Ordin de protecţie

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta T A  în contradictoriu cu pârâtul T V C, având ca obiect „ordin de protecţie”.

La apelul nominal făcut în şedinţa din Camera de Consiliu  au răspuns reclamanta asistată de avocat F M, cu delegaţie la dosar, martora T M,lipsă pârâtul, fiind reprezentat de avocat C M.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, după care

A fost audiată martora T M, a cărei declaratie a fost consemnată şi ataşată la dosar.

Apărătorul reclamantei a depus la dosar adeverinţa nr. 6700/9.12.2015 eliberată de Primăria P.

Apărătorul reclamantei a solicitat audierea acesteia pentru a –şi spune punctul de vedere.

Instanţa consideră că nu se impune audierea reclamantei , aceasta spunându-şi punctul de vedere prin cererea formulată, urmând să fie puse şi concluzii pentru ea.

 Constatând cauza în stare de soluţionare, instanţa a acordat cuvântul pe fond.

Avocat F M, având cuvântul pentru reclamantă ,  a solicitat admiterea acţiunii, instituirea unui ordin de protecţie, aşa cum s-a menţionat în cerere, evacuarea pârâtului, păstrarea unei distanţe minime de 50 m, interzicerea oricărui contact telefonic. A arătat că, din probe, a rezultat că există un conflict între reclamantă şi pârât, acesta a bătut-o pe reclamantă şi a spart geamuri de la casă. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Avocat C M, având cuvântul pentru pârât, a solicitat respingerea acţiunii, arătând că, din probe nu a rezultat violenţă asupra reclamantei, scopul reclamantei este acela de a deveni proprietară asupra imobilului, reclamanta fiind cea care agresează întreaga familie a pârâtului, evacuarea pârâtului ar afecta toată familia, fără cheltuieli de judecată. A depus la dosar concluzii scrise.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul, a solicitat admiterea acţiunii, emiterea unui ordin de protecţie.

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:

Prin cererea privind emiterea ordinului de protecţie înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 27.11.2015, sub nr. 2375/184/2015, reclamanta T A l-a chemat în judecată pe pârâtul T V C  solicitând instanţei  evacuarea temporară a pârâtului din locuinţă, obligarea la păstrarea unei distanţe de 50 m faţă de ea şi interzicerea oricărui contact inclusiv telefonic. 

 În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este mama pârâtului şi solicită instituirea ordinului de protecţie, deoarece pârâtul are faţă de ea un comportament neadecvat, constând în violenţă fizică , injurii şi  expresii jignitoare, îi distruge bunurile din imobil

În susţinere reclamanta a depus copie CI. 

 Cererea a fost scutită de la plata taxei de timbru, în conformitate cu dispoziţiile art. 26 alin. 2 din Legea 217/2003 privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie.

Pârâtul nu a depus întâmpinare .

 La solicitarea instanţei, Postul de poliţie P a comunicat procesul verbal de contravenţie seria PF nr. 0325177/25.11.2015

 La termenul din 10.12.2015 s-a procedat la luarea unui interogatoriu din oficiu pârâtului.

 A fost încuviinţată proba cu înscrisuri şi testimonială cu câte un martor

Au fost audiaţi martorii T M propus de reclamantă şi C G, propus de pârât.

Din oficiu, a fost audiată martora T M, soţia pârâtului.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată că acţiunea reclamantei este neîntemeiată.

Reclamanta este mama pârâtului şi aceştia locuiesc împreună într-o casă cu 7 camere, situată în comuna P, judetul Olt,  cu privire la care sunt în indiviziune, deoarece nu a fost dezbătut partajul de pe urma soţului reclamantei, respectiv tatălui pârâtului.

Starea conflictuală între părţi a apărut în urmă cu 3-4 ani, când pârâtul s-a căsătorit, reclamanta nefiind de acord cu religia nurorii sale, aceasta nefiind ortodoxă.

 S-a făcut dovada că pârâtul şi soţia sa au locuit o perioadă cu reclamanta, apoi, apărând discuţii, s-au mutat în comuna S,  judetul Dolj, iar în urmă cu o lună au revenit în P, judetul Olt, motivând că la  imobilul  din comuna S nu sunt condiţii corespunzătoare, nefiind curent şi nici apă, cei doi având în prezent şi un copil în vârstă de 11 luni. Acestia au acces doar la o singură cameră destul de mică aproximativ 10 mp şi în perioadele de vacanţă şi în week-end-uri cu ei stă şi băiatul soţiei pârâtului, în vârstă de 16 ani, reclamanta nepermiţându-le să folosească şi alte camere din casă.

