Rezolutiune contract

Prin decizia civilă nr. 11/13.01.2016, tribunalul a admis excepţia inadmisibiliăţii cererii privind înlocuirea întreţinerii, cu plata unei sume de bani.

A respins ca inadmisibilă cererea.

A respins ca nefondat, apelul declarat de apelantul pârât SMT.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A la data de 07.07.2014 sub nr. 3025/740/2014, reclamanţii SM şi SA au chemat în judecată pe pârâtul SMT, pentru ca prin hotărârea care se va pronunţa, să se dispună rezoluţiunea contractului de întreţinere autentificat sub nr. 592/07.03.2005 de BNP TM.

În motivare acţiunii, reclamanţii au arătat că prin contractul de întreţinere nr. 592/07.03.2005 au transmis pârâtului în proprietate imobilul, casă de locuit compusă din sufragerie, două dormitoare, verandă, două holuri, bucătărie, în suprafaţă de 46,61 mp, anexe gospodăreşti, respectiv bucătărie şi magazie, garaj, anexă, precum şi suprafaţa de 1057,73 mp teren intravilan, rezultată din măsurători (în acte 1071 mp), situat în T 40, P 2354, 2355, 2356, din localitatea B, judeţul T, iar în schimbul acestui imobil pârâtul şi-a asumat obligaţia de a le acorda întreţinere şi îngrijire până la sfârşitul vieţii şi de a suporta cheltuielile impuse de înmormântare. 

Au mai arătat că potrivit clauzelor contractului,  pârâtul era obligat să le asigure permanent alimente, medicamente, asistenţă medicală, încălzire, îmbrăcăminte, menaj, însă niciuna din aceste obligaţii nu a fost respectată, acesta venind în domiciliul lor de 2-3 ori pe an, toate cheltuielile de întreţinere fiind suportate de ei, din veniturile pe care le obţin, iar în ultimii ani au fost ajutaţi de fiica lor SS, care a renunțat la locul de muncă pe care îl avea în Spania pentru a fi alături de ei ajutându-i şi îngrijindu-i.

Reclamanţii au mai menţionat că în tot acest timp, pârâtul a continuat să aibă aceeaşi atitudine faţă de ei, în sensul că nu îi ajută, nu îi întreţine, îi vizitează foarte rar, nu le trimite niciun fel de bunuri, nu le asigură lemne pentru iarnă şi medicamente, susţinând că sunt suficiente pensiile lor pentru a se întreţine.

Au mai precizat reclamanţii, că au depus diligenţe pentru a-l determina pe pârât să-şi respecte obligaţiile asumate şi având în vedere că acesta nu a înţeles să execute conztractul, se văd nevoiţi să solicite rezoluţiunea contractului de întreţinere autentificat sub nr. 592/07.03.2005 de BNP TM, astfel încât să redevină proprietari ai imobilului sus menţionat.

În drept , au fost invocate dispoziţiile art. 2254 şi urm Cod civil, art. 113 alin. 1, pct. 2 şi 3 şi art. 453 C.pr.civ.

În susţinere, reclamanţii au depus în copie următoarele înscrisuri: contract de întreţinere autentificat sub nr. 592/07.03.2005 de B.N.P. TM, certificat de atestare fiscală pentru persoane fizice nr. 2503/02.06.2014, certificat de căsătorie seria Ca nr. 688591, titlu de proprietate nr. 2100439, încheierea nr. 2271/17.03.2005 a O.C.P.I. T, extras de carte funciară.

La data de 15.09.2014,  pârâtul ST a depus la dosar întâmpinare,  prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Pârâtul a arătat că la rugămintea părinţilor săi s-a încheiat contractul de întreţinere autentificat sub numărul 592/07.03.2005 de B.N.P. TM, prin care aceştia i-au transmis imobilul - teren şi casă - situat în comuna B, judeţul T, în schimbul întreţinerii pe timpul vieţii şi în cazul decesului, înmormântarea după legea creştină.

A mai arătat pârâtul că au fost respectate clauzele contractuale de către ambele părţi, până în cursul anului 2014, când a intervenit sora sa, care doreşte ca întreaga avere a părinţilor să-i revină, astfel că i-a determinat pe reclamanţi să solicite rezoluţiunea contractului de întreţinere.

