Art.278 ind.1 C.p.p

La data de 09.12.2011 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiaşi sub nr. 1632/230/2011, plângerea formulată de petenta M. M. împotriva rezoluţiei din 30.09.2011, dată de procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiaşi în dosarul de urmărire penală nr.52/P/2009 şi a  rezoluţiei Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj , dată la 29.11.2011, aceasta solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa în contradictoriu cu intimatul C. Ş., să fie desfiinţate rezoluţiile atacate  iar cauza să fie restituită la Parchet în vederea continuării cercetărilor  sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 178 alin. 2 C.p.În motivarea plângerii petenta a arătat că prin rezoluţia din 30.09.2011, dată de procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiaşi în dosarul de urmărire penală nr.52/P/2009 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatului C. Ş. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 178 alin. 2 C.p. iar împotriva acestei soluţii a formulat plângerea, plângere ce a fost respinsă prin rezoluţia Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj , dată la 29.11.2011 şi care a apreciat petenta că nu a fost soluţionată în termenul prevăzut de art. 277 C.p.p.A susţinut petenta că se impune o analiză mai aprofundată a situaţiei de fapt, considerând că soluţia de scoatere de sub urmărire penală a intimatului C. Ş. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 178 alin. 2 C.p., în temeiul art. 11 pct. 1 lit. b rap. la art. 10 lit. d C.p.p., este netemeinică şi nelegală, nefiind fundamentată pe un probatoriu complet şi că aceasta este consecinţa acordării unei eficienţe juridice maxime suplimentului la raportul de expertiză întocmit de expertul C. Ghe. şi a declaraţiei intimatului.Petenta a apreciat că pentru a se stabili în mod corect atât situaţia de fapt, dar şi gradul de vinovăţie al persoanelor implicate în evenimentul rutier, se impunea a se constata care din probele administrate sunt nu numai utile şi relevante dar şi pertinente  şi, în consecinţă, se impune a se aprecia asupra obiectivităţii suplimentului la  raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul C. Ghe. , având în vedere contradicţiile existente între raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul C. Ghe.(în cadrul căruia s-a stabilit culpa comună în producerea evenimentului rutier) şi suplimentul la expertiză întocmit de acelaşi expert ( în raport de care s-a apreciat asupra unei culpe exclusive a victimei ), existând contradicţii de neconciliat în cadrul aceluiaşi supliment la răspunsurile oferite.În acest sens, petenta a solicitat a se avea în vedere că răspunsul oferit de expert în cadrul suplimentului la raportul de expertiză , la întrebarea nr. 11, răspuns în raport de care s-a apreciat asupra culpei exclusive a victimei , este în contradicţie cu răspunsurile la întrebările anterioare relativ la existenţa obligaţiei conducătorului auto de a folosi lumina de drum sau întâlnire şi la posibilităţile de evitare a producerii evenimentului rutier, în funcţie de viteza de deplasare a autoturismului şi a pietonului, raportată la câmpul de vizibilitate al conducătorului auto , stabilit în funcţie de obligaţia de folosire a luminii.Petenta a învederat că răspunsul oferit la punctul 11 din suplimentul la raportul de expertiză nu poate fi conciliat cu cel stabilit la punctele 5 , 6 şi 7 care reia concluziile punctului 2.6 al raportului de expertiză efectuat, în condiţiile în care la întrebările nr. 7 şi 6 expertul evidenţiază în răspunsul oferit culpa conducătorului auto, în raport de dispoziţiile art. 114 din HG 1391/2006, care impun printre altele obligaţia de a folosi luminile de întâlnire sau de drum, în funcţie de gradul de iluminare a drumului public şi respectiv obligaţia corelativă de reducerea vitezei , în raport de dispoziţiile art. 48 din OUG 195/2002 şi prevederile art. 123 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.De asemenea, a menţionat că în răspunsul la întrebarea nr. 11 a suplimentului raportului de expertiză efectuat, expertul analizează previzibilitatea şi predictibilitatea în raport de conduita adoptată de conducătorul auto, respectiv utilizarea luminilor de întâlnire conform susţinerilor intimatului ( nesusţinute de nici un alt mijloc de probă) şi totodată acesta arată care sunt elementele lipsă ( în urma probatoriului administrat în cauză ) care nu pot conduce la stabilirea unei concluzii certe în cadrul raportului efectuat.În acest sens s-a menţionat că potrivit art. 69 C.p.p. „ declaraţiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului , numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.”Totodată, s-a apreciat  că,  având în vedere poziţia expertului în răspunsul oferit la întrebarea nr. 5  şi respectiv punctul 11, se impunea reaudierea martorilor oculari care au procedat la traversarea drumului alături de victimă, pentru a se stabili în mod concret dacă a circulat sau nu vreo maşină din sensul opus  direcţiei de deplasare a conducătorului auto în momentele premergătoare accidentului şi pentru a se stabili în concret dacă a fost obligat de condiţiile de circulaţie în zona respectivă să folosească luminile de întâlnire, astfel cum reţine expertul în suplimentul la raportul de expertiză efectuat.

