Constatare nulitate act juridic şi pretenţii

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PITEŞTI

SECŢIA CIVILĂ

Sentinţa Civilă Nr. 10424/2014

Şedinţa publică de la 04 Noiembrie 2014

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE C D

Grefier Constantin A M

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanţii REM şi RI şi pe pârâta R, având ca obiect constatare nulitate act juridic şi pretenţii.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, la pronunţare, asupra fondului cauzei, au lipsit părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică de la data de 28.10.2014, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta încheiere când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea asupra fondului cauzei la data de 04.11.2014 când a hotărât următoarele:

INSTANŢA,

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 25.10.2013 sub nr. 23277/280/2013, reclamanţii REM şi RI au solicitat în contradictoriu cu pârâta R ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută şi caracterul abuziv al clauzei privind perceperea unui comision de risc (comision de administrare) conform art. 3.14 din contract de 0,15% lunar din soldul creditului rămas şi obligarea acesteia la restituirea sumelor încasate din începând cu luna martie 2008 la zi, cu dobânda legală; să fie obligată pârâta să modifice actul adiţional la contractul de credit nr. RFI56244706775/14.03.2008 prin care la punctul 3.13 s-a prevăzut un comision de 3% pentru plata anticipată a creditului şi să restituie comisionul încasat cu dobânda legală; să se constate nulitatea absolută a clauzei prev. de art. 3.7 din contract prin care a fost modificată dobânda unilateral şi obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate din începând cu luna martie 2008.

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că au încheiat cu pârâta contractul de credit nr. RFI56244706775/14.03.2008 şi un act adiţional la data de 18.03.2008. urmare a intrării în vigoare a OUG 50/2010, au solicitat pârâtei alinierea clauzelor contractului de credit la prevederile actului normativ, inclusiv eliminarea comisionului de risc apreciat ca fiind abuziv, inclusiv prin convocare la conciliere la data de 21.11.2011, fără vreun rezultat însă.

Prin art. 3.14 din contract se prevede perceperea unui comision de administrare de 0,15% lunar din soldul creditului rămas de achitat, în realitate acest comision fiind unul de risc, perceput pe toată perioada derulării creditului. Reclamanţii au invocat caracterul abuziv al acestei prevederi, raportat la art. 4 alin. 1 şi 2 din Legea 193/2000. Aceasta clauză nu a fost negociată de bancă, ci inserată în contractul de credit preformulat şi a creat un dezechilibru semnificativ în detrimentul consumatorului. Toate riscurile băncii au fost asigurate, fiind încheiată pentru garantarea împrumutului o ipotecă de gr. I asupra unui imobil asigurat cu o poliţă cesionată în favoarea băncii.

Din suma totală împrumutată de 64.600 CHF valoarea totală a comisionului de risc este de 19.000 CHF, ceea ce dovedeşte dezechilibrul contractual. Perceperea comisionului este nelegală şi prin prisma justificării sale contractuale: pentru punerea la dispoziţie a creditului.

Reclamanţii au solicitat modificarea art. 3.13 din contract în sensul eliminării comisionului de rambursare anticipată.

În al treilea rând reclamanţii au susţinut că banca a modificat unilateral dobânda contractuală, în sensul majorării acesteia, fără însă a o scădea în perioada de scădere a dobânzii de referinţă a BNR.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe disp. Legii 193/2000.

În dovedire, au fost depuse înscrisuri (f. 6-21).

Prin precizarea depusă la data de 05.03.2014 reclamanţii au evaluat sumele solicitate a fi rambursate la 8000 lei (f. 28).

La data de 20.06.2014 pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii.

În motivare, pârâta a arătat că între părţi a fost încheiat contractul de credit nr. RFI56244706775/14.03.2008 având ca obiect acordarea către reclamanţi a unui împrumut de 64.600,62 CHF pentru o perioada de 240 luni, cu o dobândă fixă în primul an, urmând ca pentru următorii ani împrumutul să opteze, la fiecare dată de aniversare a creditului, pentru una din variantele menţionate în contract.

Creditul a fost garantat cu o ipotecă de gr. II asupra imobilului proprietatea lui DN si DF aflat în localitatea Davideşti, jud. Argeş.

La solicitarea reclamantului REM creditul a fost restructurat, fiind încheiate două acte adiţionale, respectiv primul din data de 04.11.2009 prin care a fost redusă temporar rata dobânzii la 1,11% până la data de 18.10.2010 urmând ca după aceasta data rata să fie de 8,77% şi al doilea din 23.12.2010 prin care a fost redusa rata dobânzii la 3,7% până la 23.12.2011, urmând ca ulterior să fie percepută o dobândă variabilă conform pct. 2.2, respectiv Libor la 6 luni + marja băncii de 8,99% pe toată durata derulării creditului.