Pârâtul a precizat că susţinerile reclamanţilor nu sunt reale, întrucât de la încheierea contractului a întreţinut gospodăria, a construit o dependinţă compusă din două camere, fiecare măsurând 3,5x2,5 m, un garaj şi un grajd, toate din bolţari, acoperite cu plăci de azbociment, numai prin contribuţie proprie, o magazie pentru cereale, anexe pentru cărbuni şi lemne, cocină porci şi coteţ pentru păsări, având 10 m lungime şi 3 m lăţime, toate construite din bolţari cu ţarc din şipci de metal de 1,20 m lungime, acoperite cu tablă galvanizată şi o cameră pentru baie 3x3 m, tot din bolţari, pus faianţă, gresie, rigips, izolaţie, acoperită cu tablă zincată, cu toate utilităţile achiziţionate şi tot în această perioadă a renovat şi modificat acoperişul casei, înlocuind țigla cu tablă zincată, tâmplăria din lemn cu geamuri termopan, precum şi un gard de la stradă din  metal, pe vechiul soclu, cu o lungime de 28-30 m şi o înălţime de 1,20 m.

În drept, au fost invocate disp. art. 201 şi art. 206 C.pr.civ.

În cauză, au fost încuviinţate şi administrate probele cu înscrisuri şi  interogatorii reciproce, precum şi proba testimonială .

Prin sentinţa civilă nr. 2715 din 16 iulie 2015, Judecătoria A a admis acţiunea formulată de reclamanţii SM şi SA, în contradictoriu cu pârâtul SMT.

A dispus rezoluţiunea contractului de întreținere încheiat între părţi şi autentificat sub nr. 592/07.03.2005 de  BNP TM şi a obligat pârâtul la plata sumei de 2 000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă,  instanţa a reţinut că între reclamanţii SM şi SA, în calitate de creditori ai obligaţiei de întreţinere şi pârâtul ST, în calitate de debitor al obligaţiei de întreţinere s-a încheiat contractul de întreţinere  autentificat la Biroul Notarului Public TM sub nr. 592/07.03.2005.

Prin contractul încheiat, reclamanţii au transmis în deplină proprietate imobilul cu nr. cadastral 313, situat în com. B, jud. T, pârâtului ST, căsătorit cu SȘ (în prezent, decedată), imobil compus din sufragerie, două dormitoare, verandă, două holuri, bucătărie, în suprafaţă de 46,61 mp, anexe gospodăreşti, respectiv bucătărie şi magazie, garaj, anexă, precum şi suprafaţa de 1057,73 mp teren intravilan, rezultată din măsurători (în acte 1071 mp), situat în T 40, P 2354, 2355, 2356.

Totodată, pârâtul şi-a asumat, prin contractul de întreţinere  autentificat la Biroul Notarului Public TM, obligaţia de a le asigura reclamanţilor întreţinere şi îngrijire pe tot restul vieţii, până la deces şi să se ocupe de înmormântare.

Întreţinerea trebuia sa fie acordată creditorilor în următoarea modalitate: alimente, asistenţă medicală, încălzire, îmbrăcăminte, menaj.

Instanţa a reţinut că acţiunea în rezoluţiunea contractului de întreţinere introdusă de reclamant este supusă dispoziţiilor Codului civil adoptat în anul 1864, contractul de întreţinere fiind încheiat la data de 07.03.2005, înainte de intrarea în vigoare a noului Cod Civil, aşa încât a analizat temeinicia acesteia prin raportare la dispoziţiile legale în materie de rezoluţiune, prev. de art. 1020-1021 C. civ. anterior.

Astfel, instituţia juridică a rezoluţiunii are caracterul unei sancţiuni ce intervine în ipoteza în care una din părţile contractului sinalagmatic nu îşi execută în mod culpabil obligaţiile asumate faţă de cocontractant, consecinţa acestei sancţiuni constând în desfiinţarea retroactivă a contractului, cu repunerea părţilor în situaţia avută anterior încheierii acestuia.

Condiţiile de admisibilitate a rezoluţiunii judiciare sunt următoarele: una din părţi să nu-şi fi executat obligaţia ce-i revine, iar neexecutarea să-i fie imputabilă acesteia. Astfel, atât neexecutarea obligaţiei, cât şi culpa debitorului trebuie dovedite pentru a considera îndeplinite aceste condiţii.