Petenta a susţinut că erau necesare lămuririle oferite de martori , în vederea stabilirii în concret a posibilităţilor de observare a victimei, element apreciat de către expert ca fiind esenţial în vederea determinării conduitei ce se impunea a se adopta în raport de prevederile legale existente.Pe cale de consecinţă, petenta a apreciat că în mod greşit s-a dat eficienţă principiului „in dubio pro reo” sub acest aspect, având în vedere că înainte de a fi o problemă de drept , regula  „in dubio pro reo” este o problemă de fapt iar înfăptuirea justiţiei penale cere ca magistraţii să nu se întemeieze în hotărârile pe care le pronunţă pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă şi numai astfel se formează convingerea , izvorâtă din dovezile administrate în cauză , că realitatea obiectivă este, fără echivoc , cea pe care o înfăţişează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.În acest context, a apreciat că numai în măsura în care alte probe nu se întrevăd sau pur şi simplu nu există şi totuşi îndoiala persistă în ce priveşte vinovăţia, atunci îndoiala este „ echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăţie”.Mai mult decât atât, s-a menţionat că având în vedere contradicţiile existente între expertizele efectuate în cauză ( respectiv 2 rapoarte de expertiză care stabilesc culpa comună în producerea evenimentului rutier şi 1 expertiză şi un supliment al unui raport de expertiză care stabilesc culpa exclusivă a victimei), contradicţiile existente între raportul de expertiză efectuat de expertul tehnic G. Ghe.( care stabileşte culpa comună) şi suplimentul la expertiză efectuat de acelaşi expert ( care stabileşte culpa exclusivă a victimei ), existând contradicţii de neconciliat în cadrul aceluiaşi supliment la răspunsurile oferite , există îndoieli rezonabile cu privire la exactitatea concluziilor  expertizelor efectuate în cauză şi, având în vedere şi dispoziţiile deciziei de casare a instanţei de control judiciar şi, în consecinţă este oportună efectuarea unei noi expertize de către INEC , pentru a analiza cu deplină obiectivitate, circumstanţele reale, aşa cum sunt relevate de probe şi să stabilească dinamica producerii accidentului, împrejurare care, prin coroborare cu celelalte probe , să stabilească dinamica producerii accidentului , împrejurare care, prin coroborarea cu celelalte probe, să conducă la reţinerea corectă a modului de producere a acestuia.Petenta a apreciat că numai prin completarea cercetărilor şi prin valorificarea corectă a probelor deja dobândite cauzei se poate pronunţa o soluţie care să satisfacă rigorile şi exigenţele unei adevărate cercetări penale, luând în considerare totodată şi principiul egalităţii armelor, garanţie a unui proces echitabil.Instanţa, din oficiu, a dispus emiterea unei adrese către Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiaşi pentru a înainta spre observare dosarul nr. 52/P/2009 în care s-au pronunţat cele două rezoluţii atacate.Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:Prin rezoluţia din 11.03.2009 s-a dispus începerea urmăririi penală faţă de învinuitul C. Ş. pentru comiterea infracţiunii de ucidere din culpă, faptă prev. şi pedepsită de art. 178 al.2 C.p., rezoluţia fiind confirmată de procuror la data de 15.05.2009. Prin rezoluţia din 07.12.2009 dată în dosar nr. 52/P/2009  s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului C. Ş. pentru comiterea infracţiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 al.2 C.p., cu motivarea că, în condiţiile concrete în care a avut loc accidentul, culpa revine în exclusivitate victimei, care având o alcoolemie de 0,90 g %o, s-a angajat în traversarea DE 70 prin loc nepermis şi cu toate că a fost avertizat de martorul U. D. că din direcţia Filiaşi - Strehaia se apropie un autoturism şi că nu va avea timp să traverseze, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 47C.p.Impotriva soluţiei adoptate de procuror a formulat plângere petenta M. M., apreciind-o ca fiind nelegală.Această soluţie a fost menţinută de prim-procuror prin ordonanţa nr.19/II/2/2010 din 19.01.2010, apreciind soluţia dispusă ca legală .