Cerere de revizuire respinsă. Neaplicarea cauzei cjue c-201/14, Smaranda Bara şi alţii în litigiile având ca obiect anularea deciziilor de impunere emise de cjas privind plata contribuţiilor sociale de sănătate

Cerere de revizuire respinsă.  Neaplicarea cauzei  CJUE  C-201/14, Smaranda Bara şi alţii în litigiile având ca obiect anularea deciziilor de impunere  emise  de  CJAS privind plata contribuţiilor sociale de sănătate.

În hotărârea pronunţată, Curtea de Justiţie consideră că cerinţa prelucrării corecte a datelor personale obligă o autoritate a administraţiei publice să informeze persoanele vizate despre transmiterea acestor date unei alte autorităţi a administraţiei publice în vederea prelucrării lor de către aceasta din urmă în calitate de destinatar al datelor menţionate. Directiva impune expres ca orice eventuală limitare a obligaţiei de informare să fie adoptată prin măsuri legislative.

Ori, în cauză nu este incidentă această directivă, precum şi interpretarea oferită acesteia, întrucât impunerea suplimentară a revizuientei nu este, rezultatul comunicării informaţiilor privind veniturile realizate de aceasta între administraţia fiscală competentă şi Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Alba, ci rezultatul declaraţiilor fiscale făcute de reclamantă la Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Alba (filele 14 – 17 dosar instanţă de fond), pe baza cărora au fost întocmite fişele de contribuabil aferente şi care au stat la baza emiterii deciziei de impunere suplimentară contestată de către colectorul acestor taxe, A.F.P. Alba Iulia.

Secţia de contencios administrativ şi fiscal –Decizia nr.3325/09 noiembrie 2015

Prin sentinţa administrativă nr. ../CAF/2013 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar nr. …/107/2012* a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate A. şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Direcţia Generală a Finanţelor Publice A., iar pe fond a respins contestaţia formulată şi precizată de reclamanta S. M. în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice A. şi Casa de Asigurări de Sănătate A.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele:

În privinţa excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate A., instanţa a avut în vedere că acesteia îi aparţine actul atacat.

Relativ la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei D.G.F.P. A. a reţinut că deşi nu operează în favoarea acestei pârâte subrogarea legală în drepturile procesuale ale CAS A., s-a impus prezenţa acesteia în cadrul procesual conturat de contestaţia formulată, pentru ca hotărârea să îi fie opozabilă.

Pe fondul cauzei, instanţa a constatat că argumentele aduse de reclamantă în susţinerea cererii sunt neîntemeiate, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin decizia de impunere nr…/14.02.2012, emisă de pârâta CAS A., s-au stabilit contribuţiile de asigurări sociale de sănătate pentru perioada 2007-2011. La capitolul „Date privind creanţa datorată”, pârâta a prezentat defalcat calculul pe semestre al contribuţiei datorate pentru anul 2008, respectiv calculul anual pentru anii 2007-2009, inclusiv penalităţile datorate.

Reclamanta a criticat sumele imputate pentru anii 2007-2009.

Astfel cum a rezultat din fişa de la fila …, reclamanta înregistra un sold din anii precedenţi de 3050 lei şi majorări de 960 lei. Pentru anul 2009 a fost calculată o restanţă de 1685,10 lei şi majorări de 1065,27 lei, după ce s-au scăzut sumele achitate, evidenţiate în coloana 5.

Venitul avut în vedere la calculul de mai sus a fost venitul efectiv realizat, în cuantum de 28.085 lei, iar nu cel provizoriu, de 25.088 lei, conform declaraţiei de la fila …

Pentru anul 2009, potrivit fişei de la fila …, a fost calculată o restanţă de 854,04 lei şi majorări de 451,68 lei, după ce s-au scăzut sumele achitate, evidenţiate în coloana 5. În acest an, veniturile realizate au coincis cu cele provizorii.

Potrivit deciziei de impunere nr…/14.02.2012, reclamantei i s-au imputat pentru anul 2007 majorări, iar pentru anii 2008-2009 contribuţii şi majorări.

Deşi reclamanta a afirmat că a achitat integral contribuţia aferentă anilor 2007-2009, în procent de 5,5%, nu a prezentat nicio dovadă în acest sens, deşi sarcina probei îi revenea.

În privinţa modalităţii de calcul, instanţa a constatat că potrivit art. 257 al. 2 lit. b din Legea nr.95/2006, în formele succesiv în vigoare în cursul anului 2008:

„Contribuţia lunara a persoanei asigurate s-a stabilit sub forma unei cote de 6,5%, respectiv 5,5%, care se aplica asupra veniturilor impozabile realizate de persoane care desfăşoară activităţi independente care se supun impozitului pe venit.”

