Existenţa pe rolul organelor de urmărire penală a mai multor plângeri penale având identitate de părţi, obiect şi cauză impune conexarea acestora şi nu soluţionarea distinctă.

Existenţa pe rolul organelor de urmărire penală a mai multor plângeri penale având identitate de părţi, obiect şi cauză impune conexarea acestora şi nu soluţionarea distinctă.

În situaţia în care pe rolul organelor de urmărire penală s-au înregistrat mai multor plângeri penale având identitate de părţi, obiect şi cauză se impune conexarea acestora în faza urmăririi penale  şi nu soluţionarea distinctă a fiecăreia dintre plângeri, mai ales în situaţia în care judecătorul de cameră preliminară a restituit organului de urmărire penală una dintre aceste plângeri pentru începerea urmăririi penale, anterior pronunţării soluţiei în cauza supusă analizei de faţă.

Secția  penală și pentru cauze cu minori –Încheierea penală nr.102/CP/22  octombrie 2015

I. Constată că prin Ordonanţa din 25.05.2015 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel A.I. dată în dosar nr…/…/2/2015, este menţinută soluţia adoptată de procurorul de caz (prin Ordonanţa din 21.04.2015 pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel A.I. în dosar nr…/…/2014 ).

Persoana vătămată a formulat plângere împotriva acestei soluţii, înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr…/57/2015.

Curtea, în raport de disp. art. 341 alin.2  Cod procedură penală a solicitat petentei şi organului de urmărire penală să depună note scrise cu privire la admisibilitatea ori temeinicia plângerii pentru termenul de judecată fixat de judecătorul de cameră preliminară investit cu soluţionarea acestei cauze.

De asemenea, s-a solicitat procurorului dosarul a cărei soluţie este contestată.

Petenta a formulat concluzii scrise în care a solicitat trimiterea dosarului organului de urmărire penală  deoarece  a achitat debitul în cursul procedurii executării silite fără ca partea acuzată de abuz în serviciu să ţină cont de acest fapt; lipsa sumei concrete ce se impunea a fi executată silit, lipsa dovezilor de calcul a sumei de plată ce susţine teza imposibilităţii executării silite pentru neîndeplinirea condiţiilor impuse de legiuitor.

II. Parchetul de pe lângă  Curtea de Apel A.I. a transmis note scrise şi dosarul solicitat în care şi-a exprimat punctul de vedere în legătură cu solicitările instanţei  invocând existenţa cel puţin a unui impediment la punerea în mişcare a acţiunii penale, cel prevăzut de art. 16 alin.1 lit.b  Cod procedură penală, respectiv art.16 alin.1 lit.e  Cod procedură penală.

Punctual se invocă faptul că „ executorul judecătoresc ( n.i. ) nu a săvârşit nicio faptă prevăzută de legea penală şi eventualele disfuncţii procesuale se pot regulariza pe calea contestaţiei la executare”, precum şi faptul invocat ca temei subsidiar, acela că  asupra unei sesizări identice procurorul s-a mai pronunţat în dosarul nr…/…/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de apel A.I.

În consecinţă solicită respingerea plângerii formulate de petentă ca neîntemeiată.

III. Curtea de Apel Alba Iulia în procedura instituită potrivit disp. art. 341-341 Cod procedură penală  constată că există două plângeri având aceleaşi părţi şi acelaşi obiect, care au fost înregistrate distinct şi soluţionate de Parchetul de pe lângă Curtea de apel A.I.  prin ordonanţe diferite, atacate distinct de către petentă:

1.Ordonanţa din 23.01.2015 pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel A.I. în dosar nr…/…/2014 şi menţinută prin Ordonanţa din 04.03.2015 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel A.I. în dosar nr…/…/2/2015.

2.Ordonanţa din 21.04.2015 pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel A.I.  în dosar nr…/…/2014 şi menţinută prin Ordonanţa din 25.05.2015 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel A.I. în dosar nr…/…/2/2015 ( obiect al acestei analize ).

În prima situaţie menţionată la pct. III.1. se constată că prin încheierea penală nr. …/CP/2015 din 08.06.2015, pronunţată de Curtea de apel Alba Iulia în dosar nr…/57/2015 s-a dispus admiterea plângerii formulate de petenta  R.R.M. împotriva Ordonanţei din 23.01.2015 pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel A.I. în dosar nr…/…/2014 şi menţinută prin Ordonanţa din 04.03.2015 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel A.I. în dosar nr…/…/2/2015.

