Apel. Competenţa teritorială exclusivă în materia achiziţiilor publice. Anulare sentinţă pronunţată de instanţa necomnpetentă şi trimitere spre judecare instanţei competente.

Decizie 26/Ap din 18.06.2015


Potrivit art.286 din O.U.G. nr. 34/2006, procesele şi cererile privind executarea contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante.

Curtea apreciază că dispoziţiile citate mai sus stabilesc o competenţă materială şi teritorială exclusivă în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante.

Aceste dispoziţii imperative sunt speciale şi derogatorii faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care pun la dispoziţia reclamantului o competenţă teritorială alternativă, permiţându-i să se adreseze, la alegere, instanţei de contencios administrativ de la domiciliul/sediul său ori instanţei de contencios administrativ de la domiciliul/sediul pârâtului.

Aşa fiind, Curtea reţine că dispoziţiile speciale ale art. 286 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 înlătură aplicabilitatea prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi nu se coroborează cu acestea, după cum greşit a reţinut prima instanţă.

I. Hotărârea primei instanţe.

1. Prin sentinţa civilă nr.212/C/16.02.2015, pronunţată în dosarul nr.5059/62/2014, Tribunalul Braşov – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta S.C. P.C. S.R.L. prin lichidator judiciar C.I. I.P.U.R.L. S. împotriva pârâtei A.N.L. şi a obligat pârâta la restituirea către reclamantă a sumei de 35.971,22 lei.

2. În cadrul şedinţei de judecată din data de 2 februarie 2015, în care au avut loc dezbaterile şi a fost amânată pronunţarea în cauză, Tribunalul, prin încheiere care face parte integrantă din sentinţa pronunţată, conform art. 425 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, a respins excepţia necompetenţei teritoriale invocată de pârâtă prin întâmpinare, întrucât în speţă este aplicabil art. 10 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006 existând posibilitatea de a se formula cererea şi la instanţa de la sediul reclamantei, care se află în Judeţul B.1.

II. Căile de atac exercitate.

II.1. Cererea de recurs.

3. Împotriva sentinţei primei instanţe, pârâta A.N.L. a declarat, iniţial, recurs, care a fost respins ca inadmisibil prin Decizia nr. 397/R/01.04.2015 a Curţii de Apel Braşov – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, întrucât în cauză sunt aplicabile prevederile art. 27816 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, potrivit cărora calea de atac legală în litigiile care privesc executarea contractelor de achiziţie publică este apelul.

II.2. Cererea de apel.

4. În temeiul art. 457 alin. (3) din Codul de procedură civilă, după comunicarea deciziei prin care a fost respins recursul ca inadmisibil, pârâta A.N.L. a declarat apel împotriva aceleiaşi sentinţe, înregistrat în dosarul nr. 236/64/2015, şi a solicitat anularea sentinţei atacate, cu trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

5. În motivarea cererii de apel, pârâta a arătat că obiectul cauzei îl constituie cererea reclamantei de obligare a sa la restituirea sumei reprezentând 30% din garanţia de bună execuţie reţinută în temeiul contractului de construcţii pentru tineret nr. 28109/2009, privind construirea a 20 de unităţi locative în Oraşul B.2, Judeţul P., A.P. f.n., contract care a fost încheiat în baza O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, astfel că potrivit art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006 competenţa materială şi teritorială exclusivă în soluţionarea cauzei aparţine tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante.

6. De asemenea, apelanta-pârâtă a învederat că în alte patru dosare similare (nr. 5060/62/2014, nr. 5061/62/2014,  nr. 5062/62/2014 şi  nr. 5063/62/2014), Tribunalul Braşov a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti.

7. Apelanta-pârâtă a mai arătat că, pe fondul cauzei, acţiunea reclamantei este nefondată, din motivele pe care le-a arătat în faţa primei instanţe.

8. Apelul a fost timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru (f.41).

9. Intimata-reclamantă S.C. P.C. S.R.L. nu a formulat întâmpinare.

II.3. Probatoriu.

10. În calea de atac a apelului nu au fost administrate probe suplimentare şi nici nu s-a apreciat necesar a se dispune, potrivit art. 479 alin. (2) din Codul de procedură civilă, refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţă.

III. Considerentele şi hotărârea Curţii de Apel.

11. Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea stării de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, Curtea de Apel constată următoarele:

12. Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta S.C. P.C. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei A.N.L. la restituirea sumei de 35971,22 lei, reţinută cu titlu de garanţie de bună execuţie din contravaloarea lucrărilor pe care le-a efectuat în temeiul contractului de construcţii locuinţe nr. 28109/29.10.2009.

13. Din cuprinsul Contractului de execuţie lucrări construcţii de locuinţe pentru tineret nr. 28109/29.10.2009 (filel 13-19) rezultă că acesta a fost încheiat în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

14. Potrivit art. 286 din această ordonanţă de urgenţă, procesele şi cererile privind executarea contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante.

15. Curtea apreciază că dispoziţiile citate mai sus stabilesc o competenţă materială şi teritorială exclusivă în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante.

16. Aceste dispoziţii imperative sunt speciale şi derogatorii faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care pun la dispoziţia reclamantului o competenţă teritorială alternativă, permiţându-i să se adreseze, la alegere, instanţei de contencios administrativ de la domiciliul/sediul său ori instanţei de contencios administrativ de la domiciliul/sediul pârâtului.

17. Aşa fiind, Curtea reţine că dispoziţiile speciale ale art. 286 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 înlătură aplicabilitatea prevederilor art.10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi nu se coroborează cu acestea, după cum greşit a reţinut prima instanţă.

18. În consecinţă, întrucât sediul autorităţii contractante se află în Municipiul Bucureşti, Curtea constată că Tribunalul Braşov - secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal nu era competentă să soluţioneze cauza.

19. Prin urmare, văzând că necompetenţa teritorială exclusivă, de ordine publică [potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă] a fost invocată de apelanta-pârâtă în faţa primei instanţe prin întâmpinare, anterior primului termen de judecată, în conformitate cu art. 130 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţia necompetenţei fiind în mod greşit respinsă de Tribunalul Braşov, Curtea va face aplicarea dispoziţiilor art. 480 alin. (4) din Codul de procedură civilă şi, admiţând apelul, va anula sentinţa pronunţată de Tribunalul Braşov-secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal (din care face parte integrantă şi încheierea de dezbateri din data de 2 februarie 2015, după cum s-a reţinut mai sus, paragraf 2) şi va trimite cauza spre judecare instanţei competente – Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ.

Domenii speta