Contestaţie la executare. Lipsa comunicării actului administrativ fiscal constând în decizii de impunere pentru contribuţii cass. Efecte.

În lipsa comunicării titlului de creanţă, care constă în speţă în decizia de impunere pentru contribuţii de asigurări sociale de sănătate, respectiv decizia rectificativă, organul fiscal nu poate pretinde executarea obligaţiei de plată şi, implicit, nu poate proceda la executarea silită.

Accesoriile la debitul principal stabilit prin actul administrativ necomunicat nu pot fi executate distinct, în lipsa oricărui efect recunoscut actului constatator al debitului principal, dat fiind raportul de dependenţă dintre acestea.

Decizia nr. 673A/06.07.2015 - Secţia a II a Civilă,  de Contencios Administrativ şi Fiscal

Prin cererea de chemare in judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Reşiţa, sub nr. 424/290/2014, la data de 28.01.2014, contestatoarea  Boulescu Eugenia, în contradictoriu cu intimat  Administratia Judeteana a Finanţelor Publice Caras-Severin, a formulat contestaţie împotriva Somaţiei nr. 11/30/1/2013 emisă de  Administratia Judeteana a Finanţelor Publice Caras -Severin, solicitând anularea Somaţiei nr. 11/30/1/2013  şi a titlului executoriu pentru suma de 958 lei.

 Prin sentinţa civilă nr. 1714/29.10.2014, Judecătoria Reşiţa a admis excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită invocată din oficiu; a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea Boulescu Eugenia, în contradictoriu cu intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin şi terţ poprit Raiffeisen Bank SA,  constatând prescris dreptul de a cere executarea silită ; a anulat actele de executare copntestate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, intimata–Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin,  solicitând admiterea apelului şi modificarea a sentinţei civile apelate, iar pe fond  respingerea acţiunii reclamntei ca neîntemeiată şi menţinerea actelor de executare silită ca fiind legale şi temenice.

În susţinerea apelului a arătat că împotriva reclamantei s-a pornit executarea silită întrucât figura cu un debit restant de 193 lei, reprezentând contribuţii de asigurări  de sănătate pentru veniturile realizate din activităţi  independente.

Astfel, procedura de executare silită aparţine organelor de executare fiscală, dat fiind faptul că, suma reprezentând contribuţii de asigurări de sănătate pentru veniturile realizate din activităţi independente la care reclamanta a fost obligată la plată, constituie creanţă bugetară, administrată de organele fiscale.

Executarea silită s-a desfăşurat în conformitate cu prevederile OG 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, astfel: somaţia a fost emisă în conformitate cu prevederile art. 145 din OG 92/2003, iar titlul executoriu în condiţiile art. 141 din OG 92/2003.

Aşadar, executarea silită este efectuată  în conformitate cu dispoziţiile legale în materia executării silite a creanţelor bugetare, titlul executoriu, fiind emis respectându-se în totalitate prevederile legale în materie.

În drept, invocă dispoziţiile art.466 şi urm. din  Cod procedură civilă.

Intimata, Boulescu Eugenia, a formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei civile nr. 1714/29.10.2014 ca fiind corectă şi legală.

În apărare se arată că s-a chemat în judecată AJFP, cu privire la somaţia nr. 10/3o/1/2013/113010022323603/13.12.2013,  dar din motive tehnice  juriştii nu precizează nimic despre prescripţia somaţiei motivate prin Sentinţa nr. 1714/29.10.2014, emisă de Judecătoria Reşiţa. De altfel, executarea silită începe prin comunicarea somaţie, care era deja prescrisă la data comunicării, conform hotărârii instanţei judecătoreşti.

Examinând sentinţa civilă apelată potrivit dispoziţiilor art. 479 alin. 1 din  Cod procedură civilă, sub aspectul temeiniciei şi legalităţii, s-a constatat că apelul este  nefondat, însă pentru următoarele considerente:

Casa de Asigurări de Sănătate Caraş-Severin a stabilit în sarcina contestatoarei Boulescu Eugenia, obligaţii de plată reprezentând contribuţii de asigurări de sănătate pentru veniturile realizate din activităţi independente în cuantum de 193 lei, cu termen de plată scadent în data de 17.07.2007.

Tribunalul a solicitat acestei instituţii publice să comunice titlul de creanţă în baza căruia  s-a stabilit creanţa principală, constând în contribuţii de asigurări de sănătate pentru veniturile realizate din activităţi independente, precum şi dovada comunicării acestuia către contestatoare.

În acest sens, în apel s-au depus Decizia de impunere nr. 3781/26.10.2010 (filele 63-64 apel) şi Decizia rectificativă nr. 466290/29.03.2011 la Decizia de impunere nr. 3781/26.10.2010 (fila 60 apel), însă nu s-au depus dovezi de comunicare a acestora.

Tribunalul a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 45 alin. 1  Cod proc. fiscală, actul administrativ produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară  menţionată în actul administrativ, iar alineatul 2 prevede că Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului şi nu produce niciun efect juridic.

Art. 44.1 din Normele Metodologice prevede că organul fiscal nu poate pretinde executarea obligaţiei stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ, dacă acest act nu a fost comunicat contribuabilului potrivit legii .

Din interpretarea textelor legale menţionate, instanţa concluzionează în sensul că în lipsa comunicării titlului de creanţă, care constă în decizia de impunere pentru contribuţii de asigurări sociale de sănătate, respectiv decizia rectificativă, organul fiscal nu poate pretinde executarea obligaţiei de plată şi, implicit, nu poate proceda la executarea silită.

Accesoriile la debitul principal stabilit prin actul administrativ necomunicat nu pot fi executate distinct, în lipsa oricărui efect recunoscut actului constatator al debitului principal, dat fiind raportul de dependenţă dintre acestea.

 Pe cale de consecinţă, pentru aceste argumente, tribunalul apreciază că executarea silită este nelegală, motiv pentru care, în baza dispoziţiilor art. 480 alin. 1 C.pr.civ., a respins apelul formulat, menţinând soluţia pronunţată de instanţa de fond, de admitere a contestaţiei şi de anulare a actelor de executare, dar pentru considerentele de mai sus.

Domenii speta

Spete similare