Aşadar, calculul semestrial diferit efectuat de către pârâta CAS A. în anul 2008 a fost justificat de modificările aduse Legii nr.95/2006 prin Legea nr.388/2007 a bugetului de stat pe anul 2008 – cap. 5, art. 9. Deci apărarea reclamantei cu privire la acest aspect nu este întemeiată.

Inexistenţa unui contract de asigurare încheiat între reclamantă şi CAS Alba nu a împiedicat curgerea penalităţilor.

Potrivit art. 211 al. 1 din Legea nr.95/2006, Sunt asiguraţi, potrivit prezentei legi, toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, precum şi cetăţenii străini şi apatrizii care au solicitat şi obţinut prelungirea dreptului de şedere temporară sau au domiciliul în România şi fac dovada plăţii contribuţiei la fond, în condiţiile prezentei legi. În această calitate, persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator, al cărui model se stabileşte prin ordin al preşedintelui CNAS cu avizul consiliului de administraţie.

Instanţa a constatat că reclamanta îndeplineşte condiţiile legale de a fi asigurată, calitate în care îi revine obligaţia de a achita contribuţia corespunzătoare, nefăcând parte din categoria persoanelor scutite, indicate în acelaşi act normativ. A reţinut că astfel cum a arătat şi pârâta CAS A., încheierea contractului de asigurare este dublu condiţionată, de existenţa calităţii de cetăţean român cu domiciliul în ţară şi de dovedirea plăţii contribuţiei la fond. Lipsa unui contract nu a împiedicat curgerea penalităţilor, întrucât reclamantei i s-a pus în vedere în vedere exigibilitatea obligaţiei de plată, pe care şi-a însuşit-o, semnând declaraţiile de la filele ... Nerespectarea termenelor de plată a atras calcularea majorărilor, conform Codului de procedură fiscală.

Având în vedere cele mai sus expuse, instanţa a constatat netemeinicia cererii cu soluţionarea căreia a fost învestită.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta S.M. solicitând modificarea în totalitate a sentinţei recurate şi pe cale de consecinţă admiterea contestaţiei aşa cum a fost formulată.

Prin Decizia nr. 8008/10.09.2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia s-a respins recursul reclamantei ca nefundat.

Pentru a pronunţa această decizie instanţa de recurs a avut în vedere următoarele:

Critica reclamantei referitoare la cota de contribuţie în perioada 2007-2009 nu poate fi primită.

Fiind vorba despre venituri impozabile provenite din activităţi independente, acestea se regăsesc la art. 257 alin. 2 lit. b din Legea nr. 95/2006, fiind impuse cu o cotă de 6,5% în perioada 01.01.2007-31.12.2007, cu o cotă de 6,5% în perioada 01.01.2008-30.06.2008 şi 5,5% în perioada 01.07.2008-31.12.2008 (conform art. 9 alin. 3 lit. b din Legea nr. 388/2007) şi cu o cotă de 6,5% în perioada 01.01.2009-31.12.2009.

Este de precizat că pentru anul 2009, art. 1 lit. a din O.U.G. nr. 226/2008 stabileşte o cotă de contribuţie de ,,5,5% pentru cota datorată de angajat, prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare”, ceea ce înseamnă că această cotă se aplică numai veniturilor din salarii sau asimilate salariilor specificate la art. 257 alin. 2 lit. a din Legea nr. 95/2006, nu şi veniturilor din activităţi independente menţionate la art. 257 alin. 2 lit. b din acelaşi act normativ.

În ceea ce priveşte calculul obligaţiei de plată, Curtea reţine din fişele contribuabilului la data de 31.12.2008, respectiv la data de 31.12.2009  că pârâta a avut în vedere veniturile realizate, şi nu veniturile estimate cum susţine reclamanta, respectiv suma de 28085 lei în anul 2008 şi suma de 13139 lei în anul 2009. Dacă se aplică la aceste sume cotele de contribuţie de 6,5%, respectiv 5,5% datorate pentru anul 2008 după distincţiile anterior arătate şi cota de 6,5% datorată pentru anul 2009, se obţine suma de 1685,10 lei reprezentând contribuţii la FNUASS aferente anului 2008 şi suma de 854,04 lei contribuţii aferente anului 2009, cum corect a evidenţiat pârâta Casa de Asigurări de Sănătate A.  în cele două fişe.