Împotriva ambelor soluţii a formulat în temeiul art.2781 Cpp, plângere numita M. M. în calitate de parte civilă considerând soluţia nelegală, apreciind că soluţia a fost fundamentată pe un probatoriu incomplet, ce nu a lămurit toate împrejurările cauzei.Prin sentinţa penală nr. 37/19 martie 2010 Judecătoria Filiaşi a respins plângerea apreciind că soluţia dispusă de procuror este legală şi temeinică, considerând că din probele administrate a rezultat fără dubiu culpa exclusivă a victimei, neexistând nici o culpă între defecţiunea tehnică la sistemul  de frânare al autoturismului condus de învinuit şi producerea accidentului.Şi împotriva acestei sentinţe a formulat recurs petenta, iar prin decizia penală nr. 423/25.06.2010, Tribunalul Dolj a admis recursul declarat de aceasta, a casat sentinţa recurată , a desfiinţat rezoluţia nr. 52/P/2009 din 7 dec. 2009 şi în baza art. 2781 alin 8 lit.b Cpp,  a trimis cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale.Prin rezoluţia procurorului din 30.09.2011 , s-a dispus , printre altele, scoaterea de sub urmărire penală a intimatului C. Ş. pentru  săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută prin dispoziţiile art. 178 alin. 2 C.p.,precum şi pentru săvârşirea infracţiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviinţarea poliţiei care efectuează cercetarea la faţa locului, faptă prevăzută prin dispoziţiile art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002, republicată, apreciindu-se că în urma probelor administrate în cauză a rezultat că singurul vinovat de producerea accidentului rutier ce a avut loc la data de 11.01.2009 este pietonul victimă M. A.  iar faptei intimatului de a accidenta victima îi  lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv lipseşte vinovăţia intimatului.Împotriva acestei soluţii a formulat plângere petenta, susţinând că rezoluţia de scoatere de sub urmărire penală se întemeiază pe interpretarea eronată a unei stări de fapt contradictorii, răspunsurile formulate de experţi şi obiectivele stabilite nefiind în măsură să lămurească împrejurări esenţiale ce interesează în cauză.Prin rezoluţia dată de Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj la data de 29.11.2011 în dosarul nr. 1107/II/2/2011, a fost respinsă plângerea formulată de petentă , ca neîntemeiată , apreciindu-se că eventuala culpă a intimatului trebuia să se regăsească în termenii generali ai conduitei rutiere preventive şi nu în referirea la încălcarea unei obligaţii exprese ce îi revenea, remarcându-se faptul că ambii experţi au exclus posibilitatea de evitare a accidentului de către conducătorul auto în varianta deplasării cu faza de întâlnire a farurilor şi la o viteză de 81 respectiv 92 km/h, oricâtă vigilenţă ar fi dovedit în conducere.De asemenea, s-a apreciat că se poate considera că starea de fapt a fost lămurită cu destulă exactitate, pentru a se demonstra că  victima are o culpă covârşitoare în producerea accidentului, posibilitatea conducătorului auto de a evita impactul prin ocolire la stânga , aşa cum se arată în expertiza întocmită în cauză de expertul Corîci fiind subsecventă unor reacţii de tipul reflexelor necondiţionate şi nu poate fi considerată drept conduită general obligatorie  căci viteza şi intensitatea unor reacţii de acest gen variază de la individ la individ.Analizând legalitatea si temeinicia solutiei de scoatere de sub urmarire penala a invinuitului C.S., solutie adoptata de procuror prin rezolutia din data de 30.09.2011, instanta constata ca aceasta este cel putin netemeinica, fiind bazata pe un probatoriu insuficient si mai mult, avand la baza doua expertize care se contrazic intre ele, cel putin cu privire la viteza de deplasare a autoturismului condus de invinuit, 81 km/h în expertiza întocmită de expertul Buzatu si 92 Km in expertiza întocmită de expertul C., fara a mai vorbi ca o inconsecventa a concluziilor experţilor se regăseşte in cadrul fiecărei expertize, devreme ce initial ambii experti considera o culpa comuna a victimei si invinuitului, pentru ca ulterior in cadrul suplimentelor la raportul de expertiza sa se revină doar asupra culpei exclusive a victimei.Probatoriul este insuficient si pentru ca nu respecta decizia tribunalului in ale cărei considerente s-au stabilit mai multe