 Reclamanta şi fata pârâtului au acces la celelalte 6 camere ale imobilului .

 În condiţiile speţei, instanţa apreciază că sunt incidende dispoziţiile art. 23 din Legea 217/2003 în conformitate cu care persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligaţii sau interdicţii:  a) evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;  b) reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei;  c) limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;  d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de copiii acesteia sau faţă de alte rude ale acesteia ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate;  e) interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;  f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima;  g) obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute; h) încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora.

Instanţa reţine că în baza art. 3 din Legea 217/2013 violenţa în familie presupune orice acţiune sau inacţiune intenţionată, cu excepţia acţiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârşită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferinţe fizice, psihice, sexuale, emoţionale ori psihologice, inclusiv ameninţarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.

Analizând situaţia de fapt prin prisma dispoziţiilor legale cu incidenţă in cauză, instanţa constată că reclamanta nu a dovedit starea de pericol invocată prin acţiune, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză nerezultând comportamentul pârâtului de natură a cauza un prejudiciu sau suferinţe fizice, psihice, emoţionale ori psihologice pentru reclamantă. În cauză nu au fost dovedite acţiunile manifestate fizic sau distrugerile  provocate, aşa cum a susţinut reclamanta. 

Instanţa arată că în baza art. 23 din Legea 217/2015, ordinul de protecţie se emite pentru a se înlătura o stare de pericol, însă reclamanta nu a făcut dovada existenţei acestei stări.

Nici declaraţia martorului reclamantei  nu susţine caracterul violent al pârâtului  şi nu justifică temerile reclamantei.

Martorul T M, fostul ginere al reclamantei, este singurul care face referire la starea conflictuală existentă între reclamantă şi pârât,dar  nu relatează aspecte care să dovedească o stare de pericol. Astfel, martorul a arătat că a asistat la discuţii intre reclamantă şi pârât, când acesta s-a întors cu soţia să locuiască împreună cu reclamanta şi a auzit când pârâtul îi spunea  că ”el e stăpân” şi să facă ce zice el .

Un alt aspect pe care martorul l-a prezentat a fost faptul că a fost anunţat să meargă la reclamantă pentru că are loc un incident între ea şi pârât şi ajungând acolo a văzut sânge pe jos, dar reclamanta nu avea urme de lovituri, în schimb pârâtul da, era lovit la frunte.

 Faptul că pârâtul a fost lovit cu vătraiul în cap de reclamantă a rezultat şi din depoziţia martorei T M, care se coroborează cu susţinerea pârâtului la interogatoriu.

 De asemenea, martorul T M a mai relatat faptul că reclamanta s-a supărat pe pârât că a lăsat butoiul cu vin neînchis corespunzător  şi s-a scurs vin în beci.

 Martorul propus de pârât este vecinul din spatele casei  şi a arătat că nu a asistat  niciodată la un conflict între reclamantă şi pârât. 

 Martora T M, soţia pârâtului, a precizat că starea conflictuală dintre reclamantă şi pârât a pornit de la faptul că ea are o altă religie, pe care soacra sa nu o acceptă.

 A mai menţionat faptul că reclamanta este cea care generează conflict permanent jignind-o şi pe ea şi pe pârât şi gonindu-i de acasă. Martora a mai făcut referire şi la faptul că reclamanta l-a lovit cu vătraiul în cap pe pârât când acesta a încercat să-i atragă atenţia să nu o mai jignească pe soţia sa.

 Instanţa reţine că din înscrisul depus de organul  de poliţie la dosarul cauzei, respectiv procesul verbal de contravenţie încheiat la data de 25.11.2015, nu rezultă  o stare de pericol generată de pârât, reţinându-se că „ pe fondul unor neînţelegeri pârâtul a adresa injurii şi cuvinte obscene mamei sale tulburând liniştea şi ordinea publică”.

 Având în vedere că  la dosar nu există probe care să demonstreze o stare de pericol pentru reclamantă şi care să justifice luarea măsurii emiterii unui ordin de protecţie , instanţa urmează să respingă actiunea ca neintemeiată.

 Cheltuielile judiciare avansate de stat vor  rămâne în sarcina acestuia

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge acţiunea formulată de reclamanta T A domiciliată în comuna P în contradictoriu cu pârâtul T V C, domiciliat în comuna Pavând ca obiect „ordin de protecţie”, ca fiind neîntemeiată.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. .

Cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17.12.2015

Data publicarii pe site: 24.03.2016

Domenii speta

Spete similare