organelor de cercetare penală s-a dispus reţinerea numitului A.N.N. pentru o perioadă de 24 de ore începând cu orele 20 ,00 până în data de 08.01.2010 ora 20,00 , instanţa va face aplicarea în cauză a disp. art.72 C.p., urmând a deduce din pedeapsa aplicată inculpatului a duratei de 24 ore a reţinerii din data de 07.01.2010.

In ceea ce o priveşte pe inculpata A.A.G. instanţa constată că în drept fapta acestei inculpate care audiată iniţial în calitate de martor în cauză în data de 28.01.2010 a făcut afirmaţii mincinoase şi nu a spus tot ceea ce cunoaşte cu privire la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. şi ped. de art.260 C.p.

La stabilirea şi individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatei instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 C.p. respectiv gradul de pericol social concret al faptei, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a codului penal, împrejurările şi urmările faptei comise, persoana inculpatei care nu este cunoscută cu antecedente penale, potrivit fişei de cazier judiciar aflată la fila 209 dosar , are întemeiată o familie, având patru minori în întreţinere, atitudinea nesinceră manifestată de inculpată pe parcursul procesului penal , considerente pentru care se va orienta la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare , pedeapsă care să fie de natură a atrage atenţia inculpatei asupra caracterului antisocial al faptei acesteia şi a o determina ca pe viitor să se abţină de la astfel de gesturi.

Apreciind că pedeapsa în sine reprezintă un avertisment serios şi suficient pentru ca inculpata A.A.G. să conştientizeze pericolul social al conduitei sale şi să evite pe viitor implicarea în astfel de situaţii şi constatând întrunirea cumulativă a condiţiilor prev. de art.81 C.p. instanţa va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Se va fixa termen de încercare potrivit disp. art.82 C.p. şi se vor pune în vedere inculpatei disp. art.83 C.p. privind consecinţele săvârşirii unei alte infracţiuni cu intenţie în cursul acestui termen.

In ceea ce priveşte pe inculpatul D.C.O instanţa constată că în drept fapta acestui inculpat care audiat iniţial în calitate de martor în cauză în data de 31.10.2011 şi 22.01.2010 a făcut afirmaţii mincinoase şi nu a spus tot ceea ce cunoaşte cu privire la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. şi ped. de art.260 C.p.

La stabilirea şi individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 C.p. respectiv gradul de pericol social concret al faptei, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a codului penal, împrejurările şi urmările faptei comise, persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, potrivit fişei de cazier judiciar aflată la fila 210 dosar , atitudinea nesinceră manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal , considerente pentru care se va orienta la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare , pedeapsă care să fie de natură a atrage atenţia inculpatului asupra caracterului antisocial al faptei acestuia şi a-l determina ca pe viitor să se abţină de la astfel de gesturi.

Apreciind că pedeapsa în sine reprezintă un avertisment serios şi suficient pentru ca inculpatul  D.C.O să conştientizeze pericolul social al conduitei sale şi să evite pe viitor implicarea în astfel de situaţii şi constatând întrunirea cumulativă a condiţiilor prev. de art.81 C.p. instanţa va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Se va fixa termen de încercare potrivit disp. art.82 C.p. şi se vor pune în vedere inculpatului disp. art.83 C.p. privind consecinţele săvârşirii unei alte infracţiuni cu intenţie în cursul acestui termen.

In ceea ce priveşte pe inculpatul M.V. instanţa constată că în drept fapta acestui inculpat care audiat iniţial în calitate de martor în cauză în data de 21.01.2010 a făcut afirmaţii mincinoase şi nu a spus tot ceea ce cunoaşte cu privire la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. şi ped. de art.260 C.p.

La stabilirea şi individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 C.p. respectiv gradul de pericol social concret al faptei, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a codului penal, împrejurările şi urmările faptei comise, atitudinea nesinceră manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal ,persoana inculpatului , care este cunoscut cu antecedente penale, suferind începând cu anul 1992 multiple condamnări la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea unor infracţiuni îndreptate îndeosebi împotriva patrimoniului – furt calificat – art.208 -209 C.p. şi tâlhărie – art.211 C.p.

Astfel, din parcurgerea fişei de cazier judiciar a inculpatului aflată la filele 213-214 dosar se reţine faptul că inculpatul M.V. a suferit ultima condamnare la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 6 luni închisoare cu executare în condiţii de detenţie prin s.p. nr.24/2002  a Judecătoriei Piteşti, fiind arestat la data de 03.10.2001 şi liberat condiţionat la data de 06.10.2004 , rămânând un rest de executat de 560 zile. In raport de această condamnare suferită de inculpat , instanţa constată aplicabilitatea în speţă a dispoziţiilor privind recidiva postexecutorie respectiv disp. art.37 lit.b C.p. , urmând a se da eficienţă , la stabilirea cuantumului pedepsei ce va fi aplicată inculpatului , a dispoziţiilor legale în materie.

Pentru considerentele mai sus expuse, constatând o persistenţă pe cale infracţională deosebită din partea inculpatului M.V.  , instanţa va dispune condamnarea acestuia la o pedeapsă de 1 an  şi 6 luni închisoare , pedeapsă care să fie de natură a atrage atenţia inculpatului asupra caracterului antisocial al faptei sale şi a-l determina ca pe viitor să se abţină de la astfel de gesturi.

Ca modalitate de executare a pedepsei instanţa va face în cauză aplicarea disp. art.57 C.p. respectiv în condiţii de detenţie, apreciind că numai astfel pedeapsa va avea consecinţe asupra conduitei viitoare a condamnatului, influenţând mentalitatea şi deprinderile acestuia în sensul înlăturării celor antisociale prin constrângerea la care este supus condamnatul.

Constatând că prin ordonanţa procurorului nr. 222/P/2010 din data de 13.12.2011 s-a dispus reţinerea fiecăruia dintre inculpaţii D.C.O  şi M.V.  pentru o perioadă de câte 24 ore , iar propunerea de arestare preventivă formulată în cauză de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti nu a fost însuşită de judecător – aşa cum rezultă din încheierea pronunţată în data de 14.12.2011 în dosar nr.  23586/280/2011 al Judecătoriei Piteşti, instanţa va face aplicarea în cauză a disp. art.72 C.p. , urmând a deduce din pedeapsa aplicată fiecăruia dintre inculpaţii D.C.O. şi M.V.  a perioadei reţinerii de 24 ore din data de 13.12.2011.

Se va lua  act că partea vătămată L.G. nu s-a constituit în cauză parte civilă.

În baza art. 274 alin. 2 C.pr.pen. va obliga inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat, astfel: inculpatul A.N.N. la plata sumei de 1100 lei,  din care suma de 700 lei reprezintă cheltuieli efectuate în cursul  urmăririi penale;

-inculpata A.A.G. la plata sumei de 600 lei, din care suma de 200 lei reprezintă cheltuieli efectuate în cursul  urmăririi penale.

-inculpatul D.C.O  la plata sumei de 900 lei, din care suma de 500 lei reprezintă cheltuieli efectuate în cursul  urmăririi penale, suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu urmând să fie avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei.

-inculpatul M.V. la plata sumei de 900 lei, din care suma de 500 lei reprezintă cheltuieli efectuate în cursul  urmăririi penale, suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu urmând să fie avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În baza art. 86 alin. 1 din O.U.G.  nr. 195/2002 republicată, cu aplic. art.5 c.p.., în condiţiile art. 37 lit. b c.p., condamnă  inculpatul A.N.N.  zis "R.", de cetăţenie română, căsătorit, studii 6 clase, fără ocupaţie, recidivist la pedeapsa de  2 ani închisoare.