În speţă, instanţa a constatat că reclamanţii au făcut dovada existenţei obligaţiei de întreţinere în favoarea lor şi în sarcina pârâtului şi a actului care a dat naştere obligaţiei de întreţinere, respectiv contractul de întreţinere  autentificat la Biroul Notarului Public TM sub nr. 592/07.03.2005.

A reţinut că pârâtul nu a făcut dovada îndeplinirii în mod corespunzător a obligaţiei de întreţinere faţă de reclamanţi, creditorii obligaţiei de întreţinere, nici că neexecutarea acesteia este justificată sau că se datorează culpei creditorilor.

În acest sens, sunt chiar o parte din răspunsurile la interogatoriul formulat şi administrat părţilor, de unde rezultă că obligaţia de întreţinere a pârâtului faţă de reclamanţi era executată parţial şi cu întreruperi, în sensul că asistenţa medicală era acordată creditorilor întreţinerii sporadic (cu mult timp în urmă, când reclamanta a fost arsă la picior-întrebarea nr. 14 şi nu în totalitate, în înţelesul termenilor contractuali de unde rezultă că pârâtul nu a achiziţionat vreodată combustibil pentru iarnă reclamanţilor, aspect recunoscut de reclamantul însuşi prin răspunsul la întrebarea nr. 6 la interogatoriu.

Pe de altă parte, pârâtul admite faptul că în pofida vârstei înaintate a reclamantei, aceasta din urmă a pregătit masa în gospodărie în perioada când pârâtul venea să locuiască în casa reclamanţilor din com. B, niciodată în timpul iernii .

Deşi există indicii temeinice a crede că părţile au colaborat pentru efectuarea  unor îmbunătăţiri la imobilul ce a făcut obiectul contractului de întreţinere, instanţa a considerat că acesta este un aspect care nu poate fi clarificat în cadrul procesual ocazionat de prezentul litigiu ce vizează strict verificarea îndeplinirii obligaţiei de întreţinere ce incumbă pârâtului faţă de reclamanţi.

Chiar şi din depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, GM şi MM,  s-a reţinut că transpare, în esenţă, nemulţumirea reclamanţilor  faţă de modul necorespunzător în care pârâtul înţelegea să-şi îndeplinească obligaţiile contractuale asumate, acesta neînţelegând că reclamanţii, din cauza vârstei, având probleme de sănătate, au nevoie de îngrijire permanentă, ceea ce înseamnă exact transpunerea în concret a termenilor convenţiei părţilor: menaj, alimente, îmbrăcăminte, încălzire, asistenţă medicală.

Or, este greu de admis că pârâtul era în măsură să se plieze pe nevoile reclamanţilor dacă îi vizita în medie de 5-6 ori pe an şi nu se ocupa decât de întreţinerea imobilului ce i-a revenit în proprietate.

În plus, martorul GM a precizat că în fapt, executarea obligaţiei de întreţinere s-a realizat, de circa 2-3 ani de către fiica reclamanţilor şi sora pârâtului, venită din Spania, care obişnuieşte  să le gătească reclamanţilor şi să le asigure atât menajul în locuinţă, cât şi accesul la asistenţa medicală de specialitate.

Mai mult decât atât, martorii audiaţi au arătat că pârâtul nu a mai acordat întreţinere reclamanţilor din momentul în care fiica lor a revenit din Spania şi s-a apropiat de părinţii săi, acordându-le atenţie.

Instanţa de fond din mijloacele de probă administrate în cauză, a apreciat că se poate constata o neexecutare culpabilă din partea pârâtului a obligaţiilor asumate prin contractul încheiat care să atragă rezoluţiunea actului juridic ce face obiectul cauzei, pârâtul nedovedind că s-a străduit să asigure întreţinerea reclamanţilor, cel puţin în perioada ultimilor 2-3 ani. 

În considerarea caracterului alimentar al obligaţiei de întreţinere ce presupune executarea unor prestaţii succesive, împrejurarea că au existat anumite perioade de timp în care reclamanţii să nu fi beneficiat de întreţinere din partea pârâtului (după momentul introducerii acţiunii în justiţie împotriva lor) este imputabilă tot acestuia din urmă, reprezentând o neexecutare suficient de importantă a obligaţiilor ce  îi revin, în condiţiile în care, în fapt, reclamanţii primesc întreţinere de la o altă persoană –chiar  fiica lor - şi căreia îi cer întreţinere.

 Faţă de aceste considerente, constatând că în cauză rezultă întrunirea cerinţelor art. 1021 C. civ. 1864 pentru a se dispune rezoluţiunea contractului de întreţinere autentificat sub nr. 592/07.03.2005 de catre BNP TM, instanţa a admis acţiunea.

În temeiul art. 451-453 C. proc. civ., instanța a avut în vedere faptul că reclamanţii  au solicitat cheltuieli de judecată, iar cum pârâtul a pierdut procesul şi se află în culpă procesuală, instanţa l-a obligat la plata către reclamanţi a sumei de 2000 lei reprezentând onorariu avocat, prezenta acţiune fiind scutită de plata taxei judiciare, potrivit art. 29 alin. 1 lit. c  din OUG nr. 80/2013.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen, pârâtul ST, criticându-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, prin care a solicitat schimbarea hotărârii, în sensul respingerii ca nefondate a acţiunii.

A motivat că instanţa de fond a interpretat şi analizat probele într-un singur sens.

În dezvoltarea acestui motiv de apel, a arătat că întrucât cererea de chemare în judecată nu a fost introdusă de reclamanţi, nu îndeplinea cerinţele prevăzute de art. 194 C. proc. civ. , fiica acestora negăsind persoane care să depună mărturie împotriva lui, nefiind indicate numele şi prenumele acestora.

Sub acest aspect, apelantul a mai menţionat că martorii au fost audiaţi la două termene de judecată, astfel că fiica reclamanţilor a avut timp să-i influenţeze, însă, aceştia au declarat că părţile din proces s-au înţeles foarte bine, relatând că discuţiile dintre acestea au apărut la momentul în care sora sa s-a întors din Spania.

Apelantul a mai susţinut că motivarea instanţei de fond că are o culpă în executarea contractului este contrazisă de probele administrate (interogatoriul reclamanţilor şi depoziţiile martorilor), vinovăţia aparţinând reclamanţilor care l-au izgonit din domiciliul comun şi refuză orice discuţie cu el şi primirea oricărui folos, astfel că, obligaţia de întreţinere poate s-o înlocuiască cu o sumă de bani.

În acelaşi timp, apelantul a mai susţinut că hotărârea instanţei de bazează şi pe unele probe care nu au fost administrate, făcând referire în acest sens la martora SP care nu a fost audiată, în realitate fiind audiaţi alţi martori.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 466-471 C. proc. civ.

La data de 28 octombrie 2015, intimaţii au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea ca nefondat a apelului declarat.

Au motivat că martorii au fost audiaţi la două termene de judecată, întrucât ambele părţi au solicitat înlocuirea a câte unui martor care nu s-au putut prezenta, cerere admisă de instanţă .

Intimaţii au mai arătat că nu l-au izgonit pe apelant din locuinţă, susţinerile sale fiind contrazise chiar de răspunsul său la interogatoriu, iar toţi martorii au declarat că acesta nu locuieşte permanent cu ei, ci vine pe la ei de câteva ori pe an pentru diferite perioade.

Cât priveşte pretinsele influenţe pe care le-ar fi exercitat fiica lor, au precizat că nu sunt reale şi că nimic nu l-ar împiedica pe apelant să-i respecte obligaţiile asumate, în sensul de a se muta la B şi astfel, să le asigure menajul zilnic, să le asigure combustibil, hrana zilnică, medicamentele şi asistenţa medicală, astfel cum s-a obligat.

Au mai învederat că niciodată nu au refuzat ajutorul apelantului, ci l-au solicitat, iar acesta nu le-a trimis nicio sumă de bani, nici măcar după promovarea acţiunii, fiind nevoiţi să se întreţină doar din veniturile lor, din care au şi plătit taxele şi impozitele pentru imobil.

Faţă de probele administrate şi răspunsurile la interogatoriul luat pârâtului, intimaţii au considerat că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, cu atât mai mult cu cât ei sunt persoane în vârstă, nu se pot îngriji singuri, având nevoie de o persoană care să stea cu ei tot timpul.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 471 şi urm. C. proc. civ.

La data de 13 noiembrie 2015, apelantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat înlăturarea apărărilor intimaţilor, care încearcă să răstoarne situaţia de fapt prin tot felul de manevre neloiale, pentru a da aparenţa de credibilitate în faţa instanţei.

La termenul de judecată din 13 ianuarie 2016, intimaţii au invocat excepţia inadmisibilităţii cererii formulate de apelantul pârât, prin care a solicitat înlocuirea întreţinerii cu plata unei sume de bani.

Verificând în limitele cererii de apel şi a apărărilor formulate, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, Tribunalul, constată şi reţine următoarele:

În ce priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii de transformare în bani a obligaţiei de întreţinere, invocată de intimaţi, care va fi analizată cu prioritate în raport de dispoziţiile art. 248 C. proc. civ. se apreciază că este întemeiată.

Astfel, se observă că pârâtul nu a formulat cerere reconvenţională prin care să fi dedus judecăţii la instanţa de fond, soluţionarea unei cereri având ca obiect transformarea în bani a obligaţiei de întreţinere, ci doar în cuprinsul întâmpinării depuse a inserat că în cazul în care reclamanţii numai doresc prestarea în natură a întreţinerii, solicită înlocuirea acesteia printr-o sumă de bani.

Întrucât  o astfel de cerere nu a format obiectul judecăţii la instanţa de fond, instanţa nu s-a socotit învestită cu o astfel de cerere,  iar apelantul nu a criticat hotărârea primei instanţe pe motiv că aceasta nu s-ar fi pronunţat asupra cererii sale, este evident că acea cerere a fost considerată ca pe o apărare, având în vedere şi termenii în care a fost formulată (dacă reclamanţii nu doresc prestarea în natură a întreţinerii).

Prin urmare, solicitarea formulată de apelant prin cererea de apel, în sensul de a se dispune înlocuirea obligaţiei de întreţinere cu plata unei sume de bani este o cerere nouă în sensul art. 478 alin.3 C. proc. civ., astfel că va fi respinsă ca inadmisibilă, ca efect al admiterii excepţiei invocată de intimaţi.

În ce priveşte critica potrivit căreia instanţa de apel a interpretat probele numai în favoarea reclamanţilor şi că nu îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 194 C. proc. civ. cererea reclamanţilor,  întrucât nu au fost indicate numele martorilor, se apreciază că nu este întemeiată.

Din cuprinsul acţiunii formulate de reclamanţi rezultă că aceştia au solicit în dovedirea cererii proba cu înscrisuri, interogatoriu şi cu trei martori, fără a indica numele acestora.

Prin adresele din 23.07.2014 instanţa de fond a solicitat reclamanţilor să complinească lipsurile cererii, în sensul de a indica numele martorilor, aceştia conformându-se la data de 24.07.2014, prin depunerea listei cu martori.

Prin urmare, nu se poate reţine că a operat sancţiunea decăderii din proba cu martori, în condiţiile în care lipsurile au fost complinite în termenul acordat de instanţă în acest sens.

Nici susţinerea potrivit căreia martorii au fost audiaţi la instanţa de fond la două termene de judecată, astfel că fiica reclamanţilor a avut posibilitatea să-i influenţeze nu poate fi primită.

Potrivit art. 260 alin.1 C. proc. civ., administrarea probelor se face în ordinea stabilită de instanţă, alin.2 al aceluiaşi articol prevăzând că probele se vor administra la termenul fixat în acest sens.

La termenul de judecată din 2 aprilie 2015, instanţa de fond a luat interogatorii părţilor şi a audiat câte un martor pentru fiecare parte, dispunând ascultarea celorlalţi martori pentru termenul acordat la data de 14 mai 2015.

Apelantul nu a făcut dovada că prin ascultarea martorilor la două termene de judecată, i s-ar fi produs o vătămare, în sensul că martorii ascultaţi ulterior ar fi fost influenţaţi de fiica reclamanţilor.

Sub acest aspect, se cuvine menţionat că martorii au depus jurământ în faţa instanţei înaintea audierii lor,  li s-a atras atenţia asupra consecinţelor penale în cazul în nu spun adevărul şi nu a rezultat că aceştia au avut o atitudine nesinceră.

Pe de altă parte, în situaţia în care apelantul pârât avea dubii în ce priveşte sinceritatea acestora şi dovezi că asupra acestora s-au exercitat influenţe de sora sa, avea posibilitatea formulării unei plângeri penale.

Referitor la critica apelantului potrivit căreia  motivarea instanţei de fond că are o culpă în executarea contractului este contrazisă de probele administrate (interogatoriul reclamanţilor şi depoziţiile martorilor), se constată caracterul nefondat al acesteia.

