Inadmisibilitatea acţiunii pauliene promovată de creditor pentru revocarea actului debitorului de renunţare la acţiune.

Renunţarea la succesiune a debitorului fiind un act juridic ce reprezintă un refuz de  îmbogăţire iar acţiunea pauliană tinde  să readucă în gajul general al creditorului, valori care au ieşit fraudulos din patrimoniul creditorului, în materie de renunţare, se pot ataca, prin intermediul acţiunii revocatorii numai actele debitorului care au ca efect să aducă o pierdere în patrimoniul  său, nu şi de actele care au ca efect să lipsească pe debitor de un câştig; renunţarea la succesiune sau la un legat lipseşte pe debitor numai de un câştig şi nu dă loc la exercitarea acţiunii pauliene, regulă admisă şi în dreptul roman.

La data de 23 iunie 2003, reclamantul P.M.I. a formulat  acţiune civilă prin care a chemat în judecată pe pârâţii L.L., P.O. şi P.I.R., solicitând instanţei să desfiinţeze  certificatul de moştenitor nr. 278/26.11.1998 – BNP Găgeatu Ilie şi în consecinţă cota succesorală de ? din patrimoniul defuncţilor L.P. şi să revină în  patrimoniul pârâtului L.L. debitorul său.

A arătat că în realitate pârâtul a  acceptat succesiunea defuncţilor L.P. şi N., iar emiterea certificatului de moştenitor s-a  făcut în scopul fraudării interesului reclamantului-creditor pentru  a sustrage de la urmărire bunuri ce i-au revenit prin moştenire.

Prin sentinţa civilă nr.1456 din 18 februarie 2004, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr.13158/2003, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul PM.I. împotriva pârâţilor L.L., P.N.O. şi P.I.R.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că renunţarea la o succesiune nu este de natură a cauza sau mări o stare de insolvabilitate a debitorului, iar reclamatul nu poate ataca certificatul de moştenitor nr.278/1998, care constă în refuzul pârâtului de îmbogăţire, în speţă nefiind vorba de valori care să fi existat în patrimoniul acestuia din urmă pentru ca apoi să iasă fraudulos din patrimoniul său.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul P.I.M., iar prin decizia civilă nr.2125/15.09.2005, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr.3512/civ/2004, a fost declinată competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Tribunalului Dolj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, sub nr.5179/civ/2005.

Prin decizia civilă nr.1331din 21 noiembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.5179/civ/2005, s-a respins apelul declarat de reclamantul P.I.M. în contradictoriu cu intimaţii pârâţi L.L., P.N.O. şi P.I.R.

Împotriva deciziei respective, la data de 01 ianuarie 2007 a declarat recurs reclamantul P.N.M.I., criticând-o ca fiind nelegală.

Prin motivele de recurs depuse pe aceeaşi dată s-a criticat atât decizia Tribunalului Dolj cât şi hotărârea Judecătoriei Craiova, susţinându-se că în mod greşit cele două instanţe i-au respins acţiunea pauliană având ca obiect revocarea renunţării  la succesiunea autorilor L.P. şi L.N., de către debitorul pârât L.D., conform certificatului de moştenitor nr.278/26 nov.1998, emis de BNP Găgeatu Ilie.

Astfel, s-a susţinut că cele două instanţe nu au constatat faptul că pârâtul L.D. a renunţat la drepturile sale succesorale de pe urma părinţilor săi,  după trecerea la executarea silită pentru recuperarea debitelor reprezentând daunele la care a fost obligat prin titlul executoriu, renunţare  fiind efectuată în scopul fraudării drepturilor sale în calitate  de creditor, acesta în calitate de fost primar al Com. Celaru şi preşedinte al Comisiei locale de fond funciar, ignorând hotărârile judecătoreşti prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate.

Recursul este nefondat şi se va respinge avându-se în  vedere următoarele  considerente :

Potrivit dispoziţiilor art.975 c.civ.  – creditorii pot să atace în numele lor personal, actele viclene făcute de debitor  în prejudiciul drepturilor sale.