Din coroborarea datelor înscrise în fişele contribuabilului la data de 31.12.2008, respectiv la data de 31.12.2009 cu cele înscrise în fişele contribuabilului la datele de 31.12.2010, 31.12.2011 şi 30.06.2012  rezultă că la 31.12.2008 reclamanta înregistra şi un sold din anii precedenţi de 3050 lei reprezentând contribuţii, că în primul trimestru al anului 2009 a achitat cu acest titlu suma de 3876 lei, iar în perioada 01.04.2009-30.06.2012 nu a achitat vreo sumă.

În fişa contribuabilului la data de 31.12.2009 s-a constatat un sold anterior de 859 lei reprezentând contribuţii, care i s-a imputat reclamantei pe anul 2008 prin decizia atacată. Pentru anul 2007 nu s-au imputat contribuţii prin decizia atacată.

În lipsa unor dovezi care să ateste alte plăţi decât cele evidenţiate în fişele anterior analizate, nu pot fi reţinute susţinerile reclamantei în sensul că a achitat integral contribuţia aferentă anilor 2007-2009, în procent de 5,5%. 

Nu poate fi acceptată susţinerea reclamantei potrivit căreia pârâta ar fi trebuit să emită anual decizii de impunere cu privire la debitele restante.

Conform art. 8 alin. 1 din Ordinul Preşedintelui CNAS nr. 617/2007 reclamanta avea obligaţia de a vira trimestrial contribuţia calculată la venitul estimat, până la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru. Totodată, conform, art. 216 din Legea nr. 95/2006, în cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuţiilor datorate fondului de către persoane fizice, ANAF, prin casele de asigurări sau persoane fizice şi juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului şi a majorărilor de întârziere în condiţiilor Ordinului Guvernului nr.92/2003.

Din dispoziţiile legale enunţate  se desprinde concluzia că reclamanta avea obligaţia de a calcula şi de a achita CAS la scadenţa prevăzută de lege, obligaţia de plată nefiind condiţionată de întocmirea anterioară a deciziei de impunere. Colectarea acestor contribuţii este supusă regimului fiscal, aşa încât dreptul de a stabili aceste obligaţii de organul competent se prescrie în termen de 5 ani, conform art. 91 din Codul de procedură fiscală, fără ca acest termen să influenţeze în vreun mod termenele de scadenţă pentru plata CAS.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, calculul semestrial diferit efectuat de către pârâta CAS A.  în anul 2008 a fost justificat de modificările aduse Legii nr.95/2006 prin art. 9 din Legea nr.388/2007 a bugetului de stat pe anul 2008.

Critica reclamantei privind nelegalitatea încasării penalităţilor în lipsa unui contract nu poate fi primită atâta timp cât, potrivit art. 208 alin. 3 din Legea nr.95/2006 asigurarea de sănătate este obligatorie  iar potrivit art. 211 alin. 1 teza I şi art. 215 alin. 3 plata contribuţiei de asigurări de sănătate este obligatorie în temeiul legii şi pentru persoanele care exercită profesii libere.

Faptul că între reclamantă şi pârâta Casa de Asigurări de Sănătate A.  nu s-a încheiat un contract în acest sens potrivit art. 211 alin. 1 teza II-a din lege, nu este de natură să exonereze reclamanta de plata contribuţiei şi a accesoriilor aferente atâta timp cât izvorul obligaţiei îl constituie legea şi nu respectivul contract, care este de altfel un contract de adeziune cu un model prestabilit.

Criticile privind nelegalitatea emiterii deciziilor reprezentând titluri de creanţă de către casele de asigurări de sănătate în lipsa opţiunii asiguratului exercitată conform art. 218 alin. 2 lit. a din Legea nr. 95/2006 ori pentru lipsa competenţei emitentului, cât şi cele privind emiterea de decizii pentru accesorii la momentul emiterii deciziilor pentru contribuţii, nu au făcut obiectul acţiunii cu care a fost investită instanţa de fond, astfel că nu pot fi invocate pentru prima dată în recurs, motiv pentru care instanţa de control judiciar nu le va analiza. 

Soluţiile jurisprudenţiale invocate de către reclamantă nu prezintă relevanţă în cauză întrucât din hotărârile judecătoreşti depuse la dosar rezultă că fundamentul soluţiilor pronunţate l-au constituit aspecte de nelegalitate ale deciziilor de impunere care nu au fost invocate în primul grad de jurisdicţie al procedurii judiciare de faţă.

Împotriva acestor din urmă decizii a formulat revizuire reclamanta S.M.