obiective ce nu au fost analizate de expertul C.In aceste conditii este evident ca probatoriul este insuficient si este intemeiata plangerea petentei, ale carei suspiciuni asupra corectitudinii solutiei isi au nastere in concluziile contradictorii amintite anterior.Totodata solutia procurorului sub aspectul scoaterii de sub urmareire penala este si nelegala pentru ca incalca dispoziţiile art. 119 C.p.p. şi ale OG 75/2000, potrivit carora in domeniile care exista experti oficiali nu poate fi numit expert in cauza o alta persoana decat daca imprejurari deosebite ar cere aceasta, or potrivit dispozitiilor OG 75/2000 in domeniul auto exista experti oficiali.Organul de cercetare penala si nici procurorul nu au apelat la un expert oficial pentru efectuarea expertizei intrucat expertii B. si C. sunt doar experti tehnici inscrisi pe listele biroului local de expertiza, fara ca aceasta situatie sa echivaleze cu un expert oficial in sensul dispozitiilor  art. 2 lit. f din OG 75/2000.De asemenea, procurorul nu arata imprejurarile deosebite care au facut imposibila numirea unui expert oficial.De altfel, potrivit dispozitiilor art. 119 alin. 2 Cpp, in aceasta materie exista laboratoare de expertiza criminialistica, respectiv laboratoarele intrajudetene de expertiza criminalistica si INEC, iar in aceste cazuri, potrivit dispozitiilor legal amintite, organul de urmarire penala se adreseaza acestora pentu efectuarea expertizei.Se observa ca norma legala amintita este imperativa si nu se poate deroga de la aceasta.

În acest sens este şi practica Curţii de Apel Craiova, sens în care se poate exemplifica Decizia nr. 848/17.09.2009 pronunţată în dosarul nr. 9549/215/2008 . De altfel, potrivit dispoziţiilor legale ce reglementează activitatea de expertiză criminalistică (şi, în acest sens, invocăm Hotărârea Guvernului nr. 368 din 03 iulie 1998, Ordonanţa Guvernului nr. 75 din 24 august 2000, cât şi Decizia nr. 25 din 26 martie 2008 a directorului adjunct al INEC), prima expertiză în materia accidentelor de trafic rutier se efectuează de către unul dintre laboratoarele interjudeţene de expertize criminalistice din subordinea INEC, în cazul de faţă, competent fiind Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti. Prin urmare, întrucât s-a valorificat în planul soluţiei procurorului concluziile unei expertize tehnice, iar nu concluziile unei expertize criminalistice asupra împrejurărilor în care s-a produs evenimentul rutier, cum legal se impunea, s-a adoptat o soluţie netemeinică şi, implicit, nelegală, ce urmează a fi desfiinţată.In concluzie, solutia procurorului privind scoaterea de sub urmarire penala pentru infractiunea prevazuta de art. 178, alin. 2 Cp este nelegala si netemeinica, insa este legala cu privire la cealalta infractiune pentru care invinuitul a fost cercetat, respectiv parasirea locului accidentului.In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 278 indice 1 alin. 8, lit. b Cpp, instanta va admite în parte plângerea formulată de petenta M. M., domiciliată .. împotriva rezoluţiei din 30.09.2011, dată de procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiaşi în dosarul de urmărire penală nr.52/P/2009 şi în contradictoriu cu intimatul C.Ş., domiciliat….. si va desfiinta, în parte, rezoluţia din 30.09.2011, amintită, în privinţa soluţiei de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului C. Ş. pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută prin dispoziţiile art. 178 alin. 2 C.p.Se va menţine soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de acelaşi învinuit , pentru săvârşirea infracţiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviinţarea poliţiei care efectuează cercetarea la faţa locului, faptă prevăzută prin dispoziţiile art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002, republicată.Se va trimite cauza procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiaşi pentru redeschiderea urmăririi penale împotriva învinuitului C. Ş., pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută prin dispoziţiile art. 178 alin. 2 C.p., în vederea efectuării unei expertize criminalistice de către Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice, conform dispoziţiilor art. 119 C.p.p. şi ale OG 75/2000, expertiză ce va avea ca obiective , obiectivele stabilite de organul de cercetare penală la punctul 3 din ordonanţa din 17.12.2010 ( fila 217 dosar U.P.)