În ce priveşte clauza prev. de art. 3.14 din contract, prin aceasta se prevede perceperea unui comision de administrare de 0,15% calculat la soldul creditului şi nu are caracter abuziv, fiind clar precizate prestaţia băncii în schimbul acestuia, într-un limbaj clar şi uşor de înţeles, cuantumul şi modalitatea de calcul atat în contract, cât şi în graficul de rambursare, atat ca sumă lunară, cât şi ca sumă totală. Definiţia contractuală a comisionului de administrare este similară cu definiţia data de art. 36 alin. 3 din OUG 50/2010 şi nu se poate reţine caracterul abuziv al acestuia din moment ce chiar prin OUG 50/2010 se prevede posibilitatea perceperii acestui tip de comision.

Apărările reclamanţilor cu privire la comisionul de risc nu au nici o legătură cu cel de administrare prevăzut în contract şi care este perceput pentru activitatea de monitorizare a creditelor conform Regulamentului nr. 4/2004 al BNR, gestionarea dosarului de credit în care sunt implicate mai multe departamente ale băncii şi care implică numeroase costuri, costuri confirmate prin expertiza extrajudiciară efectuată de compania Deloitte, ataşată.

Pârâta a precizat că a renunţat, în conformitate cu prevederile contractuale, la încasarea comisionului de administrare prin actul adiţional din data de 04.11.2009, iar până la data renunţării suma achitată cu acest titlu a fost de 1804,35 CHF.

Pârâta a susţinut totodată că prevederile contractuale privitoare la dobândă şi comisioane sunt exceptate de la controlul caracterului abuziv cu condiţia ca acestea să fie redactate într-un limbaj usor inteligibil, condiţie îndeplinită în speţă.

În ce priveşte capătul 2 de cerere privind comisionul de rambursare anticipată, acesta este neîntemeiat. Astfel, clauza prev. de art. 3.13 din contract care prevedea un comision de 3% a fost modificată prin primul act adiţional în care s-a prevăzut că acest este 0% în primii 3 ani, iar prin al doilea act adiţional a fost modificată în conformitate cu OUG 50/2010 în perioada restructurării creditului, ulterior fiind prevăzut un comision de 0%. Anterior modificării acestor clauze nu a avut loc vreo rambursare anticipată şi nu s-a plătit nici un comision cu acest titlu.

În ce priveşte capătul de cerere privind dobânda, pârâta a susţinut că nu a modificat unilateral dobânda contractuală, aceasta fiind modificată conform actelor adiţionale încheiate, iar din data de 23.12.2011 este în funcţie de indicele Libor la 6 luni, marja băncii fiind fixă de 8,99%, clauza prev. de art. 3.7 din contract în forma iniţială nemafiind în vigoare.

În dovedire, au fost depuse înscrisuri (f. 47-98).

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, în conformitate cu art. 254-258 C. pr. civ.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, între reclamanţii REM şi RI şi pârâta R a intervenit Contractul de credit nr. RFI56244706775/14.03.2008 (f. 55-61) prin care reclamanţii au împrumutat suma de 64.600,62 CHF pe o durată de 240 luni, fiind emis şi un grafic de rambursare (f. 62-66). Pentru garantarea rambursării sumei împrumutate a fost încheiat contractul de ipotecă autentificat sub nr. 398/14.03.2008 (f. 18-19) prin care a fost constituită în favoarea băncii o ipotecă de gr. II asupra imobilului teren intravilan de 5872 mp., proprietatea lui DN si DF, aflat în localitatea Davideşti, jud. Argeş.

La solicitarea reclamanţilor de restructurare a creditului acordat (f. 67-69, 79-80), la contractul de credit menţionat au fost încheiate două acte adiţionale la data de 04.11.2009 (f. 70-74) şi la data de 23.12.2010 (f. 85-89), fiind emise noi grafice de rambursare.

În ce priveşte clauza prev. de art. 3.14 din contract, în forma iniţială, prin aceasta se stipulează că „pentru monitorizarea de către bancă a utilizării/rambursării creditului, precum şi a îndeplinirii oricăror alte obligaţii asumate de acesta în baza contractului de credit, împrumutatul datorează lunar băncii un comision de administrare de 0,15% ce se calculează prin aplicarea procentului la soldul creditului. Suma de plată rezultată urmează a fi achitată la data scadentei fiecărei rate lunare. Începând cu al doilea an de creditare, în funcţie de politica de credite a băncii, de evoluţia pieţei de credit sau de serviciul datoriei împrumutatului, Banca poate renunţa la încasarea comisionului de administrare pentru anul de creditare în curs. (...) Banca va analiza anual oportunitatea renunţării la încasarea comisionului de administrare”.

Astfel, de la încheierea contractului banca a perceput un comision de administrare de 0,15% calculat la soldul creditului, în graficul de rambursare iniţial fiind menţionat cuantumul lunar al acestuia, cât şi cel total.