În motivarea opţiunii sale procesuale revizuienta a susţinut că prin hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene  din 01.10.2015 s-a statuat faptul că prelucrarea datelor de către intimată din prezentul dosar fără o informare prealabilă a contribuabilului contravine art. 10, 11 şi 13 din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi Consiliului din 24.10.1995.

Această hotărâre statuează că prevederile art. 87 din O.G. nr. 92/2003, respectiv faptul că decizia contestată nr…/2012 trebuie să cuprindă elementele prevăzute de art. 43 din acest act normativ, adică să cuprindă menţiuni privind audierea contribuabilului.

Toate informaţiile au fost culese pe baza datelor deţinute de ANAF, care au fost comunicate fără acordul sau informarea în prealabil a contribuabilului ceea ce încalcă legislaţia europeană care primează înaintea dreptului intern.

În drept se invocă dispoziţiile art. 322 pct. 9 şi art. 324 alin. 3 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinare intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice B. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acesteia, motivat de faptul că nici un organ fiscal nu putea interveni în procedura de anulare a deciziei contestate, întrucât competenţa de administrare şi colectare revenea Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate A.  şi excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire întrucât nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 322 pct. 9 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinare intimata Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate A. solicită respingerea cererii de revizuire întrucât în cauză nu se regăsesc motivele de revizuire prevăzute de art. 309 Cod procedură civilă.

În ce priveşte inadmisibilitatea cererii de revizuire Curtea reţine că într-adevăr aşa cum susţin şi intimatele, motivul de revizuire invocat în cererea cu care a fost învestită instanţa nu se încadrează în dispoziţiile art. art. 322 pct. 9 Cod procedură civilă care se referă la împrejurarea dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti.

În speţă, însă revizuienta se prevalează de împrejurarea că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, care constituie conform art. 21 alin. 2 din Legea nr.554/2004 un nou motiv de revizuire, urmând ca cererea revizuientei să fie analizată din această perspectivă.

 În consecinţă, excepţia inadmisibilităţii cererii este neîntemeiată şi va fi respinsă în consecinţă.

În ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a D.G.R.F.P. B., Curtea a reţinut că legitimare procesuală în cererea de revizuire o au părţile din litigiu iniţial, cărora instanţele le-a conferit legitimare procesuală, indiferent de posibilitatea de a interveni în procedura de anulare a deciziei contestate, întrucât competenţa de administrare şi colectare revenea Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate A.

D.G.F.P. a judeţului A., având ca succesor în drepturi D.G.R.F.P. B., a avut calitate de parte în procesul iniţial finalizat cu decizia a cărei retractare se doreşte prin prezenta, calitate ce se prelungeşte şi în procedura de judecare a cererii de revizuire.

În consecinţă, excepţia calităţii procesuale pasive a D.G.R.F.P. B. este neîntemeiată şi va fi respinsă în consecinţă.

Analizând cererea de revizuire formulată prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:

Se observă că, în dezvoltarea acestui motiv de revizuire reclamanta s-a prevalat de interpretarea dată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauza C-201/14, Smaranda Bara şi alţii/Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi alţii, dreptului unional, respectiv Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.

În hotărârea pronunţată, Curtea de Justiţie consideră că cerinţa prelucrării corecte a datelor personale obligă o autoritate a administraţiei publice să informeze persoanele vizate despre transmiterea acestor date unei alte autorităţi a administraţiei publice în vederea prelucrării lor de către aceasta din urmă în calitate de destinatar al datelor menţionate. Directiva impune expres ca orice eventuală limitare a obligaţiei de informare să fie adoptată prin măsuri legislative.

Ori, în cauză nu este incidentă această directivă, precum şi interpretarea oferită acesteia, întrucât impunerea suplimentară a revizuientei nu este, aşa cum de altfel s-a reţinut şi de instanţa de recurs, rezultatul comunicării informaţiilor privind veniturile realizate de aceasta între administraţia fiscală competentă şi Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate A., ci rezultatul declaraţiilor fiscale făcute de reclamantă la Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate A., pe baza cărora au fost întocmite fişele de contribuabil aferente şi care au stat la baza emiterii deciziei de impunere suplimentară contestată de către colectorul acestor taxe, A.F.P. A.I.

Pe de altă parte, lipsa informării revizuientei cu privire la transmiterea datelor cu caracter personal între o instituţie publică şi alta nu sunt de natură a duce la anularea deciziei de impunere emisă de instituţia publică emitentă şi beneficiară a comunicării respective.

În concluzie, rezultă că nu este incident motivul de revizuire prevăzut art. 21 alin. 2 din  Legea nr. 554/2004, astfel încât Curtea a respins  prezenta cerere ca inadmisibilă.

Domenii speta

Spete similare