Dispoziţia legală arătată  mai sus reglementează condiţiile exercitării acţiunii pauliene (revocatorii), acţiune care, pentru a fi admisă este necesar  ca toate elementele care stau la baza acesteia să fie întrunite în momentul  întocmirii  actului atacat ca fiind făcut cu viclenie de către debitor în prejudiciul drepturilor creditorilor. Dacă nu se stabileşte că acest a fost făcut conştient de către debitor  în  scopul diminuării gajului general al creditorilor, că dobânditorii – în cazul actelor încheiate cu titlu oneros  - aveau cunoştinţă de acest scop şi dacă, în momentul încheierii actului, debitorul prezenta alte garanţii de solvabilitate, acţiunea urmează a fi respinsă. În situaţia în care bunul a fost înstrăinat cu titlul gratuit, reclamantul este scutit de a face dovada convenţiei frauduloase a dobânditorului bunului, fiind suficient ca el să dovedească existenţa actului cu titlu gratuit,  chiar dacă dobânditorul a ignorat crearea stării de insolvabilitate a  înstrăinătorului, deoarece acesta militează pentru păstrarea unui câştig în schimbul căruia nu a dat nimic.

În speţă, demersul judiciar al recurentului a vizat revocarea  renunţării la succesiunea autorilor L.P. şi N., de către intimatul pârât L.D., conform certificatului de moştenitor nr.278 din 26 nov.1998 emis de BNP Găgeatu Ilie, acţiune respinsă în mod corect de către cele două instanţe care au concluzionat în  mod întemeiat că dreptul patrimonial invocat nu aparţine pârâtului debitor, iar  refuzul de îmbogăţire prin renunţarea la succesiune implică o apreciere de ordin subiectiv din partea acestuia,  astfel încât actul respectiv  nu poate fi atacat pa calea acţiunii pauliene.

S-a reţinut în mod întemeiat că dreptul de proprietate asupra imobilului  asupra căruia creditorul a pornit executarea silită imobiliară, nu a existat niciodată în patrimoniul intimatului pârât pentru ca instanţa să poată constata că acesta şi-a cauzat sau şi-a mărit starea de insolvabilitate, renunţarea la succesiune a intimatului fiind un act juridic care reprezintă un refuz de îmbogăţire iar acţiunea pauliană tinde să readucă în gajul general al creditorului, valori care au ieşit fraudulos din patrimoniul creditorului.

Astfel, în materie de renunţare, se pot ataca prin intermediul acţiunii revocatorii numai actele debitorului care au ca efect să aducă  o pierdere în patrimoniul său, nu şi actele care au ca efect să  lipsească pe debitor de un câştig; în  condiţiile arătate, renunţarea la succesiune sau la un legat lipseşte pe debitor numai de un câştig şi nu dă loc la exercitarea acţiunii pauliene, regula admisă şi în dreptul roman.

În acelaşi timp, se poate spune că nu pot avea nici o acţiune, creditorii, în privinţa unui bun asupra căruia debitorul nu a fost niciodată  proprietar, acţiunea pauliană fiind o acţiunea revocatorie, astfel încât, creditorii nu ar avea, ce revoca, pentru  că debitorul nu a făcut  nici un act, ci a rămas în inacţiune; moştenirii debitorul nemicşorându-şi patrimoniul să ci îl neglijează numai de a-l mări.

Se va reţine astfel  că în mod întemeiat cele două instanţe au apreciat că declaraţia de renunţare la succesiune efectuată de către intimatul pârât L.D. reprezintă un  act  ce implică o apreciere de ordin subiectiv din partea debitorului, astfel încât nu poate face obiectul unei acţiuni pauliene (revocatorie).

Pe de altă parte, din înscrisurile depuse  rezultă faptul că debitorul L.N.D. nu se află  în stare de insolvabilitate, astfel încât creditorul reclamant  poate să urmărească bunurile mobile aflate în patrimoniul acestuia sau terenurile agricole şi forestiere ce vor intra în patrimoniul său în urma ieşirii din  indiviziune conform celor două titluri de proprietate.

Faţă de considerentele arătate se constată că cele două hotărâri sunt legale, nefiind afectate de motivele de modificare invocate de către recurent (dispoz.art.304 pct.7,8,9 şi 10 c.pr.civ.), astfel încât în baza art.312 c.pr.civ. recursul declarat de reclamant se priveşte ca fiind  neîntemeiat şi se va  respinge.

Domenii speta

Spete similare