În primul act adiţional din data de 04.11.2009, la art. 3 se prevede că începând de la data încheierii acestuia banca renunţă la încasarea comisionului de administrare datorat de împrumutat conform contractului, în graficul de rambursare emis fiind menţionata încasarea unui comision de 0% (f. 75-77). În consecinţă, banca a perceput efectiv un comision de administrare în perioada14.03.2008 – 04.11.2009, suma plătita de reclamanţi cu acest titlu fiind, conform graficului de rambursare, de 1804,35 CHF. Reclamanţii nu au susţinut sau dovedit că ar fi plătit sume mai mari decât cele menţionate prin graficul de rambursare.

 Conform disp. art. 4 din Lg. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori: „(1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. (2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv. (3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidenţiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens. (4) Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive. (5) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcţie de: a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia; b) toţi factorii care au determinat încheierea contractului; c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde. (6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil.”

Legea 193/2000 transpune prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele încheiate cu consumatorii. O condiţie contractuala care nu s-a negociat individual se considera ca fiind inechitabila daca, in contradicţie cu condiţia de buna credinţa, provoacă un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligaţiile parţilor care decurg din contract, in detrimentul consumatorului.

In jurisprudenta sa, Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene s-a pronuntat in repetate randuri asupra interpretarii Directivei nr. 93/13/CEE privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii (Hotararea pronuntata la data de 27.07.2000 in cauza Océano Grupo Editorial SA v Roció Murciano Quintero Curtea de Justitie, Hotararea pronuntata la 26.10.2006 in cauza Elisa Maria Mostaza Claro c. Centro Movil Milenium SL, Hotararea Curtii de Justitie din data de 4 iunie 2009 pronuntata in cauza Pannon GSM Zrt. C. Erszebet SustiknéGyőrfi).

Pentru a nu fi considerate abuzive, clauzele nenegociate trebuie să nu creeze, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

În ce priveşte comisionul de 0,15% calculat la sold prev. de art. 3.14 din contract, acesta este denumit ca fiind un comision de administrare, iar nu un comision de risc cum susţin reclamanţii, perceput „pentru monitorizarea de către bancă a utilizării/rambursării creditului, precum şi a îndeplinirii oricăror alte obligaţii asumate de împrumutat în baza contractului de credit”. După cum susţine pârâta, acesta este stipulat în contract prin indicarea clară a procentului şi scopului său, într-un limbaj clar şi fără termeni greu de înţeles, fiind totodată evidenţiat ca suma lunară şi totală în graficul de rambursare. Banca la rândul său are de suportat o serie de costuri administrative determinate de acordarea şi gestionarea creditelor acordate. În acest sens trebuie menţionat că în art. 36 alin. 1 şi 3 din OUG 50/2013 (act normativ ce nu se aplica contractului de credit iniţial conform Legii 288/2010) se prevede posbilitatea băncii de a percepe un comision de administrare „pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operaţiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului. În cazul în care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului”

Faţă de cele menţionate şi având în vedere în special perioada scurtă de timp în care efectiv a fost perceput şi cuantumul comisionului plătit de reclamanţi de 1804,35 CHF, instanţa constată că perceperea unui comisionului de administrare conform art. 3.17 din contract nu are caracter abuziv şi nu creează prin el însuşi sau în corelaţie cu celelalte clauze contractuale un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

În ce priveşte comisionul de rambursare anticipată, prin 3.13 din contract în forma iniţială se prevede că în cazul rambursări integrale/parţiale în avans a creditului acordat, împrumutatul datorează băncii un comision de rambursare anticipată de 3%, calculat prin aplicarea procentului la valoarea sumei din credit rambursate în avans şi este datorat integral la data rambursării anticipate. În actul adiţional încheiat la 04.11.2009, la art. 2.12, se prevede că acest comision de 0% în primii 3 ani de la încheierea acestuia. Prin al doilea act adiţional din 23.12.2010 s-a prevăzut la art. 2.13 că în perioada restructurării cuprinsă între data încheierii actului adiţional şi până la 23.12.2011 pentru rambursarea anticipată se prevede un comision de 1% dacă până la scadenţa finală este o perioada mai mare de 1 an şi de 0,5% daca până la scadenţa finală este o perioada mai mică de 1 an, prevederi conforme OUG 50/2010, iar după data de 23.12.2011 s-a stipulat eliminarea acestui tip de comision.

