Rezoluţiunea contractului de realizarea unor lucrări de construcţii

Prin sentinţa civilă nr. 9599 din 7.12.2010 a Judecătoriei Sibiu a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul  M. Gh. –V. împotriva pârâtului M. Ş., dispunând rezoluţiunea contractului de lucrări încheiat între părţi la data de 5.11.2008, obligând pârâtul la restituirea către reclamant  a sumei de 17000 lei reprezentând prestaţie avans şi la plata dobânzii legale asupra acestei sume în materie civilă de la data de 6.10.2010 până la achitarea efectivă, ca şi la plata sumei de 2814,8 lei cu titlu cheltuieli de judecată din care suma de 1314,8 reprezintă taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar şi suma de 1500 lei onorariu de avocat conform chitanţei din 4.12.2010.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă că partile au  încheiat la data de 5.11.2008 contractul de lucrări pentru realizarea  de catre parat, in calitate de prestator servicii, a  unui garaj, în termen de 5 luni, până la data de 5.04.2009, costul  total al lucrarilor  fiind stabilit pentru suma de 19980 lei +TVA, din care,  reclamantul, in calitate de beneficiar, a achitat  în momentul încheierii contractului suma de 10000 lei cu titlu de avans şi, ulterior, a mai achitat suma de 5000 lei şi la data de 19.01.2009 suma de 2000 lei. Admisibilitatea cererii de rezolutiune pe cale judecătorească a unui  contract este condiţionată prin dispoziţiile art. 1021 c.civ., de îndeplinirea celor trei condiţii: neexecutarea de către una din părţi a  obligaţiilor ce-i revin, neexecutarea să fi fost imputabilă părţii care nu şi-a îndeplinit obligaţia, iar debitorul obligaţiei neexecutate să fi fost pus în întârziere în condiţiile prevăzute de lege. In speţă, reclamantul a facut dovada existentei raportului juridic obligational si, de asemenea, ca a executat obligatia ce-i incumba prin contractul semnat de părţi şi chitanţele notate la finalul acestuia semnate de pârât şi necontestate de aceste. Din declaraţia martorilor  audiaţi în cauză rezultă că garajul obiect al contractului nu a fost executat integral de pârât, acesta realizând doar structura metalică deşi, potrivit contractului, acesta trebuia executat integral, „inclusiv închiderile” până la data de 5.04.2009, rezultând şi că structura metalică efectuată de pârât este ruginită, astfel încât acesta nu mai poate fi folosit în scopul pentru care a fost realizat, trebuind să fie înlocuită.

Ca efect al rezoluţiunii contractului, părţile trebuiesc repuse în situaţia anterioară, acestea fiind datoare să îşi restituie reciproc prestaţiile efectuate în baza contratului. Astfel,  pârâtul datorează restituirea sumei de 17000  lei achitată de reclamant cu titlu de avans, sumă care, faţă de rezoluţiunea contractului, ar rămâne încasată fără niciun titlu.

 In ceea ce  priveşte obligarea pârâtul la plata  dobânzii legale, instanţa o consideră întemeiată faţă de art. 1088 C. civ. vor fi acordate de la data introducerii cererii de chemare în judecată, având în vedere faptul că raportul obligaţional este de natură civilă şi nu comercială, niciuna dintre părţi neacţionând în calitate de comerciant, potrivit art. 1088 C.civ, dobânzile nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care dobânda curge de drept, pârâtul nu este de drept în întârziere, punerea în întârziere realizeazându-se potrivit art. 1079 C.civ prin notificare la executor judecătoresc, ori prin cererea de chemare în judecată.

Cum reclamantul nu a învederat notificarea prin intermediul executorului judecătoresc, pârâtul a fost pus în întârziere prin cererea de chemare în judecată.

Retinand culpa procesuala a pârâtului, in baza art 274 c.pr.civ., instanţa l-a obligat sa plătească reclamantului suma de  2814,8 lei, cheltuieli de judecată la fond.

Împotriva sentinţei a declarat recurs intimatul, care critică soluţia pentru neobservarea faptului că lucrarea convenită avea faze de executare şi predare, asupra cărora beneficiarul devenea proprietar de la recepţie şi, deci, răspunzător de starea şi întreţinerea bunului. Starea actuală a bunului poate fi uşor remediată, căci degradarea nu i-a afectat structura de rezistenţă. Arată că a executat pentru reclamant şi alte lucrări neremunerate, iar lucrările de structură a bunului au înglobat mari cantităţi de beton şi fier beton, manoperă, reprezentând cea mai mare parte a bunului contractat. Instanţa nu a ţinut seamă de clauzele contractului.

Recursul s-a găsit  nefondat şi, neîntemeiat pe prevederile art. 304 şi 312 C.pr.civ., şi a fost respins pentru următoarele considerente.

Astfel, părţile au  încheiat la data de 5.11.2008 un contract pentru realizarea  de catre pârât a  unui garaj, până la data de 5.04.2009, pentru suma de 19980 lei +TVA. Reclamantul a achitat  la încheierea contractului suma de 10000 lei, avans, apoi suma de 5000 lei şi la 19.01.2009, 2000 lei, confirmat pe  verso-ul convenţiei. Reclamantul a facut dovada ca şi-a executat obligatia asumată prin contractul semnat de părţi, în timp ce recurentul-intimat a omis a respecta clauzele convenite de părţi, ce valorează lege a părţilor- art. 969 C.civ., neefectuând la termen şi în întregime lucrarea contractată. Urmare a neexecutării obligaţiei, cererea în rezolutiunea contractului este admisibilă dacă una dintre părţi se face vinovată de neexecutarea obligaţiei ce-i revine, neexecutarea să fie imputabilă părţii care nu şi-a îndeplinit obligaţia, iar debitorul obligaţiei neexecutate să fi fost pus în întârziere în condiţiile prevăzute de lege, situaţia clar dovedită în prezenta cauză, atât cu acte scrise, cât şi cu probe testimoniale. Efectul rezoluţiunii contractului îl constituie repunerea în situaţia anterioară, cu restituirea reciprocă a prestaţiilor efectuate, adică restituirea sumei de 17000  lei achitată de reclamant cu titlu de avans, sumă care, faţă de rezoluţiunea contractului, rămâne încasată fără niciun titlu.

Recurentul-pârât datorează şi dobânzi legale,  faţă de prevederile art. 1088 Cciv., căci a fost pus în întârziere prin promovarea cererii de chemare în judecată.

În ce priveşte faptul că lucrarea avea faze de executare şi predare, asupra cărora beneficiarul devenea proprietar de la recepţie şi, deci, era răspunzător de starea şi întreţinerea bunului, această clauză nu rezultă din contract, fiind evident faptul că, intimatul-reclamant are nevoie de bunul finit şi desăvârşit şi nu de diverse componente, manopere şi materiale, altfel şi le-ar fi procurat singur, fără a mai investi bani în lucrare. Este de bun simţ, faptul că oricât de merituos ar fi edificată o lucrare(ceea ce nu este cazul), predarea-primirea, descărcarea de obligaţie şi desocotirea părţilor intervine doar după finalizarea tuturor manoperelor, predarea primirea pe tranşe fiind admisă, dacă părţile au convenit aşa, ceea ce nu este cazul.

Referitor la afirmaţia că beneficiarul lucrării devine proprietar, răspunzător de starea şi întreţinerea bunului, de la recepţie este de remarcat faptul că recepţia lucrării nu a avut loc, acesta fiind interesul prezentei cauze.

Privitor la împrejurarea că starea actuală a bunului poate fi uşor remediată, căci degradarea nu i-a afectat structura de rezistenţă,  trebuie remarcat faptul că nu acesta este obiectul convenţiei(remedierea…, preluarea unui bun degradat, cu suspiciunea de afectare a structurii de rezistenţă), ci efectuarea unei lucrări noi, garanţie a unei durabilităţi mai mari. A admite repararea bunului, care a suportat degradări grave, ar valora modificarea convenţiei şi intervenţia statului în cadrul înţelegerii convenţionale.

Lucrările neremunerate nu fac obiectul prezentului litigiu, iar faptul că lucrările de structură a bunului au înglobat mari cantităţi de beton şi fier beton, manoperă, reprezentând cea mai mare parte a bunului contractat nu interesează finalitatea litigiului.

Instanţa de fond, ca şi cea de control au ţinut seamă de clauzele contractului, căci convenţia este baza  soluţionării cauzei.

Aflat în culpă procesuală, în termenii art. 274 C.pr.civ., recurentul a fost obligat la suportarea cheltuielilor de judecată în recurs.

Domenii speta

Spete similare