şi obiectivele stabilite de Tribunalul Dolj, în considerentele de la fila 7 , paragraful 5 a deciziei penale nr. 423/25.06.2010, pronunţată în dosarul nr. 171/230/2010, respectiv:1. să se stabilească dinamica producerii accidentului rutier din data de11.01.2009, orele 20, de pe DE 70, în afara localităţii Filiaşi;2.având în vedere probele materiale identificate la faţa locului, avariile suferite de autoturismul marca Volswagen Golf cu numărul de înmatriculare B.., implicat în evenimentul rutier şi leziunile suferite de pietonul victimă – M.A. ,  să se stabilească locul impactului dintre autoturism şi pietonul victimă , în mod concret , banda pe care s-a realizat impactul , locul de pe aceasta, precum şi poziţiile autoturismului şi pietonului –victimă în momentele premergătoare producerii impactului ; 3. având în vedere viteza de deplasare a pietonului-victimă , acesta fiind un bărbat la vârsta de 36 de ani, sub influenţa băuturilor alcoolice  şi se deplasa în pas grăbit pe partea carosabilă, locul prin care pietonul-victimă s-a angajat în traversarea părţii carosabile , locul de impact, locul unde a căzut corpul victimei după impact şi locul unde învinuitul a oprit autoturismul după impact, să se stabilească, atât în funcţie de indicaţiile învinuitului , dar şi de indicaţiile martorilor oculari, cu ce viteză a circulat autoturismul marca Volswagen Golf cu numărul de înmatriculare B.., condus de învinuit în momentele imediat premergătoare producerii accidentului rutier  şi chiar în momentul impactului cu pietonul-victimă;având în vedere viteza de deplasare a autoturismului marca Volswagen Golf cu numărul de înmatriculare BH-2474-BK premergător producerii accidentului rutier, precum şi faptul că învinuitul circula pe DE 70  în afara localităţii Filiaşi folosind luminile de întâlnire  iar partea carosabilă a drumului nu era iluminată public, să se stabilească de la ce distanţă putea învinuitul să observe prezenţa pietonului –victimă pe partea carosabilă şi dacă aceasta îi era suficientă pentru a opri autoturismul în condiţii de siguranţă şi implicit pentru a evita impactul cu pietonul-victimă. Expertul va ţine cont şi de faptul că în apropierea locului unde pietonul-victimă s-a angajat în traversarea părţii carosabile se află un bar a cărei parcare ţi terasă era iluminată iar lumina corpurilor de iluminat instalate pe zidul exterior al barului  era difuză către partea carosabilă, scăzând în intensitate către partea din dreapta a părţii carosabile. Expertul va efectua acelaşi calcul şi în cazul în care învinuitul circula cu luminile de drum ale autoturismului, pronunţându-se şi în acest caz;să se stabilească modul cum lumina produsă de corpurile de iluminat montate pe exteriorul SC L. , situat pe partea stângă a drumului , având în vedere direcţia de deplasare a învinuitului, a influenţat producerea accidentului, mai precis dacă lumina respectivă favoriza sau nu  vizibilitatea conducătorilor auto pe partea carosabilă a DE 70 , referindu-se în special la conducătorii auto care se deplasau dinspre Filiaşi către Strehaia;să se stabilească cu exactitate momentul apariţiei stării de pericol pentru ambii participanţi la trafic implicaţi în evenimentul rutier şi având în vedere locul impactului stabilit la punctul 2 şi valorile vitezelor stabilite la punctul 3 , atât a autoturismului cât şi a pietonului-victimă, să se  precizeze care a fost spaţiul parcurs de fiecare dintre aceştia din momentul apariţiei stării de pericol până la momentul coliziunii;să se stabilească ce posibilităţi de evitare şi de prevenire a conflictului rutier au existat în mod concret, cine putea să le efectueze şi în ce mod. Expertul va ţine seama de faptul că  pietonul victimă era un bărbat la vârsta de 36 de ani, sub influenţa băuturilor alcoolice  şi se deplasa în pas grăbit pe partea carosabilă, de viteza de deplasare a autoturismului şi de cele 2 aspecte referitoare la luminile de întâlnire sau de drum folosite;având în vedere dispoziţiile art. 72 din OUG 195/2002, modificată şi