Deşi au solicitat restituirea comisionului de rambursare anticipată, reclamanţii nu au făcut dovada achitării efective a unui astfel de comision. Deşi până la încheierea primului act adiţional procentul prevăzut este ridicat, întrucât nu s-a făcut dovada vreunei rambursări anticipate sau a unei cereri în acest sens adresate băncii, instanţa nu poate reţine ca abuziv un astfel de comision, un eventual dezechilibru produs neputând fi apreciat decât în concret, în funcţie de sumele efectiv plătite. În al doilea rând, având în vedere că în perioada 04.11.2009 - 23.12.2010 comisionul a fost 0%, în perioada 23.12.2010 - 23.12.2011 de 1% şi, respectiv, de 0,5%, iar ulterior a fost eliminat, solicitarea reclamanţilor este neîntemeiată, dar şi lipsită de interes câtă vreme nu au efectuat rambursări anticipate în perioada în care, potrivit prevederilor contractuale, se prevedea perceperea acestuia.

În ce priveşte capătul de cerere privind modificarea unilaterală a dobânzii de către bancă şi restituirea sumelor încasate în pus, instanţa reţine că este neîntemeiat pentru următoarele considerente: în primul rând susţinerile reclamanţilor sunt generice, fără a se preciza vreo dată sau perioadă concretă în care banca ar fi procedat la modificarea unilaterală a dobânzii în mod nelegal, cu încălcarea prevederilor contractuale. În al doilea rând, potrivit art. 4 alin. 6 din Legea 193/2000, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil. Astfel, instanţa nu poate cenzura prin prisma Legii 193/2000 nivelul dobânzii contractuale, putând cel mult constata că modul de stabilire sau definire a dobânzii prin contract nu este clar sau nu exprimat într-un limbaj uşor inteligibil.

 Potrivit art. 3.1 din contract, pentru primul an dobânda contractuală este fixă, de 5,5%. Pentru următorii ani împrumutatul va opta, la fiecare dată de aniversare a creditului, pentru una din următoarele variante de dobândă aniversară: a) dobânda aniversară fixă pentru un an de creditare; b) dobânda aniversară fixă pentru trei ani de creditare; c) dobânda aniversară revizuibilă pentru un an de creditare. Împrumutatul trebuie să-şi exercite opţiunea pentru fiecare variantă la fiecare dată de aniversare a creditului, prin semnarea unui act adiţional. În cazul în care nu îşi exercită opţiunea, va datora dobânda anuală revizuibilă pentru un an de creditare conform lit. c, dobândă ce va fi afişată la sediile băncii.

La încheierea primului act adiţional la 04.11.2009 s-a stabilit o rata a dobânzii de 1,11% până la data de 18.10.2010, urmând ca după această dată să fie de 8,77%, până la o dată ulterioară ce va fi adusă la cunoştinţa împrumutatului, dată de la care dobânda va fi calculată conform formulei prev. de art. 2.1 din contract. Prin al doilea act adiţional din 23.12.2010 părţile au convenit o dobândă variabilă conform art. 2.1 şi 2.2 din contract constând în indicele Libor la 6 luni + marja de 8,99 puncte procentuale. Prin excepţie, de la data încheierii celui de-al doilea act adiţional până la data de 23.12.2011 s-a prevăzut o dobândă fixă de 3,7%, urmând ca ulterior să se aplice dobânda variabilă menţionată mai sus.

Din clauzele contractuale redate mai sus rezultă că de la data încheierii contractului de credit modalitatea de stabilire a dobânzii este clară, iar reclamanţii nu au dovedit perceperea unei dobânzi majorate cu încălcarea prevederilor contractuale. Dacă în primul an a fost fixă de 5,5%, după expirarea primului an până la încheierea primului act adiţional dobânda a fost variabilă, însă reclamanţii avea posibilitatea de a opta pentru o alta dobândă fixă prin încheierea unui act adiţional, opţiune pe care nu au exercitat-o. De asemenea, din data de 04.11.2009 rata dobânzii aplicabile a fost clar stabilită, fiind de 1,11%, 3,7%, iar ulterior datei de 23.12.2011 este dată de formula indicele Libor la 6 luni + marja de 8,99 puncte procentuale, dobândă stabilită prin convenţia părţilor ulterior intrării în vigoare OUG 50/2010, în mod clar şi uşor inteligibil.

Faţă de cele menţionate, în temeiul Legii 193/2000, instanţa va respinge acţiunea precizată ca neîntemeiată.

După rămânerea în pronunţare, reclamanţii au solicitat prin cererea din 31.10.2014 acordarea cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru, cerere cu care instanţa nu a fost legal învestită faţă de disp. art. 394 alin. 3 şi 397 C. pr. civ. şi pe care nu se va pronunţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge acţiunea precizată formulată de reclamanţii REM şi RI, în contradictoriu cu intimata R.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria Piteşti.

Pronunţată în şedinţa publică de la 04 Noiembrie 2014. 

Preşedinte,

C D

Grefier,

C A M

Red. CD

Tehn. L.B. 2014

5 ex.

Domenii speta

Spete similare