În baza art.341 al.6 lit.”b” Cod procedură penală a fost desfiinţată soluţia atacată şi trimisă cauza la procuror pentru începerea urmăririi penale.

Ce nu mai menţionează acuzarea în notele scrise depuse la fila …  este situaţia actuală a primului dosar, menţionat anterior, fapt ce conduce spre concluzia nesoluţionării acestuia. Aceasta rezultă şi din atitudinea procesuală manifestată de apărătorul intimatei la termenul de judecată din data de 20.10.2015 şi din conţinutul concluziilor scrise depuse de către  petentă  la data de 21.10.2015.

Din acest punct de vedere Curtea constată în prezenta cauză că soluţia impusă de situaţia actuală a cauzei este identică celei adoptate de Curtea de apel prin încheierea penală nr…/CP/2015 din  08.06.2015  în dosar nr…/57/2015 cel puţin din două considerente:

-conexarea dosarelor de urmărire penală este impusă de raţiuni de natură procesuală şi poate interveni doar în faţa organelor de urmărire penală dat fiind faptul că nu au efectuat acest demers în perioada în care aveau în lucru două plângeri cu părţi şi obiect identice asupra cărora au înţeles să efectueze distinct acte de urmărire penală;

-în dosarul restituit de Curtea de apel Alba Iulia prin pronunţarea soluţiei din data de 08.06.2015 nu s-au definitivat procedurile penale;

nu operează situaţia invocată de Parchetul de pe lângă Curtea de apel A.I., respectiv cazul reglementat de art. 16 alin.1 lit.e Cod procedură penală determinat de faptul că asupra unei sesizări identice procurorul s-a mai pronunţat în dosarul nr…/…/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de apel A.I. deoarece soluţia invocată nu a rămas definitivă pentru a fi în situaţia reglementată de art. 6 Cod procedură penală.

Pe fondul criticilor exprimate de către petentă se reţine faptul că în faza urmăririi penale nu s-au efectuat acte suficiente care să susţină în mod convingător soluţia adoptată de procuror, care nu se sprijină pe considerente solide, apte să conducă la o înţelegere clară şi efectiva a motivelor care au condus la concluzia că fapta nu este prevăzută de legea penală ( se invocă reglementarea civilă incidentă situaţiei analizate ca modalitate de remediu procesual ); nu se referă procurorul de caz la situaţia invocată de parte în sensul achitării debitului pe parcursul derulării procedurii executării silite, astfel încât soluţia adoptată contravine principiului reglementat de art. 306 alin. 1 Cod procedură penală.

Pentru realizarea obiectului urmăririi penale organele de cercetare penală au obligaţia ca după sesizare, să caute şi să strângă datele ori informaţiile cu privire la existenţa infracţiunilor şi identificarea persoanelor care au săvârşit infracţiuni, să ia măsuri pentru limitarea consecinţelor acestora şi să administreze probele cu respectarea prev. art. 100 si 101 Cod procedură penală.

Achiesăm la opinia exprimată în dosarul analizat anterior la această instanţă, în sensul că procurorul de caz se impunea să efectueze demersurile adecvate clarificării din punct de vedere juridic a întregii proceduri derulate în dosarul respectiv şi să stabilească în ce manieră executorul judecătoresc a depus diligenţele necesare, în limitele prerogativelor ce-i reveneau, pentru a preîntâmpina situaţia creată. Procurorul de caz se impunea să analizeze în concret modalitatea în care executorul judecătoresc a efectuat actele în dosarul execuţional respectiv, cu atât mai mult cu cât pare de neînţeles cum a fost continuată procedura de executare silită după ce debitul a fost achitat în integralitate, conform susţinerilor petiţionarei. În aceste circumstanţe, prin continuarea executării silite petiţionara îşi pierde imobilul fiindu-i afectat în mod serios patrimoniul.

IV. Din punct de vedere al cazurilor reglementate de legiuitor în cadrul art. 341 alin.6 Cod procedură penală  raportat la particularităţile acestei situaţii generate de constatărilor anterior menţionate, soluţia care se impune este cea prevăzută de art.341 al.6 lit. ”b” Cod procedură penală  în sensul desfiinţării soluţiei atacate şi trimiterii  cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale.

Domenii speta

Spete similare