În baza art. 87 alin. 1 din O.U.G.  nr. 195/2002 republicată, cu aplic. art.5 c.p.., în condiţiile art. 37 lit.b c.p., condamnă  inculpatul A.N.N. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art.239 alin. 2 c.p. cu aplic. art.5 c.p.., în condiţiile art. 37 lit.b c.p., condamnă  inculpatul Arsene I. Nicolae Ninel la pedeapsa de 1 an şi 6 luni  închisoare.

În baza art. 33 lit. a-34 lit. b c.p. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului A.N.N. şi dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 3 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 6 luni, în total de executat pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare în cond. art. 57 c.p.

În baza art. 71 C.pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II-a  şi lit. b C.pen pe durata executării pedepsei.

În baza art. 72 c.p. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata de 24 ore a reţinerii din data de 07.01.2010.

În baza art. 260 c.p. cu aplic. art. 5 c.p. condamnă inculpata A.A.G, cetăţenie română, căsătorită, studii 8 clase, fără ocupaţie ,la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. şi ped de art. 260 c.p.

În baza  art. 81 Cod penal 1968 cu aplic. art. 5 c.p. dispune suspendarea condiţionată  a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni , calculat conform art. 82 Cod penal.

Pune în vedere inculpatei dispoziţiile art.  83 Cod penal 1968.

În baza art. 71 alin. 1 şi 2 c.p. aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a şi b c.p., a cărei executare o suspendă conform dispoziţiilor art. 71 alin. 5 c.p.

În baza art. 260 c.p. cu aplic. art. 5 c.p. condamnă inculpatul  D.C.O zis „G.", de cetăţenie română, necăsătorit, studii 8 clase, fără ocupaţie,la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. şi ped de art. 260 c.p.

În baza  art. 81 Cod penal 1968 cu aplic. art. 5 c.p. dispune suspendarea condiţionată  a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni , calculat conform art. 82 Cod penal.

Pune în vedere inculpatului dispoziţiile art.  83 Cod penal 1968.

În baza art. 71 alin. 1 şi 2 c.p. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a şi b c.p., a cărei executare o suspendă conform dispoziţiilor art. 71 alin. 5 c.p.

În baza art. 72 c.p. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata de 24 ore a reţinerii din data de 13.12.2011

În baza art. 260 c.p. cu aplic. art. 5 c.p., în condiţiile art. 37 lit. b c.p. condamnă inculpatul M.V.  zis „P dee cetăţenie română, necăsătorit, fără ocupaţie, cu antecedente penale la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. şi ped de art. 260 c.p., cu executare în condiţiile art.57 c.p.

În baza art. 71 C.pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II-a  şi lit. b C.pen pe durata executării pedepsei.

În baza art. 72 c.p. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata de 24 ore a reţinerii din data de 13.12.2011.

Ia act că partea vătămată L.G., nu s-a constituit în cauză parte civilă.

În baza art. 274 alin. 2 C.pr.pen. obligă inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat, astfel: inculpatul A.N.N. la plata sumei de 1100 lei,  din care suma de 700 lei reprezintă cheltuieli efectuate în cursul  urmăririi penale;

-inculpata A.A.S.  la plata sumei de 600 lei, din care suma de 200 lei reprezintă cheltuieli efectuate în cursul  urmăririi penale.

-inculpatul D.C.O  la plata sumei de 900 lei, din care suma de 500 lei reprezintă cheltuieli efectuate în cursul  urmăririi penale, suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu urmând să fie avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei.

-inculpatul M.V.  la plata sumei de 900 lei, din care suma de 500 lei reprezintă cheltuieli efectuate în cursul  urmăririi penale, suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu urmând să fie avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare .

Pronunţată în şedinţa publică de la 05 Mai 2015.

Preşedinte,

A.M.D.

Grefier,

F.L.C.

RED.A.M.D.

TEHN.MN/4 EX./15.05.2015

Domenii speta

Spete similare