completată prin OUG 63/2006, privitoare la accidentele rutiere vehicul-pieton produse pe drumurile publice , expertul se va pronunţa cine a încălcat dispoziţiile legale  la momentul producerii accidentului şi dacă acestea au legătură de cauzalitate cu producerea accidentului ;expertul va stabili, în funcţie de starea tehnică a autoturismului , care este distanţa de la care se puteau observa pietonii , în condiţiile de vizibilitate, stabilite de asemenea, în mod obiectiv şi în funcţie de această distanţă va stabili  care ar fi fost viteza în momentul impactului  şi dacă învinuitul în acel moment a acţionat asupra sistemului de frânare ;în funcţie de direcţia de mers a autoturismului  şi respectiv în funcţie de avariile acestuia, precum şi de locul impactului , se va stabili cât mai exact posibilitatea de evitare a accidentului , stabilindu-se cu exactitate  cum influenţează existenţa unor dezaxări pe axe la sistemul de frânare , în momentul în care se frânează.Doar in urma unei expertize criminalistice efectuata de un laborator specializat se vor putea trage concluzii clare, asupra vinovatiei invinuitului, iar raportul de expertiza ca si proba, respecta cerintele prevazute prin dispozitiile art. 119 alin. 1 si alin. 2 Cpp.Privitor la plangerea formulata impotriva rezolutiei, prim procurorul Parchetului de pe langa Tribunalul Dolj, instanta constata ca aceasta este inadmisibila in raport de dispozitiile art. 278 indice 1, alin.1 Cpp raportat la decizia LVII (57/2007) a Inaltei Curtii de Casatie si Justitie.In temeiul dispozitiilor art. 192, alin. 3 Cpp, cheltuielile judiciare avansate de stat raman in sarcina acestuia.În temeiul art. 278 1 alin. 1 C.p.p.Respinge ca inadmisibilă plângerea formulată împotriva rezoluţiei Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj , dată la 29.11.2011.În temeiul art.278 1 alin. 8 lit. b C.p.p.Admite în parte plângerea formulată de petenta M. M., domiciliată în … împotriva rezoluţiei din 30.09.2011, dată de procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiaşi în dosarul de urmărire penală nr.52/P/2009 şi în contradictoriu cu intimatul C. Ş., domiciliat în loc….Desfiinţează , în parte, rezoluţia din 30.09.2011, amintită, în privinţa soluţiei de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului C. Ş. pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută prin dispoziţiile art. 178 alin. 2 C.p.Menţine soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de acelaşi învinuit , pentru săvârşirea infracţiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviinţarea poliţiei care efectuează cercetarea la faţa locului, faptă prevăzută prin dispoziţiile art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002, republicată.Trimite cauza procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiaşi pentru redeschiderea urmăririi penale împotriva învinuitului C. Ş., pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută prin dispoziţiile art. 178 alin. 2 C.p., în vederea efectuării unei expertize criminalistice de către Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice, conform dispoziţiilor art. 119 C.p.p. şi ale OG 75/2000, expertiză ce va avea ca obiective , obiectivele stabilite de organul de cercetare penală la punctul 3 din ordonanţa din 17.12.2010 ( fila 217 dosar U.P.)şi obiectivele stabilite de Tribunalul Dolj, în considerentele de la fila 7 , paragraful 5 a deciziei penale nr. 423/25.06.2010, pronunţată în dosarul nr. 171/230/2010, respectiv:1. să se stabilească dinamica producerii accidentului rutier din data de11.01.2009, orele 20, de pe DE 70, în afara localităţii Filiaşi;2.având în vedere probele materiale identificate la faţa locului, avariile suferite de autoturismul marca Volswagen Golf cu numărul de înmatriculare B.., implicat în evenimentul rutier şi leziunile suferite de pietonul victimă – M.A. ,  să se stabilească locul impactului dintre autoturism şi pietonul victimă , în mod concret , banda pe care s-a realizat impactul , locul de pe aceasta, precum şi poziţiile autoturismului şi pietonului –victimă în momentele premergătoare producerii impactului ; 3. având în vedere viteza de deplasare a pietonului-victimă , acesta fiind un bărbat la vârsta de 36 de ani, sub influenţa băuturilor alcoolice  şi se deplasa în pas grăbit pe partea carosabilă, locul prin care pietonul-victimă s-a angajat în traversarea părţii carosabile , locul de impact, locul unde a căzut corpul victimei după impact şi locul unde învinuitul a oprit autoturismul după impact, să se stabilească, atât în funcţie de indicaţiile învinuitului , dar şi de indicaţiile martorilor oculari, cu ce viteză a circulat autoturismul marca Volswagen Golf cu numărul de înmatriculare B…., condus de învinuit în momentele imediat premergătoare producerii accidentului rutier  şi chiar în momentul impactului cu pietonul-victimă;

4. având în vedere viteza de deplasare a autoturismului marca Volswagen Golfcu numărul de înmatriculare B.. premergător producerii accidentului rutier, precum şi faptul că învinuitul circula pe DE 70  în afara localităţii Filiaşi folosind luminile de întâlnire  iar partea carosabilă a drumului nu era iluminată public, să se stabilească de la ce distanţă putea învinuitul să observe prezenţa pietonului –victimă pe partea carosabilă şi dacă aceasta îi era suficientă pentru a opri autoturismul în condiţii de siguranţă şi implicit pentru a evita impactul cu pietonul-victimă. Expertul va ţine cont şi de faptul că în apropierea locului unde pietonul-victimă s-a angajat în traversarea părţii carosabile se află un bar a cărei parcare ţi terasă era iluminată iar lumina corpurilor de iluminat instalate pe zidul exterior al barului  era difuză către partea carosabilă, scăzând în intensitate către partea din dreapta a părţii carosabile. Expertul va efectua acelaşi calcul şi în cazul în care învinuitul circula cu luminile de drum ale autoturismului, pronunţându-se şi în acest caz;să se stabilească modul cum lumina produsă de corpurile de iluminat montate pe exteriorul SC L.. , situat pe partea stângă a drumului , având în vedere direcţia de deplasare a învinuitului, a influenţat producerea accidentului, mai precis dacă lumina respectivă favoriza sau nu  vizibilitatea conducătorilor auto pe partea carosabilă a DE 70 , referindu-se în special la conducătorii auto care se deplasau dinspre Filiaşi către Strehaia;să se stabilească cu exactitate momentul apariţiei stării de pericol pentru ambii participanţi la trafic implicaţi în evenimentul rutier şi având în vedere locul impactului stabilit la punctul 2 şi valorile vitezelor stabilite la punctul 3 , atât a autoturismului cât şi a pietonului-victimă, să se  precizeze care a fost spaţiul parcurs de fiecare dintre aceştia din momentul apariţiei stării de pericol până la momentul coliziunii;să se stabilească ce posibilităţi de evitare şi de prevenire a conflictului rutier au existat în mod concret, cine putea să le efectueze şi în ce mod. Expertul va ţine seama de faptul că  pietonul victimă era un bărbat la vârsta de 36 de ani, sub influenţa băuturilor alcoolice  şi se deplasa în pas grăbit pe partea carosabilă, de viteza de deplasare a autoturismului şi de cele 2 aspecte referitoare la luminile de întâlnire sau de drum folosite;având în vedere dispoziţiile art. 72 din OUG 195/2002, modificată şi completată prin OUG 63/2006, privitoare la accidentele rutiere vehicul-pieton produse pe drumurile publice , expertul se va pronunţa cine a încălcat dispoziţiile legale  la momentul producerii accidentului şi dacă acestea au legătură de cauzalitate cu producerea accidentului ;expertul va stabili, în funcţie de starea tehnică a autoturismului , care este distanţa de la care se puteau observa pietonii , în condiţiile de vizibilitate, stabilite de asemenea, în mod obiectiv şi în funcţie de această distanţă va stabili  care ar fi fost viteza în momentul impactului  şi dacă învinuitul în acel moment a acţionat asupra sistemului de frânare ;în funcţie de direcţia de mers a autoturismului  şi respectiv în funcţie de avariile acestuia, precum şi de locul impactului , se va stabili cât mai exact posibilitatea de evitare a accidentului , stabilindu-se cu exactitate  cum influenţează existenţa unor dezaxări pe axe la sistemul de frânare , în momentul în care se frânează.În baza art. 192 alin. 3 C.p.p.Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.Definitivă.

Domenii speta

Spete similare