Prin contractul autentificat prin încheierea nr. 592 din 7 martie 2005 a BNP TM, reclamanţii au transmis în deplină proprietate imobilul cu nr. cadastral 313, situat în com. B, jud. T, pârâtului ST, căsătorit cu SȘ (în prezent, decedată), imobil compus din sufragerie, două dormitoare, verandă, două holuri, bucătărie, în suprafaţă de 46,61 mp, anexe gospodăreşti, respectiv bucătărie şi magazie, garaj, anexă, precum şi suprafaţa de 1057,73 mp teren intravilan, rezultată din măsurători (în acte 1071 mp), situat în T 40, P 2354, 2355, 2356., în schimbul obligaţiei de întreţinere, în sensul de a le acorda întreţinere şi îngrijire până la deces şi a le face înmormântarea.

Noţiunea de întreţinere are caracter complex, ea incluzând o serie de prestaţii precum procurarea hranei, cumpărarea de îmbrăcăminte, încălţăminte, efectuarea curăţeniei locuinţei şi curţii, plata consumului de electricitate, apă, canal, combustibil şi acordarea de îngrijiri medicale (cumpărare de medicamente, controale medicale etc.).

În ceea ce priveşte obligaţiile întreţinătorului este de precizat că acestea constau în prestarea întreţinerii, care este în esenţă, o obligaţie de a face, care se execută zi de zi .

Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză a rezultat că pârâtul venea în locuinţa reclamanţilor de câteva ori pe an, iar în perioada concediului de odihnă rămânea mai mult şi că reclamanţii sunt neputincioşi, atât din cauza vârstei, dar şi a problemelor de sănătate,  astfel că au nevoie de ajutorul altei persoane în gospodărie.

Martorii propuşi de pârât au relatat cu precădere aspecte care ţin  de faptul că acesta a efectuat îmbunătăţiri cu privire la imobilul care a făcut obiectul contractului de întreţinere şi că acesta mai achiziţiona combustibil pentru iarnă pentru locuinţa părinţilor săi, în parte şi cu contribuţia acestora.

Deşi din declaraţia martorului MM rezultă că între pârât şi sora acestuia au apărut discuţii de circa 2-3 ani de când aceasta s-a întors din Spania, care ar fi influenţat relaţiile şi cu părinţii lor, acesta a relatat că pârâtul nu-şi mai ajută părinţii aşa cum se întâmpla anterior.

Prin urmare, nu se poate reţine că intimaţii reclamanţi ar fi refuzat întreţinerea şi că apelantul nu ar avea culpă în neexecutarea contractului, astfel cum acesta a susţinut.

Mai mult,  martorul GM a precizat că  executarea obligaţiei de întreţinere s-a realizat de circa 2-3 ani de către fiica reclamanţilor şi sora pârâtului, venită din Spania, care obişnuieşte  să le gătească reclamanţilor şi să le asigure atât menajul în locuinţă, cât şi accesul la asistenţa medicală de specialitate.

În acelaşi timp apelantul pârât nu a dovedit că locuieşte în comuna B, astfel cum a susţinut, pentru a face dovada că se poate adapta nevoilor părinţilor săi, care din cauza vârstei, având probleme de sănătate, au nevoie de îngrijire permanentă, ceea ce înseamnă exact transpunerea în concret a termenilor convenţiei părţilor: menaj, alimente, îmbrăcăminte, încălzire, asistenţă medicală.

În raport de cele expuse, se apreciază că instanţa de fond a apreciat corect probatoriul administrat reţinând că debitorul  nu şi-a îndeplinit obligaţia de întreţinere asumată prin contract,  care presupunea îndeplinirea unui cumul de prestaţii, zilnic şi nu intervale mari de timp.

În fine, nu poate fi reţinută nici susţinerea apelantului potrivit căreia  hotărârea instanţei se bazează şi pe unele probe care nu au fost administrate, făcând referire în acest sens la martora SP care nu a fost audiată, în realitate fiind audiaţi alţi martori.

Din considerentele sentinţei apelate nu rezultă că instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia pe declaraţia martorului SP, care nici nu a fost ascultată, fiind înlocuită la termenul de judecată din 5 februarie 2015, ci în partea în care au fost indicate dovezile propuse de părţi, din eroare a fost menţionate numele acesteia.

Faţă de considerentele expuse, se constată că nu sunt întemeiate criticile formulate, motiv pentru care, în baza art. 480 alin.1 C. proc. civ., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat.

Domenii speta

Spete similare