Divorţ prin acord

Prin cererea adresata Judecătoriei O. şi înregistrată sub nr. X, la 20.03.2014, reclamanta E.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul E.V.  desfacerea căsătoriei încheiate la  X din vina exclusivă a pârâtului reclamant reconvenţional.

În motivare a arătat ca s-a căsătorit cu paratul  la data de 30.05.1987 în O., iar din relaţia de căsătorie a rezultat un copil care  în prezent este major.

În drept a invocat  dispoziţiile art. 379 Cod civil, art. 932 şi următoarele Cod proc. civilă.

Acţiunea a fost legal timbrată cu taxa de timbru în cuantum de 100 lei.

În dovedirea cererii a depus la dosar  proces verbal  de informare nr. X/14.03.2014, procura specială autentificată sub nr. X/18.03.2014  la BNP  D.I.,  copie CI reclamantă, certificat de căsătorie.

Prin serviciul registratură la 22.04.2014 pârâtul a depus la dosar cerere reconvenţională prin care a solicitat instanţei, în principal,  să dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părţi  la 30.05.1987 prin acordul părţilor, iar  în subsidiar,  dacă reclamanta nu este de acord,  să se dispună desfacerea căsătoriei  din vina exclusivă a reclamantei-pârâte reconvenţional.

Cererea a fost legal timbrată cu taxa de timbru în cuantum de 100 lei.

La termenul din 04.06.2014, părţile, reclamanta pârâtă reconvenţional cu reşedinţa în străinătate, prin procurator av. T.F., şi pârâtul reclamant reconvenţional personal,  au arătat că sunt de acord cu desfacerea căsătoriei prin acordul părţilor.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Părţile s-au căsătorit la data de X, din căsătoria acestora rezultând  un copil în prezent major.

Potrivit art. 373 alin.(1) lit.a) teza a II-a Cod civil, divorţul poate avea loc la cererea unui dintre soţi acceptată de celălalt soţ.

Conform art. 930 alin.(1) Cod pr. civilă, la termenul de judecată instanţa va verifica dacă soţii stăruie în desfacerea căsătoriei pe baza acordului lor şi în caz afirmativ, va pronunţa divorţul, fără a face menţiuni despre culpa soţilor.

Prin aceeaşi hotărâre instanţa va lua act de învoiala soţilor cu privire la cererile accesorii, în condiţiile legii.

Având în vedere consimţământul soţilor, liber şi neviciat, cu privire la divorţ, potrivit art. 373 lit. a) şi art. 374 alin.(3) Cod civil, Instanţa pe baza acordului părţilor va dispune desfacerea căsătoriei încheiată între părţi şi înregistrată sub  nr.x/30.05.1987 în Registrul Stării Civile al Primăriei municipiului O..

Având în vedere consimţământul celor două părţi pentru desfacerea căsătoriei prin acord, Instanţa va respinge ca lipsită de obiect acţiunea reclamantei pârâte reconvenţional de a se desface căsătoria din culpa exclusivă a soţului pârât reclamant reconvenţional.

În ceea ce priveşte numele pe care reclamanta-pârâtă reconvenţional urmează să îl poarte după desfacerea căsătoriei, văzând acordul  pârâtului-reclamant reconvenţional, şi nefiind dovedite în cauză motive temeinice de păstrare a numelui, în sensul statuat de art.383 alin.(2)  Cod civil, justificate de interesul reclamantei,  va încuviinţa  ca reclamanta-pârâtă reconvenţional să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de “T.”.

Potrivit art.383 alin.(1) Cod civil, la desfacerea căsătoriei prin divorţ, soţii pot conveni să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, instanţa luând act de această înţelegere prin hotărârea de divorţ, iar conform art. 383 alin.(3) Cod civil, dacă nu a intervenit o înţelegere, sau dacă instanţa nu a dat încuviinţarea, fiecare dintre foştii soţi poartă numele dinaintea căsătoriei.

Va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare